Tudor vianu studii de literatura universala şi comparata

' Şi Că n '

lui ' urmare, chiar dacă va fi condamnat, pedeapsa mai uşoară decît aceea sorocită adevăratului încerca sa-l scoată pe dînsul ţap ispăşitor. Şi

^Care

598

atunci, prin forţa lucrurilor, ar fi făcut mărturisiri Adică tocmai ceea ce nu sna întîmplat. Smerdiakov n o vorba în legătura cu pretinsa complicitate, cu t "' ucigaşul l-a acuzat direct, susţinînd tot timpul ca el şi el l-ar fi omorît pe batrîn. Mai mult chiar, Smerdiak declarat la ancheta că el însuşi i-a vorbit inculpatului d ³ plicul cu bani şi i-a divulgat semnalele şi ca, de _n- ^ deschis el gura, Dmitri Fiodorovici n-ar fi aflat nimic

atunci, vă întreb, dacă ar fi fost într-adevăr

^c°mpli_cele

ucigaşului şi s-ar fi ştiut vinovat, le-ar mai fi declarat oare atîta uşurinţa anchetatorilor că inculpatul deţinea toat informaţiile de la el? Dimpotrivă, ar fi negat totul, ar fi încer cat să denatureze faptele, sâ le minimalizeze. Dar n-a făcut nici una, nici alta. Numai un om care se ştie fără nici o vină, care nu se teme că ar putea fi acuzat de complicitate e în stare să procedeze aşa. Aseară, într-un acces de depresiune ner­voasă, Smerdiakov, pe care boala lui şi nenorocirea întîmplatâ în casa îl demoralizaseră, s-a spînzurat lăsînd un bilet scris în maniera lui personala: «îmi pun capăt zilelor singur şi cu propria mea voinţă. Nimeni nu e vinovat de moartea mea!» Ce ar fi însemnat pentru el să mai adauge. «Ucigaşul sînt eu, nu Karamazov» şi totuşi, n-a adăugat nici un cuvînt: din moment ce a avut atîta conştiinţa ca să scrie biletul acesta, de ce s-ar fi oprit aici?

Iată însă câ mai adineauri, aici, în incinta tribunalului, au fost aduşi nişte bani, trei mii de ruble, şi ni s-a spus: «Suit banii din plicul care se află acolo pe masă, împreuna cu cele­lalte corpuri delicte, şi mi i-a dat ieri Smerdiakov». D^ domnilor juraţi, cred că mai aveţi încă şi acum în faţa ocni zguduitoarea scenă ce s-a desfăşurat aici şi, deci, n-are r s-o mai descriu în amănunţime. îmi voi permite doar ci e consideraţii şi voi căuta sa aleg lucrurile cele mai puţin

dente, deoarece, nefiind atît de pregnante, presupun

ca toa⁰

lumea se va fi gîndit la ele. în primul rînd, mă voi opri

asup¹¹

jCARAMAZCA

599

_mai înainte. Ieri, cuprins de remuşcări, ■ kov s-a spînzurat, după ce mai întîi a restituit banii S^ bineînţeles, nu i-ar fi înapoiat dacă n-ar fi avut (^ Jj\ şi probabil abia aseară i-a mărturisit lui Ivan ¹⁸¹¹¹ _vj_ci că el este criminalul, aşa cel puţin declară acesta,

i de ce ar fi tăcut atîta timp? Aşadar, Smerdiakov a ^a risit dar de ce atunci - repet întrebarea - n-a spus tot "j arul în biletul pe care l-a scris înainte de moarte, ştiind

doua zi o judecată necruţătoare va pecetlui soarta unui

nevinovat? Banii în sine nu dovedesc nimic. Aşa, de ldâ eu şi alte cîteva persoane am aflat cu totul întîmplător â încă de acum o săptămînă, Ivan Fiodorovici Karamazov a trimis pe cineva în capitala guberniei să-i schimbe două obligaţii de cinci la sută în valoare de cinci mii de ruble fiecare, adică în total zece mii. Am ţinut să menţionez lucrul acesta ca pe un argument că oricine poate să-şi procure la un moment dat o anumită sumă de bani şi că, aducînd trei mii de ruble, mai trebuie să şi dovedeşti că e într-adevăr vorba de banii care se aflau în plicul de acolo sau în cutare sertar. Şi pe urmă cum se face că, după ce adevăratul ucigaş i-a destăinuit un lucru atît de extraordinar, Ivan Karamazov a putut să rămînă acasă liniştit, ca şi cînd nu s-ar fi întîmplat nimic? De ce nu ne-a înştiinţat numaidecît? De ce a amînat pe a doua zi? Cred că nu e greu de ghicit pentru ce a procedat aşa: cu sănătatea şubrezită de mai bine de o săptămînă, ameninţat de ⁰ febră cerebrală ce s-a declarat în sfîrşit azi, sus-numitul, ^{care a} mărturisit singur doctorului şi persoanelor mai apropi-^ate că are halucinaţii, că i se întîmplă să se întîlnească pe ^{Stradâ cu} diferiţi indivizi de mult decedaţi, aflînd pe neaştep-

Qespre moartea lui Smerdiakov, şi-a făcut următoarea

^{0 ea}^^â: «Acum, fiindcă tot a murit, ce-ar fi să arunc vina

_u ^{ca să}"^mi salvez fratele? Bani am, pot foarte bine să iau

în_c ° ^^e bancnote şi să spun că Smerdiakov mi l-a

ⁿWt înainte de a se sinucide». Veţi spune poate că nu e

600

un procedeu prea onest, că, deşi omul într-adevar a m

este cinstit să minţi, împovârîndu-l cu o crima p_{e c} '^nu

săvîrşit-o, chiar dacă faci lucrul acesta ca să-ţi salvezi f ^{ft a}

Dar daca a minţit inconştient, dacă în urma şocului n ^

l-a avut, cum era şi complet dezaxat, auzind vest_PO ^are

^«td morţi, subite a feciorului, şi-a închipuit, în rătăcirea lui, că a$a

petrecut lucrurile în realitate? Aţi fost de faţă la scena a adineauri şi aţi văzut şi dumneavoastră în ce hal era. State ■ picioare şi vorbea, dar exista oare un grăunte de judecata" vorbele lui? După depoziţia aceasta, făcută de un bolnav ■ delir, ni s-a înfăţişat un document, o scrisoare din part_ea inculpatului către doamna Verhovţeva, cuprinzînd planul amănunţit al crimei, trimisă cu două zile înainte de înfăptuirea ei. Ce rost mai are atunci să căutăm cu atîta stăruinţă planul şi pe făptaşi? Iată planul exact după care a fost comis asasinatul, iar autorul lui trebuie să fie fara îndoială şi autorul crimei. Dar, domnilor juraţi, crima a fost înfăptuită punct cu punct, ăşa cum scrie aici! Inculpatul nu s-a depărtat intimidat de fereastra tatălui său, cu atît mai mult, cu cît avea certitudinea că iubita lui se afla în momentul acela înăuntru. E prea absurd, prea neverosimil, ca să ne putem închipui una ca asta! Dimpotrivă, a pătruns în casa şi a făcut ceea ce ştim că s-a întîmplat. A ucis probabil într-un moment de surescitare nervoasă, într-o răbufnire de ură, a ucis în clipa cînd a dat cu ochii de rivalul şi duşmanul pe care poate l-a răpus cu o singură lovitură de pisălog; totuşi, după aceea, cînd s-a convins, în sfîrşit, în urma unei inspecţii amănunţite, că iubita lui nu se află în casă, n-a uitat la pl^ecare să vîre mîna sub pernă şi să scoată de-acolo plicul cu bani, y care-l vedem, rupt, aici, pe masă, printre alte corpuri deu V-am spus toate astea numai ca să vă atrag atenţia as l unui amănunt, după părerea mea cît se poate de semnul⁰ Un criminal cu experienţă, un bandit care ar fi ^saV omorul numai ca să poată jefui, vă întreb, ar fi arunca

_KARAMAZOV

601

<sup>cum a

m</sup> preajma

. 1 rupt pe

P¹¹ i ,;9 Bunăoară, daca Smerdiakov ar fi fost ucigaşul, j_ayruiui. *-*

■ "n cazul lui crima nu putea să aibă alt motiv decît

^intrU sigu^rant^{a c}"^ar fi ^^uat P^{UCIU asa cum se} gâse^a, fără să •ta să-l deschidă Ungă trupul neînsufleţit al victimei ¹¹¹²¹ deoarece ştia precis că înăuntru erau bani -, plicul ^Sa ' e doar lipit şi sigilat sub ochii lui - şi, de vreme ce l-ar fi u el nimeni n-ar mai fi putut să-şi dea seama dacă se se ori nu ceva din casă. Vă întreb, deci, încă o dată, dom-., jm-aţi, aşa ar fi procedat oare Smerdiakov? Ar fi lăsat dică plicul rupt pe podea? Nu, în felul acesta nu putea să procedeze decît un ucigaş cuprins de o furie oarbă, care nu mai are mintea destul de limpede ca să poată judeca, un ucigaş, zic, nu un hoţ, un om care n-a furat în viaţa lui şi care chiar atunci cînd a sustras banii ascunşi sub pernă a făcut-o nu ca un hoţ care operează, ci ca un om care a fost prădat şi înţelege să-şi ia înapoi banii sustraşi! Dmitri Karamazov era convins că banii aceştia sînt ai lui, că fusese deposedat de ei, şi această convingere devenise pentru el aproape o idee fixă, o manie. Luînd plicul, pe care nu-l văzuse niciodată pînă atunci. l-a rupt că să se încredinţeze că banii erau înăuntru, a băgat apoi conţinutul în buzunar şi a fugit fără să-i treacă măcar prin gînd că plicul pe care-l lăsase jos, desfăcut, con­stituia o probă împotriva lui. Şi astea toate pentru că asasinul ^este Karamazov, nu Smerdiakov, şi pentru că Dmitri aramazov nu s-a gîndit, nu era capabil să judece şi nici nu-i ^{Statea ca}Pul să chibzuiască! O rupe la fugă, aude apoi gatul slugii, ce se luase după el; sluga îl apucă de picior, rcind să-l oprească, şi cade lovită cu acelaşi pisălog de . ^a- Cuprins de milă, inculpatul sare jos de pe gard. Puiţi-vâ, vrea cu tot dinadinsul să ne facă să credem că ss • c °^{rS îna}P°i din compasiune, ca să vadă dacă nu poate

cev ^

^de ajutor! îi mai ardea lui oare în clipa aceea de aşa ^{1C1 v}°rt>ă, a sărit jos numai şi numai ca să se convingă

602

daca unicul martor al fărădelegii lui mai trăieşte Orice alt sentiment, orice altă reacţie psihica era im ^nu' într-o împrejurare ca asta! Şi băgaţi de seama: îşi m_a; de lucru cu Grigori, se apucă sa-i tamponeze capul cu b ^ şi numai după ce i se pare că-i mort se pierde cu firea di şi aşa, plin de sînge cum e, se întoarce într-un suflet la iubitei lui. Cum de nu şi-a dat seama că în halul în

casa care era

avea să fie luat la ochi imediat? Inculpatul însă ne asigura nici habar n-a avut că era murdar de sînge; şi se poate într devâr să fie aşa, e admisibil, cazul e destul de frecvent printr criminali. într-o direcţie dau dovadă de un calcul diabolic iar într-alta n-au nici un dram de judecată. Iar în momentul acela inculpatul nu se gîndea decît unde putea să fie ea. Vrînd sa afle cît mai degrabă unde se găseşte, se duce într-o goana acasă la dînsa, dar acolo îl aşteaptă o ştire uluitoare, o adevărată lovitura de trăsnet: iubita lui e plecată la Mokroe cu «fostu-i amant», cel cu drepturi «netăgăduite» asupra ei!"

IX