4. Planul investiţiilor de capital



Yüklə 300,01 Kb.
səhifə1/3
tarix17.03.2018
ölçüsü300,01 Kb.
  1   2   3



4. Planul investiţiilor de capital




4. 1. Considerente generale privind planul investiţiilor de capital

Realizarea investiţiilor de către administraţiile publice generează resurse considerabile, ceea ce duce automat la programarea acestora în timp, la ierarhizarea lor. Pentru ca finanţarea proiectelor de servicii şi infrastructură să se facă judicios şi corect, administraţiile publice locale, şi nu numai ele, se folosesc de un instrument numit „Plan de investiţii de capital” (PIC).

Un PIC este un plan multianual – de regulă pe patru sau cinci ani – ce este întocmit de administraţia publică locală, şi care identifică proiectele de investiţii ce urmează a fi finanţate în această perioadă. PIC are scopul de a identifica toate activele ce trebuie utilate, renovate sau construite, anul când va începe această operaţie, suma necesară (în lei) ce va trebui cheltuită pentru realizarea proiectului şi metoda de finanţare propusă pentru acoperirea cheltuielilor.

PIC nu trebuie să se confunde cu bugetul de investiţii, acesta reprezentând primul an din planul de investiţii de capital. Bugetul de investiţii autorizează proiectele şi alocă o finanţare specifică acestor proiecte. Acesta trebuie să fie adoptat în conformitate cu bugetul operaţional al administraţiei publice locale şi asigură cadrul legal necesar pentru derularea proiectelor. Proiectele şi sursele de finanţare din PIC pentru ceilalţi ani, cu excepţia primului, nu sunt autorizate până când nu este aprobat bugetul anual pentru fiecare dintre aceşti ani.


Elaborarea unui PIC este necesară din următoarele considerente1:

  • analizarea perspectivelor de dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung;

  • stabilirea unui set de obiective ce pot fi atinse;

  • determinarea unui anumit consens cu cetăţenii şi alţi factori implicaţi în legătură cu aceste obiective;

  • consideră proiectele ca părţi componente ale unui program mai vast;

  • determină dimensiunile adecvate ale proiectelor şi planificarea lor în timp;

  • alocă proiectelor anumite surse de finanţare.


4. 2. Etapele procesului de planificare a investiţiilor de capital
Procesul de planificare a investiţiilor de capital presupune mai multe etape de bază. Dacă etapele în sine sunt asemănătoare pentru toate tipurile de administraţie publică locală, procesul însă poate să varieze în funcţie de dimensiunea comunităţii, componenţa personalului, numărul acestuia şi condiţiile financiare.

Planificarea investiţiilor de capital presupune, în principiu, realizarea următoarelor etape2:



  1. pregătirea procesului PIC;

  2. realizarea activităţilor iniţiale ale procesului PIC;

  3. identificarea resurselor potenţiale de finanţare a investiţiilor;

  4. stabilirea proiectelor prioritare şi alocarea veniturilor;

  5. monitorizarea derulării proiectelor.


4. 2.1. Pregătirea procesului PIC

Este o etapă a procesului de planificare a investiţiilor de capital care presupune derularea a trei faze:



  1. realizarea unei diferenţieri între bugetul de investiţii şi bugetul curent;

  2. organizarea procesului PIC;

  3. elaborarea politicilor PIC.

Realizarea unei diferenţieri între bugetul de investiţii şi bugetul curent

Proiectele de investiţii incluse in PIC trebuie să se diferenţieze de cele care fac parte din bugetul operaţional. Astfel, proiectele cuprinse în PIC reprezintă investiţii ce pot fi realizate în timp, în funcţie de o anumită strategie, în timp ce anumite „investiţii”, cum ar fi (astuparea gropilor din asfalt, repararea unor clădiri, repararea unor trotuare) trebuie să se regăsească în bugetul curent, realizarea lor fiind imperativă.



Tipul lucrării

Investiţie

Operare şi întreţinere


Străzi şi alei

  • Pavare străzi (artere zone rezidenţiale)

  • Refacere alei

  • Modificarea capacităţii sau proiectului de stradă, inclsiv peisagistică




  • Reparaţii pavaj, chiar dacă duce la îmbunătăţirea condiţiilor de rulare

  • Etanşeizare şi alte lucrări de întreţinere

Trotuare

  • Înlocuiri trotuare, trotuare noi, intersecţii de trotuare




  • Reparaţii de rutină/ petice

Circulaţie

  • Echipamente de semnalizare noi şi înlocuiri, alte lucrări care îmbunătăţesc siguranţa sau capacitatea sistemului

  • Reparaţii sau înlocuiri de echipamente pentru întreţinerea funcţionării sistemului

  • Marcarea şi delimitarea benzilor de circulaţie

  • Înlocuiri contoare parcări






Organizarea procesului PIC
Autorităţile locale trebuie să stabilească o structură administrativă sau să desemneze un responsabil pentru gestionarea procesului PIC.

Sarcinile principale ale responsabilului PIC sunt:

- să pregătescă calendarul PIC, formularele şi instrucţiunile; PIC este un proces complex pentru care este nevoie să se stabilească o programare foarte strictă a activităţilor, cel puţin până în faza de implementare a proiectelor de investiţii. De asemenea, pentru operaţionalizarea activităţilor desfăşurate este necesar să se stabilească anumite formulare standard pentru culegerea informaţiilor cu privire la proiectele ce pot fi realizate, fişa propunerilor de proiecte etc.

- să creeze oportunităţi de implicare a cetăţenilor; Pentru acesta este necesar să se poată asigura un contact direct cu cetăţenii (beneficiarii proiectelor de investiţii atât în faza stabilirii propuenrilor de proiecte, cât şi ulterior pe măsură ce PIC se desfăşoară). Una din abordările cele mai frecvent folosite este implicarea cetăţenilor într-o audiere publică. O asemenea audiere înainte de adoptarea PIC de către autorităţile publice locale, permite cetăţenilor să pună întrebări, să-si exprime preocuparea şi să înţeleagă mai bine întregul proces înainte ca planul de investiţii să fie finalizat.


- să comunice evoluţia procesului PIC cetăţenilor şi administraţiei locale, să prezinte criteriile care au stat la baza adfoptării unor decizii;

  • să evalueze opţiunile de finanţare pentru proiectele predate;

  • să gestioneze exerciţiul de prioritizare a proiectelor de investiţii;

  • să monitorizeze implementarea proiectelor.


Elaborarea politicilor PIC
Responsabilul PIC trebuie să realizeze următoarele activităţi:

1) să stabilească ce tipuri de păroiecte trebuie incluse în PIC. Astfel, în PIC pot fi incluse toate proiectele de investiţii ce pot fi propuse la nivel local sau se stabilesc anumite domenii în care se doreşte planificarea investiţiilor (infrastructură, domeniul social etc).


2) să determine numărul de ani de derulare a PIC. Perioada de planificare a investiţiilor de capital se referă la numărul de ani inclus în planul de investiţi. În mod normal, proiectele planificate în primul an sau în primii doi ani se pot evalua destul de uşor în raport cu dimensiunea, costurile, cheltuielile planificate si finanţarea disponibilă. O perioadă mai mare face ca estimarea costurilor şi resurselor de finanţare să fie din ce în ce mai dificilă întrucât procesul de aprobare şi finanţare a investiţiilor nu este în totalitate descentralizat.

Includerea în PIC numai a proiectelor despre care se aşteaptă că vor începe în anul sau anii următori ar reduce totuşi şansa de a analiza proiectele pe termen lung, eşalonate pe mai mult de doi ani.


În majoritatea PIC, perioada de patru sau cinci ani este perioada potrivită. În primul an se întocmeşte bugetul de investiţii iar restul de trei sau patru ani sunt anii de derulare a investiţiei. Pentru a menţine pentru PIC perioada de desfăşurare dorită, acesta trebuie să fie actualizat în fiecare an adăugându-se încă un an la sfârşitul planului împreună cu lista de proiecte care trebuie iniţiate în acel an.
3) să elaboreze un calendar cu evenimente cheie şi termene limită. Pentru coordonarea diferitelor sarcini si responsabilităţi, coordonatorul PIC trebuie sa pregătească încă de la început un calendar de desfăşurare a procesului. Calendarul este un instrument care evidenţiază responsabilităţile si termenele in cadrul procesului PIC. Acesta constituie un ghid pentru consiliul local sau judeţean, regii si cetăţeni referitor la termenele de execuţie si etapele ce urmează a fi parcurse pe perioada derulării PIC.
4) să elaboreze metodele de culegere a opiniilor cetăţenilor cu privire la întregul proces al PIC. Astfel se poate stabili modalitatea prin care se culeg de la cetăţeni informaţiile cu privire la propunerile de proiecte (audieri, chestionare, sondaje de opinie), precum şi cu privire la modul în care este perceput procesul PIC în desfăşurarea sa (dacă PIC-ul rezultat se pretează pe nevoile cetăţenilor).

Planificarea investiţiilor de capital permite administraţiilor publice locale să găsească oportunităţile pentru implicarea cetăţenilor în procesul de clasificare şi prioritizare a proiectelor de investiţii.



4. 2.2. Realizarea activităţilor iniţiale ale procesului PIC

Presupune următoarele faze:



  1. evaluarea nevoilor;

  2. modul de satisfacere a nevoilor cetăţenilor;

  3. evaluarea stării activelor curente;

  4. stabilirea obiectivelor şi a criteriilor de evaluare a proiectelor de investiţii.

Evaluarea nevoilor

Evaluarea nevoilor presupune atât o analiză tehnică, cât şi opinia comunităţii cu privire la nevoia resimţită. Este necesar să se realizeze estimări cu privire la cererea de servicii publice în viitor, studii cu privire la menţinerea sau modificarea modelelor comportamentale membrilor comunităţii, posibilitatea asigurării nevoilor prin investiţiile existente.

De asemenea, trebuie luate în considerare şi anumite proiecte de investiţii pentru care în prezent nu se resimte o nevoie (un plan de sistematizare a localităţii) sau pentru care nevoile pot fi resimţite în condiţiile în care se vor produce în viitor unele evenimente nedorite (accidente ecologice, inundaţii etc)

Stabilirea modului de satisfacere a nevoilor cetăţenilor

Este nevoie să se delimiteze nevoile pentru a căror satisfacere este necesar să se realizeze proiecte de investiţii de cele care pot fi satisfăcute mai efficient şi fără realizarea de investiţii. Astfel, trebuie stabilit dacă pentru satisfacerea unei nevoi este necesar să se realizeze o investiţi nouă su este suficient să se asigure o exploatare mai bună a unei investiţii vechi, eventual prin asigurarea unei modernizări a acesteia.

De asemenea, trebuie stabilit dacă anumite proiecte de investiţii pot fi realizate prin implicarea terţilor (sector privat, sector public). Astfel, unele proiecte de investiţii pot fi realizete de sectorul privat, în măsura în care acesta este interesat (realizarea unui complex agroalimentar), în parteneriat public privat sau se pot implementa de alte entităţi publice în condiţii de eficienţă mărită.

Evaluarea stării activelor curente

În cadrul evaluării infrastructurii existente, o instituţie publică va evalua situaţia infrastructurii şi a echipamentului de care răspunde. Pentru aceasta trebuie să fie cunoscută vechimea, starea funcţională, istoricul intervenţiilor, precum şi costurile estimative pentru înlocuirea echipamentelor şi utilităţilor existente. Este important să se urmărească starea funcţională şi calitatea infrastructurii. Un istoric al reparaţiilor şi operaţiunilor de întreţinere efectuate asupra fiecărui activ poate fi extrem de util. Documentaţia privind istoricul acestor operaţiuni oferă date importante referitoare la eficienţa reparaţiilor făcute. Aceste date ajută la evaluarea gradului de eficienţă a reparaţiilor viitoare.



Stabilirea obiectivelor şi a criteriilor de evaluare

La baza evaluării proiectelor de investiţii trebuie să stea o serie de obiective generale, cum ar fi protejarea mediului înconjurător, dezvoltarea infrastructurii, dezvoltarea economică a zonei. Plecând de la acestea se vor stabili criterii clare ce trebuie îndeplinite de proiectele de investiţii.

Pentru clasificarea şi prioritizarea proiectelor de investiţii se va pleca de la stabilirea unui punctaj pentru fiecare proiect pe baza unei serii de criterii sociale, economice, financiare, de sănătate publică. Fiecare proiect de investiţii primeşte un punctaj ca urmare a evaluării lui pe baza criteriilor stabilite, urmând a se realiza o ierarhizare a acestor criterii în ordine descrescătoare a punctajelor obţinute.

Vom prezenta un exemplu de criterii folosite în ierarhizarea proiectelor de investiţii:



Criterii de determinare a priorităţii proietelor

Punctaj

Sănătate şi siguranţă publică




1. proiectul înlătură un pericol mare al sănătăţii şi siguranţei

0-5 puncte

2. proiectul reduce cazurile posibile de deces, vătămare sau boală

0-5 puncte

Calitatea mediului




3. proiectul măreşte/reduce gradul de poluare a mediului (aer, zgomot, deşeuri solide sau lichide) în raza oraşului

0-10puncte

Calitatea vieţii




4. proiectul îmbunătăţeşte semnificativ calitatea vieţii unui număr mare de cetăţeni

0-10 puncte

Dezvoltarea economică




5. proiectul va încuraja noi investiţii de capital în oraş şi va genera dezvoltarea economică

0-5 puncte

6. proiectul va crea noi locuri de muncă pentru cetăţenii oraşului pe perioada realizării şi după finalizare

0-5 puncte

7. proiectul odată finalizat va genera reduceri ale costurilor de funcţionare şi întreţinere ale instalaţiei pe termen lung

0-5 puncte

8. beneficiile aduse de proiectul odată finalizat vor fi cel puţin egale sau mai mari decât cheltuielile de realizare

0-5 puncte

Documentaţie




9. documentaţia tehnică şi financiară a proiectului este bine gândită, finalizată şi aprobată

0-10 puncte

Punctaj maxim

60

Sursa: Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională, Proiectul Regional pentru Europa de Est

4. 2.3. Identificarea surselor potenţiale de finanţare a investiţiilor

În cadrul acestei etape trebuie să se identifice sursele potenţiale de finanţare şi să se realizeze o analiză a posibilităţilor de finanţare.

Sursele de finantare ce trebuie luate în considerare pot fi formate din:


  • veniturile rămase consiliilor locale şi judeţene după efectuarea cheltuielilor operaţionale;

  • împrumuturi suportate din veniturile consiliilor locale sau judeţene;

  • taxe plătite de utilizatori pentru serviciile furnizate de consiliile locale sau judeţene direct sau prin intermediul regiilor locale;

  • împrumuturi suportate din taxele pe servicii;

  • programe speciale ale Guvernului României sau finanţări externe.

În cazul programelor guvernamentale speciale sau finanţărilor externe, sumele disponibile vor fi determinate de regulile şi normele programelor respective. Pentru toate celelalte surse menţionate mai sus, nivelul finanţării şi selectarea proiectelor rămân în întregime la latitudinea administraţiilor publice locale.

Un aspect important este opţiunea pentru surse proprii de finanţare sau apelarea la împrumuturi. Vom prezenta avantajele şi dezavantajele finanţării prin surse proprii şi ale finanţării prin îndatorare3.



Finanţarea prin surse proprii:

A) avantaje:



  • economii la costurile cu dobanda. În cazul finanţării din resurse proprii, nu apar costuri legate de dobânzi. Aceste economii pot fi folosite la creşterea capitalului.

  • păstrarea flexibilităţii financiare. În cazul finanţării din resurse proprii nu există obligaţii pe termen lung. Autoritatea locală are în fiecare an mai multă flexibilitate în legatură cu angajarea veniturilor în finanţarea de capital versus cheltuieli operaţionale. Acest fapt este important în cazul în care este dificil să estimezi veniturile viitoare datorită instabilităţii economice sau din alte motive.

  • întărirea percepţiei calităţii creditului. În condiţiile în care toţi sunt egali, o autoritate locală care nu este foarte îndatorată este privită favorabil de către comunitate. Finanţarea din resurse proprii astăzi, oferă autorităţii locale şansa de a obţine un împrumut mâine.

B) dezavantaje:

  • fonduri insuficiente pentru necesarul de capital ca urmare a existenţei unui număr mare de proiecte de realizat, a unor proiecte care necesită costuri ridicate sau creşterii continue a costurilor proiectelor de investiţii;

  • lipsa echităţii între generaţii: sarcina finanţării proiectelor de care vor beneficia generaţia prezentă, dar mai ales cele viitoare este suportată doar de generaţia prezentă;

  • cheltuieli de capital nerepartizate inegal de-a lungul anilor, creând presiune asupra bugetelor prezente.

Apelarea la resurse împrumutate are ca avantaje:

  • permite autorităţilor locale să realizeze investiţii mai multe într-un interval mai scurt de timp;

  • asigură echitate între generaţii cu privire la sarcina suportării costurilor investiţiilor;

  • egalizează în timp costurile investiţiilor.

4. 2.4. Prioritizarea proiectelor şi alocarea surselor de finanţare

Pentru realizarea prioritizării proiectelor şi alocării surselor de finanţare se vor parcurge următoarele etape:



  • revizuirea stabilirea priorităţii proiectelor potenţiale

  • dezvoltarea scenariilor financiare alternative;

  • corelarea proiectelor cu resursele

Stabilirea priorităţii proiectelor potenţiale presupune:

  • alcătuirea fişelor propunerilor de proiecte;

  • alegerea iniţială a proiectelor;

  • selecţia în funcţie de conflict, complementaritate, compatibilitate;

  • stabilirea priorităţii proiectelor;

Alcătuirea fişelor propunerilor de proiect constă în realizarea pentru fiecare proiect a unei prezentări standard, cum ar fi de exemplu4:

Fisa propunerilor de proiect

Data:


Fisa nr:

A. Denumirea proiectului:
B. Scurta descriere a proiectului propus:

C. Localizare:


D. Obiectiv(e):
E. Beneficiari propusi:
F. Cost estimat:
G. Sursa propusa de finantare:
H. Propunator sau departament responsabil:
I. Informatii de contact despre propunator sau departamentul responsabil:

Alegerea iniţială a proiectelor presupune realizarea următorilor paşi:

    1. consolidarea propunerilor repetitive;

    2. separarea proiectelor care sunt evident practice sau inutile;

    3. alegerea proiectelor care ar putea fi implementate mai eficient de către alte agenţii, organizaţii sau autorităţi locale

Selecţia în funcţie de conflict, complementaritate, compatibilitate presupune stabilirea proiectelor a căror realizare intră în conflict cu realizarea altor proiecte, proiectele care sunt complementare şi proiectele care sunt compatibile.

Automat, din două proiecte care intră în conflict, doar unul poate fi realizat. Selecţia se va realiza plecând de la alţi factori care pot fi luaţi în calcul (complementaritatea cu alte proiecte, beneficial realizat (cel economic şi social), gradul de necesitate pentru realizarea proiectului etc.).

Se recomandă în selecţie şi prioritizare să ţină cont de proiectele care sunt complementare (de exemplu realizarea canalizării unei străzi şi asfaltarea acestuia), realizarea acestora, precum şi ordinea în care sunt realizate putând duce la o scăderea a costurilor pe ansamblu proiectelor.

Stabilirea priorităţii proiectelor presupune acordarea, în funcţie de modul în care acestea satisfac criteriile de evaluare stabilite, a unui punctaj pentru fiecare proiect.

În funcţie de scorul realizat de fiecare proiect se va realiza o clasificare a acestora.



Dezvoltarea scenariilor financiare alternative presupune luarea în calcul la realizarea proiectelor de investiţii şi aşezarea lor în timp a scenariului apelării doar la surse proprii de finanţare şi a scenariului apelării şi la împrumuturi.

În funcţie de necesarul de resurse, de posibilităţile de împrumut, de numărul de ani în care se doreşte realizarea proiectelor sau de alţi factori se poate opta pentru un scenariu sau altul.

În funcţie de fiecare variantă luată în calcul, se poate stabili numărul de proiecte ce pot fi realizate în numărul de ani aferent PIC-ului.

În cazul scenariului fără împrumut se stabileşte pentru numărul de ani de derulare a PIC care este surplusul operaţional curent (ca diferenţă între veniturile curente şi cheltuielile curente), acesta dând valoarea maximă care poate fi luată în calcul pentru investiţii. Deoarece acest surplus operaţional este o estimare, nu se recomandă ca el să fie luat în calcul în totalitate pentru realizarea de investiţii, eventuala nerealizare a lui ducând la disfuncţionalităţii în derularea PIC.

În cazul scenariului cu împrumut se pleacă de la surplusul operaţional curent estimat, se determină care este valoarea maximă a împrumuturilor ce pot fi luate (trebuie ca serviciul datoriei să nu depăşească 20% din veniturile curente ale instituţiei publice), urmând ca prin însumarea acestora să se stabilească valoarea maximă ce poate fi folosită pentru investiţii. De asemenea, nu se recomandă luarea în considerare a valorii maxime, pentru a evita eventualele probleme ce pot să apară în condiţiile în care previziunile nu se adeveresc 100%.

În determinarea sumelor ce pot fi folosite pentru investiţii este necesar să se ţină cont şi de rambursările şi plăţile de dobânzi care apar în cazul scenariului fără împrumut.



Corelarea proiectelor cu resursele presupune stabilirea unui echilibru între dorinţe (proiecte) şi posibilităţi (surse de finanţare). Aceasta poate să ducă la o reprioritizare a proiectelor în funcţie de sursele de finanţare posibil de mobilizat şi de termenele la care pot fi mobilizate acestea. Se poate ajunge la eliminarea unor proiecte sau la amânarea lor, realizarea unei alte succesiuni decât cea rezultată din etapele anterioare în realizarea lor proiectelor, combinarea şi redimensionarea proiectelor.

4.2.5. Monitorizarea procesului de realizare a investiţiilor de capital

În cadrul acestei etape se va realiza raportarea lunară a stadiului de realizare a proiectului de investiţii, precum şi o reînnoire anuală a PIC.

Pentru fiecare proiect, trebuie să existe un director (manager) de proiect care să elaboreze un program de activităţi, să coordoneze angajaţii şi orice altă existenţă din exterior necesară pentru finalizarea proiectului, să monotorizeze bugetul individual al proiectului. Directorul de proiect trebuie de asemenea să înainteze un raport lunar scris şefului de departament sau directorului de regie.

Coordonatorul PIC desemnat va continua să joace un rol de bază în monitorizarea pe ansamblu a PIC. El va primi lunar un exemplar al raportului privind stadiul de execuţie pentru fiecare proiect în parte, în care vor fi monitorizate:



  1. evoluţia (pe săptămână/lunar) actualizată pentru fiecare obiecţie al fiecărui proiect din PIC.

  2. problemele ce au apărut, soluţiile acestora cât şi orice impact financiar asupra bugetului PIC.

  3. toate comentariile pe care directorul de proiect sau şeful de departament/directorul de regie vrea să le facă în luna respectivă referitor la stadiul proiectului.

Coordonatorul va sintetiza apoi toate rapoartele lunare şi va rezuma informaţiile într-un memorandum adresat Primarului sau Preşedintelui Consiliului Judeţean şi Consiliului local sau judeţean respective, memorandum care va conţine: stadiul actual prin comparaţia cu cel planificat pentru fiecare proiect, precum şi prezentarea oricăror probleme apărute şi care necesită atenţia autorităţilor locale (întârzieri în restructurare, modernizare, extindere sau derularea de noi proiecte, întârzieri în finanţare, sau întârzieri cauzate de dispute între diverse instituţii din cadrul oraşului).

Reînnoirea anulă a PIC presupune revizuirea şi actualizarea acestuia la cerinţele curente ale fiecărui an.



5. Achiziţiile publice

Achiziţiile publice fac parte din activitatea desfăşurată de o instituţie publică. Deoarece activitatea unei instituţii publice presupune un consum de materiale, servicii, procurare de mijloace fixe etc, se face apel la diferiţi furnizori sau prestatori. Cum instituţiile publice gestionează banul public, statul a instituit o serie de reguli privind achiziţia publică. Partea legislativă referitoare la achiziţiile publice face referire la5 stabilirea principiilor, cadrului general şi a procedurilor pentru atribuirea contractului de achiziţie publică, precum şi a căilor de atac al actului sau deciziei autorităţii contractante care aplică una dintre procedurile de atribuire a contractului de achiziţie publică.
5.1. Elementele componente ale sistemului achiziţiilor publice
I) autoritatea de reglementare - autoritatea de reglementare este reprezentată de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP);
II) autorităţile contractante:

  • oricare organism al statului - autoritate publică sau instituţie publică - care acţionează la nivel central ori la nivel regional sau local;

  • oricare organism de drept public, altul decât cele de mai sus, cu personalitate juridică, care a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general fără caracter comercial sau industrial şi care se află cel puţin în una dintre următoarele situaţii: este finanţat, în majoritate, de către o altă autoritate contractantă; se află în subordinea sau este supus controlului unei autorităţi contractante; în componenţa consiliului de administraţie/organului de conducere sau de supervizare mai mult de jumătate din numărul membrilor acestuia sunt numiţi de către o autoritate contractantă.

  • oricare întreprindere publică ce desfăşoară una sau mai multe activităţi relevante, atunci când aceasta atribuie contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivelor activităţi;

  • oricare subiect de drept, altul decât cele de mai sus, care desfăşoară una sau mai multe activităţi relevante în baza unui drept special sau exclusiv, acordat de o autoritate competentă, atunci când acesta atribuie contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivelor activităţi

III) operatorii economici: orice furnizor, prestator sau executant (persoană fizică sau juridică) care oferă în mod licit pe piaţă produse, servicii şi/sau execută lucrări
IV) supraveghetorii sistemului: ANRMAP, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, Ministerul Economiei şi Finanţelor, Curtea de Conturi.
5.2. Principiile achiziţiilor publice
I) principiul nediscriminării: asigurarea condiţiilor de manifestare a concurenţei reale pentru ca orice operator economic, indiferent de naţionalitate
II) tratament egal: stabilirea şi aplicarea, oricând pe parcursul procedurii de atribuire, de reguli, cerinţe, criterii identice pentru toţi operatorii economici, astfel încât aceştia să beneficieze de şanse egale de a deveni contractanţi;
III) recunoaşterea reciprocă: acceptarea produselor, serviciilor, lucrărilor oferite în mod licit pe piaţa Uniunii Europene; acceptarea diplomelor, certificatelor, a altor documente, emise de autorităţile competente din alte state, acceptarea specificaţiilor tehnice, echivalente cu cele solicitate la nivel naţional.
IV) transparenţa: aducerea la cunoştinţa publicului a tuturor informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii de atribuire;
V) proporţionalitatea: asigurarea corelaţiei între necesităţile autorităţii contractante, obiectul contractului de achiziţie publică, cerinţele solicitate a fi îndeplinite;
VI) eficienţa utilizării fondurilor publice: aplicarea procedurilor de atribuire competiţionale şi utilizarea de criterii care să reflecte avantajele de natură economică ale ofertelor în vederea obţinerii raportului optim între calitate şi preţ;
VII) asumarea răspunderii: determinarea clară a sarcinilor şi responsabilităţilor persoanelor implicate în procesul de achiziţie publică.
5.3. Procesul de achiziţie publică
Sintetizat, procesul de achitiţie publică este format din următoarele etape:





Etapa

Operatiune

1

Intocmirea programului anual al achizitiilor publice

- identificare necesitati

- estimare valoare si modalitati de obtinere

- punerea in corespondenta cu CPV

- ierarhizare

- alegere procedura

- identificare fonduri

- elaborare calendar

- definitivare si aprobare program

- daca se impune, elaborarea si transmiterea anuntului de intentie


2

Elaborarea documentatiei de atribuire/ de selectare

- stabilire specificatii tehnice sau documentatia descriptiva

- stabilire clauze contractuale

- stabilire cerinte minime de calificare, daca este cazul, criterii de selectare

- stabilire criteriul de atribuire

-daca este cazul, solicitare garantie de participare

- completarea Fisei de date a achizitiei

- stabilire formulare si modele

- anunt catre Ministerul Finantelor Publice privind verificarea procedurala

-definitivare documentatie de atribuire


3

Chemare la competitie

- publicarea anuntului de participare

- punerea la dispozitie a documentatiei de atribuire

- raspuns la solicitarile de clarificari

- reguli de participare si de evitare a conflictului de interese



4.

Derulare procedura de atribuire

- daca este cazul, primire candidatura si selectare candidati

- daca este cazul, derularea rundelor de discutii

- termen pentru elaborare oferte

- primire oferte

- deschidere

- examinare si evaluare oferte

- stabilire oferta castigatoare

- anulare procedura, dacă este cazul



5.

Atribuire contract de achizitie publica sau incheiere acord cadru

- notificare rezultat

- perioada de asteptare

-daca este cazul, solutionare contestatii

- semnare contract/incheiere acord-cadru

- transmitere spre publicare anunt de atribuire


6.

Încheiere dosar de achizitie publica

- definitivare dosar de achizitie publica

7.

Derulare contract/acord cadru

- daca este cazul, constituirea garantiei de buna executie

- intrare in efectivitate

- indeplinirea obligatiilor asumate si receptii partiale


8.

Finalizare contract

- receptie finala

- daca este cazul, eliberare garantie de buna executie



9.

Analiza procesului

- concluzii

- masuri de imbunatatire




5.4. Stabilirea valorii estimate a achiziţiilor publice
A. Estimarea valorii contractului de furnizare
1. În cazul în care produsele ce urmează a fi achiziţionate necesită şi operaţiuni sau lucrări de instalare şi punere în funcţiune, atunci:
Ve = Vp + Vmipf,

unde: Ve = valoarea estimată

Vp = valoarea produselor = nr. buc. x preţ unitary

Vmipf = valoarea manoperii, instalării şi punerii în funcţiune


   

2. În cazul în care nu este stabilită încă modalitatea de dobândire a produselor, respectiv nu s-a făcut opţiunea între cumpărare, cumpărare în rate, închiriere sau leasing, cu sau fără opţiune de cumpărare, atunci:

Ve = Vpmax,

unde: Ve = valoarea estimată

Vpmax = valoarea celei mai scumpe modalităţi de dobândire

   

3. În cazul în care s-a stabilit modalitatea de dobândire a produselor, respectiv prin cumpărare în rate, prin închiriere sau prin leasing, cu sau fără opţiune de cumpărare, atunci:

    ▪ dacă durata contractului este stabilită şi este mai mică sau egală cu 12 luni, atunci:

Ve = Vr x n

unde: Ve = valoarea estimată a contractului

Vr = valoarea ratei plătibile

n = nr. de luni

    ▪ dacă durata contractului este stabilită şi este mai mare de 12 luni, atunci:

Ve = (Vr x N) + Vprez,

unde: Ve = valoarea estimată

Vr = valoarea ratei plătibile

N = nr. de luni > 12 luni

Vprez = valoarea reziduală estimată


    ▪ dacă contractul se încheie pe o durată nedeterminată sau dacă durata acestuia nu poate fi determinată la data estimării, atunci:

Ve = Vr x 48 luni,

unde: Ve = valoarea estimată

Vr = valoarea ratei plătibile


4. În cazul în care se intenţionează atribuirea unui contract de furnizare care trebuie reînnoit într-o perioadă dată, atunci:

fie Ve = ΣVpsa

unde: Ve = valoarea estimată

Vpsa = valoarea ajustată a contractelor de furnizare similare atribuite în ultimul an


fie Ve = ΣVpsv
unde: Ve = valoarea estimată

Vpsv = valoarea contractelor de furnizare similare care urmează a fi atribuite în următoarele 12 luni, începând din momentul primei livrări


5. În cazul în care s-a propus să se achiziţioneze produse similare, dar defalcate pe loturi a căror cumpărare se realizează prin atribuirea mai multor contracte de furnizare distincte, atunci:

Ve = ΣVl
unde: Ve = valoarea estimată

Vl = valoarea unui lot

B. Estimarea valorii contractului de servicii
1. În cazul în care autoritatea contractantă îşi propune să atribuie un contract de servicii pentru care nu se poate anticipa preţul total al prestaţiei, dar este posibilă estimarea unui tarif mediu lunar, atunci:

fie Ve = Vtm x N

   

unde: Ve = valoarea estimată



Vtm = valoarea tarifului mediu lunar

N = număr de luni, dacă durata contractului este stabilită şi nu depăşeşte 48 de luni


fie Ve = Vtm x 48 luni

unde: Ve = valoarea estimată

Vtm = valoarea tarifului mediu lunar

Dacă durata contractului nu poate fi determinată sau depăşeşte 48 de luni



2. În cazul în care autoritatea contractantă îşi propune să atribuie un contract de servicii care trebuie reînnoit într-o perioadă dată, atunci:
fie Ve = ΣVssa
unde: Ve = valoarea estimată

Vssa = sumă din valoarea contractelor de servicii similare atribuite în ultimele 12 luni, ajustată


fie Ve = ΣVssv
unde: Ve = valoarea estimată

Vssa = sumă din valoarea contractelor de servicii similare atribuite în următoarele 12 luni


3. În cazul în care autoritatea contractantă îşi propune să achiziţioneze servicii similare, dar defalcate pe loturi a căror achiziţionare face obiectul unor contracte distincte de servicii, atunci:
Ve = ΣVl
unde: Ve = valoarea estimată

Vl = valoarea unui lot


4. În cazul în care autoritatea contractantă îşi propune să achiziţioneze servicii de asigurare, atunci:

Ve = Pa x n,

unde: Ve = valoarea estimată

Pa = prima de asigurare

n = nr. de luni

5. În cazul în care autoritatea contractantă îşi propune să achiziţioneze servicii bancare sau alte servicii financiare, atunci:

Ve = T + C + D + A,


unde: Ve = valoarea estimată

T = taxe


C = comisioane

D = dobânzi

A = alte remuneraţii aferente
6. În cazul în care autoritatea contractantă îşi propune să achiziţioneze servicii de proiectare, urbanism, inginerie şi alte servicii tehnice, atunci:
Ve = O + A,
unde: Ve = valoarea estimată

O = onorarii

A = alte remuneraţii aferente

C. Estimarea valorii contractului de lucrări
1. În cazul în care autoritatea contractantă îşi propune să achiziţioneze lucrări pentru care urmează să pună la dispoziţia executantului materiale, utilaje, echipamente tehnologice sau orice alte amenajări şi dotări necesare execuţiei lucrărilor, atunci:
Ve = Cl + ΣVf

   


unde: Ve = valoarea estimată

Cl = costul lucrării

Vf = valoarea facilităţilor puse la dispoziţie de către autoritatea contractantă

2. În cazul în care obiectul contractului de lucrări îl constituie execuţia unui ansamblu de lucrări care presupune, după caz, şi furnizarea de echipamente, instalaţii, utilaje sau alte dotări aferente, atunci:
Ve = Vee + Vei + Veu + Ved,
unde: Ve = valoarea estimată

Vee = valoarea estimată a echipamentelor

Vei = valoarea estimată a instalaţiilor

Veu = valoarea estimată a utilajelor

Ved = valoarea estimată a dotărilor aferente
3. În cazul în care lucrarea permite execuţia pe obiecte sau loturi, pentru care autoritatea contractantă îşi propune să atribuie unuia sau mai multor executanţi contracte distincte de lucrări, atunci:

   


Ve = ΣVl
unde: Ve = valoarea estimată

Vl = valoarea unui lot



D. Estimarea valorii în cazul organizării unui concurs de soluţii
În cazul în care concursul de soluţii este organizat ca o procedură independentă, atunci:

Ve = ΣVp + Ves


unde: Ve = valoarea estimată

Vp = valoarea unui premiu

Ves = valoarea estimată a contractului de servicii care poate fi încheiat

E. Estimarea valorii în cazul încheierii unui acord-cadru:

   Ve = Ve max,


unde: Ve = valoarea estimată

Ve max = valoarea maximă estimată, fără TVA, a tuturor contractelor de achiziţie publică care se anticipează că vor fi atribuite în baza acordului-cadru respectiv, pe întreaga sa durată



F. Estimarea valorii în cazul în care se utilizează un sistem de achiziţie dinamic:

Ve = Ve max,


unde: Ve = valoarea estimată

Ve max = valoarea maximă estimată, fără TVA, a tuturor contractelor de achiziţie publică care se anticipează că vor fi atribuite prin utilizarea sistemului de achiziţie dinamic respectiv, pe întreaga sa durată



5.5. Proceduri de atribuire
Licitaţia deschisă se desfăşoară, de regulă, într-o singură etapă. Autoritatea contractantă are dreptul de a decide organizarea unei etape suplimentare de licitaţie electronică, caz în care are obligaţia de a anunţa această decizie în anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire.
Licitaţia restrânsă se desfăşoară, de regulă, în 2 etape:

  1. etapa de selectare a candidaţilor, prin aplicarea criteriilor de selecţie;

  2. etapa de evaluare a ofertelor depuse de candidaţii selectaţi, prin aplicarea criteriului de atribuire.

Autoritatea contractantă are dreptul de a decide organizarea unei etape suplimentare de licitaţie electronică, caz în care are obligaţia de a anunţa această decizie în anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire.

Orice operator economic are dreptul de a-şi depune candidatura pentru prima etapă a procedurii de licitaţie restrânsă. Autoritatea contractantă are obligaţia de a indica în anunţul de participare criteriile de selecţie şi regulile aplicabile, numărul minim al candidaţilor pe care intenţionează să-i selecteze (care nu poate fi mai mic de 5) şi, dacă este cazul, numărul maxim al acestora.

Numărul de candidaţi selectaţi după prima etapă a licitaţiei restrânse trebuie să fie cel puţin egal cu numărul minim indicat în anunţul de participare. În cazul în care numărul candidaţilor care îndeplinesc criteriile de selecţie este mai mic decât numărul minim indicat în anunţul de participare, autoritatea contractantă are dreptul:


  1. fie de a anula procedura de licitaţie restrânsă;;

  2. fie de a continua procedura de licitaţie restrânsă numai cu acei candidaţi care îndeplinesc criteriile solicitate, în măsura în care numărul acestora este, totuşi, suficient pentru a asigura o concurenţă reală.

Autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite concomitent o invitaţie de participare la etapa a doua a procedurii de licitaţie restrânsă tuturor candidaţilor selectaţi.

Invitaţia de participare trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:



  1. referinţe privind anunţul de participare publicat;

  2. data şi ora limită stabilite pentru depunerea ofertelor;

  3. adresa la care se transmit ofertele;

  4. limba sau limbile în care trebuie elaborată oferta;

  5. adresa, data şi ora deschiderii ofertelor;

  6. dacă este cazul, precizări referitoare la documentele suplimentare pe care operatorii economici trebuie să le prezinte în scopul verificării declaraţiilor sau completării documentelor, prezentate în prima etapă pentru demonstrarea capacităţii tehnice şi economico-financiare.

Autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite invitaţia de participare însoţită de un exemplar al documentaţiei de atribuire. În cazul în care documentaţia de atribuire este accesibilă direct prin mijloace electronice în SEAP, autoritatea contractantă are obligaţia de a include în invitaţia de participare informaţii privind modul de accesare a documentaţiei respective.
Dialogul competitiv se poate aplica pentru atribuirea unui contract de achiziţie publică dacă se îndeplinesc, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

  1. contractul în cauză este considerat a fi de complexitate deosebită – contractul pentru care autoritatea contractantă nu este, in mod obiectiv, în măsură să definească specificaţiile tehnice capabile să îi satisfacă necesităţile şi exigenţele; şi/sau să stabilească montajul financiar şi/sau cadrul juridic de implementare a proiectului;

  2. aplicarea procedurii de licitaţie deschisă sau restrânsă nu ar permite atribuirea contractului de achiziţie publică în cauză.

Procedura de dialog competitiv se desfăşoară în trei etape:

  1. etapa de preselecţie a candidaţilor;

  2. etapa de dialog cu candidaţii admişi în urma preselecţiei, pentru identificarea soluţiei/soluţiilor apte să răspundă necesităţilor autorităţii contractante şi în baza căreia/cărora candidaţii vor elabora şi vor depune oferta finală;

  3. etapa de evaluare a ofertelor finale depuse.

Dialogul competitiv se iniţiază prin transmiterea spre publicare a unui anunţ de participare prin care se solicită operatorilor economici interesaţi depunerea de candidaturi.

Orice operator economic are dreptul de a-şi depune candidatura pentru a participa la procedura de dialog competitive. Atunci când preselectează candidaţii, autoritatea contractantă are obligaţia de a aplica criterii obiective şi nediscriminatorii, utilizând în acest scop numai criteriile de preselecţie prevăzute în anunţul de participare. Autoritatea contractantă are obligaţia de a indica în anunţul de participare criteriile de preselecţie şi regulile aplicabile, numărul minim al candidaţilor pe care intenţionează să îi preselecteze (care nu poate fi mai mic de 3) şi, dacă este cazul, numărul maxim al acestora.

Numărul de candidaţi admişi în cea de-a doua etapă a dialogului competitiv trebuie să fie cel puţin egal cu numărul minim indicat în anunţul de participare.

În cazul în care numărul candidaţilor care îndeplinesc criteriile de preselecţie este mai mic decât numărul minim indicat în anunţul de participare, autoritatea contractantă are dreptul:



  1. fie de a anula procedura de dialog competitiv;

  2. fie de a continua procedura de dialog competitiv numai cu acei candidaţi care îndeplinesc criteriile solicitate, în măsura în care numărul acestora este totuşi suficient pentru a asigura o concurenţă reală.

Autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite, concomitent, o invitaţie de participare la etapa a doua a procedurii de dialog competitiv tuturor candidaţilor admişi.

Invitaţia de participare trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:



  1. referinţe privind anunţul de participare publicat;

  2. adresa la care va avea loc dialogul, precum şi data şi ora lansării acestuia;

  3. limba/limbile în care se va derula dialogul;

  4. dacă este cazul, precizări referitoare la documentele suplimentare pe care operatorii economici trebuie să le prezinte în scopul verificării declaraţiilor sau completării documentelor, prezentate în prima etapă pentru demonstrarea capacităţii tehnice şi economico-financiare.

Autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite invitaţia de participare însoţită de un exemplar al documentaţiei de atribuire, care va include şi documentaţia descriptivă. În cazul în care documentaţia de atribuire este accesibilă direct prin mijloace electronice în SEAP, autoritatea contractantă are obligaţia de a include în invitaţia de participare informaţii privind modul de accesare a documentaţiei respective.

Autoritatea contractantă derulează dialogul cu fiecare candidat admis, în parte. În cadrul acestui dialog se discută opţiunile referitoare la aspectele tehnice, montaje financiare, mod de rezolvare a unor probleme legate de cadrul juridic, precum şi orice alte elemente ale viitorului contract, astfel încât soluţiile identificate să corespundă necesităţilor obiective ale autorităţii contractante. Autoritatea contractantă derulează dialogul până când identifică soluţia/soluţiile corespunzătoare necesităţilor sale obiective.

După ce a declarat închisă etapa de dialog şi a anunţat participanţii cu privire la acest aspect, autoritatea contractantă are obligaţia de a invita participanţii selectaţi să depună oferta finală, ofertă care se elaborează pe baza soluţiei/soluţiilor identificate în cursul acestei etape şi care trebuie să conţină toate elementele necesare prin care se prezintă modul de îndeplinire a viitorului contract. Autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite invitaţia de depunere a ofertei finale cu un număr suficient de zile înainte de data limită de depunere a ofertelor, astfel încât fiecare participant selectat să beneficieze de o perioadă rezonabilă pentru elaborarea ofertei finale.

Invitaţia de depunere a ofertei finale trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:



  1. referinţe privind anunţul de participare publicat;

  2. data şi ora limită stabilite pentru depunerea ofertelor;

  3. adresa la care se transmit ofertele;

  4. limba sau limbile în care trebuie elaborată oferta;

  5. adresa, data şi ora deschiderii ofertelor;

  6. dacă este cazul, precizări referitoare la documentele suplimentare pe care operatorii economici trebuie să le prezinte în scopul verificării declaraţiilor sau completării documentelor, prezentate în prima etapă pentru demonstrarea capacităţii tehnice şi economico-financiare.


Negocierea cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare poate apare în următoarele cazuri:

  1. atunci când, în urma aplicării licitaţiei deschise, licitaţiei restrânse, dialogului competitiv sau a cererii de oferte, nu a fost depusă nicio ofertă sau au fost depuse numai oferte inacceptabile ori neconforme. Aplicarea procedurii de negociere în acest caz este posibilă numai după anularea procedurii iniţiale de licitaţie deschisă, licitaţie restrânsă, dialog competitiv sau cerere de oferte şi numai dacă cerinţele iniţiale prevăzute în documentaţia de atribuire nu sunt modificate substanţial;

  2. în situaţii excepţionale, temeinic motivate, atunci când natura lucrărilor/produselor/serviciilor sau riscurile implicate de executarea/livrarea/prestarea acestora nu permit o estimare iniţială globală a preţului viitorului contract de achiziţie publică;

  3. atunci când serviciile care urmează să fie achiziţionate, îndeosebi serviciile financiare, astfel cum sunt acestea prevăzute în categoria 6 din anexa nr. 2A, sau serviciile intelectuale, cum ar fi cele care implică proiectarea lucrărilor, sunt de aşa natură încât caietul de sarcini nu poate fi elaborat cu precizia pe care o impune atribuirea unui contract de achiziţie publică prin aplicarea licitaţiei deschise sau licitaţiei restrânse;

  4. atunci când lucrările ce urmează a fi executate sunt necesare exclusiv în scopul cercetării ştiinţifice, experimentării sau dezvoltării tehnologice, şi numai dacă acestea nu se realizează pentru obţinerea unui profit şi nici nu urmăresc acoperirea costurilor aferente.

Orice operator economic are dreptul de a-şi depune candidatura pentru a participa la procedura de negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare. Atunci când preselectează candidaţii, autoritatea contractantă are obligaţia de a aplica criterii obiective şi nediscriminatorii, utilizând în acest scop numai criteriile de preselecţie prevăzute în anunţul de participare.

Autoritatea contractantă are obligaţia de a indica în anunţul de participare criteriile de preselecţie şi regulile aplicabile, numărul minim al candidaţilor pe care intenţionează să îi preselecteze (care nu poate fi mai mic de 3) şi, dacă este cazul, numărul maxim al acestora.

În cazul în care numărul candidaţilor care îndeplinesc criteriile de preselecţie este mai mic decât numărul minim indicat în anunţul de participare, autoritatea contractantă are dreptul:


  1. fie de a anula procedura de negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare;

  2. fie de a continua procedura de negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare numai cu acei candidaţi care îndeplinesc criteriile solicitate, în măsura în care numărul acestora este totuşi suficient pentru a asigura o concurenţă reală.

Autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite, concomitent, o invitaţie de participare la etapa a doua a procedurii de negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare tuturor candidaţilor preselectaţi.

Invitaţia de participare trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:



  1. referinţe privind anunţul de participare publicat;

  2. adresa la care vor avea loc negocierile, precum şi data şi ora lansării acestora;

  3. limba/limbile în care se vor derula negocierile;

  4. dacă este cazul, precizări referitoare la documentele suplimentare pe care operatorii economici trebuie să le prezinte în scopul verificării declaraţiilor sau completării documentelor, prezentate în prima etapă pentru demonstrarea capacităţii tehnice şi economico-financiare;

  5. informaţii detaliate şi complete privind criteriul de atribuire aplicat pentru stabilirea ofertei câştigătoare.

Autoritatea contractantă derulează negocieri cu fiecare candidat preselectat în parte. În cadrul negocierilor se determină toate aspectele tehnice, financiare şi juridice ale viitorului contract.
Negocierea fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare se poate folosi numai în următoarele cazuri:

  1. atunci când, din motive tehnice, artistice sau pentru motive legate de protecţia unor drepturi de exclusivitate, contractul de achiziţie publică poate fi atribuit numai unui anumit operator economic;

  2. ca o măsură strict necesară, atunci când perioadele de aplicare a licitaţiei deschise, a licitaţiei restrânse, a negocierii cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare sau a cererii de oferte nu pot fi respectate din motive de extremă urgenţă, determinate de evenimente imprevizibile şi care nu se datorează sub nicio formă unei acţiuni sau inacţiuni a autorităţii contractante. Autoritatea contractantă nu are dreptul de a stabili durata contractului pe o perioadă mai mare decât cea necesară, pentru a face faţă situaţiei de urgenţă care a determinat aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare;

  3. atunci când produsele ce urmează a fi livrate sunt fabricate exclusiv în scopul cercetării ştiinţifice, experimentării, studiilor sau dezvoltării tehnologice, şi numai dacă acestea nu se realizează pentru obţinerea unui profit şi nici nu urmăresc acoperirea costurilor aferente;

  4. atunci când este necesară achiziţionarea, de la furnizorul iniţial, a unor cantităţi suplimentare de produse destinate înlocuirii parţiale sau extinderii echipamentelor/instalaţiilor livrate anterior, şi numai dacă schimbarea furnizorului iniţial ar pune autoritatea contractantă în situaţia de a achiziţiona produse care, datorită caracteristicilor tehnice diferite de cele deja existente, determină incompatibilităţi sau dificultăţi tehnice sporite de operare şi întreţinere. Perioada în care astfel de contracte pot fi atribuite nu trebuie să depăşească, de regulă, 3 ani de la atribuirea contractului de furnizare iniţial;

  5. pentru achiziţionarea de materii prime cotate la bursele de mărfuri, achiziţia acestora realizându-se ca urmare a tranzacţiilor de pe piaţa la disponibil;

  6. atunci când produsele pot fi achiziţionate în condiţii deosebit de avantajoase, de la un operator economic care îşi lichidează definitiv afacerile, de la un judecător-sindic care administrează afacerile unui operator economic în stare de faliment sau lichidare, printr-un aranjament cu creditorii unui operator economic în stare de faliment sau lichidare ori printr-o altă procedură similară cu cele anterioare, reglementată prin lege;

  7. atunci când, ca urmare a unui concurs de soluţii, contractul de servicii trebuie să fie atribuit, conform regulilor stabilite iniţial, concurentului câştigător sau unuia dintre concurenţii câştigători ai concursului respectiv, în acest din urmă caz, autoritatea contractantă având obligaţia de a transmite invitaţie la negocieri tuturor concurenţilor câştigători;

  8. atunci când este necesară achiziţionarea unor lucrări sau servicii suplimentare/adiţionale, care nu au fost incluse în contractul iniţial, dar care datorită unor circumstanţe neprevăzute au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului în cauză, şi numai dacă se respectă, în mod cumulativ, următoarele condiţii: I) atribuirea să fie făcută contractantului iniţial; II) lucrările sau serviciile suplimentare/adiţionale nu pot fi, din punct de vedere tehnic şi economic, separate de contractul iniţial fără apariţia unor inconveniente majore pentru autoritatea contractantă sau, deşi separabile de contractul iniţial, sunt strict necesare în vederea îndeplinirii acestuia; III) valoarea cumulată a contractelor care vor fi atribuite sau a actelor adiţionale care vor fi încheiate pentru lucrări şi/sau servicii suplimentare ori adiţionale nu depăşeşte 50% din valoarea contractului iniţial;

  9. atunci când, ulterior atribuirii unui contract de lucrări sau de servicii, autoritatea contractantă îşi propune să achiziţioneze noi lucrări, respectiv noi servicii, care sunt similare lucrărilor sau serviciilor achiziţionate prin atribuirea contractului iniţial şi numai dacă se respectă, în mod cumulativ, următoarele condiţii: I) atribuirea se face contractantului iniţial, iar noile lucrări, respectiv noile servicii, constau în repetarea unor lucrări sau servicii similare celor prevăzute în contractul atribuit iniţial şi sunt conforme cu cerinţele prevăzute în caietul de sarcini elaborat cu ocazia atribuirii respectivului contract; II) contractul de lucrări/servicii iniţial a fost atribuit prin procedura de licitaţie deschisă sau restrânsă, III) valoarea estimată a contractului iniţial de lucrări/servicii s-a determinat prin luarea în considerare inclusiv a lucrărilor/serviciilor similare care pot fi achiziţionate ulterior; IV) în anunţul de participare la procedura aplicată pentru atribuirea contractului iniţial s-a precizat faptul că autoritatea contractantă are dreptul de a opta pentru achiziţionarea ulterioară de noi lucrări similare, respectiv noi servicii similare, de la operatorul economic a cărui ofertă va fi declarată câştigătoare în cadrul procedurii respective; V) autoritatea contractantă are dreptul de a aplica această procedură într-un interval care nu poate depăşi 3 ani de la atribuirea contractului iniţial.

Autoritatea contractantă are obligaţia de a invita la negocieri un număr de operatori economici care să asigure o concurenţă reală.
Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de cerere de oferte numai în cazul în care valoarea estimată, fără TVA, a contractului de achiziţie publică este mai mică decât sau egală cu echivalentul în lei al următoarelor praguri:

  1. pentru contractul de furnizare: 75.000 euro;

  2. pentru contractul de servicii: 75.000 euro;

  3. pentru contractul de lucrări: 500.000 euro.

Începând cu data de 1 ianuarie 2007, cererea de oferte se iniţiază prin publicarea în SEAP a unei invitaţii de participare la procedura de atribuire. Invitaţia de participare cuprinde cel puţin următoarele informaţii:

  1. data şi ora limită stabilite pentru primirea ofertelor;

  2. adresa la care se transmit ofertele;

  3. data şi ora deschiderii ofertelor;

  4. limba sau limbile în care trebuie elaborată oferta;

  5. dacă se solicită îndeplinirea unor criterii minime de calificare, menţionarea acestora;

  6. o scurtă descriere a obiectului contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit;

  7. modul de obţinere a documentaţiei de atribuire.

În cazul în care documentaţia de atribuire este accesibilă direct prin mijloace electronice, autoritatea contractantă are obligaţia de a include în invitaţia de participare informaţii privind modul de accesare a documentaţiei respective.
Autoritatea contractantă are dreptul de a organiza un concurs de soluţii, ca o procedură independentă, în care concurenţii pot obţine premii şi/sau prime de participare, sau ca parte a unei alte proceduri care conduce la atribuirea unui contract de servicii.

Autoritatea contractantă are obligaţia de a preciza în cadrul documentaţiei de concurs orice informaţie, cerinţă, regulă, criteriu sau altele asemenea, necesare pentru a asigura potenţialilor concurenţi o informare completă şi corectă cu privire la modul de aplicare a concursului de soluţii. Documentaţia de concurs trebuie să cuprindă cel puţin:



  1. informaţii generale privind autoritatea contractantă;

  2. instrucţiuni privind date limită care trebuie respectate şi formalităţi care trebuie îndeplinite în legătură cu participarea la concurs;

  3. cerinţele minime de calificare pe care autoritatea contractantă a hotărât să le solicite, precum şi documentele care urmează să fie prezentate de concurenţi pentru dovedirea îndeplinirii cerinţelor respective;

  4. ansamblul cerinţelor pe baza cărora concurenţii urmează să elaboreze şi să prezinte proiectul;

  5. cuantumul premiilor care urmează să fie acordate, în cazul în care concursul este organizat ca o procedură independentă;

  6. angajamentul autorităţii contractante de a încheia contractul de servicii cu câştigătorul sau cu unul dintre câştigătorii concursului respectiv, în cazul în care concursul este organizat ca parte a unei alte proceduri de atribuire a contractului de servicii;

  7. informaţii detaliate şi complete privind criteriul aplicat pentru stabilirea proiectului/proiectelor câştigător/câştigătoare.

Autoritatea contractantă are dreptul de a realiza o selecţie preliminară a concurenţilor, utilizând în acest sens criterii clare, obiective, nediscriminatorii, care trebuie să fie precizate în mod explicit în documentaţia de concurs. Numărul de concurenţi selectaţi trebuie să fie suficient astfel încât să asigure o concurenţă reală.

scopul evaluării proiectelor prezentate într-un concurs de soluţii, autoritatea contractantă are obligaţia de a numi un juriu format din cel puţin 3 membri, persoane fizice independente faţă de concurenţi, cu pregătire profesională şi experienţă relevantă în domeniu, precum şi cu probitate morală recunoscută.

Proiectele trebuie să fie prezentate anonim, acest anonimat urmând a fi păstrat până în momentul în care juriul a adoptat o decizie sau a formulat o opinie. Juriul are obligaţia de a evalua proiectele depuse exclusiv în baza criteriilor de evaluare indicate în anunţul de concurs.

6. Auditul intern şi controlul financiar preventiv

Pentru buna funcţionare a activităţii instituţiilor publice s-au instituit reglementări legislative privind controlul financiar intern şi auditul financiar intern.

Controlul financiar preventiv este activitatea prin care se verificã legalitatea şi regularitatea operaţiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, înainte de aprobarea acestora.

Controlul intern reprezintă ansamblul mãsurilor întreprinse la nivelul unei instituţii publice cu privire la structurile organizatorice, metodele, procedurile şi sistemele de control şi de evaluare, instituite în scopul:



  • realizãrii atribuţiilor la un nivel calitativ corespunzãtor şi îndeplinirii cu regularitate, în mod economic, eficace şi eficient, a politicilor adoptate, respectãrii legalitãţii şi a dispoziţiilor conducerii;

  • protejãrii activelor şi resurselor;

  • efectuãrii şi menţinerii de înregistrãri contabile corecte şi complete;

  • furnizãrii la timp de informaţii corecte şi complete pentru fundamentarea deciziilor conducerii.

Auditul intern este activitate organizatã independent în structura unei instituţii publice şi în directa subordonare a conducãtorului acesteia, care constã în efectuarea de verificãri, inspecţii şi analize ale sistemului propriu de control intern, în scopul evaluãrii obiective a mãsurii, în care acesta asigurã îndeplinirea obiectivelor instituţiei publice şi utilizarea resurselor în mod economic, eficace şi eficient şi pentru a raporta conducerii constatãrile fãcute, slãbiciunile identificate şi mãsurile propuse de corectare a deficienţelor şi de ameliorare a performanţelor sistemului de control intern.

Din definiţiile6 date controlului financiar preventiv, controlului intern şi auditului financiar intern se desprinde concluzia că în activitatea unei instituţii publice trebuie să acţioneze prima dată personalul care se ocupă cu controlul şi apoi cel care se ocupă cu auditul. Auditul este un controlor al sistemului de control, dar nu se rezumă numai la verificarea acţiunii de control, ci vine cu măsuri, idei, soluţii de perfecţionare a acesteia.

Controlul financiar preventiv propriu se organizează şi se exercită în mod unitar la următoarele entităţi publice7:

- instituţiile publice, cuprinzând Administraţia Prezidenţială, Parlamentul, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile publice de subordonare centrală sau locală, indiferent de modul de finanţare a acestora;

- Ministerul Finanţelor Publice, pentru operaţiunile Fondului naţional de preaderare, pentru operaţiunile privind bugetul trezoreriei statului, datoria publică, precum şi pentru alte operaţiuni specifice;

- companiile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale, organizaţiile neguvernamentale, precum şi orice alte persoane juridice care gestionează fonduri publice cu orice titlu şi/sau care administrează patrimoniul public referitor la gestionarea fondurilor publice şi administrarea patrimoniului public în cauză;

- agenţiile de gestionare a fondurilor publice provenite din finanţări externe, rambursabile şi nerambursabile, precum: unităţi de management al proiectelor (UMP), unităţi de coordonare a proiectelor (UCP), Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE (OPCP), Agenţia SAPARD şi alte agenţii de implementare a fondurilor comunitare.
6.1. Controlul intern al instituţiilor publice
Controlul intern în cadrul unei instituţii publice are urmãtoarele obiective generale:

1) realizarea, la un nivel corespunzãtor de calitate, a atribuţiilor instituţiilor publice, stabilite în concordanţã cu propria lor misiune, în condiţii de regularitate, eficacitate, economicitate şi eficienţã;




Regularitatea

- caracteristica unei operaţiuni de a respecta sub toate aspectele ansamblul principiilor şi regulilor procedurale şi metodologice care sunt aplicabile categoriei de operaţiuni din care face parte


Yüklə 300,01 Kb.

Dostları ilə paylaş:
  1   2   3




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə