Victor visinescu jurnalism contemporan

Modele straine(anexele 15, 16); modele românesti: „România libera” si „Adevarul”

(anexa 17);„Cotidianul” si „Evenimentul zilei” (anexa 18); „Jurnalul national”

si„Libertatea” (anexa 19); „National” si „Monitorul” – ziar popular de

Bucuresti(anexa20)

Motivatie:

În cuprinsul lucrarii noastre (cap.3) am schitat elementele care compun o organigrama redactionala în context

international si, partial, românesc (doar doua exemple). Cum studiul nostru de caz s-a axat pe prezentarea a sapte

gazete bucurestene cunoscute, consideram util sa reproducem casetele redactionale ale tutrora, fata în fata cu

organigrama unui cotidian si a unei agentii de presa telegrafice (din Franta) pentru a observa prin ce se aseamana si prin

ce se deosebesc respectivele organigrame si în raport de care factori interni/externi dobândesc semnificatii specifice în

procesul comunicarii.

Dintr-una din cartile lui Bernard Voyenne ( L’information aujourd’hui) am reprodus “Organigrama tip a unui

cotidian”, (p.9), deoarece reputatul specialist francez o considera reprezentativa pentru presa scrisa. Schema nu

comporta o reluare a componentelor organigramei expuse cu claritate si exactitate de autor (cf. anexa 15).

Ceea ce stârneste motive de reflectie ca mod conceptual si functional ale organigramei este asa-numitul sistem

al birocratiilor nebirocratice. Ierarhizarea functiilor/raspunderilor pe trei tronsoane, distincte: management, servicii

administrative si servicii tehnice constituie palierul de prim plan al organigramei, si spunând acestea, nu am spus o

noutate. Elementele care frapeaza sunt cele de “interior”, cuprinse de fiecare tronson în parte (a se vedea schema) prin

care se definesc nu numai superiori si subordonati, ci si, mai ales, subsistemele functionale ale redactiei, într- o înlantuire

de atributii si conexiuni irecuzabile.

Conducerea redactiei (cu presedinte-director general sau director de publicatie, consiliul de

administratie/comitetul de întreprindere si secretariatul general) îti asuma întreaga responsabilitate manageriala fata de

celelalte sectoare din subordine, investite cu conceperea si realizarea produsului jurnalistic, difuzarea si rentabilizarea lui.

În viziunea realizatorilor conectati la trei departamente de rezistenta – politica interioara, informatii generale si politica

externa – doar sase câmpuri evenimentiale par a le stârni inspiratia: economicul, socialul, politica interna, sportul si

“localele” (informatii generale) si corespondente din strainatate (politica externa). Pentru acest din urma flux informational,

am gasit util sa reproducem, din acelasi autor mentionat, organigrama unei agentii de presa telegrafice (a se vedea

structura si functionalitatea ei în anexa 16, B. Voy enne, op.cit., p.97). Revenind la organigrama tip a unui cotidian

francez, observam ca cele doua structuri de servicii administrative si tehnice, care flancheaza redactia propriu-zisa, a

facatorilor de mesaje, au, la rândul lor, particularitati functionale ferm configurate prin subserviciile care le compun (cf.

schema).

În final, ne putem întreba: ce au si ce nu au organigramele redactiilor românesti în raport cu schema evocata?.

Privind anexele, de la 17 la 20, constatam, în multe privinte, coincidente, pâna la punct, în denumirile functiilor, ale

departamentelor, ale retelelor administrativ-tehnice si de distribuire dupa cum constatam si elemente în plus, justificabile

în context românesc. Nu facem aici o inventariere a coincidentelor, plusurilor si minusurilor (cadrul optim ne este oferit de

imaginile pe ecranul didactic), altceva ar fi de retinut ca o posibila concluzie: organigramele nu sunt structuri stereotipe si

potential mimabile, ele sunt concepute pe un schelet al departamentelor asemanatoare (conducere, corp profesional, corp

tehnic, administratie, retea de difuzare) în jurul carora, însa, se concentreaza componente diferite, sectii si sectoare

diferite, retele de corespondenti si posibilitati de imprimare diferite si asa mai departe. Cu titlu informativ, de exemplu,

observam ca unele cotidiene au, pe lânga sectiile de baza din organigrama frantuzeasca, sectii de cultura, investigatii,

relatii cu publicul; altele au sectii de tineret-învatamânt, scrisori; unele au sectii de reporteri speciali, cultura si massmedia,

monden si suplimente, altele au sectii de spectacol, mass-media, foto sau internet. Întâlnim la unele redactii sectii

de reportaj- anchete, fapt divers si editor foto, la altele reporteri/corespondenti, eveniment, life/societate; nu sunt ocolite

nici departamentele servicii secrete, magazin, calculatoare, show-biz si înca altele, care, în final, denota o preocupare

meritorie a redactiilor pentru investigarea realitatilor românesti atât de complexe si contradictorii ale tranzitiei.

Celelalte note specifice de structurare a organigramelor redactionale potrivit profilului, posibilitatilor si

publicului destinatar, merita reflectii “la text”, prin vizualizare, care ne pot conduce la judecati de valoare diferentiate în

determinarea identitatii profesionale a fiecarui cotidian.

Pagina întâi – pagina „vitrina” a ziarelor:

„Adevarul”, „Cotidianul”, „Evenimentul zilei”, „Jurnalul national”

„Libertatea”, „National” si „România libera”, din 25 august 2001.

Comentariile noastre asupr a ziarelor mentionate s-au restrâns la configuratia paginilor întâi din doua

puncte de vedere: genurile de informare, genurile de opini, sub raport tematic, în principal (cap.9).

Stim ca este neconcludent pentru o judecata de valoare globala, dar nu ne-am propus mai mult în aceasta

prima carte, care nu reprezinta decât un prim tronson al

mass-media, jurnalismul scris, în context international si national contemporan, tronson pus sub pavaya relativa de

introducere în...

Iata motivul pentru care am xeroxat aceleasi pagini întâi (cu regretul de a ne fi limitat la doua imagini din fiecare

ziar) în scopul completarii studiului de caz, pe câteva zone valorice sesizabile la contactul direct al ochiului cu textulimagine.

În alti termeni, semnificatia unui mesaj scris de pagina întâi este data si de un element esential al comunicarii

mediatice: design-ul. Un retroproiector (sau în lipsa acestuia imaginile însesi), litera cu variatele ei dimensiuni, culorile, în

multele lor combinatii, fotografiile, cu limbajele non-verbale, colajele intentionate, „legendele” explicative, arta de a titra

subiectele”fierbinti”, în constructii lingvistice metaforice, lexicul la care se recurge pentru caracterizari/portretizari/ironizari

etc., iata numai o parte dintre elementele complementare care pun în valoare/devalorizeaza substanta intrinseca a unui

mesaj. Acestora li se adauga procedee benefice oferite de design, ca tehnici redactionale, ale machetatorilor si

specialistilor în informatica, cuplate la o conceptie de asamblare a paginilor întâi (dar si a celor de interior) care certifica

personalitatea socio- stilistica si imagistica a cotidianului respectiv.

Ceea ce ne propunem noi însine (si propunem si celor care au în mâini cartea) este o reevaluare de bune intentii

a paginilor–„vitrine” întru formularea rostita sau fixata celebral si pe retina a mai multor raspunsuri la interogatii generate

spontan si firesc, sub cercul unei întrebari arborescente tutelare: ce are bun/mai putin bun/oportun/ionoprtun,

constructiv/negativ, incitant/neincitant, echilibrat/disproportionat, eficient/ineficient ziarul Cutare fata de ziarul Cutare din

punctul de vedere al:

- - semnificatiei subiectelor abordate ca actualitate la zi?

- - prin ce modalitati (tehnici de redactare, formule, imagini) este realizat acelasi subiect, tratat

simultan în mai multe ziare?

- - ce proportie de spatiu tipografic se stabileste între text si imagine si cu ce justificari?

- - cum cumunica si cum se comunica jurnalistii la persoana întâi sau a treia, solicitati de dubla

intentie a limbajului, tranzitiv-reflexiva?

- - care sunt elementele socante, necesare/cautate ostentativ în „panoplia” ofensiva a design-ului

modern?

- - îmi place sau nu îmi place/citesc sau abandonez si de ce?, ca o concluzie a concluziilor.

Sa privim, prin urmare, cele 14 imagini xerox cu sentimentul ca ne aflam în fata a 14 „vitrine”, care

ne tenteaza cu „marfuri” de suflet si de minte si sa ne decidem daca le achizitionam.