Universitatea transilvania braşOV
Yüklə 355,55 Kb.
|
Bibliografie Tratate, cursuri, legislaţie:
1 Aurel Bonciog, Drept diplomatic, Editura Fundaţiei “România de mâine”, Bucureşti, 2000 2 Anglia are chiar o lege internă:”Diplomatic, immunites restrictien Act”, din anul 1953, care aplicând reciprocitatea, restrânge anumite imunităţi şi privilegii 3 Virally afirma că acest principiu se regaseşte în toate ramurile de drept (Le principe de reciprocite dans le droit international contemporain R.C.A.D.I. 1967 III, pag. 12). 5 Reciprocitatea nu este o simplă situaţie de fapt, ci “un principiu care ordonă dreptul relaţional” şi tinde să menţină echilibrul pentru state, adică să asigure egalitatea lor (Emanuel Decaux, La reciprocite en droit international, Paris 1980). 6 Serie legislative des Nations Unies, pag. 336, 3, 135. 7 Este interesant să cităm în acest context, opinia Curţii Supreme a S.U.A. în cauza clasică The Schooner Exchange (judecătorul J. Marshall a precizat că jurisdicţia naţiunii în cadrul teritoriului său este necesarmente exclusivă şi absolută şi nu este susceptibilă de limitări neimpuse de ea insăşi, orice excepţie trebuind să rezulte din consimţământul naţiunii însăşi). 8 U.N. Legislative Series, vol.VII ( Laws and Regulations regarding Diplomatic and Consular Privileges and Imunities ). 9 In Marea Britanie, imunităţile trimisului străin se bazează pe dreptul comun ( B.Sen , A diplomat’s handbook of international law and practice , Martinus Nijhoff , Haga, 1965, pag. 84 10 I.M.Anghel – Drept diplomatic, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică Bucureşti , 1997 ,pag.45 1111 În cauza Lotus (1927) Curtea Internaţională de Justiţie a reţinut că în limitele dreptului internaţional, titlul statului de “a exercita jurisdicţia, se bazează pe suveranitatea sa”. 12 Diplomatic Privileges Act din 1708 prevedea, în conformitate cu principiul comunităţii că “ toate acţiunile şi procesele” împotriva unui ambasador trebuie să fie “complemente nule şi neavenite”, iar Convenţiei de codificare din 1961 i s-a dat efect prin Diplomatic Privilege Act din 1964 care inlocuieşte orice regulă anterioară. 13 În cauza Dickinson v. Del Solar, s-a arătat că privilegiile diplomatice nu comportă imunitatea de la responsabilitatea legală ci numai excepţia de la jurisdicţia locală. 14 Mario Giuliano, Le relazioni e imunita diplomatique, Instituto Editoriale-Cisalpino Milano 1968, pag.68 15 C.J.Recueil, 1951, pag.81. 16 Philipe Cahier, Le droit diplomatique contemporain, 2-ieme ed. 1964, p. 233 17 A..Maresca, La missione diplomatica, sec. Ed. Milano, 1967, p. 240 18 Anuaire de la Commission du Droit International, vol. II, 1958, p. 101, no.2 si p.132 19 În cauza Engelke vs. Musmann (1928), s-a spus că instanţa trebuie să ceară M.A.E. şi trebuie să acţioneze potrivit comunicării ce I s-a făcut de către departamentul de drept ( L.C. Green, International Law through teh Cases, sec. Ed., London, 1959, p.212-215). 20 Paul Guggenheim, Traite de Droit international public, tome I, 1953, Geneve, p.501; G. Ferrenoud, Regime des privileges et immunites des missions diplomatiques etrangeres et des organizations internationals en Suisse, Lausanne, 21 Cauza Ali Reza (Paris, 1961, R.G.D.I.T.,1962, p. 418-420), precum şi nota adresată la 21 ianuarie 1961 de consiliul federal elveţian guvernului Cehoslovac în legătură cu arestarea a doi cetăţeni titulari de paşapoarte diplomatice 22 Pahuis, In the Borderland between the Act of State Doctrine and Questions of Jurisdictional Immunities, în “International and Comparative Law Qauterly”, pag. 1193. 23 Legislaţia olandeză confirmă această soluţie (N.V. Lois et reglements … pag.197); de asemenea Legea din 13.08.1945 (art.6) din Venezuela care stipulează că imunitatea de jurisdicţie supravieţuieşte funcţiilor agenţilor diplomatici în ce priveşte actele care se referă la exercitarea funcţiilor; alte privilegii şi imunităţi nu se pot invoca decât în perioada în care agenţii diplomatici sunt în curs de exercitare a funcţiilor lor diplomatice (N. V. Lois et reglements …., pag. 403). 24 Mario Giuliano, Le relazioni e imunita diplomatiche, Instituto Editoriale-Cisalpino Milano 1968, pag.118. 25 Mario Miele, Imunita della giurisdizione penele degli organi di enti internatinali atti compiuti nel territorio di uno stato straniero, in “Revista di dirritto internationale”, 1940, pag. 470 26 L. Cavare, Le droit diplomatique contemporain, 2-eme ed. Paris, 1964, pag. 25. 27 B. Sen ,A Diplomat’s Handbook of International Law and Practice, Martinus Nijhoff, Hague, 1965, pag. 106 28 Riccato Monaco, Manuale di diritto internazionale publico, Torino, U.T.E.T., 1960, pag. 338. 29 G.E. do Nascimento e Silva, Diplomacy in International Law, A.W. Sythoff-Leiden, 1972, pag.120 30 O’Connell, D.P., International Law, Vol. II, London, Ed. Stevens, 1965, pag. 976 31 Cahier, Philipe, Le droit diplomatique contemporain, II-ieme, Ed., Paris 1964, pag. 244 32 Cahier, Philipe, Le droit diplomatique contemporain, II-ieme, Ed., Paris 1964, pag. 245-246 33 Nations Unies, Lois et reglements concernant les privileges et immunites diplomatiques et consulaires, New York, 1958. 34 M. Giuliano, Le relazioni e imunita diplomatiche , Ed.Cisalpino, Milano, 1968, pag. 27 35 L. Oppenheim, International Law, A. Treatise, 8 the ed., pag.790 (“As regards the exemption of diplomatic envoys from criminal jurisdiction, the theory and practice of international law agree nowadays that the receiving states have no right in any circumstances whatever to persecute and punish diplomatic envoys”). 36 Les chefs et les membres officiellement reconnus de la mission sont exempts de toute juridiction territoriale ainssi que les personnes auxquelles l’immunite s’etend en vertu de l’article 2. 37 In Austria (art.61 c.proc.pen.); Costa Rica (art. 3 c.pen.); Ecuador (art. 3 c.proc.pen.); Grecia (art.2 c.proc.pen.); Columbia (art.2 din Decretul 615/1935 cu privire la privilegiile şi imunităţile diplomatice) 38 L. Oppenheim, International Law, 8th ed., vol.I, pag. 799 39 L. Cavare, op.cit., pag. 26, Westlake, Private International Law, 7 th ed., 1925, pag. 266-280 40 M. Giuliano afirma că principiul care este descris ca o imunitate absoluta şi nelimitată a reprezentantului diplomatic de la jurisdicţia civilă nu există şi nici nu a existat în dreptul internaţional (op.cit., pag. 38) 41 O’Connell, D.P., International Law, Vol. II, London, Ed. Stevens, 1965, pag. 972 43 B. Sen ,A Diplomat’s Handbook of International Law and Practice, Martinus Nijhoff, Hague, 1965, pag. 121 44 A. Maresca, La missione diplomatica , Milano 1967, pag.248-249; 45 Din cauză că legile americane interzic dobândirea de bunuri funciare de către un stat străin, proprietatea destinată să serveasca drept local pentru delegaţia permanentă sovietică la New York acreditată la O.N.U. a trebuit să fie dobandită în numele şefului acestei delegaţii ( Annuaire de la Commission du droit international, vol.I, 1957, pag.100) 46 Puţini au fost autorii care au combătut acest principiu (R. Genet si C. Hurt). 47 International Law Reports, 1955, pag. 540 48 Annuaire de la Commission du droit international, vol.I, 1957, pag. 100-102 49 Mario Giuliano, Le relazioni e imunita diplomatique, Instituto Editoriale-Cisalpino Milano 1968, pag. 35. 50 În nici unul din proiectele institutelor nu se gaseşte vreo referire la această problemă 51 Mario Giuliano, Le relazioni e imunita diplomatique, Instituto Editoriale-Cisalpino Milano 1968, pag. 34; 52 Annuaire de la Commission de droit international, vol I, 1957, p. 103-104 53 Serié Législative des Nations Unies, p. 167, 197, 227, 15, 56,81,82 54 P. Guggenheim, op. cit. p. 508; E. Satow, op. cit. p. 200; art. 12 şi 2 din rezoluţia Institului de Drept Internaţional din 1929; art.25 din Proiectul Harward Law School 55 B. Sen ,A Diplomat’s Handbook of International Law and Practice, Martinus Nijhoff, Hague, 1965, p. 132; 56 A. Maresca, La missione diplomatica , Milano 1967, p.250 57 B. Sen ,A Diplomat’s Handbook of International Law and Practice, Martinus Nijhoff, Hague, 1965, p. 133 58 Henzi Batiffol, Droit international privé, 4éme ed., Paris 1967, p. 787 - In sens afirmativ 59 În Anglia, certificatele Foreign Office-ului sunt concludente în privinţa faptului dacă o persoană particulară se bucură sau nu de statutul diplomatic, privilegiul revenind automat de îndată ce această hotărâre a executivului cu privire la statut a fost luată. În S.U.A. , problema este reglementată într-un mod asemănător. Funcţionarii diplomatici sunt înregistraţi la Departamentul de Stat, numele lor fiind incluse în “White List”; în absenţa unei certificări de la Departamentul de Stat cu privire la imunitatea unei asemenea persoane, instanţa se poate folosi de această listă pentru a verifica temeinicia excepţiei (D.P.O. ’Connell, op. , cit. ,p. 971) 60 În Anglia, metoda este ca pârâtul să produca o copie a listei Foreign Office-ului, care este publicată periodic, ori să aducă un certificat eliberat de către acesta care să ateste că numele său se afla pe lista (v. şi cauza Eugelke v. Mussmann 1928, A. C., p. 433); în unele cazuri, judecătorul cere informaţii. În S.U.A. instanţele au acceptat opinia ca raspunsul executivului în materii privind relaţiile internaţionale este concludent ; 61 A. Maresca, La missione diplomatica , Milano 1967, p. 250 62 B. Sen ,A Diplomat’s Handbook of International Law and Practice, Martinus Nijhoff, Hague, 1965, p.114 63 Propunerea Israelului, A/Conf. , Rez. 1 64 Cahier, Philipe, Le droit diplomatique contemporain, II-ieme, Ed., Paris 1964, p. 267 65 Hardy, Michael, Modern Diplomatic Law, Manchester University Press, 1968, p. 35 66 Annuaire de la Commission du droit international, 1957, vol I, p. 128-130 si mai ales, 1958, vol II, p. 154-157 37 Din cauza abuzurilor la care aceste scutiri pot da loc, statele au impus pe cale de regulament, restricţii privind cantitatea de mărfuri importate, termenul în care obiectele destinate instalarii trebuie să fie importate, sau termenul în care obiectele nu trebuie să fie vândute; asemenea restricţii nu ar putea fi considerate ca incompatibile cu regula că statul acreditar trebuie să acorde scutirea despre care este vorba 67 Observaţiile Belgiei, Italiei, Japoniei, Elvetiei (Annuaire de le Commission de droit international, 1958, vol. II, p. 118, 122, 130, 131,142 68 Cahier, Philipe, Le droit diplomatique contemporain, II-ieme, Ed., Paris 1964, p. 302 69 Cahier, Philipe, Le droit diplomatique contemporain, II-ieme, Ed., Paris 1964, p. 302 70 O asemenea problema nu se pune în cazul legislaţiei române (conform Legii Nr. 24/1969, dobândirea cetăţeniei române prin efectul legii are la bază în principiu sistemul “ius sangvinis”, iar “ius soli” nu se aplică decât în ipoteza copilului găsit pe teritoriul român) 71 Art. 10 din Rezoluţia Institutului de drept internaţional din 1929 şi art. 20 din Proiectul Harward Law School 72 Annuaire de la Commission du droit international, 1958, vol. II, p. 104 73 Conférence, p. 203-204 si p. 214-217 Yüklə 355,55 Kb. Dostları ilə paylaş:
|