X publicistică 1 noiembrie 1877 15 februarie 1880

Putem adopta şi noi această măsură, luînd-o de la poporul cel mai civilizat.
Dăm această atribuţiune a magistratului comitatuIui din Englilera consilielor noastre judeţene; şi dacă într-o comună d. Iţik, spre exemplu, se va purta rău, va ruina prin camete pe locuitori sau [l]i va învenina cu băuturi falsificate, consiliul judeţean va interzice fără apel acelui d. Iţik dreptul de a fi debitant de băuturi spirtoase.

Aslfel vom aplica la noi o lege din civilizată Angliei şi nimeni nu ne va putea zice nimic.

Mă rezum.

în ceea ce priveşte acordarea egalităţii tutulor drepturilor la evrei, cred că trebuie să ne mărginim numai la cei născuţi în ţară, cari nu s-au bucurat niciodată de o protecţiune străină şi cari şi-au dat impozitul sîngelui, trăgînd pînă acum la sorţi, căci de aci înainte mulţi ar trage la sorţi dacă ar şti că aceasta este de ajuns spre a deveni cetăţeni români. Toţi ceilalţi sînt consideraţi ca străini, şi dacă voiesc să dobîndească împămîntenirea, n-au decît să vină a o cere individual de la Camera, ca şi străinii creştini.

Pe de altă parte, cred că trebuie să se înscrie în Constituţiune şi în alte legi garanţiile pe cari le-am enumerat şi altele cari s-ar mai crede necesare.

Aceasta este, d-lor, soluţiunea pe care o cred eu şi de natură a mulţămi pe Europa, şi echitabilă din toate punctele de vedere, şi conformă cu interesele ţărei.

Am o convingere atît de puternică în eficacitatea acestei soluţiuni încît, dacă aş fi partizan al guvernului sau în opoziţiune, dacă aş fi în Cameră sau simplu cetăţean publicist, în orice împrejurări ale vieţei mele, nu voi susţine nici o altă soluţiune, căci numai aceasta, după mine, poate salva naţionalitatea română de orice pericole, numai aceasta poate da satisfacere tutulor intereselor politice, naţionale şi economice ale României.

Ceea ce va fi observat orice cititor din şirurile de mai sus e că pe d. Costinescu îl preocupă drepturile politice, deşi sîntem de mai înainte singuri că evreii nici nu vor aceste drepturi, căci nu ţin deloc la onoarea de a fi concetăţenii d-lor Costinescu, Pătărlăgeanu, Mărgăritescu, Pundescu ş.a.

Iată o cestiune nespus de indiferentă şi pentru poporul român, căci totuna este pentru dînsul dacă palavragii politici ai Bucureştilor vor fi greci, bulgari sau ovrei.

Cît pentru deplinătatea drepturilor civile, cestiunea de căpetenie, d-nu[l] Costinescu admite egalitatea cea mai perfectă pentru toţi supuşii străini de orice religie ar fi.

Şi fiindcă supuşii străini sînt egali cu românii în această privire, iată egalitatea cea mai perfectă între români şi evrei.

Noi îl asigurăm pe d. Costinescu că Cremieux si Montefiore n-ar cere c-o iotă mai mult decît ceea ce dă d-lui evreilor.

Evreii sînt totdeuna gata de a recunoaşte d-lui Costinescu şi tutulor radicalilor privilegiul esclusiv de debitare de palavre politice, numai ei să poată cumpăra moşiile statului şi cele particulare, să puie mîna în oraş şi sate pe orice negoţ şi orice industrie, c-un cuvînt să aibă toate drepturile civile ale românului, fără a avea neplăcuta datorie de-a servi în armată.

Iată dar care va fi urmarea soluţiilor d-lui Costinescu :

1) Moşiile statului, a cincea parte a teritoriului României, scoasă deja în vînzare prin emiterea de bilete ipotecare, se vor cumpăra de evrei.

2) Moşiile răzăşeşti care nu sînt ale foştilor clăcaşi se vor cumpăra sistematic de evrei.

3) Moşiile particularilor vor fi, în Moldova cel puţin, pe aceeaşi cale.

Toate acestea sînt însă peste două din trei părţi din teritoriul României.

Să se mai adaoge, pe lîngă toate acestea, acapararea a tot negoţul şi industria şi rezultatul final al singurei soluţiuni care poate salva naţionalitatea română, după d. Costinescu, e lesne de prevăzut.

[30 mai 1879]

 

[„ORICUM AM ÎNTOARCE CESTIUNEA..."]

 

Oricum am întoarce cestiunea evreilor şi din orice lature am privi-o, caracterul ei adînc imoral nu i se poate lua şi, oricît de mici şi neînsemnate ar fi concesiile făcute în această privire, ele totuşi vor fi recompensa unui act de trădare, votată de cătră cei trădaţi. Puterile europene ştiau bine că aşa este : ba oricare din ele, în poziţia noastră, ar fi refuzat net de a da ascultare unor asemenea cereri, iar pe iniţiatorii unor asemenea cereri i-ar fi aşteptat în alte ţări, după loc şi oameni, ici spînzurătoare, dincolo Sibiria, dincolo iar închisoarea pe ani ori pe viaţă. Acest caracter îi păstrează cestiunea şi conştiinţa juridică a ţării, credinţa ei în

dreptate e adînc rănită, orice spirit onest e indignat de procedarea evreilor, cari răsplătesc ospitalitatea ce li s-a dat în ţara aceasta, fără ca ei s-o merite, prin cea mai neagră ingratitudine, atîrnînd cestiunea lor ca o sabie a lui Damocle asupra creştetului nostru.

Puterile europene însă au o scuză. Îndată ce am pune cestiunea pe acest tărîm, ne-ar putea răspunde: „De ce v-aţi înfierbînta oare atîta, cînd vedem că în ţara voastră trădarea, cea mai neagră trădare, e în genere recompensată ? Oare cei ce-au pus pistolul în pieptul lui Vodă Cuza nu au căpătat recompense naţionale? Oare nu sînt ei bine văzuţi în societate, nu sînt ei senatori, deputaţi, nu pot ajunge miniştri? Dacă dar pînă şi oamenii ce şi-au călcat jurămîntul lor militar, cei cari au proclamat răsturnarea domniei şi republica, se bucură de deplină impunitate şi-şi împodobesc pieptul cu semnele de distincţiune cari nu se dau decît fidelităţii absolute, de ce evreii să nu aştepte asemenea justa recompensă a actului lor de înaltă trădare? Înţelegeţi dar o dată că voi nu intraţi nici în rîndul, nici în logica altor ţări. Pentru voi e bine ceea ce pentru alţii e rău : la voi adevărul e minciună şi minciuna adevăr, la voi amăgitorul cel mai mare e totodată omul cel mai mare; la voi o bandă cosmopolită de esploataţie se numeşte partid naţional-liberal; este dar în logica dezvoltării de la voi ca evreii să pretindă că ei sînt adevăraţii coloni ai lui Traian, adevăraţii români, şi că voi sînteţi cei cari uzurpaţi drepturile lor".

Şi acest răspuns nu ni 1-ar putea da numai puterile europene; ni-1 dă chiar „Românul", organul oficios al partidului Warszawsky—Mihălescu, în n-rul lui de la 30 mai, unde umple două coloane şi jumătate cu acuzări de înaltă trădare la adresa partidului conservator. Intră oarecum în logica acestor oameni de-a numi trădători tocmai pe bărbaţii aceia cari neam de neamul lor, prin veghearea şi fidelitatea lor nestrămutată, au mănţinut ţările acestea în independenţă aproape deplină de la 1290 începînd şi pînă în zilele noastre, adecă curs de şase secole aproape.

Iată ce zice „Monitorul Văcăreştilor" la adresa noastră :

Chiar daca ne-ar lipsi orice informaţiune pozitivă despre întreaga urzire a complotului ale cărui unelte a primit a fi conservatorii, chiar daca nu am avea ştiinţe despre fapte şi nume cari joacă un rol în această întunecată istorie, înfăţişarea actuală a partidei conservatoare, apucăturile ei de astăzi în Camere şi în ziare ne-ar da cheia mecanismului secret care-1 face a se mişca.

Noi somăm pe onor. redactori ai „Monitorului Văcăreştilor" (alias „Românul") să binevoiască a ne împărtăşi în termen de 48 de ceasuri ce informaţiuni pozitive despre întreaga urzire a complotului au, ce ştiinţă au despre fapte şi nume care joacă un rol în această întunecată istorie?

Daca nu ne veţi răspunde clar şi fără încunjur sînteţi nişte infami calomniatori !

Iată calea de a vă reabilita în opinia publică. Daţi pe faţă toate scrisorile, toate actele, toate numele, pe cari negreşit trebuie să le fi avînd dacă cutezaţi a arunca asupra conservatorilor acuzarea înţelegerii cu străinii.

Cari sînt apoi apucăturile partidului conservator, cari sînt planurile lui ascunse, cari lovirile ce nu vrea a le distăinui ?

Ce avem de tăinuit, ce de destăinuit? Cum că conservatorii nu vor să stea de vorbă cu voi e foarte natural, căci aceasta ar presupune că voi sînteţi de bună-credinţă şi, nefiind decît amăgitori, oameni ai silei şi protectori de escrocherie, purtîndu-vă în Camere chiar ca bandiţii de codru, introducînd în mijlocul vostru oameni cari au fost aleşi prin călcarea unor texte pozitive de lege şi prin înşelăciune, vă daţi pe fiece zi testimoniul că un om onest nu poate sta la vorbă cu voi în înţelegere amicală, ci numai public, în faţa lumii, ca înaintea tribunalului.

Conservatorii, stînd cu voi de vorbă în particular, ar face efectul unor gazde de hoţi, ar acoperi cu numele lor turpitudinile voastre, v-ar da mîna ca să vindeţi Moldova cum aţi vîndut pe ţăranii din opt ţinuturi lui Warszawsky, precum aţi înstrăinat Basarabia, precum sînteţi în stare a vinde tot pentru ca să staţi la putere şi să aveţi pînea de toate zilele, pe care pe cale onestă nu sînteţi în stare a o cîştiga.

Şi vă miraţi de ce conservatorii sînt mîndri şi rezervaţi? Dar cum poate fi altfel un om onest care e silit de interesele supreme ale ţării de a sta alături cu partidul Warszawsky— Mihălescu ?

E, poate fi împărtăşire frăţească de opiniuni ? Aveţi voi opiniuni? Aveţi voi în genere pic de onoare care să dea tărie cuvintelor voastre, pentru ca un om să vă poată crede?

Vorbit-aţi de cînd sînteţi o singură dată adevărul? Mai aveţi voi, cei înfieraţi cu semnul lui Cain, cu semnul fratricizilor, dreptul de a pretinde lămuriri de la cineva ?

Aveţi voi dreptul de a suspecta pe cineva cînd toată existenţa voastră e o sumă de acte suspecte şi vrednice de pedepse ?

Am arătat pîn-acuma în ce consistă soluţiunea propusă de „Românul". D. Costinescu, după o coală de tipar de calificaţiuni rele la adresa evreilor, urmînd principiul sofistic că

cel pe care îl aperi cată să-1 batjocoreşti ca să nu bage de seamă lumea că-1 aperi, vine la concluziuni atît de evreofile cum nici Alianţa izraelită nu le-ar fi dictat mai cu asprime pentru români. Trece-va fără nici o rezervă, fără nici o tranziţiune deplina egalitate civilă prin Camerele actuale?

Nu ştim.

Ştim numai că pericolul e cumplit de mare şi radicalii cumplit de corupţi.

[1 iunie 1879]

 

[„AFLĂM CĂ D. N. T. MOLDOVEANU..."]

 

Aflăm că d. N. T. Moldoveanu ar fi fost arestat după avizul procurorului de la Turnu-Măgurele.

În sfîrşit administraţia bandiţilor roşii au căzut în mreaja foarte fină pe care d. Moldoveanu i-a întins-o de luni încoace. Deodată cu arestarea d-sale, care trebuie să-i fi cauzînd bucurie, se va descoperi o reţea întinsă de hoţii şi falsificări liberale, încît temniţele nu vor fi destul de largi pentru a încăpea pe marele partid.

În legătură indirectă cu arestarea aceasta stă şi încurînda sosire a unui comisar imp[erial] rusesc pentru regularea despăgubirilor.

[2 iunie 1879]

 

AFACEREA N. T. MOLDOVEANU

 

De cînd sînt roşii la putere administraţia întreagă s-a împînzit cu fel de fel de Mihăleşti şi numai pe ici pe colo justiţia descopere cîte ceva ca din întîmplare, pe cînd, dacă procedarea ar fi sistematică şi energică, nu ştim zău dacă marele partid naţional-liberal n-ar trebui să se bucure, aproape fără escepţii, de umbra blagoslovită a Văcăreştilor.

Mai zilele trecute auzirăm că sămeşia şi comisia de rechiziţie din judeţul Dolj s-a mutat la puşcărie, ,,fiind indicii grave de culpabilitate ca complici în falsificarea unor acte de rechiziţii" — zice ,,Monitorul oficial". Dar rechiziţiile noastre sînt încă o jucărie pe lîngă falsificările de acte doveditoare de păgubi pe care armata rusească le-ar fi cauzat bogătaşilor de liberali. Un adevărat trafic s-a făcut cu aceste acte constatînd pagube fictive. Ba s-aude chiar că în multe judeţe guvernul central — sub inspiraţia directă a d-lui I. C. Brătianu —- a cumpărat voturi de alegători cu asemenea acte.

D. N. T. Moldoveanu, urmărind unul şi acelaşi scop de un timp încoace, de-a da pe faţă turpitudinile administrative ale roşiilor în timpul războiului, turpitudini care pe el personal 1-a ruinat, a voit să constate cu probe vădite şi pipăite cu cîtă uşurinţă şi neregularitate se fac din partea autorităţilor roşii acte de evaluaţiuni a pretinselor păgubi cauzate de armata rusească în diferite localităţi şi au cerut în martie, anul curent, primarului din comuna Orbeasca, ca procurator din partea arendaşului acelei moşii, să facă un asemenea act, ceea ce s-a si efectuat, fixîndu-se o sumă fictivă de 273000 lei.

Nu poate fi cea mai mică îndoială că de o asemenea despăgubire nu se putea folosi d. Moldoveanu, căci, nefigurînd ca suferitor al pagubei, nu i se poate atribui nici intenţiunea frauduloasă, prin urmare nici infracţiune a legei penale; cu atît mai puţin cu cît faptul s-a mărginit în obţinerea acelui act fără să se fi servit sau să fi avut de gînd a se servi cineva de dînsul spre a pretinde de la comisia respectivă încuviinţarea despăgubirii, conform regulelor stabilite în asemenea pricini.

Destul numai că d-sa a avut o probă evidentă cum că asemenea acte trebuie să se mai fi format, că pe baza lor trebuie să se fi făcut pretenţii de despăgubire aprobate de comisii

şi că nu s-a făcut nici o cercetare în privirele [acestea], fiind ele negreşit opera unor persoane cu înalte protecţiuni, ceea ce s-ar putea constata cu siguranţă daca s-ar depune aceeaşi ardoare şi acelaşi zel ce s-au depus cînd a fost vorba de Moldoveanu, acuzat de fals în acte publice.

O asemenea acuzaţie nu dă a se bănui că ea este recompensa ce i se menaja pentru c-a avut fericirea de a displace unora prin curajul cu care a dat la lumină daraverile rechiziţii Warszawsky et comp.?

Ceea ce ne confirmă şi mai mult în această opinie este modul cu care vedem că s-a procedat în privinţa d-lui Moldoveanu pentru acea acuzare.

Judecătorul de instrucţie de pe lîngă trib. Teleorman, sesizat de lucrarea primarului comunei Orbeasca relativă la actul de evaluaţiune în chestie, calificat de fals în acte publice, s-a adresat prin comisiune rogatorie la unul din d-nii judecători de instucţie al Trib. de Ilfov, spre a lua interogatoriu d-lui Moldoveanu, aflat în Bucureşti, cerînd totodată a fi şi depus.

După luarea interogatoriului, d. judecător, negăsind bineînţeles o gravitate în acel fapt din partea inculpatului, l-a lăsat în libertate.

D. judecător de instrucţie de pe lîngă Trib. Teleorman, văzînd cererea sa nesatisfăcută în parte, s-a gîndit după mai mult timp de chibzuire că-şi poate lesne îndeplini dorinţa, trimiţând de-a dreptul de la d-sa în contra d-lui Moldoveanu un mandat de aducere, şi astfel, pe baza unui asemenea [mandat], d. Moldoveanu în noaptea de la 31 mai a fost ridicat dintr-o grădină publică şi condus la poliţie unde a fost arestat sub sentinele fără a putea comunica cu nimeni pîn-a doua zi, cu toate că nu există în contra sa nici măcar un mandat de depunere sau de arestare, conf. art. 100 din proc[edura] pen[ală], ci numai un simplu mandat de aducere, căruia d. Moldoveanu nici a refuzat a se supune, nici a cercat să scape, încît să se întrebuinţeze măsura constrîngerii, prevăzută la art. 101, aceeaşi procedură.

D. Moldoveanu, în faţa unei asemenea urmări neregulate, a parvenit să se adreseze cătră d. ministru de justiţie şi către d. prim-procuror prin petiţiuni cu următoarea coprindere :

Domnule ministru,

D. judecător de instrucţie de pe lîngă Tribunalul de Teleorman, printr-un mandat ce a emis la 29 mai, ordonă aducerea mea din Bucureşti înaintea d-sale, sub motivul că urmează să mă interoge asupra unu falş pentru care aş fi inculpat.

Asupra acestui fapt am fost deja interogat, după o comisiune rogatorie, de d. judecător de instrucţie al cabinetului 5 de aici.

Avînd în vedere cele espuse,

În vedere că eu mă aflu constrîns la poliţia capitalei, fără să fi refuzat de-a mă supune la mandatul de aducere, nici să fi cercat să scap, precum la art. 101 pr[ocedura] pen[ală] se indică:

În vedere că eu mă aflu afară din judeţul ofiţerului care a dat acest mandat şi la o depărtare de mai mult de două miriametre, cer a se aplica în contră-mi dispoziţiile art. 102, adecă să fiu condus înaintea unui d. procuror al acestui judeţ unde mă aflu, spre a da un mandat de depunere şi a se îndeplini dispoziţiile art. 103 şi 104 din pr[ocedura] pen[ală].

Plin de încredere în iubirea de dreptate ce vă caracterizează, sper că legitima mea cerere se va îndeplini.

Primiţi etc.

Semnat. N. Moldoveanu

Legala însă cerere a d-lui Moldoveanu a rămas, nu ştim pentru ce, fără rezultat, trimiţîndu-se d-sa de la închisoarea poliţiei la prefectura de Ilfov, unde-a mai stat sub pază pînă a doua zi, la 1 iunie curent, cînd a fost pornit spre Turnu-Măgurele.

Vom vedea şi acolo ce-1 mai aşteaptă.

*

În n-rul de ieri al „Timpului" sub impresia celei întîi ştiri, ni s-a părut că d. Moldoveanu însuşi ar fi crezut că e timp a cere cercetare în privirea acelui act despre a cărui existenţă şi înţeles d-sa ne-a informat cu mult înainte de-a fi vorba despre vro cercetare în această cauză. Acest act de pagubă fictivă, împreună cu multe altele, va servi de probă cînd d-nii liberali se vor grămădi să ia despăgubiri pentru daune fictive.

[3 iunie 1879]

[„NU NE ADUCEM AMINTE..."]

 

Nu ne aducem aminte ca în vro epocă România să fi avut în fruntea ei, ca astăzi, un guvern duşman intereselor şi existenţei ei. Pentru întîia dată ni se-ntîmplă ca guvernul să reprezinte de-a dreptul străinătatea şi pretenţiile ei zdrobitoare, să ţie în faţa ţării art. 44 al Tractatului de la Berlin şi să ne zică „punga sau viaţa".

Guvernul Warszawsky—Mihălescu e însărcinat de a răsplăti cu de prisos un act de înaltă trădare, adresarea evreilor cătră străini ca, sau să li se dea drepturi, sau [să] nu mai existe România. Cine se putea însărcina mai bine cu această misiune decît oamenii cari răsplătesc cu decoraţii şi recompense naţionale actele celei mai negre trădări?

Aceşti călăi ai Alianţei izraelite se apropie dar de noi fără a spune ce vor şi ne spun de-a dreptul prin foile lor, redijate de greci şi de jidani: ,,Iată osînda de moarte! Ce ne daţi să vă lăsăm cu suflet? Am scos pîn-acum a cincea parte a pămîntului României în vînzare prin emiterea de bani de hîrtie. Mai rămîn moşiile particulare, cele răzăşeşti, meseriile si negoţul în oraşele Ţării Româneşti. Daţi-le pe toate la dispoziţia elementelor pripăşite din ţări străine, proclamaţi egalitatea între român în ţara lui şi orice venitură din lume şi atunci vă lăsăm cu suflet. Să vedem. Poate că de spaimă ne veţi da mai mult decît ne trebuie. Ce-i daţi sărmanei Alianţe ca să vă lase cu viaţă?".

Aceasta e atitudinea guvernului patrioţilor, după cum ne spune ,,Românul".

Tocmeală duşmănească, fără ca să s-arate ce voieşte guvernul.

Numai într-un singur rînd „Românul" declară că discursul electoral al d-lui Costinescu e programa lui. Cu două trăsături de condei însă se vedea că, după o coală plină de batjocuri mai cu seamă asupra feudalităţii creştine şi a boierilor din Moldova, d. Costinescu propunea deplină egalitate civilă şi numai restricţiuni în privirea drepturilor politice. Adecă, Alianţa izraelită nu cere nici ea mai mult.

Dar acestor oameni nu le-i destul atîta. Pînă şi meritele domniei naţionale ale lui Vodă Cuza, căruia ei i-au pus pistolul în piept, vor să şi le atribuie şie. Ei îşi atribuie secularizarea moşiilor mănăstirilor închinate, Unirea Principatelor, împroprietărirea ţăranului şi apoi ei, pe care Vodă Cuza i-a tratat între patru ochi cu biciuşca de călărie şi cu izbituri cu piciorul pe uş-afară, mai cutează a zice că de la 1848 şi pîn-acuma orice idee de progres, de dreptate, de libertate şi de naţionalitate de la ei [a] venit.

Adecă de la prăvălia bizantină C. A. Rosetti § Comp.

Şase sute de milioane de franci datorie publică — iată ce vi se datoreşte vouă.

Împlerea ţării cu elementele străine, vînzarea ei prin concesiuni pe nouăzeci de ani, precupeţirea Basarabiei, vărsarea în zadar a sîngelui oştirii noastre, rechiziţiunile frauduloase, oamenii din opt ţinuturi vînduţi prin contract lui Warszawsky, împlerea listelor electorale cu rudele şi funcţionarii voştri, batjocorirea şi ducerea ad absurdum a sistemului constituţional, înţelegerile pe sub mînă cu Alianţa, omorîrea liniei Piteşti—Vîrciorova prin tarifele aşezate pentru linia Ploieşti—Predeal, hoţia şi falsificarea de acte publice erijate în sistem administrativ, mănţinerea în înalte funcţiuni a oamenilor cari au furat milioane, şi —finis coronat opus — vînzarea ţării şi naţiei la jidani, iată meritele voastre de la 1848 încoace.

Se mai îndoieşte oare cineva de toate acestea?

Nu mai departe decît acum cinci zile, la 31 mai, o persoană care a avut ocazia de a fi bine informată ne-a înştiinţat că vizitele primite de prezidentul Adunării, d. C. A. Rosetti, au fost următoarele:

D. M. Rosenthal, d. Schönfeld, d. Samuel Marcus, d. dr. Mendelsohn, d. Solomon Halfon şi d. Elias, adecă tot descendenţi direcţi ai colonilor lui Traian ca şi d. C. A. Rosetti.

A doua zi — 1 iunie — s-a prezentat la Adunare petiţiunea unui mare număr de evrei cari cer fără restricţiune drepturile politice şi civile.

Sapienti sat!

Ceea ce au Camerele de revizuire de făcut nu este, deocamdată, cestiunea evreilor.

Ele trebuie să judece mai întîi faptele ministeriului Brătianu. Ele trebuie să lucreze ca să dea ţării un guvern în care toţi să aibă încredere, să cureţe atmosfera de mirosul Warszawsky-Mihălescu, să despartă puşcăria de guvern, şi apoi va putea fi vorba de-o cercetare liniştită a cestiunii izraelite.

[6 iunie 1879]

 

[„OARE ROADELE DEMAGOGIEI..."]

 

Oare roadele demagogiei noastre nu s-au pîrguit îndestul pentru ca poporului românesc să i se aplece de ele ?

Puţin timp — trei ani abia — a stat la putere partidul patrioţilor subliniaţi şi ţara şi-a pierdut rostul de nu mai dă de capăt complicaţiunilor; ba existenţa ţării şi a naţionalităţii sînt în cumpănă. Încă trei ani şi întreg teritoriul României s-ar scoate la mezat pentru a se da celui ce va oferi mai mult pentru el. În locul unei autonomii depline, garantate de toate puterile, avem astăzi moftul independenţei atîrnătoare de apostilul ruşinos şi ridicol totodată al Alianţei izraelite, în locul răsplătirii drepte a sîngelui oştirii noastre avem pierderea unei părţi din moşia străveche a Moldovei şi, preste toate acestea, primejdia de a fi inundaţi şi cotropiţi de sute de mii de proletari flămînzi şi cu totul improductivi, al căror singur merit e o lăcomie rapace, a căror armă e vicleşugul şi corumperea, a căror patrie nu e nicăieri în lume şi cari nu-şi mai găsesc căpătîi decît în România, unde să se oploşească la umbra teoriei roseteşti de ,,om şi om".

Este aceasta sau nu o ducere ad absurdum a teoriilor demagogice?

Dar a trecut vremea imputărilor, acum e vorba de a scăpa pe cît se poate de mult de inundarea generală.

În treacăt doar mai pomenim că multe se spun despre complicitatea guvernului radical cu Alianţa izraelită. E de ex. foarte semnificativă tăcerea deplină, lipsa oricărui protest a miniştrilor noştri cari au fost faţa la deliberările Congresului de la Berlin, şi tăcerea aceasta este atît de semnificativă încît cercuri, în genere bine informate, susţin că art. 44 al Tractatului ar fi fost propus de unul dintre ei. E şi mai semnificativă tăcerea sistematică de azi a guvernului, căci nici în Adunări, nici în conventicule naţionale-liberale guvernul nu spune ce voieşte, ce soluţiune ar înlătura greutăţile internaţionale, nimic c-un cuvînt.

Dacă guvernul pare a avea esplicări, apoi le are numai cu Alianţa.

Mai mulţi reprezentanţi ai acestei noua puteri europene, mai mulţi soli ai vitezei, iubitoarei de adevăr, lealei si generoasei naţii izraelite petrec la Bucureşti, mirabile dictu, nu în arest corecţional pentru escrocherie, nici în detenţiune pentru vagabondaj, ci gură-n gură cu Sf. Marele Prooroc C. A. Rosetti, pentru a pune la cale fericirea ţării româneşti, ameninţînd cu intervenţiunea, avînd depline puteri de a cumpăra voturi în Adunări de va fi necesitate şi de a se-nţelege asupra gheşeftului, mai dînd unul, mai lăsînd cellalt. În loc ca aceşti indivizi să fie transportaţi cu dorobanţi peste graniţă,, ca o specie de spioni şi de agenţi provocatori ai unei societăţi internaţionale organizate contra existenţei statului român, ei se primblă prin Bucureşti, bucurîndu-se ca orice om cinstit şi neutru de umbra teoriei „om şi om". Nu mai lipseşte decît să li se dea şi banchete, iar masalagii marelui partid să facă o manifestaţie naţională şi patriotică în onoarea Înălţimilor lor semitice.