Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

Episodul 8 - KENOCH

Episodul spiritual nr.8 îl are ca erou pe KENOCH. El a trăit în Irlanda secolului 13, între anii 1241-1296. S-a născut într-un sat de pe malul lacului Ree, situat la câţiva kilometri distanţă de orăşelul Athlone.

Părinţii lui KENOCH, Tigdir (tatăl) şi Annuk (mama), aveau o mică fermă, unde cultivau legume şi cereale, ocupându-se şi cu creşterea animalelor (oi, vite, păsări). Annuk dăduse viaţa la 7 copii, rămânând doar cu 3. Ceilalţi 4 au fost răpuşi de infecţii pulmonare şi digestive. Tigdir era foarte mândru de cei doi fii rămaşi în viaţă. KENOCH, fiul cel mic, era cu 2 ani mai tânăr decât fratele său, Akdurl. Nuky, unica supravieţuitoare dintre cele 3 fete, semăna bine cu mama ei la fizic şi hărnicie. Întreaga familie muncea din greu, zi de zi, pentru ca în gospodăria lor totul să fie făcut cum trebuia.

Nuky, mai tânără decât fraţii ei, s-a căsătorit înaintea lor, la doar 13 ani, fiind luată de un fermier din zona de nord a lacului. Akdurl, foarte ataşat de părinţi, a rămas în sat, devenind gospodar ca tatăl său. KENOCH a simţit încă din copilărie chemarea depărtărilor. Ajunsese la vârsta adolescenţei şi deja îşi făcea planuri de evadare din monotonia vieţii la ferma părinţilor. Aflase de la unchiul Ronald, fratele lui Tigdir, despre viaţa prosperă a negustorilor din Dublin, unde îşi avea locuinţa.

Devenit capitala Irlandei engleze încă din anul 1172, Dublinul se afla într-o luptă permanentă cu forţele de ocupaţie. Cu un an înainte, în 1171, regele Henric II proclamase suveranitatea statului englez asupra Irlandei, iniţiind astfel îndelungatul proces de subjugare a poporului irlandez.

Atras ca un magnet de povestirile despre populaţia din Dublin, KENOCH şi-a luat rămas bun de la familie şi săteni, îndreptându-se călare spre oraşul visurilor lui de mărire. Avea doar 18 ani. Se simţea plin de speranţe, putere şi încredere în norocul său. Ajuns în casa unchiului Ronald, acesta l-a sfătuit să se îmbarce pe o corabie engleză care transporta lână şi piei de oaie până în porturile din sudul Angliei. După spusele unchiului, cei care începeau cu negoţul maritim se pricepeau mai târziu să facă negustorie şi pe uscat.

KENOCH a trudit ca marinar, străbătând apele Mării Irlandei, Mării Celtice şi ale Mării Mânecii timp de 2 ani, până când banii adunaţi i-au ajuns să îşi cumpere o casă în Dublin. A mai navigat 9 ani, apoi s-a hotărât să renunţe la viaţa de marinar. Ştia foarte bine cum se făcea comerţul cu lână şi piei de animale. Se simţea în stare să înceapă o afacere pe cont propriu, la fel ca alţi navigatori irlandezi.

Unchiul Ronald, îngerul său păzitor, i-a făcut cunoştinţă cu Lielva, o fată de 16 ani, fiica unui meşteşugar din Dublin, patron al unui atelier de argăsit piei de oaie, al unei cojocării şi al unei manufacturi unde se prelucra lâna de oaie destinată exportului pe mare. Lielva, obişnuită cu munca din atelierele tatălui, l-a convins pe KENOCH să intre ca asociat în afacerile acestuia. Socrul Kerrik i-a fost un îndrumător preţios ginerelui său, învăţându-l să conducă munca din ateliere şi să valorifice produsele.

După ce Lielva i-a dăruit cel de-al cincilea nepot, Kerrik i-a lăsat ca moştenire toate atelierele, el retrăgându-se la ferma din afara oraşului împreună cu nevasta lui. KENOCH, devenit tatăl a 5 copilaşi, s-a văzut nevoit să muncească din greu pentru binele familiei şi bunul mers al propriei afaceri.

Dintre copiii născuţi de Lielva, 3 au decedat, fiind bolnavi de plămâni. Supravieţuitorii au fost două fete: Norrhe, născută de mama ei la 20 de ani, şi Kridy, apărută după 4 ani. La fel ca tatăl lor în copilărie, nu suportau să asiste la tăierea animalelor. Vacanţele la ferma bunicilor erau minunate dacă bătrânii le fereau de locurile unde se sacrificau oile, păsările şi vitele.

KENOCH simţea milă şi multă iubire faţă de animalele domestice care le cădeau pradă gospodarilor pricepuţi la uciderea lor. Cât timp locuise la părinţi, el nu participase la nicio vânătoare pe câmp sau în pădure, neputând să suporte agonia vietăţilor rănite. Tatăl lui, Tigdir, îl certa deseori, spunându-i că un tânăr care nu poate să vâneze şi nici să taie animale nu va ajunge niciodată un bărbat puternic.

Norrhe şi Kridy, fiice demne ale tatălui lor, se bucurau că în ateliere soseau doar pieile de oaie, nu oile vii. Fetele, pricepute şi dornice de a le fi de ajutor părinţilor, au pus umărul la treabă de cum împliniseră 10-11 ani. Faima lor de bune muncitoare şi, în acelaşi timp, domnişoare bogate  le-a ajutat să se mărite devreme. La 12 ani, Norrhe a ajuns nevasta unui negustor de articole metalice. Kridy a fost luată la 14 ani de medicul veterinar care locuia în apropierea casei părinţilor ei.

KENOCH a trăit doar 55 de ani. Se simţea în putere, muncea toată ziua, sporind averea fiicelor lui. Bea mult vin, ferindu-se de alcoolul tare, acesta provocându-i dureri de cap. Ghinionul a făcut ca în oraş să se răspândească o boală de plămâni adusă de marinarii sosiţi din alte părţi ale lumii. KENOCH nu a scăpat de maladia periculoasă, care făcea tot mai multe victime printre localnici. Lielva, ajunsă văduvă la 42 de ani, în floarea tinereţii, şi-a regretat bărbatul ani de zile, respingând cu înverşunare propunerile de căsătorie ale unor negustori rămaşi fără neveste.

Nina Petre
1 aprilie 2015