World health organization

9.4 RECUPERAREA SISTEMULUI DE CANALIZARE ŞI A STĂRII DE FUNCŢIONARE A UWWTP

293. 
     Odată trecut fenomenul meteorologic extrem, evaluarea daunelor reprezintă componenta esenţială a procedurii de recuperare. Ea trebuie realizată cât mai curând şi mai detaliat posibil, este necesar să se identifice zonele cele mai afectate şi să se definească priorităţile şi asistenţa necesară, pentru ca managementul operaţiunilor de recuperare să fie raţional şi nu haotic. În plus, este necesar să se efectueze primele analize a ceea ce s-a întâmplat propriu-zis în timpul inundaţiilor, şi să se evalueze în mare impactul şi cauzele directe ale evenimentului (respectiv, identificarea în special a măsurilor anti-incediu necorespunzătoare pentru îmbunătăţirea lor pe viitor). Ulterior, este necesar să se efectueze o estimare mai detaliată a riscurilor şi analizelor aspectelor individual ale fenomenului meteorologic extrem şi al efectelor sale. Pentru acest proces secundar, este important, în special:
     

• 
  Să se specifice toate elementele critice ale sistemului, în relaţie cu inundaţia;
  

• 
  Să se dezvolte o analiză expertă pe baza datelor nou colectate;
  
• 
  Să se proiecte noi măsuri;
  
• 
  Să se îmbunătăţească infrastructura în vederea eventualelor evenimente ulterioare.
  

9.4.1 Recuperarea şi repunerea în funcţiune a reţelei de drenaj / canalizare

294. 
     În particular, trebuie menţionate următoarele activităţi ca operaţiuni principale pentru asigurarea restaurării funcţiilor sistemului de drenaj / canalizare după un eveniment extrem:
     

• 
  Reînceperea funcţionării normale – printr-o echipă specială de service, care lucrează continuu 24 ore pe zi, funcţionarea conductelor şi a principalelor staţii de pompare din reţeaua de canalizare trebuie verificate şi restaurate;
  
• 
  Monitorizarea continuă centralizată a funcţiilor principalelor joncţiuni ale sistemelor de drenaj şi canalizare, rezervoarelor de acumulare, staţiilor de pompare etc.;
  

295. 
     Trebuie diminuat impactul pe termen lung al posibilelor întreruperi ale serviciilor asupra locuitorilor. În această perioadă critică, este necesar să nu se neglijeze relaţiile cu publicul şi cu părţile interesate, care pot fi încurajate prin furnizarea promptă a informaţiilor şi soluţionarea plângerilor.
     

9.4.2 Recuperarea şi repunerea în funcţiune a UWWTP

296. 
     Similar cu cazul repunerii în funcţiune a reţelei de canalizare, restaurarea funcţionalităţii UWWTP după inundaţie trebuie începută imediat după trecerea pericolului. Procedura de repunere în funcţionare a UWWTP este următoarea:

     (a) Măsuri generale principale:

     
     

• 
  Asigurarea accesului la toate zonele UWWTP şi documentarea daunelor;
  
• 
  Eliminarea treptată a murdăriei, dezinfectarea şi curăţarea clădirilor şi a echipamentelor tehnologice (dacă este cazul);
  
• 
  Dezvoltarea unui plan pentru procedura de repunere în funcţiune a UWWTP;
  
• 
  Evaluarea stabilităţii structurale a clădirilor şi a departamentelor structurale.
  

(b) Măsuri tehnologice:

• 
  Asigurarea alimentării electrice;
  
• 
  Curăţarea sistemelor de distribuţie a apelor uzate şi a sistemelor ocolitoare ale UWWTP.
  

(c) Pornirea tehnologică a funcţionării UWWTP (punerea în funcţiune):

• 
  Pornirea operaţiei de pre-tratare (grătare, căminul cu pietriş, separatorul de grăsimi), deocamdată cu ocolirea etapei de sedimentare şi a etajului biologic;
  
• 
  Pornirea operaţiilor de management al nămolului (cel puţin rezervoarele de depozitare) – aceasta este o condiţie preliminară pentru pornirea operaţiilor de sedimentare primară;
  
• 
  Pornirea operaţiilor etajului de tratare mecanică, şi a precipitării chimice în rezervoarele de sedimentare (condiţiile preliminare pentru aceasta sunt pre-tratarea şi capacitatea suficientă a rezervoarelor de depozitare a nămolului);
  
• 
  Pornirea sistemului de ventilaţie, şi ulterior punerea treptată în funcţiune a etajului biologic (condiţia preliminară este funcţionarea etajului de sedimentare primară);
  
• 
  Punerea treptată în funcţiune a sistemelor automate de management, precedate de controlul manual al dispecerului.
  

297. 
     Cea mai dificilă parte a acestei proceduri este punerea treptată în funcţiune a etajului de tratare biologică. În timpul inundaţiei, nămolul activat este luat de ape din rezervoare, sau se deteriorează (o situaţie similară apare prin procesul de stabilizare anaerobă a nămolului în rezervoarele de digestie a nămolului). Acest lucru poate fi realizat prin:
     

• 
  Inocularea nămolului adus de la un alt UWWTP;
  
• 
  „cultivarea” noului nămol fără inoculare;
  
• 
  Utilizarea nămolului original, chiar în stare degradată, care nu a fost luat de ape datorită sedimentării în rezervoarele din etajul biologic după oprirea ventilaţiei şi înainte de pătrunderea apelor de inundaţie (cea mai bună metodă operaţională).
  

(Conform experienţei din Republica Cehă din 2002, atingerea unor performanţe ale etajului biologic comparabile cu cele originale durează câteva luni, indiferent de metoda utilizată pentru punerea în funcţiune a rezervoarelor de activare).

298. 
     Pentru a grăbi procesul de punere în funcţiune a UWWTP după inundaţie, acesta trebuie adaptat în funcţie de măsura în care UWWTP a fost afectată de inundaţie, şi conform metodei respective utilizate pentru scoaterea din funcţiune a UWWTP înainte de inundaţie. De exemplu, dacă echipamentele electrice au fost protejate împotriva inundaţiei prin demontare, atunci procedura nu prevede curăţenia, şi reasamblarea. Dacă anumite etaje ale UWWTP nu au fost afectate de inundaţie datorită succesului parţial al măsurilor de protecţie, procedura de repunere în funcţiune a UWWTP este mai scurtă şi mai puţin complicată. Totuşi, secvenţa repunerii în funcţiune a etajelor individuale ale UWWTP trebuie respectată întotdeauna.