Training Manual: Managementul Programului Operaţional Regional
Crearea de locuri de muncă
Yüklə 1,52 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- 4.5.1.4. Angajarea muncitorilor defavorizaţi din punct de vedere social şi a celor care prezintă un handicap
- 4.5.2. Directivele cu privire la ajutoarele Statului în scop regional [Jurnalul Oficial C 74 din 10.3.1998]
- [litera a) de la punctul 3 al articolului 87];
- [litera c) de la punctul 3 al Tratatului 87].
- Excepţia literei a) de la punctul 3 al articolului 87
- Excepţia literei c) de la punctul 3 al articolului 87
- OBIECTIVUL, MODALITATEA ŞI NIVELUL AJUTOARELOR
- A) Ajutorul acordat investiţiei
- Zonele (la nivel NUTS II) vizate de excepţiile prevazute la litera a) de la punctul 3 al articolului 87 Valoarea ajutorului
- Ajutorul regional pentru crearea locurilor de muncă
- Ajutoare de punere în funcţiune
- HARTA AJUTOARELOR CU SCOP REGIONAL
- Comisia a efectuat această revizie şi a ajuns la concluzia că, pentru moment, modificarea directivelor nu pare necesară.
- 4.5.3 Dezvoltare durabilă
- 4.5.4 Agenda de la Lisabona
Crearea de locuri de muncă În ceea ce priveşte ajutoarele destinate creării locurilor de muncă, actualul Regulament fixează următoarele limite maxime :
Acordarea ajutorului prevede o durată maximă de doi ani de fiecare dată când locurile de muncă create :
Pentru a se beneficia de acest tip de ajutor, beneficiarul trebuie să prezinte solicitarea în faţa Statelor membre. 4.5.1.4. Angajarea muncitorilor defavorizaţi din punct de vedere social şi a celor care prezintă un handicap Regulamentul proporţionează unele definiţii ale termenilor „persoană defavorizată” şi „persoană cu handicap” suficient de ample. În definiţia „persoană defavorizată” este inclusă orice persoană care aparţine unei minorităti etnice, un emigrant, un şomer, iar în cazul „persoanei cu handicap” se include orice persoană afectată de un dezavantaj fizic, moral sau psihologic. În ceea ce priveşte ajutoarele destinate favorizării angajării persoanelor defavorizate din punct de vedere social şi a celor cu handicap, Statele membre ar putea să acorde întreprinderilor un ajutor care să poată atinge un procent de 50% ( pentru persoanele defavorizate ) şi respectiv de 60% (pentru persoanele cu handicap) din cheltuielile salariale şi cotizaţiile sociale obligatorii timp de un an. În plus, ajutorul ar putea să se acorde şi ca o compensare atât pentru nivelul de producţie scăzut realizat de aceste persoane, cât şi pentru adaptarea locurilor la o asistenţă specială.
Limitele maxime stabilite de actualul Regulament se aplică indiferent dacă resursele sunt la nivel naţional sau comunitar. Dimpotrivă, doar ajutoarele în favoarea muncitorilor defavorizaţi din punct de vedere social şi a acelora care prezintă un handicap pot fi cumulate cu alte ajutoare statale sau cu alte mijloace de sprijin comunitar, cu condiţia ca acest cumul să nu atingă un procent de ajutor brut mai mare de 100% din problemele salariale. Transparenţă şi control Pentru a exercita un control adecvat şi o transparenţă suficientă, Comisia cere Statelor membre:
4.5.2. Directivele cu privire la ajutoarele Statului în scop regional [Jurnalul Oficial C 74 din 10.3.1998] Obiectivul coeziunii economice şi sociale (Titlul XVII al Tratatului CE), piatra unghiulară a comunităţii, este de a reduce diferenţele privind dezvoltarea, existente între regiunile europene bogate şi cele sărace. Astfel, toate politicile comunitare trebuie să aibă în vedere dimensiunea regională. Politica de competenţă nu face excepţie de la regulă: primele dispoziţii comunitare referitoare la regimurile de ajutoare în scop regional au fost publicate în 1971. Articolul 87 (fostul articol 92) al Tratatului constitutiv pentru Comunitate stipulează că ajutoarele acordate de State nu sunt compatibile cu piaţa comună, întrucât falsifică competenţa în favoarea unor întreprinderi sau producţii determinate. Cu toate acestea, există, totuşi, excepţii de la această regulă în ceea ce priveşte în special:
Aceste două excepţii afectează în mod direct ajutoarele cu scop regional. Acestea se disting de toate celelalte categorii de ajutoare publice (ajutoare pentru cercetare şi dezvoltare, pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi pentru formare), datorită faptului că sunt păstrate zonelor geografice particulare, iar obiectivul lor clar vizează dezvoltarea economică a acestor zone prin intermediul sprijinului acordat investiţiei şi creării locurilor de muncă. Comisia consideră că aceste ajutoare justifică falsificările de competenţă care derivă din acestea dacă se respectă anumite principii: caracterul excepţional, limitat în timp de acest instrument, concentraţia în unele regiuni defavorizate şi respectul indispensabil al echilibrului între falsificările de competenţă şi avantajele privind dezvoltarea economică, care generează ajutoarele cu scop regional. TERITORIUL DE APLICARE Directivele actuale se aplică ajutoarelor regionale acordate în toate sectoarele de activitate, excepţie făcând producţia, transformarea, comercializarea produselor agricole, navele de pescuit şi cărbunarii, supuse unor dispoziţii specifice. La aceste directive se adaugă normele speciale cu privire la următoarele sectoare: transport, siderurgie, construcţia navală, fibre sintetice şi industria de maşini. Pe de altă parte, ajutoarele ad hoc în favoarea întreprinderilor în criză, se conduc după nişte dispoziţii specifice şi nu sunt considerate ajutoare cu scop regional.
Comisia consideră că extinderea totală a regiunilor subvenţionate cu ajutoare regionale în Comunitate, trebuie să fie inferioară regiunilor nesubvenţionate. În practică, folosind unitatea de măsură disponibilă a ajutoarelor celor mai obişnuite (procentul de populaţie acoperit), înseamnă că nivelul de acoperire totală a ajutoarelor regionale în Comunitate trebuie să se situeze sub procentul de 50% al populaţiei Uniunii. Pentru perioada 2000-2006, limita comunitară s-a stabilit la 42,7% din populaţia europeană, modulat în pragurile naţionale pentru fiecare dintre Statele membre. În funcţie de limitele maxime indicate la punctul anterior, trebuie să se acorde prioritate regiunilor afectate de probleme mult mai grave, pentru ca, astfel, să se ajungă la o concentraţie geografică a ajutoarelor. În cazul ajutoarelor cu scop regional se pot lua în considerare următoarele două tipuri de excepţii:
Excepţia literei a) de la punctul 3 al articolului 87 Sunt compatibile cu piaţa comună ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea economică a regiunilor în care nivelul de trai să fie sub limita normalului sau în acelea în care există o situaţie gravă privind rata şomajului. Regiunile care pot beneficia de aceste ajutoare sunt zonele geografice de nivel NUTS II, al căror produs intern brut (PIB) pe cap de locuitor să fie mai mic de 75% din media comunitară. Aşadar, corespund regiunilor subvenţionate în virtutea obiectivului nr.1 al Fondurilor Structurale.
În sens contrar literei a), litera c) permite o mai mare flexibilitate pentru a defini dificultăţile regiunilor care se pot regăsi în această excepţie. Astfel, indicatorii potriviţi nu se reduc la nivelul de trai şi nici la nivelul ratei şomajului, deşi este indispensabil ca ajutoarele, destinate să faciliteze dezvoltarea activităţilor determinate sau a regiunilor economice, să nu modifice condiţiile schimburilor în sens contrar interesului comun. Aceste ajutoare regionale, care trebuie să respecte principiile privind excepţiile şi concentraţia geografică, se înscriu în mod necesar în cadrul unei politici regionale coerente a Statului membru şi se referă la regiunile mai puţin defavorizate decât cele cuprinse de excepţia anterioară. Cu excepţia unor cazuri destul de limitate, nivelul de acoperire a populaţiei din regiunile vizate de această excepţie, reprezintă mai puţin de 50% din populaţia naţională, care nu este îmbrăţişată de excepţia de la litera a). Cu scopul de a permite un control eficace, Comisia stabileşte o limită maximă globală a nivelului de acoperire privind ajutoarele din cadrul Comunităţii (42,7% din populaţia comunitară pentru perioada 2000-2006) care cuprinde toate regiunile subvenţionate în virtutea excepţiilor de la literele a) şi respectiv c) ale articolului 87 al Tratatului. Limita maximă a populaţiei în urma aplicării prevederilor de la litera c), se obţine, prin deducţia din limita maximă globală, a populaţiei regiunilor subvenţionate în virtutea excepţiei prevăzute la litera a). În continuare, această limită maximă se împarte între diferitele State membre, în conformitate cu prevederile de la soluţia distribuirii III), în care se ţine cont de situaţia social-economică relativă a regiunilor din cadrul fiecărui Stat. Dincolo de metodologia şi indicatorii (maxim 5) pe care doresc să îi utilizeze pentru a determina regiunile beneficiare, Statele membre trebuie să informeze Comisia în legătură cu lista regiunilor propuse pentru punerea în aplicare a excepţiei de la litera c). Este vorba, mai ales, de regiunile de nivel NUTS III) care cuprind, fiecare, minim 100 000 de locuitori, excepţie făcând insulele şi alte regiuni izolate. Subvenţionate în conformitate cu Fondurile Structurale, acestea prezintă diferenţe de dezvoltare semnificative în ceea ce priveşte media regiunilor potenţiale. De asemenea, aceasta excepţie poate face referire şi la regiunile slab populate (cu o densitate mai mică de 12,5 locuitori/km2) şi la cele ultraperiferice.
Ajutorul regional are ca obiectiv fie investiţia productivă (investiţia iniţială), fie crearea locurilor de muncă în legătură cu investiţia. Aportul personal al celui care beneficiază de ajutor trebuie să fie de minim 25 %. Modalitatea de ajutor este variabilă: subvenţia, împrumutul de tip redus, bonificaţia de interese, garanţia sau achiziţionarea publică a participărilor în condiţii avantajoase, scutirea fiscală, reducerea contribuţiilor sociale, sau achiziţionarea de bunuri şi servicii la preţuri avantajoase. Există trei forme de ajutoare cu scop regional: ajutorul acordat investiţiei, ajutorul pentru crearea locurilor de muncă şi, excepţional, ajutorul de punere în funcţiune. A) Ajutorul acordat investiţiei Avînd o durată de maxim cinci ani, o investiţie iniţială este o investiţie cu capital fix relaţionată cu:
De asemenea, se poate califica drept investiţie iniţială transferarea unui loc de muncă care s-a încheiat sau s-ar fi încheiat dacă nu s-ar fi apelat la reachiziţionarea sa, exceptând momentul în care locul de muncă respectiv ar aparţine unei întreprinderi aflate în criză. În schimb, investiţia de substituţie nu este considerată o investiţie iniţială. Ajutorul acordat se calculează în procente din valoarea investiţiei. Această valoare este determinată în funcţie de un ansamblu uniform de cheltuieli, numit „baza uniformă”, care corespunde următoarelor elemente: terenul, clădirea şi echipamentul. Există, totuşi, excepţii:
Aceste active imateriale subvenţionate pot fi exploatate exclusiv la locul de muncă care beneficiază de ajutor regional. Achiziţionate în conditiile impuse de piaţă, sunt amortizabile şi trebuie să rămână în activul întreprinderii pe o durată de timp de minim cinci ani. Ajutoarele notificate de Statele membre se exprimă în costurile brute (înaintea impozitelor) şi în echivalentul subvenţiei nete (ESN) a cărei intensitate, adaptată la natura problemelor regionale existente, reprezintă avantajul efectiv pe care întreprinderea l-ar obţine în urma ajutorului acordat. Tabloul următor prezintă un rezumat al valorilor maxime privind ajutorul (în procentul ESN) în funcţie de tipul de regiuni:
Conform dispoziţiilor cu privire la ajutoarele statale în favoarea IMM-urilor neactive în cazul transporturilor, valoarea ajutorului poate creşte cu 15% în regiunile menţionate în excepţiile de la litera a) şi cu 10% în cele subvenţionate în virtutea excepţiilor prezentate la litera c). În cazul intervenţiei mai multor regimuri cu scop regional sau atunci când ajutoarele provin din surse multiple (locale, regionale, naţionale, europene), limitele maxime de intensitate se aplică totalului ajutorului. Ajutorul regional pentru crearea locurilor de muncă Ajutorul regional poate fi destinat creării locurilor de muncă (o sporire netă anuală a numărului de locuri de muncă), aceasta fiind strâns legată de realizarea unei investiţii iniţiale. Create în timpul primilor trei ani imediat următori realizării integre a investiţiei, aceste locuri de muncă se referă în exclusivitate la activitatea legată de investiţie. De asemenea, se au în vedere şi locurile de muncă create ca urmare a unei creşteri a procentului de utilizare a capacităţii generate de investiţia iniţială. Analog ajutoarelor privind investiţia, cele pentru crearea locurilor de muncă sunt oprimate păstrării locului de muncă creat pe o perioadă de timp de minim cinci ani, şi trebuie să se aplice în funcţie de natura şi intensitatea problemelor regionale. Aceste ajutoare nu trebuie să depăşească un anumit procent al cheltuielilor salariale (salariul brut înainte de a fi impozitat plus cotizaţiile sociale obligatorii) ale persoanei angajate timp de doi ani. Acest procent este acelaşi cu valoarea admisă în zona cu pricina pentru ajutoarele privind investiţia (vezi tabloul precedent). Ajutorul pentru crearea locurilor de muncă şi ajutorul privind investiţia se pot acumula, cu condiţia, însă, ca limita maximă a valorii stabilite pentru regiune să fie respectată. Ajutoare de punere în funcţiune Iniţial, ajutoarele regionale destinate să reducă cheltuielile obişnuite ale întreprinderilor (ajutoarele de punere în funcţiune) sunt interzise. Cu toate acestea, acest tip de ajutoare poate fi acordat, în mod excepţional, în regiunile cuprinse la litera a), dacă, astfel, se justifică natura şi valoarea contribuţiei sale la dezvoltarea regională. În acest caz, ele adoptă forma unor scutiri fiscale sau a unor reduceri a problemelor sociale şi sunt descrescătoare şi limitate în timp. În cazuri speciale, pot fi autorizate ajutoarele de punere în funcţiune, care nu sunt descrescătoare şi nici limitate în timp, pentru regiunile ultraperiferice sau slab populate. Acestea sunt destinate să:
Aceste ajutoare se calculează în funcţie de kilometrii parcurşi (calea cea mai directă între locurile de producţie şi comercializare) şi/sau în funcţie de greutatea mărfurilor transportate pentru care se foloseşte mijlocul de transport cel mai econom. Sub nicio formă aceste ajutoare nu pot să constituie ajutoare privind exportarea mărfurilor, cum de altfel, nu pot nici să ducă la o restricţie a importurilor.
HARTA AJUTOARELOR CU SCOP REGIONAL Combinarea regiunilor subvenţionate în virtutea excepţiilor prevăzute şi a limitelor de intensitate a ajutoarelor formează harta ajutoarelor cu scop regional a Statelor membre. Fiecare Stat membru a prezentat proiectul său pentru perioada 2000-2006, dar şi regimul aplicat (obiectivul şi modalitatea de acordare a ajutorului, mărimea întreprinderilor). Datorită competenţei exclusive în materie de ajutoare statale, Comisia a luat decizia de a aproba hărţile (regiunile subvenţionate şi valoarea ajutorului). Pentru următoarea perioadă este prevăzută o revizie periodică a hărţilor. În cazul în care au loc schimbări majore în ceea ce priveşte condiţiile social-economice, Statele membre pot să solicite efectuarea în hărţi a schimbărilor corespunzătoare de la nivelul ajutoarelor şi regiunilor subvenţionate. Includerea noilor regiuni implică excluderea altor zone cu densitatea populaţiei echivalentă. Regiunile subvenţionate în virtutea literei a) şi care devin subvenţionate în virtutea literei c) a articolului 87 pot beneficia de un sprijin tranzitoriu şi descrescător pănă la aplicarea nivelelor de intensitate prevăzute în mod normal pentru excepţia de la litera c). Această tranzacţie este valabilă timp de patru ani în cazul ajutoarelor privind investiţia iniţială şi crearea locurilor de muncă şi timp de doi ani în cazul ajutoarelor de punere în funcţiune. Comisia trebuia să verifice directivele actuale de vreme ce, astfel, a fost fixată chiar ea (după un termen de cinci ani de la punerea sa în aplicare). În plus, îşi poate decide singură şi în orice moment condiţiile în care trebuie modificată, dacă acest lucru este necesar din motive legate de politica de competenţă, alte politici comunitare sau alte compromisuri internaţionale. Comisia a efectuat această revizie şi a ajuns la concluzia că, pentru moment, modificarea directivelor nu pare necesară. Totuşi, a hotărât să realizeze această revizie din timp, astfel încât Statele membre şi propria Comisie să poată dispune de timpul necesar pentru elaborarea, informarea şi aprobarea hărţilor privind ajutoarele regionale pentru perioada posterioară zilei de 1 ianuarie a anului 2007, înainte de sfârşitul anului 2006. România va trebui să îşi prezinte harta şi să primească aprobarea de la Comisia Europeană. Limitele maxime naţionale de acoperire a ajutoarelor naţionale cu scop regional în virtutea excepţiilor prevăzute la literele a) şi respectiv c) de la punctul 3 al articolului 92 al Tratatului pentru perioada 2000-2006 [Jurnalul Oficial C 16 din 21.1.1999]. Limita maximă comunitară a ajutoarelor statale cu scop regional a fost stabilită la 42,7% din populaţia comunitară. Apare modulat în limite naţionale pentru fiecare Stat membru. Astfel, există directive specifice multisectoriale cu privire la ajutoarele regionale acordate proiectelor mari de investiţie [Jurnalul Oficial C 70 din 19.3.2002]. Ajutoarele regionale în sprijinul marilor proiecte privind investiţia sunt regularizate de dispoziţii specifice, având motivele expuse în continuare:
Noile directive multisectoriale cu privire la ajutoarele regionale acordate marilor proiecte de investiţie aplică o modalitate de abordare mult mai restrictivă, având ca obiectiv atât limitarea presupuselor ajutoare, situându-le la un nivel care să evite o falsificare inutilă a competenţei, cât şi apelarea la un control mai sistematic al acestora. Aceste dispoziţii rămân în vigoare până la 31 decembrie 2009. Până la această dată, însă, Comisia va putea introduce modificări, excepţie făcând ceea ce priveşte interzicerea ajutoarelor care afectează sectorul siderurgic. 4.5.2 Achiziţii Publice Operaţiunile co-finanţate prin Fonduri Europene se realizează în conformitate cu la politicile şi normativa comunitară în materie de atribuire a contractelor publice de lucrări, livrări şi servicii. Normativa comunitară fundamentală în domeniul achiziţiilor publice cuprinde următoarele directive:
Legea Contractelor românească trebuie să se adapteze în mod obligatoriu acestor Directive. 4.5.3 Dezvoltare durabilă Protejarea mediului înconjurător şi calitatea vieţii este unul dintre obiectivele stabilite ale Regiunii Vest, obiectiv care coincide cu interesele Uniunii Europene în domeniu. Pentru Romania este necesar să se stabilească o Strategie de Dezvoltare Echilibrată şi Sustenabilă, care să fie în concordanţa cu diverse strategii tematice (calitatea aerului, etc) prioritare pentru UE. Din punctul de vedere al politicilor publice, este necesar sa sa puna în legatură hiperconsumul resurselor naturale cu eficienţa. Aceasta presupune refuzul internalizarii costurilor medio ambientale care să confere un pret mult inferior valorii sale reale o data cu creşterea costurilor pentru protectia mediului si costurile sociale. Pentru acesta, trebuie să se ia în considerare diverse aspecte, precum:
Dintr-o perspectivă financiară, şi în contextul dezvoltării unei Strategii de Dezvoltare Echilibrată şi Sustenabilă, este necesar să se ia în considerare următoarele:
De asemenea, este necesară o evaluare ex-ante a mediului înconjurător. Aşa cum a fost deja demonstrat în perioada anterioară de programare 2000-2006, fondurile alocate au o clara vocatie spre dezvoltarea sustenabilă şi sunt aprobate prin directiva comunitară de evaluare strategică a mediului inconjurator. Mai multe ţări au supus deja cadrului comunitar şi Programelor Operationale finantate de UE evaluarea mediului inconjurator, evaluare realizată la inceputul planificarii strategice. Mai mult decat atat, monitorizarea Programa Complement a fost efectuată de către o Autoritate de mediu care monitorizeaza din punct de vedere al sustenabilitatii, programele mentionate. 4.5.4 Agenda de la Lisabona Una dintre prioritatile Uniunii Europene este relansarea Agendei Lisabona ale carei principale coordonate sunt: transformarea Europei intr-un spatiu mai atractiv pentru investitii si munca; promovarea cunoasterii si inovarii; crearea de locuri de munca mai numeroase si mai bune; necesitatea parteneriatului UE – SM pentru asigurarea succesului noii strategii (Comunicarea Comisiei „Working together for growth and jobs. A new start for the Lisbon Strategy”, COM(2006) 30 final). Romania a fost invitata în anul 2005, ca in anul premergator aderarii, sa elaboreze in conformitate cu recomandarile Comisiei Europene si practica celorlalte state membre, Programul National de Reforme pentru Strategia Lisabona Relansata. In acest context, Ministerul Integrarii Europene, care a fost desemnat coordonator pentru elaborarea documentului, in colaborare cu ministerele de linie si institutiile publice interesate a definitivat Programul National de Reforme. POR are în vedere priorităţile Agendei Lisabona şi orientările strategice ale Programului Naţional de Reforma, care poate fi consultat la: http://www.mie.ro/index.php?p=422 Yüklə 1,52 Mb. Dostları ilə paylaş:
|