Figura XX. Sursa: Protecţia Civilă din Elveţia
(a) Pregătire: măsuri preventive pentru minimalizarea pericolelor generate sau accentuate de activităţile de dezvoltare (pe termen lung); reducerea expunerii populaţiei la pericolele naturale şi minimalizarea vulnerabilităţii socio-economice a populaţiei şi bunurilor expuse acestor riscuri, reducerea vulnerabilităţii la nivel local şi limitarea amplitudinii impactului negativ al evenimentelor inevitabile (pe termen scurt). Măsurile preventive trebuie incluse în procesul de dezvoltare a planurilor pe termen mediu şi lung.
(b) Reacţie: măsuri prevăzute pentru limitarea efectelor negative ale expunerii populaţiei la pericol, şi limitarea duratei expunerii, precum sisteme de avertizare, salvarea şi furnizarea de asistenţă victimelor. Ea include de asemenea, pe baza celor mai recente experienţe legate de dezastre, măsuri imediate pentru prevenirea impacturilor adverse viitoare, reconstrucţia provizorie a infrastructurilor importante şi documentarea dezastrelor şi a consecinţelor lor directe.
(c) Recuperare: vizează minimalizarea întârzierilor survenite în reîntoarcerea la starea de normalitate a activităţilor economice şi sociale. Din punct de vedere al planificării pe termen lung, recuperarea trebuie să includă analiza dezastrelor pentru integrarea măsurilor corective în planurile de prevenţie şi pregătire.
-
Pregătirea joacă un rol important în întregul proces, concentrându-se asupra tehnologiei, personalului calificat, procedurilor şi instrumentelor pentru a face faţă dezastrelor.
Rolul alimentării cu apă şi cel al canalizării sunt esenţiale atât pentru planul de pregătire cât şi pentru implementarea strategiilor de adaptare întrucât ele deţin capacitatea informaţională şi tehnică legate de gestionarea captărilor de apă, a transportului, depozitării, tratamentului, distribuţiei şi calităţii în timpul fenomenelor meteorologice extreme.
3.1 NEVOI INFORMAŢIONALE: DE LA EVALUAREA RISCULUI LA REDUCEREA RISCULUI
-
Concentrarea asupra celor trei componente distincte şi complexe ale riscului – pericol, expunere şi vulnerabilitate – reprezintă principiul cheie pentru dezvoltarea planurilor de pregătire şi răspuns ca sisteme eficiente de avertizare.
-
Există mai multe instrumente disponibile la nivel naţional şi internaţional. Câteva dintre ele pot fi de tip sectorial în abordare, în ceea ce priveşte tipul fenomenelor extreme (de ex. planuri pentru inundaţii, valuri de căldură) sau impactul (de ex. de mediu, siguranţa adăposturilor, sănătate publică), în timp ce altele asigură o abordare mai complexă.
3.1.1 Integrarea nevoilor informaţionale -
Principalele informaţii care asigură gestionarea riscului include atât date de tip hidrometeorologic (măsurători sistematice ale cursurilor de apă, informaţii privind politica de operare a digurilor, politica de control a rezervoarelor, date istorice privind inundaţiile, perioadele anuale de vârf ale râurilor dintr-o anumită regiune din care face şi râul analizat, frecvenţa precipitaţiilor, graficul ce indică cele mai mari inundaţii observate în funcţie de zona de drenaj, date privind temperatura, evapotranspiraţia, solul, umezeala, apele subterane, nivelele rezervoarelor şi lacurilor, previziuni meteorologice sezoniere, etc.), dar – şi mai important – date topologice (inclusiv studii specializate geologice, geomorfice sau de sol, etc.). Aceste date pot fi în general obţinute de la municipalităţile locale sau din surse militare, în funcţie de caz. Totuşi, în absenţa datelor topografice corespunzătoare, este dificil sau imposibil să se prezică zona care urmează să fie afectată de un fenomen extreme (în special în cazul inundaţiilor).
-
Sunt de asemenea utile şi alte informaţii “mixte” din punct de vedere al categoriilor de mai sus, precum hărţile care indică dimensiunea aeriană a unei inundaţii pe baza fotografiilor ariene, sau date privind defecţiunile sistemului de drenaj şi gradul de urbanizare care afectează golirea barajelor. Ca şi exemplu, o listă de date utile pentru evaluarea riscului de inundaţie poate fi obţinută de la Evaluarea Comprehensivă a Riscurilor privind Pericolele Naturale – WMO 955; însă trebuie colectate şi alte informaţii privind vulnerabilitatea demografică şi socio-economică. Pentru a evalua „elementele supuse riscului”, informaţiile legate de recensăminte actualizate ale distribuţiei geografice a populaţiei (sau a categoriilor specifice, precum persoanele în vârstă cu afecţiuni cardiace pentru cazul valurilor de căldură) sunt esenţiale pentru estimarea cu exactitate a expunerii. Informaţiile învechite pot fi actualizate cu recensăminte şi studii recente, sau fotografii aeriene şi imagini prin satelit. Acest tip de colecţii video sunt de asemenea utile pentru evaluarea densităţii locuinţelor sau fabricilor. Pentru a transforma numărul clădirilor într-o informaţie cu valoare economică (Capitolul 7 din Evaluarea Comprehensivă a Riscurilor privind Pericolele Naturale – WMO 955) este necesar să se deţină informaţiile economice corespunzătoare, relevante pentru regiunea vizată. Tentativa de estimare a costurilor generate de danele indirecte precum şomajul şi prăbuşirea pieţelor economice face şi ea parte din analiza riscului, însă rămâne în continuare dificilă.
-
Experienţa dobândită în dezastrele anterioare poate fi utilizată pentru trasarea graficelor pierderilor procentuale în funcţie de magnitudinea dezastrului. Însă aceste informaţii nu pot fi transferate direct de la o regiune la alta, date fiind diferenţele dintre procesele constructive, nivelul de viaţă şi factorii economici.
-
În final, combinarea informaţiilor de mai sus (definiţia geografică a zonelor expuse, recensământul demografic şi studiul valorilor economice şi sensibile şi al obiectivelor aflate în aceste regiuni precum spitale, platforme industriale, elemente majore de infrastructură, centrale nucleare etc.), se poate obţine o estimare a vulnerabilităţii elementelor supuse riscului. Împreună cu informaţiile privind frecvenţa şi magnitudinea pericolului, pot fi calculate diverse aspecte ale pierderilor economice, de ex. daunele anuale per metru pătrat ($/m²/an) sau grafice ale daunelor (APFM, 2007: Aspecte Economice ale Managementului Integrat al Inundaţiilor).
-
Hărţile integrate de risc asistă utilizatorii finali în identificarea celor mai periclitate regiuni, infrastructuri şi utilităţi. Cartografierea riscului sintetizează şi prezintă grafic rezultatele evaluării riscului. În afară de faptul că identificarea zonelor de risc oferă utilizatorilor o imagine generală de ansamblu asupra tuturor componentelor riscului în termeni cantitativi, identificând componentele ce trebuie prioritizate, ea contribuie la planificarea măsurilor de gestionare a riscului şi de pregătire.
Figura XX. Harta riscului cu un sistem de informaţii geografice (GIS) (adaptat de la ADRC http://www.adrc.or.jp/publications/Venten/HP/herath4.jpg ).
-
Multe state au dezvoltat deja hărţi de risc pentru regiunile geografice selectate şi pentru diverse pericole, la diverse magnitudini. Anumite state europene se află în curs de armonizare a hărţilor de risc cu acoperire naţională, însă acest nivel de acoperire încă este rar întâlnit.
-
Comunităţile şi operatorii reţelelor de apă şi canalizare trebuie să ia parte la evaluarea comună a riscului, vulnerabilităţilor şi capacităţilor sistemului de alimentare, distribuţie şi tratament corelate cu procesul de planificare a acţiunilor din partea comunităţilor, corelându-le cu planurile locale de dezvoltare.
-
Pregătirea pentru colectarea informaţiilor imediat după dezastru este un alt factor esenţial pentru pregătirea prevenţiei şi pregătirii. Analiza daunelor trebuie să înceapă imediat înainte de operaţiunile reparatorii, atunci când efectele sunt încă vizibile. Acest lucru poate fi deosebit de util pentru următoarea evaluare a riscului, incluzând eficacitatea operaţiunilor de salvare şi a fazei de reconstrucţie.
-
Managerii de utilităţi sunt adesea presaţi de lucrările reparatorii urgente şi omit aceste analize. Cooperarea cu alţi experţi / instituţii care lucrează în acest scop poate îmbunătăţi performanţele lor în reacţia la starea de urgenţă şi la coordonarea măsurilor recuperatorii.
-
De asemenea, analizele în această etapă sunt de asemenea necesare pentru a înţelege nivelele administrative ale responsabilităţii pentru răspuns (de ex. forţele locale sau regionale pentru reacţie) sau în cazul în care se solicită asistenţă de la nivel naţional sau internaţional.
În acest scop, informaţiile esenţiale pentru reacţia la situaţia de urgenţă trebuie să includă:
(a) Numărul de persoane afectate de defecţiunile utilităţilor provocate de dezastru;
(b) Bunurile care au fost avariate (de ex. harta inundaţiei), cerinţele privind repornirea;
(c) Date privind calitatea apei;
(d) bunurile supuse riscului de avariere ulterioară (harta riscului sau pericolului), în funcţie de starea curentă a sistemelor de protecţie, şi astfel numărul de persoane supuse riscului de a fi afectate de defecţiuni ulterioare;
(e) Situaţia sistemelor cruciale (drumuri de evacuare / acces, reţeaua electrică, alimentarea cu combustibil şi produse de igienizare), spitale şi adăposturi;
(f) Nivele curente şi previzionate ale apei în diverse locaţii, şi condiţiile meteo.
-
Recomandări suplimentare pe această temă sunt disponibile din diverse surse, în special de la organismele naţionale şi internaţionale care acţionează în domeniul coordonării activităţilor de reacţie şi de recuperare. În continuare este prezentată o scurtă listă de recomandări disponibile:
• Manual UNDAC publicat de OCHA, care prezintă o metodologie de evaluare rapidă în regim sectorial;
• Manual pentru Stări de Urgenţă UNHCR, care prezintă o listă de necesar pentru evaluarea iniţială şi recomandări pentru asigurare apei potabile;
• Evaluarea Daunelor suferite de Comunitate şi Analiza Necesităţilor, întocmit de All India Disaster Mitigation Institute, care prezintă recomandări pentru un proces etapizat de evaluare la nivel local;
• Evaluarea Post-Dezatsru a Daunelor şi Analiza Necesităţilor, întocmit de Asian Disaster Preparedness Centre, care prezintă modele pentru raportarea rapidă a daunelor şi necesităţilor;
3.1.2 Monitorizare şi prognozare -
Atât în perioadele secetoase cât şi în cele ploioase, o evaluare corespunzătoare a disponibilităţii şi calităţii apei şi prognozarea lor pe termen scurt şi lung depinde de datele privind precipitaţiile, temperatura, evapotranspiraţia, umezeala solului, cursurile de apă, apa subterană, nivelele rezervoarelor şi lacurilor şi a stratului de zăpadă, ca şi de prognozele meteorologice sezoniere. În timpul secetelor, valoarea acestor informaţii creşte.
-
Printre instrumentele de monitorizare pentru determinarea variabilelor anterioare se numără dispozitivul de măsurare a precipitaţiilor (măsurători ale adâncimii şi intensităţii precipitaţiilor), nivelmetre sau hidrometre (pentru determinarea nivelului piezometric al apei subterane), anemometre (determinarea vitezei vântului), radar meteorologic (monitorizarea deplasării fronturilor atmosferice) şi camere pentru afişarea în timp real a zonelor critice, conectate de obicei la unităţi de control de la distanţă, transmiţând datele la un colector centralizat de informaţii.
-
Pentru gestionarea corespunzătoare a calităţii apei, în timpul fenomenelor meteorologice extreme, este important să existe un sistem de monitorizare on-line capabil să detecteze variaţiile calitative bruşte în diverse puncte ale sistemului de aprovizionare (puţuri, râuri, puncte de admisie). Un caz tipic îl reprezintă monitorizarea turbidităţii, ceea ce permite managerilor de utilităţi să evite exploatarea apei ce conţine nivele ridicate de contaminanţi solizi.
-
Monitorizarea nu trebuie să se limiteze la factori hidrometeorologici, ci trebuie să includă de asemenea potenţialele impacturi de ex. zonele afectate de alunecări de teren sau viituri, gheţari, zăpadă topită şi impactul lor asupra rezervoarelor de apă.
-
Toate informaţiile colectate de reţeaua de monitorizare trebuie să fie disponibile tuturor organizaţiilor responsabile, inclusiv sistemelor de sănătate publică, rezervoare, diguri, operatorii de apă şi altor state care pot fi afectate.
-
Pe lângă evaluarea pericolului, reţelele de monitorizare reprezintă bazele sistemelor de prognozare şi de avertizare rapidă. Agenţiile / organismele cu responsabilităţi în monitorizarea climei, apei şi canalizării sunt cele care se ocupă în general de monitorizare, însă agenţiile responsabile pentru colectarea, analiza şi diseminarea datelor şi informaţiilor pot varia în funcţie de infrastructura fiecărui stat. Trebuie întreprinsă o analiză a reţelei existente şi a sarcinilor respective.
-
Trebuie să existe tabele şi hărţi care să prezinte detalii privind locaţiile de monitorizare, parametrii, senzorii, înregistratoarele, echipamentul telemetric şi alte informaţii aferente. În plus, trebuie inventariate locaţiile de monitorizare din bazinele adiacente. În bazinele de la şes, datele din aceste locaţii se pot dovedi foarte utile. Trebuie efectuată o analiză pentru identificarea sub-bazinelor care sunt similare din punct de vedere hidrologic şi meteorologic. De asemenea este foarte probabil ca informaţiile din reţelele naţionale de monitorizare să fie necorespunzătoare (arhitectură, tehnologii, etc.) pentru analizele efectuate la nivel local sau transfrontalier.
-
Pentru îmbunătăţirea reţelelor locale, adoptarea recomandărilor OMS sau a standardelor NMHS poate facilita integrarea reţelei şi obţinerea datelor.
-
În locul reţelelor duplicate, este preferabil să se dezvolte contracte de cooperare în mai multe scopuri. Din acest punct de vedere, marile companii de apă deţin propriul sistem de monitorizare conectat de obicei la Sistemul de Control de la Distanţă al companiei şi deţin dotările tehnologice pentru a preveni întreruperile din alimentarea electrică în timpul fenomenelor meteorologice extreme. În general companiile mai mici nu sunt dotate cu astfel de dispozitive / facilităţi, şi din acest motiv trebuie pregătită conectarea la furnizorii de la nivel local sau transfrontalier.
Pentru informaţii specifice despre modul în care trebuie realizată reţeaua hidrometeorologică corespunzătoare: Ghid OMS pentru Activităţi Hidrologice (WMO 168 sau ghidul CIMO).
Evaluarea vulnerabilităţii în zonele costale
-
Un alt pas important pentru evaluarea potenţialului risc al schimbărilor climatice şi fenomenelor extreme în acviferele de pe coastă în reprezintă determinarea sensibilităţii apelor subterane la infiltraţiile apei de mare. În conformitate cu Chachadi şi Lobo-Ferreira (2005), vulnerabilitatea apei subterane la infiltraţiile apei de mare poate fi definită ca „sensibilitatea calităţii apei subterane la pomparea forţată sau creşterea nivelului apei de mare, sau amândurora, în zona de coastă, determinată de caracteristicile intrinseci ale acviferului”. În mod similar, vulnerabilitatea apei subterane la infiltraţiile apei de mare provocate de fenomene meteorologice extreme poate fi definită ca sensibilitatea calităţii apei de mare la potenţialele consecinţe ale fenomenelor meteorologice extreme, care este determinată de caracteristicile intrinseci ale acviferului. Evaluarea vulnerabilităţii apei subterane necesită o cunoaştere aprofundată a proceselor hidro-geologice ca şi a interacţiunilor apei subterane cu apele de suprafaţă şi cu ecosistemele acvatice. De fapt, înţelegerea proceselor din acviferele de coastă, în special a modului în care apa se deplasează în cadrul şi între aceste acvifere şi apele subterane saline din apropiere este esenţială pentru gestionarea salinizării. Informaţiile necesare pentru o astfel de analiză cuprind hărţi geologice şi hidro-geologice, informaţii hidrologice şi despre topografia captării, date de monitorizare, adâncimea şi stratigrafia filtrului, variaţia nivelului şi calităţii apelor subterane (http://www.connectedwaters.unsw.edu.au/resources/articles/coastal_aquifers. html); toate aceste date trebuie să conţină informaţii privind locaţiile respective. GIS şi procedurile de management pentru baza de date geografică reprezintă instrumente eficiente pentru colectarea, evaluarea şi integrarea informaţiilor disponibile pe zone şi trebuie să fie utilizate intensiv pentru a susţine definiţia spaţială a zonelor de vulnerabilitate a apelor subterane omogene la infiltraţiile apei de mare. În acest capitol sunt prezentate mai detaliat două abordări similare pentru evaluarea vulnerabilităţii la infiltraţiile apei de mare, indicele GALDIT (Sundaram et al, 2008; Chachadi et al. 2003; Chachadi and Lobo-Ferreira, 2005) şi Sistemul de Suport Decizional (Decision Support System - DSS) pentru infiltraţiile apei de mare propus de Sophocleous and Ma (1998), ambele descrise în Rubrica XX de mai jos.
Abordări pentru evaluarea vulnerabilităţii la infiltraţiile apei de mare
Conform Chachadi et al. (2003), cei mai importanţi factori care influenţează vulnerabilitatea acviferului la infiltraţiile apei de mare sunt: ocurenţa apei subterane (tipul acviferului: deschis, închis şi semi-închis), conductivitatea hidraulică a acviferului, nivelul apei subterane deasupra nivelului mării, distanţa faţă de ţărm (distanţa pe uscat perpendicular pe linia ţărmului), impactul existent al infiltraţiilor apei de mare în zonă şi grosimea acviferului. A fost realizat un sistem de clasificare care utilizează factorii GALDIT (de la iniţialele parametrilor) şi care este compus din trei părţi: ponderi, domenii şi punctaje în funcţie de importanţă. Există patru paşi pentru determinarea vulnerabilităţii: identificarea indicatorilor, estimarea ponderilor indicatorilor, atribuirea punctajelor de importanţă pentru variabilele indicatorilor şi definirea criteriului decizional prin integrarea punctajelor indicatorilor (Chachadi AG, 2005). Dezvoltarea modelului GALDIT a avut loc în cadrul proiectului EU-India INCO-DEV COASTIN vizând evaluarea vulnerabilităţii acviferului la infiltraţiile apei de mare pentru acviferele din zona de coastă (Chachadi and Lobo-Ferreira , 2005).
În lucrarea Sophocleous and Ma (1998) a fost dezvoltat un sistem de suport decizional (DSS) relativ simplu, pentru a asista autorităţile regionale în identificarea zonelor vulnerabile la infiltraţiile apei de mare şi la dezvoltarea politicilor de management pentru a preveni infiltraţiile apei de mare. În această lucrare, variabilele importante au fost asociate cu vulnerabilitatea la infiltraţiile apei de mare prin efectuarea unei analize multi-regresie. Apoi au fost utilizate tehnicile de clasificare pentru a identifica zonele hidro-geologice omogene în cadrul structurii heterogene a acviferului şi pentru a regionaliza valorile locale pentru vulnerabilitatea la infiltraţiile apei de mare. Pe baza simulărilor efectuate în dezvoltarea DSS, au fost identificaţi cei mai importanţi factori care influenţează infiltraţiile apei de mare, astfel: prezenţa straturilor de argilă, conductivitatea hidraulică verticală şi orizontală a acviferului, rata de pompare şi locaţiile filtrelor puţului faţă de interfaţa apă dulce / apă de mare.
În final, în cele două abordări, au fost utilizate instrumente GIS pentru a cartografia distribuţia spaţială a variabilelor care afectează vulnerabilitatea la infiltraţiile apei de mare în susţinerea definiţiei zonelor omogene din punct de vedere al vulnerabilităţii.
-
Cunoaşterea aprofundată a naturii schimbărilor climatice în spaţiu şi timp este esenţială pentru caracterizarea expunerii, respectiv a factorilor climatici de stres care au un impact asupra sistemului. Combinarea modelelor hidrologic şi hidro-geologic cu modelele climatice oferă oportunitatea ajustării modelului climatic global (GCM) şi include reprezentări mai bune ale proceselor hidrologice. În plus, poate fi utilizată o combinaţie de tehnici statistice şi modele regionale pentru a particulariza modelele climatice şi pentru a simula fenomenele meteorologice extreme şi variabilitatea viitoare. În mod corespunzător, modelele hidrologice regionale integrate cu modelele climatice şi statistice permit evaluarea echilibrului apelor subterane în acvifer şi simularea infiltrării apei de mare în scenariile prezente şi viitoare ale schimbărilor climatice. În final, împreună cu modelarea integrată, abordările empirice, ca de ex. „abordarea analogică” oferă informaţii care sunt mai specifice decât cele date de GCM. Reconstruind climatele trecute (de ex. temperaturi şi precipitaţii) într-o anumită zonă, aceste abordări pot fi utilizate pentru a construi scenarii viitoare prin analogie. (Dragoni and Sukhija, 2008).
În plus, un studiu de caz al instrumentelor de evaluare a vulnerabilităţii şi riscului pentru analiza infiltrării apei de mare în acviferele din zona de coastă este prezentat în Rubrica XX de mai jos.
Studiu de caz: analiza infiltrării apei de mare în acviferele aluvionare din Provincia Savona (Italia).
Schimbările climatice şi fenomenele meteorologice extreme pot agrava problema infiltrării apei de mare în acviferele din zonele de coastă.
În provincia Savona (nord-vestul Italiei), a fost efectuată o caracterizare hidro-geologică pentru a identifica principalele acvifere aluvionare, semnificative din punct de vedere al apei subterane depozitate şi pentru a întocmi o evaluare preliminară a potenţialelor efecte ale infiltrării apei de mare pentru managementul resurselor de apă.
Studiul hidro-geologic pentru delimitarea acviferelor a permis identificarea a cinci acvifere în zona de coastă, situate în sol aluvionar grosier cu o suprafaţă totală de ~35km2. Cel mai mare acvifer este Centa, cu 27 km2. Adâncimea medie a masei de apă din zonă este de 8 m, în timp ce altitudinea medie a acviferelor este de aproximativ 5 m peste nivelul mării. Acviferul este deschis, iar grosimea sa este de aproximativ 30 m. Rezultatele analizelor au indicat că principalele probleme care afectează acviferele de coastă din provincia Savona sunt următoarele:
- retragerea excesivă a apei din acvifere: 2-5,000,000 m3/an (10-20% din volumul total);
- densitatea mare a populaţiei în zona de coastă, egală cu 260,000 locuitori;
- utilizarea terenului în special în scop agricol (sere) şi pentru urbanism;
- aprovizionarea redusă a râurilor din cauza precipitaţiilor reduse, şi astfel o rată redusă de realimentare a acviferelor;
- infiltrarea apei sărate în acviferele din zona ţărmului.
 
În particular, problema infiltrării apei sărate în acviferele din zona de coastă este deosebit de importantă în zona analizată, dat fiind faptul că apa este utilizată pentru alimentarea oraşului şi în scop agricol (prin puţuri de apă). De fapt, infiltrarea apei sărate în apa subterană potabilă provoacă reducerea volumului de apă cu aproximativ 30-50%. În plus, 50-60% din zonele învecinate sunt supuse aceluiaşi risc.
Pentru a evalua disponibilitatea apei subterane pentru alimentarea oraşului şi a durabilităţii pe termen lung a acestei resurse, a fost întreprinsă o analiză a echilibrului hidro-geologic a fiecărui acvifer. Printre principalele activităţi s-au numărat studii geologice şi hidro-geologice la nivel regional; identificarea resurselor de apă pentru utilizare (în special în scop potabil); dezvoltarea modelului hidro-geologic pentru acviferele din zona de coastă; contabilizarea hidro-geologică şi evaluarea riscului de supra-exploatare.
Rezultatele analizei au indicat faptul că integrarea sistemelor de monitorizare cu modelele echilibrului apei pot susţine managementul resursei apei subterane şi evaluarea riscului de infiltrare a apei de mare în vederea definirii măsurilor de adaptare (de ex. extracţia apei, bariere fizice şi biologice).
Dostları ilə paylaş: |
