World health organization

3.3 ROLUL SISTEMULUI DE SĂNĂTATE ÎN PREGĂTIREA PENTRU DEZASTRE ŞI ÎN AVERTIZAREA RAPIDĂ

64. 
    Aşa cum am afirmat în capitolele anterioare, dezvoltarea infrastructurii care reprezintă elementele vitale economice şi sociale ale unei societăţi, precum liniile de comunicaţie, spitalele, etc. trebuie concepute astfel încât să reziste la cele mai grave dezastre naturale şi să rămână funcţionale chiar şi în caz de dezastru. În plus, această infrastructură nu trebuie să contribuie la amplitudinea dezastrului.
    

65. 
    Astfel, sistemele de sănătate trebuie să îşi recupereze rapid capacitatea de a satisface cererile pentru infrastructura de sănătate şi serviciile de asistenţă în cazul fenomenelor meteorologice extreme.

    Fenomenele meteorologice extreme afectează funcţionarea şi eficienţa sistemelor de sănătate în mai multe feluri. Unităţile medicale amplasate în zonele periclitate pot fi deteriorate, ca şi căile de acces la ele. Creşterea cererii de servicii medicale poate depăşi capacitatea sistemului local de asistenţă medicală (inclusiv medicamente, vaccinuri, personal calificat).

    
    
    
    
66. 
    În plus, migraţiile spontane sau organizate din zonele afectate de fenomene meteorologice extreme către zonele neafectate poate ridica problema depăşirii capacităţii sistemelor de asistenţă medicală din alte zone.
    

Astfel creşte riscul unei epidemii grave de boli transmisibile, ca şi riscul de afecţiuni psihologice în rândul populaţiei afectate.

Perioadele prelungite de secetă sau valuri de căldură pot scade rezistenţa la anumite afecţiuni.



66. 
    Întreruperea funcţionării unităţilor medicale după un dezastru poate fi pe termen scurt (câteva ore sau zile), sau pe termen lung (câteva luni sau ani). Totul depinde de amplitudinea evenimentului şi de efectele sale asupra sectorului de sănătate. Amplitudinea evenimentului nu poate fi controlată; însă consecinţele sale da.
    
    
    
67. 
    Atunci când se planifică o viitoare unitate medicală, efectele acestor fenomene pot fi controlate dacă selecţia locaţiei se face pe baza unor informaţii şi criterii corespunzătoare, şi dacă designul, construcţia şi întreţinerea pot face faţă pericolelor locale.
    

69. 
    În cea de-a 126-a sesiune a Comitetului Executiv PAHO (Organizaţia Pan-Americană de Sănătate), s-a decis să se reducă impactul situaţiilor de urgenţă şi dezastrelor asupra sistemului de sănătate prin adoptarea următoarelor măsuri:
    

• Planificarea şi întocmirea politicilor de sănătate publică şi activităţi pentru prevenire, pregătire, reacţie şi reabilitare rapidă;

• Asigurarea unei concentrări integrate asupra cauzelor şi consecinţelor tuturor urgenţelor şi dezastrelor posibile ce pot afecta un stat;

• Încurajarea participării întregului sistem de sănătate, la cel mai mare nivel de cooperare intersectoriale şi inter-instituţionale, la reducerea impactului situaţiilor de urgenţă şi dezastrelor;

• Promovarea cooperării intersectoriale şi inter-instituţionale pentru identificarea soluţiilor la problemele de sănătate generate de situaţiile de urgenţă şi de dezastre.

70. 
    O referinţă comprehensivă pentru problemele cu care se confruntă sectorul public de sănătate în cazul inundaţiilor este prezentată în tabelul XX de mai jos.
    

Tabelul XX: Planificarea sistemului de sănătate pentru pregătirea pentru inundaţii

(Sursa: adaptat din Meusel et al., 2004 şi OMS, 2005)

Tipul activităţilor	Rezultate şi măsuri preventive
Activităţi pre-inundaţie	Gestionarea riscului pe termen lung: prevenţia problemelor de sănătate în cadrul unui proces de planificare multi-obiectivă Coordonare inter-instituţională Protejarea infrastructurii împotriva inundaţiilor Planificarea serviciilor, harta riscului pentru facilităţile de asistenţă medicală şi socială, disponibilitatea comunicaţiilor şi transportului; pregătirea serviciilor medicale de urgenţă, planificarea aprovizionării cu apă şi alimente pentru situaţii de urgenţă, organizarea evacuării, etc.) Campanii de informare pentru grupele de populaţie din zonele periclitate Constituirea capacităţii şi pregătirea personalului pentru situaţii de urgenţă
Protejarea sănătăţii în timpul inundaţiilor	Prevenirea şi tratamentul bolilor infecţioase, leziunilor, problemelor psihice, cu revizuirea şi prioritizarea afecţiunilor ochilor şi pielii Eventuale vaccinări suplimentare pentru populaţie în general Campanii de comunicare, precum distribuţia notelor “apă fiartă”, recomandări pentru igiena generală şi informaţii pentru prevenirea mucegaiului, a rozătoarelor, a muşcăturilor de şarpe şi a electrocutării Investigarea epidemiilor dacă este cazul Supravegherea epidemiologică a bolilor infecţioase Evaluarea riscului pentru principalele surse de contaminare cu relevanţă pentru sănătate Monitorizarea intensivă s calităţii apei potabile (la robinet) Aprovizionarea cu apă şi hrană
Protecţia sănătăţii pe termen lung	Tratarea mucegaiului şi a altor surse patogene de expunere Consiliere post-inundaţie (pentru depresie, de ex.) Asistenţă medicală Supravegherea cauzelor Cercetări în vederea pregătirii şi reacţiilor viitoare

71. 
    Comunicarea şi informarea publicului joacă de asemenea un rol cheie în sectorul de sănătate în vederea prevenirii expunerii la pericole în timpul fenomenelor meteorologice extreme (valuri de căldură, de frig, inundaţii). Pentru detalii suplimentare a se vedea capitolul următor.