Capitolul al cincilea STABILIREA PEDEPSEI
Art. 54. (1) Instanța stabilește pedeapsa, în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, în conformitate cu prevederile părții generale a prezentului Cod, ținând seama de:
gradul de pericol social reprezentat de faptă și de făptuitor,
motivația comiterii faptei, respectiv alte circumstanțe atenuante și agravante.
(2) Circumstanțele atenuante determină aplicarea unei pedepse mai reduse, iar cele agravante, o pedeapsă mai mare.
Art. 55. (1) În cazul unor circumstanțe atenuante excepționale sau multiple, dacă pedeapsa cea mai ușoară prevăzută de lege se dovedește a fi disproporționat de severă, atunci instanța:
1. aplică o pedeapsă sub limita inferioară;
2. înlocuiește:
a) (modif. - Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) Detențiunea pe viață – cu pedeapsa cu închisoarea de la cincisprezece la douăzeci de ani;
b) (modif. - Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, nr. 10 din 1993, nr. 62 din 1997, modif. și compl., nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, în ceea ce privește pedeapsa cu probațiune – modif., nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, nr. 103 din 2004, în vigoare la 1 ianuarie 2005), pedeapsa cu închisoarea, atunci când nu este prevăzută un minim special – cu probațiune, iar pentru minori - cu probațiune sau mustrare publică;
c) (modif. Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, nr. 10 din 1993, nr. 62 din 1997, nr. 92 din 2002, nr. 103 din 2004) măsura probațiunii – cu amendă de la o sută la cinci sute de leva.
(2) În cazurile prevăzute la pct. 1 din alineatul precedent, atunci când pedeapsa dispusă este amenda, instanța poate decide să coboare sub minimul special cu cel mult o jumătate din aceasta.
(3) În acest caz, instanța poate să nu dispună o pedeapsă mai ușoară prevăzută de lege alături de pedeapsa cu închisoarea.
(4) (Abrogat - Monitorul Oficial nr. 28 din 1982).
Art. 56. Nu constituie circumstanțe atenuante și agravante cele avute în vedere de lege la definirea infracțiunii.
Art. 57. (1) Atunci când în Partea specială a prezentului Cod a fost prevăzută posibilitatea aplicării pentru infracțiunea comisă a uneia dintre două sau mai multe pedepse, instanța va determina tipul și cuantumul pedepsei celei mai potrivite, ghidându-se după normele din articolele precedente.
(2) Dacă în partea specială a prezentului Cod, a fost prevăzută posibilitatea aplicării simultane a uneia sau mai multor sancțiuni pentru o anumită infracțiune, instanța va determina, în conformitate cu normele articolelor precedente, cuantumul fiecăreia, astfel încât acestea, în ansamblul lor, să corespundă obiectivelor stabilite de art. 36.
Art. 58. Instanța poate aplica prevederile art. 55 și în următoarele cazuri:
a) tentativă – ca urmare a nefinalizării infracțiunii, luând în considerare circumstanțele prevăzute la art. 18, alin. 2;
b) complicitate/tăinuire – dacă gradul de implicare în infracțiune al făptuitorului este redus.
Art. 58a. (Nou – Monitorul Oficial, nr. 27 din anul 2009, modificat, nr 26 din 2010) (1) în cazul unei sentințe de condamnare dispusă în cazurile prevăzute la art. 373, alin. 2 din Codul de Procedură Penală, instanța va stabili pedeapsa cu închisoarea, ghidându-se după dispozițiile din Partea Specială a prezentului Cod și va diminua pedeapsa dispusă în acest mod cu o treime.
(2) În cazurile prevăzute la art. 57, alin. 1, atunci când instanța va stabili ca fiind cea mai adecvată ca tip pedeapsa închisorii pe viață fără posibilitatea comutării, nu o va dispune, iar pedeapsa cu închisoarea pe viață va fi înlocuită cu pedeapsa cu închisoarea de la douăzeci la treizeci de ani.
(3) Instanța stabilește cuantumul pedepsei cu închisoarea în limitele minimului special și maximului special prevăzute pentru pedeapsa cu închisoarea, stabilită în condițiile alin. 2 și a pedepsei cu închisoarea prevăzute în Partea Specială a prezentului Cod.
(4) În cazurile în care sunt prezente simultan condițiile prevăzute la alin. 1-3 și condițiile de la art. 55, atunci instanța va aplica doar art. 55, în cazul în care acesta îi este mai favorabil făptuitorului.
(5) Normele prevăzute la alin. 1-4 nu se aplică pedepselor prevăzute în Partea Specială a prezentului Cod la art. 37, alin. 1, pct. 2-11.
Art. 59. (1) (Modif. - Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, cu privire la pedeapsa cu suspendare – modif., nr. 26 din 2004, în vigoare de la -1 ianuarie 2004, nr. 103 din 2004, nr. 27 din 2009) Perioada în care condamnatul a fost reținut sau împotriva sa a fost luată măsura preventivă a arestului la domiciliu va fi dedusă din termenul de executare a pedepsei privative de libertate sau a pedepsei cu suspendare și termen de încercare (probațiune, după cum urmează:
-
o zi de reținere va fi considerată o zi pedeapsă privativă de libertate ori trei zile de probațiune;
-
două zile de arest la domiciliu vor fi considerate o zi de pedeapsă privativă de libertate sau două zile de probațiune.
(2) (Nou - Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) Reținere în sensul alin. 1, cu excepția măsurii preventive a arestului preventiv, este considerată orice reținere în temeiul Codului de Procedură Penala, Legii de funcționare a Ministerului Afacerilor Interne ori a altei legi, în legătură cu infracțiunea pentru care persoana a fost condamnată ori reținută în executarea pedepsei.
(3) (Nou - Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, anterior alin. 2, nr. 27 din anul 2009) Dispoziția alineatului precedent se aplică și atunci când condamnatul a fost reținut în urma învinuirii pentru o altă infracțiune, în privința căreia procesul penal a fost clasat ori finalizat printr-o sentință de achitare, dacă în ceea ce privește fapta respectivă ar putea fi aplicată dispoziția prevăzută la art. 23 alin. 1.
(4) (Nou – Monitorul Oficial, nr. 28 din anul 1982, modificat nr. 103 din 2004, anterior alin. 3 nr. 27 din 2009) În cazul executării pedepsei privative de libertate în baza art. 37 alin. 1, pct. 6 și 7, se va deduce perioada în care, pentru aceeași infracțiune, condamnatul a fost privat pe cale administrativă de posibilitatea exercitării acestor drepturi.
Dostları ilə paylaş: |