Viaţa lui Ellen White

Capitolul 3 - Pretenţii referitoare la scrierile sale

La fel de inspirate ca Biblia

Întotdeauna, adventiştii de ziua a şaptea i-au acordat doamnei White cel mai mare sprijin. Pe 7 februarie 1871, conferinţa lor generală a luat următoarea hotărâre:

"Noi ne reafirmăm încrederea neclintită în Mărturiile sorei White către biserică, şi credem că sunt inspirate de Duhul Sfânt.” (Cartea Anuală a AZŞ din 1914, p.253).
Apoi adaugă:
"Poziţia noastră referitoare la Mărturii e ca piatra din capul unghiului. Dacă o scoatem, toate adevărurile speciale ale mesajului dispar unul câte unul... Nimic nu e mai sigur decât faptul că viziunile şi mesajul [doamnei White] merg mână în mână şi rezistă sau se prăbuşesc împreună "(Supliment la Review and Herald, Aug. 14, 1883).
"Duhul profeţiei [scrierile doamnei White] reprezintă o parte fundamentală a acestui mesaj... Încă de la începuturile acestui mesaj, Această denominaţie a continuat să creadă în duhul profeţiei. L-am predicat tot aşa de mult cât am predicat despre Sabat şi alte adevăruri înrudite şi credem în el cu tărie... Pentru noi e o mare diferenţă dacă cineva despre care am crezut de la începutul mesajului său că are un dar al profeţiei e un profet al lui Dumnezeu sau nu.” (Afirmaţie a Comitetului Conferinţei Generale, Mai, 1906, p.10, 86).
Observaţi că această biserică se bazează pe doamna White şi scrierile sale. Ei aseamănă aceste scrieri cu piatra din capul unghiului. Întreaga structură se prăbuşeşte dacă înlăturăm această piatră. La fel s-ar prăbuşi şi biserica adventistă de ziua a şaptea dacă scrierile doamnei White ar fi date de-o parte, după cum spun ei şi chiar aşa s-ar întâmpla. După cum admit ei înşişi, acea biserică nu e zidită pe Isus Cristos şi pe Biblie, ci pe doamna White şi scrierile ei. Regula protestantă este, "Biblia şi numai Biblia, ca singur îndreptar de credinţă şi viaţă.” Adventiştii de ziua a şaptea nu respectă această regulă şi adaugă la Biblie scrierile doamnei White, punându-le pe o treaptă superioară Bibliei; ele reprezintă piatra de temelie a întregului lor sistem, fără de care acesta s-ar prăbuşi. Prin urmare, conform propriei lor afirmaţii, dacă ar rămâne doar cu Biblia, fără scrierile ei, biserica lor s-ar prăbuşi. Atunci, pe ce e zidită biserica lor? Pe scrierile, viziunile şi visele doamnei White.
Să citim acum acest citat din G. A. Irwin, preşedinte al Conferinţei lor Generale timp de mulţi ani de zile. Pe prima pagină a unui tractat intitulat "Semnul fiarei", el spune:
"Vom răspunde la această întrebare din punctul de vedere al luminii ce a venit prin duhul profeţiei [scrierile doamnei White], cu credinţa că duhul profeţiei e singurul interpret infailibil al principiilor biblice, deoarece Cristos ne oferă adevăratul înţeles al acestor cuvinte prin intermediul său.”
Avem aici o femeie papă infailibilă, sprijinită în această poziţie de biserica ei. Pretind că ea are exact aceleaşi prerogative pe care le pretinde biserica romano-catolică pentru papă; cu alte cuvinte, ea este singurul interpret infailibil al Bibliei. Nici un papă n-a pretins mai mult de atât. La fel pretind şi mormonii referitor la Joseph Smith şi adepţii Ştiinţei Creştine la doamna Eddy.
Ascultaţi acum pretenţia referitoare la inspiraţia şi infailibilitatea doamnei Eddy, apărută în Christian Science Sentinel din 4 noiembrie 1916:
"Pentru a înţelege semnificaţia reală a Ştiinţei Creştine, scopul său infinit, pentru a înţelege infailibilitatea sa şi a i te supune fără pic de îndoială, trebuie să crezi că e o revelaţie a lui Dumnezeu, un adevăr neschimbat. Credinţa în inspiraţia Bibliei şi a „Ştiinţei şi sănătăţii cu cheie a scripturilor' a doamnei Eddy reprezintă un pas în direcţia cea bună... Mai mult, el recunoaşte că Descoperitorul şi Fondatorul Ştiinţei Creştine e singurul lider posibil şi adevărat al adepţilor Ştiinţei Creştine.”
Iată două femei care au trăit în aceeaşi perioadă, dar care au învăţat două teorii religioase exact opuse, care au pretins amândouă că sunt inspirate divin şi au declarat amândouă că sunt infailibile că reprezintă singura călăuză. Pe care s-o credem?
Redactorii şi pastorii bisericii adventiste bagă mereu pe gâtul oamenilor lor „mărturiile” doamnei White, fie în predici ori în ziarele bisericilor. O citează mai mult decât citează Biblia şi-i oferă aceeaşi autoritate ca şi Bibliei.
Pastorilor lor li se cere să studieze scrierile ei împreună cu Biblia. Orice interpretare pe care o dă ea unui text, sau orice afirmaţie pe care-o face asupra unui subiect rezolvă imediat problema. E ceea ce spune Dumnezeu şi gata!
Astfel, Uriah Smith, în scrierile sale din 1868, înainte de a deschide ochii şi a vedea faptele, apără viziunile ei şi spune:
"Nu negăm nimic din ceea ce ne-au învăţat vreodată viziunile, de la început până la sfârşit, de la prima până la ultima viziune " (Viziunile doamnei. E. G. White, p.40).
Iată altul din Review and Herald din 5Oct., 1914:
"La el ca şi în cazul profeţilor din vechime, Duhul Sfânt e acela care vorbeşte prin corzile ei vocale. Profeţii vorbeau aşa cum erau atinşi de Duhul Sfânt.”
În aceeaşi revistă din 26 Aug. 1915 apare:
"Credeţi că ar fi ales El o voce inferioară prin care să-Şi înveţe rămăşiţa bisericii? Pe de altă parte, deoarece trecem prin cea mai mare criză a tuturor vremurilor, ar trebui să ne aşteptăm ca vocea pe care Dumnezeu o foloseşte în aceste timpuri să nu ie cu nimic mai prejos decât cele din trecut.”
Nici nu poate fi mai limpede. Doamna White nu era mai prejos decât orice alt profet din vechime. Prin urmare, îi e egală lui Moise, Isaia, Daniel, Pavel şi lui Ioan, cel care a primit Apocalipsa. Aceasta e învăţătura lor permanentă.

Toate scrierile ei sunt inspirate de Duhul Sfânt

Să citim acum afirmaţia doamnei White referitoare la scrierile ei. Definindu-şi poziţia, ea spune:

"În vremurile străvechi Dumnezeu vorbea prin gura profeţilor şi a apostolilor. Azi, el le vorbeşte prin Mărturiile Duhului Său.” (Mărturii, Vol. IV., p.148; Vol. V., p.661).
Aici, ea se plasează pe aceeaşi treaptă cu scriitorii Bibliei, atât profeţi cât şi apostoli. (Vezi Evrei 1:1, 2. ) Oricine respinge sau se opune scrierilor ei, e numit rebel care luptă împotriva lui Dumnezeu. Astfel, ea spune:
"Dacă slăbiţi încrederea poporului lui Dumnezeu în mărturiile pe care El i le-a trimis, vă răzvrătiţi împotriva lui Dumnezeu la fel cum au făcut-o Core, Datan şi Abiram " ("Mărturii” Vol. V., p.66).
Aici, ea îşi ia aceeaşi autoritate ca Moise. De aici se poate vedea că adepţii ei n-au pretins cu nimic mai mult decât a pretins ea însăşi.
Ea pretinde că fiecare rând pe care l-a scris, chiar şi într-o scrisoare privată, e direct inspirat de Dumnezeu - "preţioasele raze de lumină ce strălucesc din tronul Său" (aceeaşi carte, p.67). Despre propriile ei cuvinte, spune: "Dumnezeu e Acela care a vorbit, nu un muritor supus greşelii " (Mărturii, Vol. III., p.257). Afirmă mereu că aceia care se îndoiesc sau i se opun se lupt cu Dumnezeu, păcătuind împotriva Duhului Sfânt. Astfel: "luptă împotriva Duhului Sfânt.. Aceia... care resping mărturia noastră nu lupt împotriva noastră ci împotriva lui Dumnezeu " (p. 260).
Ea adaugă:
"Când am fost în Colorado, Am scris multe pagini care urmau să ie citite la întâlnirea taberei noastre... Dumnezeu vorbea prin lut. Poate că spuneţi că această comunicare a fost doar o scrisoare. Da, a fost o scrisoare, dar dictată de Duhul lui Dumnezeu pentru a vă face cunoscute şi vouă lucrurile care mi-au fost arătate mie. În aceste scrisori pe care le scriu.... eu vă prezint ceea ce mi-a prezentat mie Domnul. Nu scriu un articol în ziar prin care-mi exprim propriile mele idei. Este ceea ce Dumnezeu mi-a arătat prin viziune – preţioasele raze de lumină ce strălucesc din tronul Său.” (Mărturii, Vol. V., p.63-67).
Observaţi că ea pretinde a fi doar vocea lui Dumnezeu. Nu sunt cuvintele ei ci ale lui Dumnezeu, la fel ca şi Biblia – Dumnezeu vorbeşte prin lut. Putem întâlni expresii de acest fel în toate scrierile ei concepute special pentru poporul ei. Totuşi, în cărţile ei adresate publicului, aceste expresii sunt omise cu grijă.

Biblia doamnei White de şaptesprezece ori mai mare decât Biblia lui Dumnezeu

Dup cum apare la sfârşitul cărţii "Schiţe din viaţa doamnei White” cărţile ei însumează un total de 13 351 de pagini. O Biblie obişnuită a unui învăţător, cu format mare, include 771 de pagini. Veţi observa, prin urmare, că scrierile inspirate ale doamnei White sunt de şaptesprezece ori mai mari decât Biblia noastră. Pastorii lor studiază toate aceste cărţi la el de mult ca şi Biblia lui Dumnezeu. Un editorial din Lake Union Herald din 22 Dec. 1915, spune: " Îi sfătuim pe toţi oamenii noştii să studieze zilnic „Mărturiile”. Mai ales lucrătorii noştii trebuie să le citească mereu.”

Iată nişte presupuse scrieri inspirate care sunt de şaptesprezece ori mai mari decât Biblia, care trebuie citite neîncetat! Pentru a face acest lucru, un cititor de rând nu prea mai poate citi şi altceva. Puţini studenţi care studiază Biblia o citesc în întregime în mai puţin de un an.