Victor visinescu jurnalism contemporan
OPINIA PUBLICA SI PROPAGANDA
Yüklə 2,39 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- VALENTELE PERSUASIUNII SI STIMULII CARE O PARTICULARIZEAZA: MANIPULAREA, DEZINFORMAREA, ZVONUL
- PUBLICITATEA ÎN FILIERA MASS-MEDIA - COMUNICARE DE MASA PRIVILEGIATA
- O RELATIE PRIVILEGIATA
- ROLUL PUBLICITATII: CÎTEVA DIRECTII BENEFICE ÎN ECONOMIA DE PIATA
- VALOAREA SOCIAL –ECONOMICA A PUBLICITATII
- PUBLICITATEA PRIN PRESA SCRISA. TRASATURI. AVANTAJE
- ALTE MODALITATI DE PUBLICITATE ÎN AFARA PERIMETRULUI MASS-MEDIA
- DIMENSIUNILE INDUSTRIALE ALE PUBLICITATII
OPINIA PUBLICA SI PROPAGANDA Asa cum a fost definita, opinia publica este receptiva în mod diferentiat fata de propaganda dat fiind faptul ca acest concept este complex si contradictoriu. Încercam sa-l schitam structural. Propaganda reprezinta o “activitate sistematica de transmitere, promovare sau raspândire a unor doctrine, teze sau idei de pe pozitiile unei anumite grupari sociale si ideologii, în scopul influentarii, schimbarii, formarii unor conceptii, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente” (cf. Dictionar de sociologie, cit. p. 456). Din alte definitii care s-au dat termenului propaganda se desprind alte trasaturi de continut si functionale, dupa cum urmeaza: “proces si/sau institutie social-politica prin intermediul caruia (careia) are loc un transfer de mesaje cu continut de regula ideologic, de la un centru de initiativa (indivizi, grupuri sociale, organizatii, partide, etc.), catre o masa de indivizi, grupuri, clase sociale sau societati globale, antrenând la nivelul acestora din urma modificari în sfera opiniilor, atitudinilor, actiunilor sociale si politice, furnizând pe baza unor valori, criterii de apreciere, modele de gândire si comportament” (cf. Mihai Milca, Propaganda politica, Bucuresti, ed. Politica, 1981, p. 111). Jean-Marie Domenach, în cartea “Propaganda politica” (Paris, PUF, 1959, p. 23), considera ca “Propaganda este o institutie organizata pentru dirijarea si influentarea opiniei”. Harold D. Lasswell defineste propaganda în raport cu metoda: propaganda se bazeaza pe simboluri pentru a-si atinge scopul: manipularea atitudinilor colective. J. Ellul înglobeaza în termenul “propagande” actiunea psihologica îndreptata în special asupra cetatenilor într-un scop educativ; razboiul psihologic dus împotriva inamicului exterior pentru a-l face sa se îndoiasca în privinta valorilor pe care le sustine; “reeducarea” si spalarea creierelor destinate corijarii devierilor de la linie; dar si “public and human relations” – actiuni desfasurate în scopul “conformizarii” tintei (cf. Henry Pierre Cathola, Epoca dezinformarii, ed. Militara, 1991, p. 49). A. A. Sauvy si J. Ellul apreciaza ca prin natura ei, propaganda este în general un instrument de manipulare a maselor, de mascare a adevarului: “Noi opunem în mod hotarât propaganda informatiei obiective. Una – adica propaganda – are ca scop supunerea celorlalti, a doua – informarea – are ca scop ridicarea, dezrobirea spiritelor” (cf.
În secolul al XX-lea propaganda s-a dovedit a fi o forma eficienta de modelare a constiintelor, comportamentelor si actiunilor indivizilor si colectivitatilor în plan social si politic, o cale de acces spre sisteme de idei si valori umane. Ea s-a cristalizat ca un subsistem al sistemului politic al unui partid, grup social sau regim de guvernare, urmarind realizarea unor scopuri manipulatoare conforme cu respectivele obiective ale grupurilor social-politice la un moment dat. Ca sistem, propaganda dispune de o anume structura institutionala specializata. La rândul ei, structura institutionala contine aparatul de conducere ierarhica, centrele de organizare si de studiu, de proiectare si difuziune a mesajelor. În acelasi timp, mai dispune de un anume tip de ideologie si o scara de valori conforme cu intersele si obiectivele gruparii sociale pe care o reprezinta. O alta componenta o constituie mijloacele si metodele de transmitere a mesajelor. Ca întreprindere organizata pentru a influenta opinia publica, propaganda presupune un câmp specific de actiune – masa de indivizi si mijloace de influentare în masa – în care se impun noile tehnici de informare si comunicare (presa, radio, televiziune, film, multimedia). În aria de activitate a comunicarii politice, propaganda urmareste scopuri precise: consolidarea pozitiilor detinute, întarirea propriei grupari, cucerirea unui nou spatiu politic, captarea elementelor neutre/indecise, izolarea adversarilor. Influenta exercitata de propaganda nu se confunda cu determinarea unor schimbari de atitudine si comportament realizate sub presiunea unor solicitari de natura coercitiva. Influenta presupune per suasiune, interventia prin probe si argumente apte sa declanseze reactii, sa contureze solutii. Una dintre caracteristicile principale ale influentei realizate prin propaganda, este data de faptul ca ea se adreseaza simultan maselor de indivizi si fiecarui individ în parte, punând accentul pe ceea ce este comun majoritatii auditoriului, pe interesele, motivatiile si pe sentimentele majoritatii. În acest fel, propaganda creeaza un mit si impune o imagine globala de cunoastere intuitiva capabila sa blocheze orice interceptare unilaterala, sa excluda posibilitatea abaterilor neprvazute. O data acceptat respectivul mit, invadeza câmpul constiintei individului, îi declanseaza stimuli de solidaritate si de înglobare în câmpul ei de actiune. Cercetatorii fenomenului au definit mai multe tipuri de propaganda clasificate în functie de transparenta/opacitatea scopurilor urmarite si de alti factori (ideologie, interese politice cucerite de pozitii societale etc.). Astfel: a) a) propaganda mascata sau “propaganda neagra”, care vehiculeaza, materialele “fabricate”, puse pe seama unor institutii inexistente pe care ascultatorul/cititorul nu le poate verifica, sau pe seama unor institutii care exista, dar care au cu totul alte preocupari decât cele din stirile “fabricate”; b) b) propaganda alba sau propaganda fatisa, deschisa, declarata, în care autorul este cunoscut, iar scopurile si intentiile sale sunt identificabile. Mesajele acestui tip de propaganda provine din surse oficiale si au ca circumscriere tematica teorile activitatilor culturale si ale creativitatii artistice; c) c) propaganda cenusie – specifica si activa în zonele dezinformarii politice, cu precadere, apelând la combinarea informatiei partial-reale cu aceea integral falsa, difuzând informatii aparent validabile, dar nu pot fi verificate totalmente. Într-o documentata lucrare citata de noi, sugestiv titrata, Epoca dezinformarii, Henri-Pierre Cathala, este mai precis si mai categoric în a afirma trei tipuri de propaganda ofensive: 1) 1) propaganda exercitata la întrunirile de masa, mitinguri sau în actiuni promovate în audiovizual; 2) 2) propaganda “evanghelica” – apanaj al clericilor si misionarilor, colportori de zvonuri tendentioase; 3) 3) “autopropaganda” – initiata în plan politic, de exemplu liderul chinez Mao Zedong. Aidoma actiunilor semnificative în plan social, propaganda este de doua feluri: tactica si strategica. Propaganda tactica se desfasoara pe termen scurt, pentru obtinerea unor efecte imediate, în timp ce propaganda strategica se desfasoara pe termen lung, ea fiind destinata sa formeze sau sa modifice valorile de baza, atitudini si conceptii ale indivizilor si societatii pe directii deliberat concepute. Eficienta asupra publicului/opiniei publice este posibila prin respectarea unor “legi”, care în viziunea lui Jean-Marie Domenach sunt urmatoarele: Ø Ø Legea orchestratiei, care solicita ca temele care fac obiectul unei actiuni de propaganda sa fie repetate sub forme variate, pentru evitarea plictiselii, pentru adaptarea la necesitatile diferitelor categorii de public. Ø Ø Legea simplificarii, care presupune ca mesajul sa fie structurat la un nivel de accesibilitate generala. Ø Ø Legea unanimitatii si a contagiunii, care are în atentie însusirea obiectivelor propagandistice, sub presiunea grupului din care fac parte indivizii ce adera la anumite valori afine lor. Ø Ø Legea transfuziei, care presupune necesitatea ca în demersul propagandistic sa se foloseasca un substrat preexistent, garantie a aderarii la complexul de mituri, prejudecati si credinte, interiorizate în subconstientul individului/grupului vizat (cf. La propagande politique cit., p. 44 si urm.).
Prin persuasiune întelegem activitatea de influentare a atitudinilor si comportamentelor umane în vederea producerii unor schimbari concordante cu scopurile, interesele surselor initiatoare: persoane,grupuri, institutie sau organizatie politica etc. Charles U. Larson, a definit persusiunea astfel: “proces prin care atitudinile, credintele si opiniile sau comportamentele sunt schimbate printr-o restructurare cognitiva a imaginii despre lume a cuiva sau a cadrului sau de referinta” (apud Stefan Buzarnescu, Sociologia opiniei publice ed. Didactica si pedagogica, 1996, p. 27). Modificarea atitudinilor si a comportamentelor confera rezultate eficiente atunci când sursa de persuasiune cultiva setul de asteptari ale publicului, exploatându-i credulitatea. J. T. Klapper, arata care sunt tipurile de influenta asupra individului: Ø Ø Creeaza opinii sau atitudini pe care nu le avea înainte cu privire la tema informatiei receptate; Ø Ø Întareste atitudini deja existente; Ø Ø Diminueaza intensitatea respectivelor atitudini, dar fara a le schimba; Ø Ø Converteste receptorul la un punct de vedere opus celui pe care l-a avut anterior. Aceste valente ale persuasiunii sunt posibile în situatiile în care actioneaza urmatorii stimuli: ü ü MANIPULAREA = actiunea de a determina un actor social (persoana, grup, colectivitate) sa gândeasca si sa actioneze într- un mod compatibil cu interesele initiatorului, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune, care distorsioneaza intentionat adevarul. ü ü DEZINFORMAREA = interventie asupra elementelor de baza ale unui proces comunicational care modifica deliberat mesajele vehiculate, cu scopul de a “smulge” publicului-tinta atitudini, reactii si actiuni, dorite de un anumit agent social. Dezinformarea presupune disimularea surselor si scopurilor reale, ca si intentia de a face rau, prin formule ascunse si tendentionale. ü ü ZVONUL = o afirmatie prezentata drept adevar, fara a exista posibilitatea sa fie verificata. Zvonul are o dubla functie: explica si atenueaza anumit e tensiuni emotionale. El circula cu mare viteza si are o arie de raspândire/difuzare în conditiile sociale specifice starilor de criza. Potrivit sociologului T. Shibutani, zvonurile sunt stiri improvizate. La originea zvonului se afla un eveniment important dar ambiguu. Circulatia zvonurilor se bazeaza pe credibilitate, aparenta si deziderabilitatea continutului informatiei. Unii cercetatori (Allport, Postman) au formulat câteva “legi ale zvonului, astfel: 1) 1) legea saraciei sau nivelarii (pe masura ce zvonul circula, el tinde sa devina mai scurt, mai usor de înteles si de relatat). 2) 2) Legea accentuarii (întarirea anumitor detalii, care dobândesc un loc central în semnficatia zvonului). 3) 3) Legea asimlilarii (conservarea si reorganizarea inform atiilor în jurul unor motive centrale). Capitolul 8 PUBLICITATEA ÎN FILIERA MASS-MEDIA - COMUNICARE DE MASA PRIVILEGIATA Ø Ø
Or gani
zar e Ø Ø Pr o t agoni sti
Ø Ø Pr ocescr eati v Ø Ø Consu mat
ori Ø Ø
Mo ti vatii psi ho–soci
al e Ø Ø I nfl
uent eef
ect e Ø Ø Pr oc esconcur enti al Ø Ø Di mensi
unii ndustri
al e Ø Ø Cost uri
econo mi ce Ø Ø Veni
t uri
Ø Ø Recl
a ma Ø Ø Anunt ul Ø Ø Cer er eof er t a Ø Ø Str
uct ur api et ei Ø Ø Pei saj
r o mânesc Ø Ø Publi
ci t at esi j ur nali sti
ca O RELATIE PRIVILEGIATA Într-un studiu-sinteza consacrat prezentarii publicitatii în filiera mass- media, Jean-Pierre Marluenda considera ca între publicitate si canalele mediatice propriu-zise, exista nu numai o relatie privilegiata dar si una semnificativa prin îndelungata ei existenta: „Aceasta legatura este foarte veche: unele „foi” din secolele al XVI-lea si al XVII-lea contineau deja anunturi; existau
Activitate productiva impresionanta, la scara industriala, inseparabila de mass-media, publicitatea a suscitat/suscita evaluari si critici, întrebari si raspunsuri pro/contra referitoare la statutul ei global: ce este? câta identitate jurnalistica are? ce organigrama o caracterizeaza? în ce tipologie se concretizeaza? cât de mult contrabalanseaza spatiul ziarelor/emisiunilor audio-vizuale? Care este procesul de creativitate în mesajele publicitare? Ce motivatii, influente si efecte are publicitatea? Cu ce implicatii financiare participa la costul generalizat al activitatii de presa? Ce reglementari de ordin juridic o caracterizeaza? Iata doar o parte din principalele aspecte care au intrat în preocuparile de studiu ale specialistilor, nu putini în tarile cu adevarate industrii ale publicitatii. Raspunsuri la întrebari ca cele de mai sus au dat în cercetarile lor autorii pe care noi i-am retinut în chenarul bibliografic de mai jos: Brochand Bernand si Jacques Lendrevie, „Le Publicitor”, Paris, Dalloz, editia a IV-a, 1993. Cathelat Bernard si Robert ebguy, „Styles de pub: Sioxante manieres de communiquer”, Paris, Edition d’Organisation, 1987.
Charvin Francois si Marhuenda Jean-Pierre, „Communications et entreprises”, Paris, Eyrolles, 1991. Derieux Emmanuel, „Droit de la communication”, Paris, LGDJ, editia a III-a, 1999. Greffe Pierre, „La Publicite et la Loi”, Paris, Litec, 1979. Irep, „Mesurer l’efficacite de la publicite”, Paris, Edition d’Organisation, 1986 - „Le Marche publicitaire francais”, Paris, IREP, publicatie anuala Joannis Henri, „Le Processus de creation publicitaire”, Paris, Dunod, 1991 Kapferer Jean-Noel, „Les Chemins de la persuasion”, Paris, Gauthier Villa- „L’Enfant et la Publicite”IREP, publicitate anuala.
- „Les Marques, capital de l’entreprise”, Paris, Edition d’Organisation, 1993. Lagneau Gererd, „La sociologie de la publicite”, Paris, Laffont, 1972. Le Moenne Christian (coord.), „Communications d’entreprises et d’organisations”, Presses universitaires de Rennes, 1998.
Ogilvy David, „Les Confessions d’un publicitaire”, Paris, Dunod, 1977 Piquet Sylvere, „La publicite, nerf de la communication”, Paris, Editions d’Organisation, 1985. Ravenne C., „La Publicité”, Paris, Hachette, La nouvelle encyclopedie, 1965. Sfez Lucien (coord.) :”Dictionnaire critique de la communication”, diverse articole consacrate publicitatii, vol.II, Paris, PUF, 1993. Viale Thierry, „La communication d’entreprise”, Paris, L’Harmattan, 1997. Westphalen Marie-Therese, „La Communication externe d’entreprise”, Paris, Dunod, 1997. ROLUL PUBLICITATII: CÎTEVA DIRECTII BENEFICE ÎN ECONOMIA DE PIATA Actionând sub diferite forme, structuri si modalitati, publicitatea, pe ansamblul ei, stimuleaza starea de sanatate si evolutia economiei de piata în directiile: dezvoltarea spatiului economic, cresterea puterii de cumparare a populatiei, stimularea vointei de cumparare, întretinerea luptei concurentiale, standardizarea produselor, cresterea rolului marcilor, stimularea unor noi tehnici de comert, dezvoltarea gustului pentru util si frumos. Asemenea tinte sunt atinse de mesajele publicitare doar în conditiile unei abundente de produse industriale, de comert si în contextul unor servicii publice diversificate, context care poate satisface nevoile de consum, mereu crescânde ale populatiei. Mass-media are un rol de mediator între unitati comerciale, firme, servicii publice si public, respectiv între producatori si consumatori. Factori precum: cresterea puterii de cumparare a populatiei, ca vointa si posibilitati, se valideaza în conditiile accelerarii ritmului productiv si concurential, prin rationalizarea tipurilor de sortimente, identificarea corecta a marcii de fabricatie si perfectionarea tehnicilor si formelor de comert la nivel macro si micro economic.
Prin practicarea si receptarea publicitatii de specific social si economic se pun în evidenta trei zone de larg interes: a) a) zona avantajelor publicitatii, b) b) zona inconvenientelor publicitatii, c) c) zona efectelor publicitatii în doua sub-zone: a consumatorilor, a economiei de piata. În privinta avantajelor publicitatii, acestea pot fi enuntate le trei nivele, dupa cum urmeaza: a) a) Pentru unitatea economica publicitatea semnifica: prelungire naturala a actiunii comerciale, informare asupra comportamentului clientelei, rol regularizator, contributie la vânzarea produselor de masa, favorizeaza cheltuielile de cercetare-dezvoltare. b) b) Pentru consumator publicitatea semnifica: rol de informare-documentare, rol de argumentare. c) c) Pentru economie în general publicitatea semnifica: cererea (volumul, specificul), oferta (volumul, specificul), concurenta (interna, externa), În privinta dezavantajelor publicitatii, de asemenea la cele trei nivele, situatia se prezinta astfel: a) a) Pentru unitatea economica: costuri ridicate. b) b) Pentru consumator: sentimentul de invadare, desconsiderarea capacitatilor intelectuale ale consumatorilor, limbaj exagerat în prezentare. c) c) Pentru economie, în general: costuri ridicate, accelereaza în mod constient gradul de uzura morala a produselor. PUBLICITATEA PRIN PRESA SCRISA. TRASATURI. AVANTAJE Începem consideratiile noastre asupra tipologiei mesajelor publicitare cu presa tiparita. Aceasta pentru ca „verba volant, scripta manet”, respectiv, anuntul, reclama, desenul, grafica, colajele, graficele, orice alta iconografie (imagine sau imagine-text) o data tiparite, ofera cititorului mai multe avantaje: filtrarea continuturilor publicitare, conservarea mesajelor publicitare, timp mai îndelungat de reflectie si de decizie, tarif mai accesibil decît în presa electronica. Diferitele forme publicitare din presa tiparita sunt conforme cu profilul publicatiei: ziar, revista, magazin, almanah; periodicitate (cotidian, bisaptaîmânal, saptamânal, lunar, trimestrial, anual); arie de cuprindere: metropola, judet, departament, canton, municipiu, oras, comuna; gama de interese ale consumatorilor: dupa profesiuni, nivel de cultura, vîrste, sexe, religii, etnii, pasiuni, aspiratii. Disocierea care se impune în acest compartiment este aceea între publicitatea gazduita de publicatii de interes general (reviste, ziare), publicatii de specialitate (economice, comerciale, marketing, management), si publicatii exprese pentru anunturi si reclame, asa cum vom exemplifica în partea aplicativa. ALTE MODALITATI DE PUBLICITATE ÎN AFARA PERIMETRULUI MASS-MEDIA Grupam în acest subcapitol numeroase alte tipuri de publicitate pe care nu le întâlnim nici în ziare, nici pe undele hertiene, nici pe micul ecran. Sub titulatura Publicitate directa îsi impun mesajele publicitare diferitele suporturi fizice denumite brosuri, afise, pliante, cataloage, programe (teatrale, muzicale, expozitionale), prospecte, scrisori, reclame luminoase, panouri, inscriptii stradale, multe alte modalitati care vizeaza direct consumatorii de publicitate. Se întelege ca fiecare dintre tipurile de publicitate directa furnizeaza o anume structura a textului, a elementului de design publicitar, un anumit tiraj si un anume loc de plasare, o anumita destinatie individuala sau de grup, o anume retea de distribuire, institutionalizata, prin agenti publicitari sau intermediari ocazionali (societati specializate, unitati de desfacere, factori postali). Nu intram aici în detalii referitoare la functionalitatea si efectele publicitatii directe, care sunt în majoritate, benefice, dar partial si nocive, marginindu-ne a cochide, deocamdata, ca respectivele forme de publicitate au roluri si functii complementare în configuratia conceptului general de publicitate, reprezinta un fenomen inevitabil si perpetuu în economia de piata. Între reliefurile aceluiasi concept, unele lucrari de specialitate, cu caracter didactic mai cu seama, mai includ si Publicitatea la Locul Vânzarii (P.L.V.), care loc poate fi magazin, târg (alimentar, artizanal, animalier) expozitie, spatii comerciale special amenajate, parcuri auto, pe scurt orice loc propice unei expuneri de marfuri, ale carei calitati (minusuri) sunt constatate direct de persoanele interesate, în dialog „publicitar” cu producatorii. DIMENSIUNILE INDUSTRIALE ALE PUBLICITATII Mass-media mai sunt denumite si industrie culturala, pentru o serie de trasaturi de structura, orientare tematica si standardizare a productiei, cu realizatori si rezultate, cu efecte la public. Sunt numerosi specialisti care s-au ocupat de lumea publicitatii privita din interiorul ei, care au defint -o ca pe „un ciment” necesar închegarii grupurilor sociale pornind de la familii la grupuri etnice, de la organizatii la orase, de aici la tari. De exemplu, opiniile lui L.W.Jeffres din lucrarea Mass Media Processes and Effects (1989), scot în relief trasaturi si semnificatii de care nu putem face abstractie. Comunicarea nu reprezinta numai acel „ciment” (liant) care ne leaga de afaceri, cluburi si familii, ci implica si un anumit tipar. Sunt tipare de comunicare pornind de la casatorii pâna la organizatii de mare amploare. Organizatiile massmedia sunt multe si variate si ele însele constituite dupa tipare clare, ca de exemplu, retele tv. Acest sistem atât de bine organizat reprezinta o institutie foarte importanta pentru natiunile moderne, iar unii chiar se tem ca ea ar ameninta stabilitatea altor institutii. Care sunt caracteristicile acestei institutii de comunicare si în ce relatii se afla ea fata de alte institutii, ca de exemplu familia, guvernul, economia? Procesele institutionale sunt organizate, sistematizate si stabile. Sunt bine determinate rolurile si relatiile dintre aceste procese. De exemplu, reporterii si editorii detin pozitii conform carora se asteapta un anumit comportament din partea lor. Sarcinile sunt specifice si mass-media actioneaza dincolo de viata fiecaruui individ în parte, dar spre beneficiul individului. Aceasta institutie este complexa. Bunaoara, daca ai intrat împreuna cu un prienten în cartierul general CBS din New York, sau în biroul principal de stiri din redactia ziarului local – ne relateaza L.W.Jeffres – probabil ca ai fi de acord cu ceea ce ai vazut acolo si poate chiar cu semnificatia celor vazute. Un anumit eveniment poate fi abordat si explicat de pe pozitii diferite. Ar fi critici care ar spune ca CBS vehiculeaza reproducerea culturii în masa, ducând la modelarea constiintei americanilor. Altcineva ar considera programele CBS ca fiind o simpla reflectare a sistemului capitalist, reflectând credintele si valorile clasei dominante, reprezentate de detinatorii de actiuni CBS si compatriotii lor. Un alt observator ar vedea CBS drept un grup al unei coalitii care cauta sa-si cimenteze pozitia într-un mediu oarecum nesigur, în care CBS ar fi o sursa de simboluri într-o „societate pluralista”. Fiecare apreciaza institutia mass-media în functie de propria perspectiva. Când Dan Rather difuzeaza o poveste despre inflatie, care tine 1 minut, în America, el este ajutat de o vasta colectie de microfoane, cabluri, echipament tehnic dar si de un numar mare de oameni. În afara lui Rather si a telespectatorului nevazut, este antrenata o organizatie complexa: CBS, jurnalisti si o întreaga industrie mass-media. Conversatia autorului acestei carti cu cititorii sai, nu s-ar putea efectua fara ajutorul editorilor, publicistilor si a unui sistem de distribuire a cartii. Altfel spus, comunicarea prin mass-media se caracterizeaza prin eforturile unite ale unor organizatii, profesii, grupuri de oameni talentati si dotati, integrati într-o adevarata industrie bine definita. Asta nu înseamna ca se subestimeaza contributia individuala, dar trebuie sa privim contextul în care muncesc cei ce lucreaza în acest domeniu. Mass-media furnizeaza distractie, activitati moderne si traditionale activitati bine coordonate si actioneaza ca un adevarat „Câine de paza” asupra guvernului. O parte din aceste functii sunt împartite si cu alte institutii. Noile generatii învata sa-si cunoasca mostenirea nu numai prin mass-media, ci si de la parinti, de la scoala, de la biserica. Deseori, mass-media si scoala sunt considerate a fi o parte din ceea ce americanii numesc „industria cunoasterii”. S.U.A. are acum o economie bazata pe informatie – în care aproximativ jumatate din venitul national brut este datorat sectoarelor de informatie care cuprind: mass-media, educatia, reclamele, bibliotecile, cercetarea, computerele si industria producatoare de echipament de comunicare. În sectorul informatii a crescut forta de munca de la 5% în 1860, la 50% astazi. S.U.A. a devenit principal furnizor de surse de informatii pentru întreaga lume, mai ales pentru statele în curs de dezvoltare. Un aspect al acestui fapt îl reprezinta vânzarile S.U.A. de produse mass-media ca de exemplu: programe tv., filme, carti, reviste.
Yüklə 2,39 Mb. Dostları ilə paylaş:
|