Traumatismele traumatismul


- aşezarea în decubit dorsal, cu zona afectată plasată decliv, la un nivel inferior cordului



Yüklə 451 b.
səhifə9/14
tarix04.09.2018
ölçüsü451 b.
#76530
1   ...   6   7   8   9   10   11   12   13   14

- aşezarea în decubit dorsal, cu zona afectată plasată decliv, la un nivel inferior cordului;

  • - aplicarea unui garou de compresie moderată(limfatică), la cel mult 5 cm deasupra plăgii;



  • TRAUMATISMELE

    • efectuarea unei sucţiuni puternice şi prelungite (minim 10 minute) asupra zonei muşcate;

    • - transportul rapid la spital, unde se pot lua măsuri specifice: seroterapie antiveninoasă cu efect dacă este efectuată în primele 4 ore, suportul funcţiilor vitale, prevenirea/combaterea tulburărilor de coagulare. Plaga va fi riguros curăţată, debridată, se va practica profilaxia antitetanică şi se va efectua antibioticoterapie parenterală cu spectru larg pentru 3-5 zile.

    • În cazul plăgilor muşcate de animale, toaleta minuţioasă constituie elementul central al tratamentului, absolut necesar pentru prevenirea suprainfectării.

    • în acest scop se va folosi irigarea prelungită a plăgii cu ser fiziologic, apă oxigenată şi chiar soluţie diluată de betadină.

    • Când se constată local zone de contuzie tisulară evidentă sau echimoze sugestive pentru astfel de leziuni, este preferabil deschiderea chirurgicală a plăgii cu excizia ţesuturilor devitalizate, debridare, lavaj cu soluţii antiseptice.

    • Antibioticoprofilaxia trebuie aplicată de rutină, utilizînd o cefalosporină de generaţia ll-a, ampiciline„protejate" cu inhibitori de β-lactamaze (Unasyn, Augmentin), Ciprofloxacin, Eritromicină.



    TRAUMATISMELE

    • Profilaxia antirabică trebuie să constituie de asemenea un gest obligatoriu cu excepţia doar a cazurilor când se cunoaşte cu precizie că animalul a fost vaccinat recent sau poate fi ţinut sub supraveghere strictă cel puţin zece zile. Dacă se consideră că muşcătura a fost produsă de un animal cu un comportament sugestiv pentru turbare, se va efectua suplimentar şi imunoprofilaxia pasivă cu imunoglobulinăantirabică (intramuscular şi perilezional).



    TRAUMATISMELE

    • POLITRAUMATISMELE

    • I. INTRODUCERE Şl ISTORIC

    • Leziunea traumatică este cauzată (Haddon) de un schimb de energii între victimă şi mediul înconjurător care depăşeşte rezistenţa organismului.

    • Definiţie 1: Politraumatismul este un sindrom rezultat din acţi-unea (uneori concomitentă) a unei multitudini de agenţi vulneran-ţi (mecanici, fizici, chimici) asupra mai multor zone anatomice ale organismului, având drept consecinţă o dereglare funcţio-nală sistemică.

    • Definiţie 2: Politraumatismul este un traumatism cu afectarea a minimum două regiuni anatomice dintre care cel puţin o leziune este ameninţătoare de viaţă.



    TRAUMATISMELE

    • POLITRAUMATISMUL REPREZINTĂ 20-25% DIN TOTALUL TRAUMELOR

    • TRIUNGHIUL EPIDEMIOLOGIC AL TRAUMEI:

      • Agentul traumatic: în era tehnologiei, a căpătat noi valenţe distructive crescând gravitatea impactului
      • Mediu înconjurător: are în componenţă o serie de pericole
      • „potenţiale"
      • Gazdă (victima): mai puţin robustă


    TRAUMATISMELE

    • CLASIFICAREA ETIOLOGICĂ A POLITRAUMATISMELOR

    • 1) Accidente de trafic (rutier, feroviar, aerian, maritim).

    • 2) Accidente de muncă (în industrie, agricultură,construcţii, comerţ)

    • 3) Heteroagresiuni.

    • 4) Precipitări (accidentale sau ca urmare a unor auto- sau hetero- agresiuni).

    • 5) Accidente casnice(căderi accidentale, loviri cu/de un corp dur).

    • 6) Accidente recreaţionale sau de sport.

    • 7) Traume de război.

    • 8) Catastrofe naturale(cutremur, inundaţii, erupţii vulcanice, avalan- şe, alunecări de teren).

    • Cele mai frecvente cauze de politraumatisme (Olding şi Crockard):

    • Accidente rutiere (50%);

    • Accidente de muncă (18%);

    • Agresiuni (14%);

    • Accidente casnice (7%);

    • Accidente sportive (6%);

    • Alte cauze (5%).



    TRAUMATISMELE

    • PATOGENIE

    • Următorii agenţi vulneranţi sunt mai frecvent responsabili de producerea politraumatismelor:

      • Agenţi fizici
      • Barotraume
      • Electricitate
      • Leziuni termice.
    • Aceşti agenţi acţionează cel mai adesea solitar dar pot acţiona uneori şi împreună ceea ce duce la amplificarea traumei.

    • Agenţii fizici sunt elementul patogenie cel mai des implicat în producerea politraumelor; ei pot acţiona prin:

      • impact direct (compresie, strivire, tăiere), prin
      • undă de şoc (în accidente rutiere, explozii) sau prin
      • acceleraţie/deceleraţie.
    • Rezultatele acestora sunt:

      • contuzii.
      • plăgi.


    TRAUMATISMELE

    1   ...   6   7   8   9   10   11   12   13   14




    Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
    rəhbərliyinə müraciət

    gir | qeydiyyatdan keç
        Ana səhifə


    yükləyin