Unitatea de învăţare Nr

Relaţiile publice

Relaţiile publice – constituie relativ recent ca o activitate distinctă, desfăşurată de firme, instituţii, organisme publice ş.a. din ţările cu o economie dezvoltată – implică din partea organizaţiei economice cultivarea unor contracte directe, realizate consecvent şi sistematic, cu diferite categorii de public, cu persoane influente din conducerea altor firme din ţară sau străinătate, cu mass-media, cu reprezentanţi ai puterii publice, lideri de opinie etc., în scopul obţinerii sprijinului acestora în efortul de păstrare şi dezvoltare a intereselor sale. Ca domeniu distinct de activitate al agenţilor economici, relaţiile publice se înscriu între instrumentele cele mai moderne ale politicii de comunicaţie în societatea contemporană, întrunind totodată şi veritabile atribute promoţionale.

Între instrumentele promoţionale, larg utilizate de firmele moderne, se înscriu în prezent şi participările la manifestările cu caracter expoziţional şi sponsorizarea.

Participarea la manifestări cu caracter expoziţional se realizează prin organizarea de pavilioane au standuri proprii la târguri, expoziţii şi saloane (locale, regionale, naţionale sau internaţionale), organizarea unor expoziţii itinerante, prezenţe la “zile tehnice” etc.

Practica mondială demonstrează că şi în acest domeniu au apărut concepte noi, s-au experimentat şi definit forme şi modalităţi de participare de o mare diversitate, s-au pus în evidenţă numeroase motivaţii ale “actorilor” demersului expoziţional, sunt cercetate cu rigoare sporită impactul şi performanţele economice înregistrate de firmele participante, s-au conturat profesii distincte etc.

1 Jean Jaques Jambin, “Le marketing stratégique”, McHiII Paris 1989

2 Manfred Bruhn , “Marketing” Gabler, Germania 1997

3 Dicţionar MacMillan de Economie modernă

4 Jim Blythe “Comportamentul consumatorului”, op. cit., pag. 27-28

5 Constantin Sasu, “Marketing”, Ed. Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi, 1995

6 Dicţionarul de economie modernă, 1999

7 Ioan Popa , “Tranzacţii comerciale internaţionale” op. cit. p. 283-286

8 P. Samuelson, “Economie politică”, Bucureşti 2000, op. cit. p. 44-46

9 C-tin Negruţ , “Iniţiere în marketing” op. cit. pg. 8-13

10 Florescu, C. (coordonator), Marketing, Marketer, Bucureşti 1992

11 Ph. Kotler, G. Armstrong: Marketing: An Introduction, Second Edition Prentice – Hall, New Jersey, 1990, p. 16-17

12 C-tin Negruţ, Iniţiere în marketing, Ed. Augusta, Timişoara 1997, op. cit. p. 15-18

13 George Medrihan, “Marketing”, Ed. Gama 1997, op. cit. p. 39-40

14 Manual de marketing, Michael J. Thomas, Ed. Codecs, 1998

15 Florescu, C., “Strategii în conducerea activităţii întreprinderii”, Buc. 1987, p. 66

16Definiţia a fost preluată din lucrarea originală; ea poate fi regăsită şi în ediţia tradusă în limba româna, Ed. Teora, Bucureşti, 1997, p. 36.

17Le Robert, 1974

18 Dicţionar de economie politică, p. 549.

19 Florescu,C., “Strategii în conducerea activităţii întreprinderii”, p.124.

20 Beaujeu-Garnier, J., Chabot, G., Geografie urbană, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1971, p. 436.

21 Reilly, W.J., The law of retail gravitation, G.P. Putnam&Sons, New York, 1931; Huff, D.L., An estimating area, în “Journal of Marketing”, vol. 28, Julz 1946; Tagliacarno, G., Le studio delle aree di mercato, Milano, 1957; Botez, M., Celac, M., Sistemele spaţiului amenajat, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980.

22¹⁶ C. Florescu, Strategii în conducerea activităţii întreprinderii, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987, p. 124

23¹⁷George Day, Allan Shocker, Rajendra Srivastava, “Customer – Oriented Approaches to Identifying Product Markets”, Journal of Marketing, fall 1979, p. 9-19

24 “Coke’s Big Marketing Blitz”, Business Weck, May 30, 1983, pp. 58-64

25 Piaţa potenţială include, în afara consumatorilor potenţiali, şi categoria nonconsumatorilor relativi; aceştia pot deveni consumatori efectivi când dispar cauzele (obiective şi subiective) care, în prezent, îi reţin de la consumarea produselor luate în consideraţie. Piaţa potenţială se identifică cu piaţa teoretică (ideală) când cuprinde toţi nonconsumatorii relativi. Nonconsumatorii relativi sunt cei care în prezent nu cumpără şi nu folosesc un anumit produs, dar în împrejurări schimbate ei pot deveni consumatori; putem spune că non consumatorii relativi sunt consumatori potenţiali. Cauzele pentru care o parte din populaţie este nonconsumatoare a unui produs (în mod relativ) pot fi: necunoaşterea suficientă a produsului, lipsa de încredere în calităţile lui, nivelul veniturilor, satisfacerea nevoilor cu un alt produs etc. Aceştia pot deveni consumatori efectivi când dispar cauzele (obiective şi subiective) care, în prezent, îi reţin de la consumarea produselor luate în consideraţie. Piaţa potenţială se identifică cu piaţa teoretică (ideală) când cuprinde toţi nonconsumatorii relativi.

26 Water: “Where Profits Could Spring Eternal”, Business Week, sept. 15, 1986, p. 75

27 Grupuri de referinţă

Prin grupuri de referinţă înţelegem grupurile care exercită influenţă directă (ca urmare a contactului personal) sau indirectă asupra atitudinii sau comportamentului individului. Grupurile de referinţă intervin în manifestările individului în trei moduri:

• 
  ele prezintă individului modele de comportament şi de viaţă;
  
• 
  influenţează atitudinile individului şi imaginea pe care şi-o face despre el însuşi;
  
• 
  exercită presiuni în favoarea unui anumit mod de comportare.
  

Unele dintre ele sunt grupuri primare care, de regulă, sunt neformale, în care sunt incluşi prietenii, familia, vecinii, colegii de serviciu etc., iar interacţiunea cu acestea are un caracter permanent.

În acelaşi timp, individul aparţine unui şir de grupuri secundare care sunt, de regulă, formale, iar contactul cu ele nu mai are, ca în primul caz, un caracter permanent, ci doar unul temporar. Este vorba despre asociaţiile profesionale, asociaţiile religioase, sindicatele.

De asemenea, asupra individului exercită influenţă şi grupuri cărora el nu le aparţine, aici fiind vorba despre grupurile de dorit şi grupurile de nedorit. Dacă grupurile de dorit sunt acelea cărora individul vrea sau tinde să aparţină, grupurile de nedorit sunt nerecunoscute de individ, întrucât comportamentul şi valorile acestora nu sunt agreate de el. Specialiştii în problemele marketingului studiază toate aceste grupuri care exercită influenţă asupra oamenilor în ceea ce priveşte modul lor de manifestare în efectuarea cumpărării.

28 Haedrich, G., Tomczak, T., Produktpolitik, Verlag, “W.Kohlhammer”, Stuttgart, Berlin, Köln, 1996, p. 7.

29 Drăgan, J.C., Demetrescu, M.C., Noul Marketing în mileniul III, Editura “Europa Nova”, Bucureşti, 1998, p. 110-111.

30 Mareş, D., Crăciunescu, V., Economia cercetării şi dezvoltării produselor, Editura “Facla”, Timişoara, 1973, pag. 28 şi urm.

31 Boos, J.F., Positionement – Problèmes et premières résultats, în “Revue française de marketing”, Cahier no. 54, 1974.

32 Henry, W., Menasco, M., Takada, H., New Product Development and Testing, Lexington Books, Massachusetts, 1989, p. 9.

33 Holban, E., Marinescu, Şt., Legea mărcilor de fabrică, de comerţ şi de servicii – texte comentate, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970.

34 Gümbel, R., Markt und Ökonomik, Gabler Verlag, Wiebaden,1985, p. 195.

35 Weis, Ch., Marketing 9Auflege, Kiehl Verlag, Ludwigshafen (Rhein) 1995, p. 239-240.

36 Sasu, C., Marketing internationali, Editura Polirom, Iaşi, 1998, p. 183.

37 Olaru, M., Managementul calităţii, Editura Economică, Bucureşti, 1995, p. 110 şi urm.

38 Mihuţ, I., Pop, M., Consumatorul şi managementul ofertei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996, p. 175.

39 Patriche, D., Protecţia consumatorului în economia de piaţă, Editura Academică Universitară Athenaeum, Bucureşti, 1994, p. 177 şi urm.

40 A se vedea un interesant demers critic în acest sens în lucrarea Paul Bran, Economia valorii, Editura Athenaeum, Bucureşti, 1991, p. 54-68.

41 Stanton, W.J., Fundamentals of Marketing, third Edition, McGraw-Hill, New York, 1971, p. 192.

42 Zikmund, W., D’Amico, M., Marketing, third Edition, John Wiley & Sons, New York, 1989, p. 207; McCarthy, E.J., Shapiro, S.J., op. cit., p. 268; Markin R., op. cit., p. 255.

43 Pruna, T., Psihologie economică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976, p. 105.

44 Ionaşcu, I., Pop, N. Al., Consideraţii asupra semnificaţiei serviciilor în economia noului produs, în “Comerţul modern – revista română de marketing”, nr. 1-2, 1990.

45 Petrescu, P., Gherasim, T., Elemente de analiza valorii, Editura Academiei, Bucureşti, 1981, p. 29.

46 Crum, L.W., Ingineria valorii, Editura Tehnică, Bucureşti, 1976, p. 25.

47 Florescu, C., Strategii în conducerea activităţii întreprinderii, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1987, p. 189-190.

48 În această situaţie organizaţia economică poate opta între alternativa păstrării proporţiilor cantitative dintre produse şi cea a modificării acestora în favoarea mărfurilor cu o mai mare cerere.

49 Semnificativ în această privinţă este exemplu pacheboturilor cu pânze, fabricate de Şantierele navale din Le Hâvre (Franţa), capabile să transporte câte 150 de pasageri, fapt ce demonstrează că în epoca contemporană velierele nu şi-au spus ultimul cuvânt; este drept, că pânzele lor nu sunt manevrate de marinari, ci dirijate automat cu ajutorul calculatorului.

50 Drăgan, J.C., Demetrescu, M.C., op. cit., p.112-113.

51 Mâlcomete, P. (coordonator), op. cit., p. 272-273.

52 Dincă, S., Stoica, M., Ridicarea calităţii şi diversificarea producţiei bunurilor electronice de folosinţă îndelungată, în “Revista economică”, nr. 51/1984.

53 Pfeifer, T., Qualitats-management-Strategien. Methoden. Techniken, Carl Hanser Verlag, München, Wien, 1993, p. 388-390.

54 De exemplu, satisfacţia de a fi deţinător exclusiv al unui nou model de cravată; o astfel de diferenţiere calitativă este aplicată de Uniunea Artiştilor Plastici prin reţeaua proprie de comercializare, ce desface articole vestimentare şi obiecte de decoraţiuni interioare sub formă de unicat sau articole de serie foarte mică, la un preţ mult superior faţă de produsele similare de serie mare.

55 Jeannet, J.-P.,Hennessey, H.D., Global Marketing Strategies, Second Edition, Honghton Mifflin Company, Boston, 1992, p. 366 şi urm.

56 Termenul strategie este de provenienţă militară, iar conotaţiile sale sunt în concordanţă cu domeniul din care provine. El a fost folosit, se pare, pentru prima dată de greci în război, pentru a desemna acţiunea "strategilor", adică a generalilor împotriva adversarilor.

57 Noţiunea de plan va fi detaliată în capitolele următoare din prezenta lucrare.

58 Această idee a fost susţinută consecvent de autorii francezi. A se vedea: J. Lendrevie, D. Lindon - Mercator. Theorie et pratique du marketing, Ed. a 5-a, Dalloz, Paaris, 1997, p. 527.

59 A se vedea: Stanton/Sommers./Barnes - Fundamentals of Marketing, 1987, C. Florescu si colab. - op. cit. 1992, V. Munteanu si colab. - op. cit. 1992 etc.

60 Gh. Epuran - Bazele marketingului, Curs, (în curs de apariţie).

61 Sinteza aceasta constituitå din cele douå tablouri este denumitå si "sinteza SWOT", date fiind iniţialele cuvintelor din limba englezå: Strenght, Weaknesses, Opportunities, Threats.

62 A se vedea V. A. Munteanu şi colab. - Bazele Marketingului, Ed. Graphix Iaşi, 1992

63 Venkatesch, R., Mahajan, V., A Probalistic Approach to Pricing a Bundle of Products or Services, Journal of Marketing Research, Vol. XXX, Number 4, November 1993.

64 Ansari, A., Siddarth, S., Weinberg, Ch. B., Pricing of Products or Services: The Case of Nonprofits, Journal of Markeeting Research, vol. XXXIII, Number 1, February 1996.

65 Morwitz, V.G., Greenleaf, E.A., Johnson, E.J., Divide and Prosper: Consumers’ Reactions to Partitioned Prices, Journal of Marketing Research, vol. XXXV, Number 4, November 1998.

66 Seymour, D.T. (Editor), The Pricing Decisions, a Strategic Planner for Marketing Professionals, Probus Publishing, Chicago, 1989

67 Drăgan, J.C., Demetrescu, M.C., Noul marketing la începutul mileniului III, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1998.

68 Drăgan, J.C., Demetrescu, M.C., op. cit.

69 Lusch, R.F., Erase distribution channel from your vocabulary and add marketing channels, în Marketing News, July 27, 1979, p. 12.

70 Stern, L.W., El-Ansary, A.I., op. cit., p. 5.

71 Maynard, H.B., Conducerea activităţii economice, vol. IV, Editura Tehnică, Bucureşti, 1971, p. 152.

72 Bowersox, D.J., Cooper, M.B., Strategic Marketing Channel Management, McGraw Hill Book Company, 1992.

73 Jeannet, J.-P., Hennessey, H.D., Global Marketing Strategies, Second Edition, Houghton Mifflin Company, 1992, p. 404.

74 Datorită exagerării acestei cerinţe, în multe ţări ale lumii – în special în SUA şi Europa de vest – s-a ajuns în prezent la o superinflaţie a informaţiilor cu care, în permanenţă, este “bombardat” publicul; cercetări recente arată că excesul de informaţii face ca într-o proporţie de 92-98% acestea să nu fie receptate de către destinatarii avizaţi.

75 Piquet, S., La publicité, nerf de la communication, Les Éditions d’Organisation, Paris, 1983.

76 Condiţionarea desemnează unitatea de produs comercializabil care, prin conţinut, formă, ambalaj, etichetare sau înscrisuri, devine identificabil în masa ofertei.

77 Sicard, Cl., Practique de la stratégie d’entreprise, Éditions Hommes et Tehniques, Paris, 1987, p. 222.

78 Balaure, V., Popescu, I.C., Şerbănică, D., op. cit., p. 64.

79 Masson, J.E.,Wellhoff, A., Le Merchandising, Dunod, Paris, 1977.

i

ii

iii

iv

v

vi

vii