Terorismul

Sinistrul şi stânga
Aceste elemente ale nopţii, de respingere a condiţiei umane şi de transgresare a limitelor vin să se adauge unei alte date: întoarcerea la Mamă.

Thugii, care au însângerat India din 1326 (data primei menţiuni scrise) şi până la începutul secolului XX, nu erau asasini ocazionali împinşi la crimă de profituri mai mult sau mai puţin ilicite sau din pasiune, ci oameni inteligenţi, cultivaţi, aparţinând castelor elevate ale Indiei, având în viaţa cotidiană servicii adesea importante. Doar cultul lui Kali, Zeiţa Bună, le impunea să îndeplinească în anumite momente ale anului, în special în luna octombrie, gesturile precise ale unor numeroase ucideri rituale.

Un ziar indian, Sumahar Dupan, estima, în 1833, că o singură bandă de 100 de thugi puteau omorî 800 de persoane într-o lună. De aceea ar trebui înmulţite aceste cifre cu cel puţin 10.000, pentru a evalua numărul de criminali şi de victime la scara Indiei.

Şi aici, regăsim o “reacţie” împotriva unei lumi în schimbare, şi pentru indivizi, pentru o sectă, o “revoluţie” - adică o întoarcere la imaginarul unui trecut.

Influenţa crescândă ale puterilor occidentale începând din secolul XVIII, rivalităţile lor, lupta deschisă dintre Franţa şi Anglia, nu au făcut decât să mărească amplitudinea tulburărilor apărute cu patru secole mai devreme prin implantarea şi răspândirea Islamului. Apoi, dominaţia engleză, afirmată în 1799, ajunge să se întindă în 1803 în întreaga Indie, impunându-i pentru mult timp o limbă de schimb, un mod de viaţă - cel puţin pentru anumite clase sociale - şi, dacă nu o cultură, cel puţin o deschidere spre Occident.

Kali cea Neagră, Devi-zeiţa -, Bhowani, primea deja de mult timp, în numeroasele sale sanctuare sacrificii umane - până în 1835, data oficială a interzicerii lor de către guvernul britanic.

Către ea s-au întors thugii condamnaţi la moarte, musulmanii, rajpuţii, brahmanii sau hinduşii aparţinând înaltelor caste, mergând spre moarte ca înspre o naştere - o întoarcere la copilărie, la Mamă - după sentimentul de eşec al unei vieţi, infinit respinsă de la o crimă la alta.

Fără îndoială, în termenii unei anumite teologii hinduse, distrugerea este una dintre manifestările formidabile ale transcendenţei. Orice fază de edificare, de construcţie, alternează cu nivriti marga, faza de distrugere a oricărei desfăşurări ciclice. De asemenea, cultul zeiţei, soţia lui Shiva, sub multiple nume ca Durga, Kali sau Bhowani, poate urma două căi, deschise în mod egal, cea a Mâinii drepte, sau Vama cara - cea a Mâinii stângi (pentru acest aspect a se consulta: Jean Bies, Litterature francaise et pensee hindoue, des origines a 1950, pag. 132).