Schimbările climatice pot genera schimbări ale sistemelor ecologice care influenţează riscul de boli infecţioase în regiunea Europeană, inclusiv activitatea sezonieră a vectorilor locali şi mediul de viaţă al speciilor tropicale şi subtropicale.
Perioada caldă / uscată urmată de ploi torenţiale, mlaştinile formate după inundaţii, rezervoarele deschise de apă, toate acestea creează un mediu propice pentru vectorii consumatori de apă.
În plus, deplasarea oamenilor şi bunurilor, schimbările gazdelor şi utilizării terenului vor continua să influenţeze distribuţia bolilor infecţioase în regiune. Virusul Chikungunya a fost introdus în regiune de persoanele care s-au întors din călătoria în statele endemice (ECDC/OMS, 2007). Prezenţa unui vector adecvat promovează epidemiile locale. Un exemplu în acest sens este ţânţarul tigru, Aedes albopictus, care şi-a extins semnificativ habitatul în Europa de-a lungul ultimilor 15 ani şi care prezintă motive de îngrijorare pentru transmisia altor boli virale (Scholte & Schaffner, 2007).
Modele aferente schimbărilor climatice majore estimează o creştere a riscului de malaria: De exemplu, în Regatul Unit s-a estimat că, odată cu creşterea temperaturii, riscul transmiterii locale a malariei va creşte cu aproximativ 8–15% până în 2050. În Portugalia, se aşteaptă ca numărul de zile corespunzător supravieţuirii vectorilor malariei să crească. Totuşi, se ştie că riscul de transmitere a malariei asociat schimbărilor climatice locale este foarte redus. Riscurile sunt mai mari în statele unde importarea malariei coincide cu degradarea condiţiilor socio-economice, dezintegrarea serviciilor sociale şi medicale, migraţia transfrontalieră necontrolată şi lipsa managementului de mediu pentru controlul ţânţarilor (Confalonieri et al., 2007; OMS Oficiul Regional pentru Europa, 2004).
Limita arealului căpuşelor în Europa înaintează spre nord şi spre altitudini mai mari. Iernile mai blânde ar putea avantaja extinderea afecţiunii Lyme, dar asta numai dacă toate organismele-gazdă vertebrate de care are nevoie căpuşa îşi pot extinde distribuţia populaţiei. O altă afecţiune vectorială importantă în sudul Europei este leishmanioza cutanată, transmisă de musca de nisip. Această afecţiune a fost raportată la câini (gazdă purtătoare) spre nord, deşi nu poate fi exclusă posibilitatea subraportării anterioare. Modificarea distribuţiei geografice a muştei de nisip a fost raportată în mai multe state Europene (Lindgren et al., 2006).
Rolul schimbărilor climatice în epidemiologia viitoare a altor afecţiuni cu transmisie vectorială este incert. Impactul schimbărilor climatice asupra modelului migraţiei păsărilor poate juca un rol în transmisia febrei West Nile (Hubalek et al., 2006) şi poate prelungi sezonul activ (şi astfel incidenţa) virusului Toscana, iar condiţiile meteo mai blânde care avantajează reproducerea căpuşelor poate influenţa distribuţia febrei hemoragice Crimean-Congo (Ergonul, 2006).
