Tortura şi rele tratamente faţĂ de copii

Mulțumiri

Centrul pentru Drepturile Omului din Republica Moldova și Centrul de Reabilitare a victimelor torturii Memoria aduc sincere mulțumiri instituțiilor care și-au exprimat interesul de a fi implicate în acest studiu interdisciplinar și au dat dovadă de cooperare și deschidere față de grupul comun de lucru: Procuratura Generală (PG), Ministerul Afacerilor Interne (MAI) şi Ministerul Justiţiei (MJ) / Departamentul Instituţiilor Penitenciare (DIP).

De asemenea aducem sincere mulțumiri tuturor persoanelor care au fost deschise pentru intervievare și ținem să le asigurăm că toate opiniile și sugestiile lor se regăsesc în raport pentru a fi discutate și căutate soluții.

Sumar executiv

Capitolul 1 (Analiza cadrului legal şi a procedurilor existente pentru prevenirea şi identificarea cazurilor de tortură şi a relelor tratamente, de apărare a drepturilor, de asistenţă şi de compensare a victimelor) include o prezentare a cadrului normativ în vigoare, a procedurilor existente în domeniu, o analiză a standardelor și procedurilor administrative existente ce țin de resursele umane, în special cerințele specifice față de candidați la angajarea în sistemul penitenciar și în sistemul organelor Ministerului Afacerilor Interne, precum și la promovarea în funcție/avansare. Cercetarea a fost efectuată în conformitate cu metodologia de realizare a studiului, cu circa 40 de indicatori referitor la cadrul normativ existent în Republica Moldova, privind tortura și relele tratamente. Analiza standardelor și procedurilor administrative existente ce țin de resursele umane, a fost efectuată prin prisma cadrului normativ în vigoare și în urma discuțiilor cu specialiștii din subdiviziunile acestor instituții (direcția resurse umane).

Capitolul 2 (Statistica oficială privind reclamaţiile de tortură şi rele tratamente, sau a posibilelor cazuri de tortură şi rele tratamente) prezintă datele oficiale, privind perioada 2009 – 2012 (6 luni), oferite de către PG, MAI, Ministerul Justiţiei și Centrul pentru Drepturile Omului (CpDOM), conform unor indicatori stabiliți în metodologie. Cea mai mare parte din plîngeri sînt depuse în adresa procuraturii, de către pretinsele victime sau de către părinții acestora, avocați și doar în puține cazuri de către medici sau asistenții sociali. Majoritatea plîngerilor se referă la ”bătaie” (mai puțin la ”tratament degradant”), acțiuni comise în Comisariatele de poliție, sectoarele de poliție și în stradă, de către colaboratori MAI (în special din poliția criminală), sau carabinieri cu scopul de a obține informații sau mărturii sau a pedepsi victima pentru comiterea unui act sau presupus act. S-a constatat că la cea mai mare parte din plîngeri, procuratura a emis ordonanțe de refuz în pornirea urmăririi penale.

Capitolul 3 (Rezultatele studiului privind diverse aspecte ale existenței torturii și relelor tratamente, în viziunea subiecților implicați în acest fenomen.)

Pentru acest raport au fost intervievați 10 profesioniști din fiecare grup-țintă, din diferite instituții, cu experiență de muncă diferită, precum și 42 de minori din diverse locuri din detenție.

Opinia avocaților cu privire la fenomenul torturii diferă în funcţie de gradul de instruire și experiență în domeniul de asistență a victimelor torturii. Avocații, care au fost instruiți și implicați în asistență, au declarat că „dimensiunile fenomenului torturii, sînt mai mari și mai grave decît este adus la cunoștința publicului larg”. Ceilalți avocaţi nu au avut cazuri și nu cunosc cu adevărat acest fenomen.

Opinia procurorilor: fenomenul persistă, cadrul legal este parțial racordat la standardele internaționale la care Republica Moldova este parte, iar statul nu oferă suficiente garanții copiilor victime în cadrul urmăririi penale, judecării sau în perioada de reabilitare post-sentențială deoarece ”nu sînt create centre speciale de plasare ale acestor victime, cu antrenarea de medici-psihiatri, psihologi, educatori, asistenți sociali, pentru a proteja minorii de un eventual abuz. De asemenea lipsesc programe special elaborate pentru audierea copiilor în scopul de a evita revictimizarea acestora...¹”

Opinia judecătorilor: magistrații recunosc fenomenul și consideră că atribuţiile lor funcţionale contribuie doar tangenţial la combaterea şi prevenirea torturii şi relelor tratamente. Dar această sarcină poate fi realizată prin deținerea celor mai recente schimbări în legislație; perfecționarea permanentă a abilităţilor şi performanţelor în materie de drept; aplicarea corectă a prevederilor legale; abţinerea de la orice formă de discriminare împotriva părţilor şi participanţilor la proces, să respecte echitatea şi tratamentul egal al acestora, etc.

Opinia colaboratorilor Ministerului Afacerilor Interne: polițiştii intervievați sînt reticenți în a aprecia fenomenul torturii și relelor tratamente. Despre aplicarea torturii și relelor tratamente, după cum sînt definite în Codul Penal, aceștia declară că nu au auzit că ar fi aplicate de către colegii lor sau în alte comisariate. Totodată, ei spun că se întîmplă frecvent altercații între colaboratori și minorii reținuți. Cei care au confirmat cunoașterea cazurilor de „bătăi” asigură că pe fiecare fapt sînt depuse rapoarte. Toți cei intervievați au negat că în instituția în care activează s-ar fi aplicat tortura sau relele tratamente, însă au recunoscut existenţa abuzurilor.

Opinia colaboratorilor Departamentului Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei: tortura este un fenomen sporadic, care este în descreștere și nu este aplicată în instituțiile penitenciare. Minorii care vin în penitenciar sînt deja condamnați, iar cei care se află în izolatorul de urmărire penală, sînt examinați de un felcer la revenire, după ce au fost scoși din penitenciar pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală. Tortura și relele tratamente sînt încă aplicate minorilor, în special la poliție, în scopul de a obţine declarații despre infracțiunile de a căror săvîrşire sînt bănuiţi sau săvîrșite de alte persoane. Doi dintre colaboratorii unui penitenciar au declarat că minorii pretind că li s-a aplicat tortura, pentru a se eschiva de la urmărirea penală și a împiedica activitatea organelor de urmărire penală pe dosarele de învinuire.