Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

Episodul 10 - DAGDIR

Episodul spiritual nr.10 îl are ca erou pe irakianul DAGDIR. Viaţa lui s-a desfăşurat între anii 1036-1094 (secolul 11). DAGDIR s-a născut în oraşul Mosul. Ţara lui, Irak, era o parte a Califatului Abbasizilor.

Între anii 635-637, Mesopotamia a fost cucerită de arabi, care i-au dat denumirea de Irak. Dinastia Abbasizilor conducea un stat feudal, succesor al Califatului Omeyad, cuprinzând între hotarele sale numeroase ţări. Califatul Abbasid se mai numea Califatul de Bagdad, deoarece îşi avea capitala în oraşul Bagdad. A fost o excepţie între anii 836-892, când capitala s-a aflat în oraşul Samara. Numele dinastiei provenea de la al-Abbas ibn Abd al-Muttalib ibn Hasim, unchiul profetului Muhammad.

În perioada vieţii lui DAGDIR, Califatul Abbasid a fost condus de următorii califi: 1) Abu Djafar Abdallah al-Kaim ibn al-Kadir (1031-1075). În anul 1055, conducătorul selgiucid Toghrul Beg (1037-1063) a pus stăpânire pe oraşul Bagdad, obligându-l pe calif să-i recunoască titlul de sultan şi să-l numească rege al Orientului şi Occidentului. 2) Abu’l-Kasim Abdallah Uddat ad-Din al-Muktadi ibn Muhammad ibn al-Kaim (1075-1094). Sub conducerea califilor abbasizi, Irakul a devenit centrul politic şi cultural al lumii arabe, fiind distrus în anul 1258, sub loviturile năvălitorilor mongoli. La acea vreme, eroul nostru, DAGDIR, nu se mai afla printre cei vii.

Sub domnia califilor abbasizi, majoritatea irakienilor s-au convertit la Islam. Aşa au făcut şi strămoşii lui DAGDIR. Părinţii săi, Yghan (tatăl) şi Lurre (mama), au avut 11 copii, rămânând doar cu 3 băieţi: DAGDIR, Runnuad şi Irdil. Ceilalţi 8 s-au stins în fragedă pruncie, din cauza unor epidemii. DAGDIR era cu 5 ani mai tânăr decât Runnuad şi cu 7 ani mai în vârstă decât Irdil.

Nobilul Yghan făcuse avere datorită profesiei de militar în armata califului. Făcând parte din armata regulată (gund), activată permanent, îşi primea solda din partea Statului în terenuri şi bani. Treptat, a devenit un feudal bogat şi puternic, posesor al unei mari averi, pe care au moştenit-o fiii săi, parţial la împlinirea majoratului, restul fiind preluat după moartea lui. Toţi fiii lui au arătat supunere absolută faţă de legile Statului Abbasid, prezentându-se la efectuarea stagiului militar, iar după aceea, comportându-se ca nobili bogaţi, adevăraţi succesori ai renumitului Yghan.

Căsătoria era considerată de Islam drept o îndatorire, neglijarea ei fiind aspru criticată. Copiii, mai ales băieţii, reprezentau un dar al lui Allah. DAGDIR s-a căsătorit la 29 de ani cu frumoasa Yalade, o tânără de 15 ani, care i-a dăruit 10 copii. Au rămas doar cu două fete (Namny şi Oderha) şi 4 băieţi (Arrud, Ydharal, Nemuru şi Amurdal). Arrud a fost primul sosit în familie, la un an după cununie.

Având o familie numeroasă, care necesita îngrijire deosebită şi ocrotire, DAGDIR s-a retras din armată la 44 de ani, urmând să se ocupe de comerţul cu sclavi. Casa lui semăna cu un palat, numeroasele odăi ajungând pentru toţi membrii familiei şi pentru cei 20 de sclavi care deserveau nevoile tuturor.

Yalade, fiică de negustor bogat, era obişnuită să poarte haine elegante şi costisitoare, la care lucrau 4 sclave-croitorese. Principalele ei obligaţii erau să îşi slujească soţul, să se îngrijească de copii şi de gospodărie, să ţeasă şaluri în timpul liber. Pe cap purta o tichie brodată cu pietre preţioase. Avea brăţări la picioare şi la mâini.

DAGDIR purta pe cap un acoperământ înalt, confecţionat din lână neagră. Avea pantaloni largi (după moda persană), cămaşă, vestă, caftan, iar peste toate acestea, o mantie.

Casa era amenajată cu divanuri (canapele cu 3 laturi), scaune înalte, perne pe saltele mici (aşezate pe jos). Pardoseala era acoperită cu numeroase covoare ţesute manual. Mâncarea le era servită pe tăvi de argint aşezate pe masa joasă din faţa divanului. Încăperile erau parfumate cu ambră sau aloe. La petrecerile bărbaţilor, se consumau băuturi alcoolice preparate din curmale, struguri sau stafide. La astfel de petreceri, gazda şi invitaţii erau distraţi de sclave cântăreţe şi dansatoare.

DAGDIR le furniza sclave talentate la muzică şi dans, la preţuri rezonabile, tuturor bărbaţilor bogaţi din Mosul. De la o astfel de sclavă i s-a tras moartea, având doar 58 de ani. Unul dintre prietenii lui avea un fiu de 19 ani, îndrăgostit nebuneşte de sclava dansatoare Ydel. DAGDIR a refuzat să i-o dăruiască sau să i-o vândă, oricât de mare a fost suma oferită. Având o fire orgolioasă şi răzbunătoare, tânărul l-a ucis pe DAGDIR în timp ce participau la o vânătoare cu şoimi. După moartea lui DAGDIR, cei doi fii majori, Arrud şi Ydharal, i-au făcut pe plac îndrăgostitului, dăruindu-i-o pe Ydel. Conflictul s-a încheiat, ca şi viaţa nobilului DAGDIR.

Văduva Yalade, rămasă fără soţ la doar 44 de ani, a purtat doliu până la sfârşitul vieţii. Trăind cu multă demnitate, ca o adevărată femeie musulmană, Yalade şi-a ajutat numeroşii nepoţi, continuând să îşi sfătuiască fiicele şi fiii ca pe vremea când se aflau sub îngrijirea ei. Despre DAGDIR, soţul mult iubit şi îndelung regretat, a avut întotdeauna doar cuvinte de laudă, ridicându-i în slăvi calităţile de soţ, tată, stăpân al averii şi distins om de societate.

Nina Petre
3 iunie 2015