Traducere autorizată din limba bulgară

Secţiunea III

Infracţiuni împotriva justiției

Art. 286. (1) (Modif. - Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Persoana care în fața unei autorități competente acuză pe nedrept pe altul că a săvârșit o infracțiune, știind că este nevinovat sau care prezintă dovezi false împotriva aceluia, se pedepsește cu închisoare de la unu la șase ani și mustrare publică.

(2) (Abrogat, anterior alin. 3, modif. - Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Dacă învinuitul pe nedrept este urmărit penal, pedeapsa este închisoarea de la un an la zece ani.

Art. 287. (Modif. - Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, nr. 75 din 2006) Un funcționar care, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea serviciului său, singur ori prin intermediul altuia, săvârșește acte de constrângere, în mod ilegal, împotriva unui inculpat, a unui martor sau a unui expert, pentru a obține recunoașterea, declarația, o concluzie sau o informație, se pedepsește cu închisoare de la trei până la zece ani și cu interzicerea unor drepturi conform art. 37, alin. 1, pct. 6 și 7.

Art. 287а. (Nou - Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Persoana care, în scopul de a induce în eroare autoritatea judecătorească:

1. întocmește înregistrări tehnice neadevărate sau falsifică unele autentice;

2. distruge o înregistrare sau o parte din ea, colectează sau aranjează datele din înregistrare și astfel creează o imagine neadevărată a acelei împrejurări;

3. face uz de înregistrări tehnice contrafăcute;

4. utilizează în mod necorespunzător informațiile, obținute cu mijloace speciale de informații,

se pedepsește cu închisoarea de la un an la cinci ani și amendă de la cinci sute la cinci mii de leva.

Art. 288. (Modif. - Monitorul Oficial nr. 50 din 1995) Organul autorității de stat care nu-și îndeplinește în timp util obligațiile de serviciu ce-i revin față de urmărirea penală, ori zădărnicește în vreun fel o urmărire penală în scopul de a elibera pe altul de o pedeapsă care i s-ar cuveni prin lege, se pedepsește cu închisoare de la unu la șase ani și cu interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37, al. 1, pct. 6.

Art. 289. (Modif. - Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, nr. 75 din 2006, nr. 26 din 2010) Orice persoană care determină un funcționar din cadrul organelor de cercetare sau din cadrul organelor de parchet sau din cadrul autorității judiciare să-și încalce îndatoririle de serviciu în legătură cu administrarea justiției se pedepsește cu închisoare de la un an la șase ani.

Art. 290. (1) Persoana care, în fața unei instanțe judecătorești sau a unei alte autorități competente, în calitate de martor, fie verbal, fie în scris, confirmă în mod conștient un neadevăr sau tăinuiește un adevăr, se pedepsește pentru mărturie mincinoasă cu închisoare de până la cinci ani.

(2) Aceeași pedeapsă se aplică și traducătorului ori interpretului care în fața instanței sau a altui organ competent, fie în scris, fie verbal cu bună știință face o traducere neadevărată ori prestează o traducere sau o interpretare neadevărată.

Art. 290а. (Nou - Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) Orice persoană care confirmă un neadevăr sau păstrează tăcerea despre un adevăr într-o declarație scrisă înaintată instanței se pedepsește cu închisoare de până la trei ani.

Art. 291. (1) Persoana care, în calitate de expert, în cunoștință de cauză, în scris sau verbal, face o declarație falsă în fața unei instanțe judecătorești sau a altei autorități competente, se pedepsește cu închisoare de la un an până la cinci ani și cu interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 7.

(2) În cazul în care fapta prevăzută la alineatul precedent a fost comisă din neglijență, pedeapsa este închisoarea de până la un an sau probațiune. Instanța poate dispune și interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 7.

Art. 292. (1) În ceea ce privește infracțiunea prevăzută la art. 290 și 291 pedeapsa nu se aplică:

1. atunci când persoana, dacă ar spune adevărul s-ar acuza pe sine de comiterea infracțiunii și

2. atunci când persoana își retrage în fața organului competent mărturia mincinoasă, traducerea, interpretarea ori concluzia neadevărată până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a deciziei și mai înainte să se fi început urmărirea penală pentru aceasta.

(2) (Nou - Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) Prevederea de la pct. 2 al alineatului precedent se aplică și în cazurile prevăzute la art. 290”a”, în cazul în care persoana își retrage declarația înainte de data pronunțării hotărârii în cauza în care a fost dată.

Art. 293. (1) (Anterior textul alin. 293, compl. - Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) Persoana care îl instigă pe altul să comită o infracțiune prevăzută de 290, 290”a” și 291 se pedepsește cu închisoarea de până la un an sau cu probațiune.

(2) (Nou - Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) Dacă au fost instigate două sau mai multe persoane, iar cazul este deosebit de grav, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani.

Art. 293а. (Nou - Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modif., nr. 75 din 2006) Persoana care, după ce a fost condamnat să îndeplinească o obligație bănească în temeiul unui act judiciar intrat în vigoare și timp de un an de la intrarea sa în vigoare, nu-și îndeplinește obligația față de creditor, deși dispune de fonduri bănești sau de bunuri pentru aceasta, se pedepsește cu închisoarea de până la un an ori cu probațiune.

Art. 294. (1) (Modif. - Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Persoana care acordă ajutor unei persoane care a săvârșit o infracțiune pentru a scăpa de ori pentru a zădărnici urmărirea penală împotriva acesteia sau pentru a rămâne nepedepsită, fără să se fi înțeles cu acea persoană înainte de a comite respectiva infracțiune, se pedepsește cu închisoare de până la cinci ani, dar nu cu o pedeapsă mai grea decât cea prevăzută pentru tăinuire.

(2) Dacă fapta a fost săvârșită din interes material, pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani, dar nu mai grea decât cea prevăzută pentru tăinuire.

(3) Dispozițiile de mai sus nu se aplică împotriva soțului, descendenților, ascendenților, fraților și surorilor persoanei tăinuite și nici soților acestora.

(4) (Nou - Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modif., nr. 27 din 2009) Dacă făptuitorul este judecător, procuror, investigator sau organ de poliție, polițist anchetator, pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani.

Art. 295. (Modif. - Monitorul Oficial nr. 50 din 1995) Un organ al autorității statului care, pentru a exonera o persoană de pedeapsă sau pentru a zădărnici executarea pedepsei, nu pune în executare o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, dacă potrivit serviciului ar fi trebuit să facă demersurile necesare pentru punerea în executare a hotărârii, se pedepsește cu închisoare de până la șase ani, iar instanța poate dispune interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37, al. 1, pct. 6 sau cu probațiune.

Art. 296. (Modif. - Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) (1) (Compl. - Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, modif., nr. 102 din 2009, în vigoare din 22.12.2009) Persoana care obstrucționează ori zădărnicește în vreun fel executarea unei hotărâri judecătorești sau nu execută un ordin de protecție împotriva violenței domestice se pedepsește cu închisoare de până la trei ani sau cu amendă de până la cinci mii de leva.

(2) Persoana care, în scopul obstrucționării ori zădărnicirii punerii în executare a unei hotărâri judecătorești, distruge, deteriorează, tăinuiește sau înstrăinează bunurile la care se referă respectiva hotărâre se pedepsește cu închisoare de până la trei ani sau cu amendă de la o mie la zece mii de leva, dacă fapta săvârșită nu constituie o infracțiune mai gravă.

(3) (Nou - Monitorul Oficial nr. 60 din 2011) Persoana care încalcă interdicția de a asista la evenimente sportive în țară sau în străinătate, în termenul prevăzut pentru interdicția impusă prin Legea menținerii ordinii publice pe perioada desfășurării evenimentelor sportive, după ce a fost sancționat aceeași faptă pe cale administrativă, se pedepsește cu închisoare de până la trei ani sau cu probațiune.

Art. 297. (1) Deținutul care evadează se pedepsește cu închisoare de până la trei ani.

(2) Dacă pentru evadare deținutul a procedat la săparea, și demolarea, zidurilor, la distrugerea ușilor, ferestrelor etc. pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani.

(3) Deținut este orice persoană ținută sub pază, în condițiile stabilite prin lege.

Art. 298. (1) Deținuții, care s-au înțeles să evadeze prin eforturi comune, se pedepsesc cu închisoare de până la doi ani.

(2) Dacă deținuții săvârșesc o evadare premeditată, pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani.

Art. 299. Funcționarul care, cu de la sine putere, pune în libertate un deținut ori îi permite să evadeze se pedepsește cu închisoare de până la cinci ani, instanța putând să îi interzică si unele drepturi celui vinovat potrivit art. 37, alin. 1, pct. 6.

Art. 300. (Modif. - Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare din 1 ianuarie 2005 – cu privire la pedeapsa probațiune, modif., nr. 26 din 2004, în vigoare din 1 ianuarie 2004, abrogat, nr. 103 din 2004).