Casa de culturä‚ a sindicatelor din municipiul suceava

DESPRE MASONERIA COMUNISTĂ
- MATERIAL DE STUDIAT CU MULTĂ ATENȚIE -

Monday, July 30, 2007

MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ
MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ BOLŞEVICĂ DIN ROMÂNIA

Raport final: ARMAGEDONUL MASONIC 2007

Or. Bucuresti – 07.05.2007
APEL MASONIC PENTRU ROMÂNIA
Marea Lojă Naţională din România, condusă de Marele Maestru Eugen Ovidiu Chirovici este o creaţie a serviciilor secrete ruse realizată cu sprijinul direct a criptocomuniştilor români Ion Iliescu, Iosif Constantin Drăgan, Ioan Talpeş, Costel Iancu, Adrian Năstase, Mihai Pelin, Dan Voiculescu şi mulţi alţii pe care îi veţi regăsi în acest raport.

M.L.N.R.‐ul, această matrioşckă K.G.B.‐istă, nu are nimic de a face cu adevărata masonerie occidentală, care a contestat de numărate ori legalitatea funcţionării acestei pseudo‐masonerii române, acesta fiind de altfel şi motivul pentru care structurile masonice din România nu au primit încă recunoaşterea oficială a Marii Loji Unite a Angliei.

Cândva deosebit de respectată în România, masoneria adevenit doar un titlu scos la mezat, asemenea locurilor din listele parlamentare. Tot felul de agramaţi, oameni de afaceri controversaţi sau chiar urmăriţi de lege şi‐au „tras” pe cărţile de vizită blazonul unei loji masonice şi etalează pe birouri, alături de poza preşedintelui de partid, fotografii in care, sub simbolurile templului, zâmbesc larg, ca‐n afişele electorale.
ORDINUL MASONIC ROMÂN

Comitetul National de Instructie Masonica

MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ DIN ROMÂNIA

Str. Ion Câmpeanu nr.28, sector

1, cod poştal 010039, Bucureşti, România.

E‐mail: [e-mail];

site: www.mlnr.ro
Masoneria română, „fiică zvăpăiată” a Kremlinului este o organizaţie secretă para‐politică, bine ancorată în toate zonele societăţii româneşti, de la administraţie şi servicii secrete până la diplomaţie şi biserică.

Prin aderarea la grupurile înfracţionale organizate sub „Cupola” M.L.N.R., nenumăraţi fraţi masoni au adus atingere siguranţei naţionale, făcându‐se vinovaţi de conspirare împotriva statului român şi a interesului naţional.

Pe firul informaţiilor de acest fel este inevitabilă lărgirea cadrului de cercetare până la dimensiuni planetare. Astfel, constatăm cu stupoare că ne aflăm (încă!) pe terenul unor dispute între Vest şi Est, între serviciile secrete occidentale şi cele ruseşti.

Agenţii Kremlinului care au acţionat pe teritoriul României au vizat, în principal, influenţarea prin intermediul masoneriei a zonelor decizionale politice şi a celor economice, pentru a afla informaţii despre privatizări sau a participa la adjudecarea unor contracte, de pe poziţii avantajoase. Acest tip de activităţi de spionaj s‐au realizat prin consolidarea sistemelor de relaţii create în medii de interes, îndeosebi în zone decizionale, prin culegerea de informaţii sub patronajul M.L.N.R.

Deşi aceste constatări apar în rapoartele de investigaţii ale serviciilor secrete româneşti, autorităţile statului nu au luat măsurile impuse de lege. În acest sens, societatea civilă ar putea face mai mult decât statul, pentru demascarea masonilor bolşevici din România, care cu complicitatea politicienilor au creat un sistem ticăloşit. În acest moment, România are nevoi de toţi oamenii cinstiţi care să atace virulent, sub toate formele, clica politicienilor legaţi prin interese de reţelele mafiote. Justiţia trebuie să funcţioneze cu adevărat, iar românii să fie informaţi corect pentru a înţelege de ce ţara lor se află în această situaţie disperată.

Marionetele politice trimise de masoni în parlament au făcut legi pentru mafioţi; garda financiară şi serviciile secrete sunt pline de securişti filoruşi; iar băncile, telefoniile mobile şi audio‐vizualul sunt ale lor. Doar o nouă revoluţie, sau poate o molimă trimisă de la Dumnezeu, ar putea să‐i stâpească pe aceşti lupi îmbrăcaţi în blană de oaie, astfel încât poporul român, atât de încercat, să‐şi poată reveni din lunga agonie.

Foarte mulţi români au fost racolaţi de masoneria roşie, acceptând să facă pact cu oculta rusă în speranţa de a dobândi ulterior privilegii sau avantaje materiale, cum ar fi: puterea sau măcar o fărâmă din ea, includerea în sistemul relaţional intern şi apoi internaţional (aşa zisa ,,aflare în cărţi,,), un bun cîştigat uşor, o promovare, favoruri politice, s.a.m.d. Cu toate acestea există şi multe victime colaterale care se află mai jos, la baza piramidei masonice, adică marea masă de cotizanţi, care alcătuiesc scena masonică românească şi pe care Kremlinul îi consideră „carne de tun” demni de sacrificiu pentru o cauză nedeclarată.

Filele acestui raport conturează în linii precise adevăratul profil al entităţii masonice create de Costel Iancu şi condusă din umbră de către forţe ostile României şi potrivnice valorilor occidentale. Încălcarea în mod repetat a landmark‐urilor masonice şi a legilor ţării de către persoane care nu au nimic în comun cu masoneria, dar spre regretul nostru o conduc, ne‐a mobilizat pe noi cei rămaşi loiali principiilor şi valorilor masoneriei universale să ne grupăm într‐un comitet naţional de instrucţie masonică cu rolul de a pregăti opinia pentru transformările necesare. Iar ca acest lucru să poată fi realizabil este necesar de a ridica vălurile întunericului care ne înconjoară pentru a putea răspândi adevărul în rândul fraţilor animaţi de acelaşi ideal.

Este necesar mai mult ca oricând, ca noi cei rămaşi captivi în M.L.N.R.‐ul condus de E.O. Chirovici, să ne unim eforturile cu celelalte entităţi masonice respectabile din România, pentru a face front comun împotriva trădătorilor de Neam şi Ţară. Facem apel la toţi fraţii masoni din România cu rugămintea de a părăsii „Turnul de Fildeş” în care s‐au baricadat şi să treacă la acţiune imediată pentru a salva Ţara şi pe sine însuşi. Este urgentă o propagandă activă în toate Orientele, cu scopul ca Masoneria română să reia tradiţia istorică a înaintaşilor noştri şi să înlăturăm definitiv „putregaiul” bolşevic care ne‐a cotropit ţara.

Este evident că noi nu putem asista la aceste manevre fără a reacţiona. Într‐un termen mai lung sau mai scurt, influenţa bolşevică va sfârşi prin a se implanta în toată România şi aceasta va fi pentru masoneria noastră începutul decadenţei. Cei care refuză să vadă acest lucru sunt fie complici, fie se înşeală sau se lasă păcăliţi prea uşor. Feriţi‐vă de cei ale căror sentimente nu sunt îmbinate cu ale voastre şi de cei ce servesc alte cauze şi alte scopuri sub oblăduirea de împrumut ale Masoneriei, făcând jocul perfid al duşmanilor Tării. Ei ne sunt cunoscuţi şi nu vom întârzia să îi demascăm. Colaborarea tuturor lojilor şi fraţilor este necesară în aceste momente de mari prefaceri mai mult ca oricând.

Masonii bolşevici, aserviţi Kremlinului, neavând un principiu de susţinut, ci oameni de apărat, s‐au constituit în grupuri de interese care în prezent luptă din toate puterile şi pe toate fronturile, în vederea reîntoarcerii la putere a forţelor comuniste şi pentru dispariţia ultimelor „reziduri” ale dreptei autentice.

Suspendarea lui Traian Băsescu în data de 19.04.2007 din funcţia de Preşedinte al României, s‐a realizat cu concursul masoneriei bolşevice patronate de E.O. Chirovici şi Dan Voiculescu, organizaţie ocultă infiltrată în toate partidele din ţară. Acţiunea acestor oligarhi contra intereselor statului român şi a naţiunii acestuia este considerată de mediile politice ca fiind o adevărată lovitură de stat prin care se încearcă aservirea Administraţiei Prezidenţiale intereselor ruseşti, într‐un moment în care trupele americane urmau să înceapă instalarea în noile baze ale Armatei SUA din România.

De actuala situaţie de instabilitate politică va profita în primul rând Rusia, ţinând cont de faptul că Statele Unite sunt obligate să‐şi reconsidere prezenţa în România în contextul unei Administraţii invadate de PSD, ex‐FSN, organizaţii conduse de Ion Iliescu, suspectat de serviciile secrete occidentale de a fi agent de influenţă al Kremlinului.

Toate declaraţiile alianţei anti‐Băsescu s‐au concentrat pe pretenţia bolşevicilor de a apăra Constituţia şi Parlamentul de autoritarismul preşedintelui. Explicaţia oficială nu poate convinge poporul. Nimeni nu ar fi bănuit acum 17 ani, că principala autoritate constituţională, Parlamentul, va ajunge să fie stat în stat. De câteva săptămâni încoace, însă, asistăm la o confiscare democratică a democraţiei în România.

Deşi contravine normelor Comisiei de la Veneţia, Parlamentul României a adoptat în data de 24.04.2007 o hotărâre ce permite prelungirea suspendării preşedintelui Traian Băsescu, cleptocraţii parlamentari schimbând condiţiile referendumului cu câteva zile înainte de susţinerea acestuia. Astfel, Parlamentul şi‐a acordat dreptul exclusiv de a decide asupra procedurii de urmat î cazul invalidării, printr‐o hotărâre şi nu prin lege, ce nu poate fi supusă controlului constituţional.

După puciul de la Bucureşti, politicienii europeni Joseph Daul si Wilfried Martens au apreciat într‐o declarație de presa comuna, drept regretabil faptul ca o țară ca România a ajuns într‐o situatie de criză institutionala si ca procedura de suspendare a presedintelui intr‐o tara UE, contrar deciziei Curtii Constitutionale, mai degraba creeaza probleme, decat le rezolva. România a devenit bolnavul Europei. Parlamentarismul exacerbat nu este o formă de protecţie a libertăţilor cetăţeanului, ca într‐o democraţie autentică, ci duce la practici care încalcă libertăţile cetăţeanului.

Nu „de ce” a avut loc suspendarea lui Băsescu trebuie sa ne întrebăm, ci „pentru ce”? Acum nu are loc o luptă între autoritarism şi parlamentarism, ci una dintre democraţia euroatlantică şi oligarhia bolşevică protejată de Kremlin. Aşa‐zisa perioadă de tranziţie a României a dus la consolidarea unei noi „clase comuniste suprapuse” care a pus stăpânire pe întreaga economie a ţării.

Preşedintele Băsescu şi Alianţa pentru Dreptate şi Adevăr au venit la putere în 2004 pe valul unei nemulţumiri populare care a spus „DA!” exact promisiunii de a curăţi clasa suprapusă de cei certaţi cu legea. Prin Monica Macovei şi Băsescu, Justiţia şi‐a recâştigat independenţa şi imparţialitatea, punând lupa pe toţi infractorii, inclusiv pe prietenii politici.

Deranjând mai toate reţelele de interese, ea a fost percepută ca un factor antisistem. La fel, condamnarea comunismului de către Băsescu şi desecretizarea „băieţilor deştepţi” au lovit largi părţi din clasa politică, indiferent dacă ea era pesedistă, peremistă, liberală sau conservatoare.

Noua coaliţie politică organizată sub cupola M.L.N.R., s-a născut nu pentru că parlamentarismul era în pericol, ci în scopul de a apăra interesele transpartinice ale masoneriei bolşevice. Noua alianţă bolşevică i‐a îndepărtat pe Băsescu şi Macovei pentru a stopa acţiunile lor antisistem. Se pregătesc Daniel Morar, Kovesi, Maior, Coldea şi mulţi alţii. Oponenţii regimului bolşevic instaurat de Ion Iliescu trebuie aduşi la tăcere. O tăcere de mormânt care să le asigure bolşevicilor liniştea atât de mult dorită.

În data de 19.04.2007, în timp ce la Bucureşti cei 322 parlamentari votau în Parlament suspendarea Preşedintelui Traian Băsescu, la Belgrad ministrul român de externe Adrian Cioroianu dădea mâna cu omologul său rus, Serghei Lavrov. Evenimentul a trecut neobservat. Cu ocazia acestei întâlniri, Cioroianu a promis ruşilor „normalizarea” relaţiilor dintre cele două ţări, insistând ca în viitorul tandem Rusia‐România, trebuie să domine un pragmatism bilateral acceptat.

Deşi, teoretic, bolşevicii lui Geoană nu sunt la guvernare, cu sprijinul liberalilor de stânga intenţionează să retraseze politica externă a României. Potrivit declaraţiilor din 24.04.2007 făcute de vicepreşedintele PSD Cristian Diaconescu, social democraţii îşi propun să reactualizeze partenieratul strategic dintre România şi SUA, redefinind în acelaşi timp interesele României în raporturile cu Federaţia Rusă. Reîncălzirea relaţiilor cu Rusia, coroborată cu intenţia de retragere a trupelor româneşti din Irak, oferă o imagine despre noua orientare a politicii externe româneşti. Vladimir Putin se declară nemulţumit de bazele americane din România şi Bulgaria. Rusia se instalează într‐o poziţie de forţă faţă de Europa, folosindu‐se alternativ de „arma” energetică şi de ameninţările comerciale, Moscova reuşind încetul cu încetul să obţină ceea ce doreşte, fără a face însă mari concesii în schimb. Astfel, profitând de instabilitatea politică de la Bucureşti, în data de 23.04.2007, la Luxemburg, ministrul rus de externe Serghei Lavrov, va forţa mâna europenilor, obligându‐i să semneze un protocol separat prin care Consiliul European ia act de o serie de nevoi particulare ale Rusiei în legătură cu România, luând în considerare investiţiile ruseşti în cele două uzine siderurgice din zonă.

Datorită anunţării retragerii trupelor române din Irak, Secretarul de Stat american Condoleezza Rice a refuzat solicitarea M.A.E. român de a avea o întrevedere cu Adrian Cioroianu la reuniunea miniştrilor de externe N.A.T.O. de la Oslo, din 26‐27 aprilie 2007, deşi anterior puciului din România, Secretarul de Stat american avusese întâlniri frecvente cu fostul Ministru de Externe Mihai Răzvan Ungureanu, la mai toate ocaziile importante. Totodată, Ministerul de Externe nu a dorit să comenteze nici motivele pentru care România nu a fost inclusă în turneul est‐european al preşedintelui Bush, care va trece prin Cehia, Polonia, Bulgaria şi Albania.

La această reuniune ministerială a NATO de la Oslo, decizia organizării summit‐ului Pactului Nord‐Atlantic din anul 2008 la Bucureşti a fost făcută cu întârziere din pricina situaţiei politice incerte din România în acest moment. BBC a amintit că „lipsa contactelor directe dintre Bucureşti şi Washington survine pe fondul îngrijorărilor exprimate de ambasadorul SUA la Bucureşti, Nicholas Taubman, faţă de actuala situaţie politică din România”.

Intr‐un interviu acordat "Revistei 22", Nicholas Taubman, ambasadorul SUA la Bucuresti, se arata ingrijorat de jocurile de culise ale politicienilor romani, le cere sa dea dovada de fairplay si sa respecte in continuare angajamentele fata de NATO si UE. "Statutul de membru NATO si UE implica numeroase alte lucruri, inclusiv angajamentul de a respecta standarde inalte de guvernare democratica... Sunt ingrijorat cu privire la unele lucruri pe care le‐am auzit in ultimele saptamani, despre jocuri si tactici politice care nu mi se par fairplay. In orice competitie electorala corecta, trebuie sa existe sanse egale pentru toti. Cartile nu ar trebui aranjate impotriva vreunui candidat", a declarat Taubman.

La începutul lunii aprilie, preşedintele PSD Mircea Geoană declara că va avea întâlniri, la Washington şi Londra, cu oficialii guvernamentali şi parlamentari ai SUA şi Marii Britanii. De asemenea, Geoană urma să se întâlnească în cursul acestei luni şi cu liderii republicani şi democraţi din Congresul American. Datorită puciului organizat la Bucureşti de către bolşevicii aserviţi Kremlinului, cele două mari puteri occidentale SUA şi Marea Britanie îi vor închide uşa în nas comunistului Geoană, acesta din urmă fiind nevoit astfel să renunţe la aceste vizite de lucru. În acelaşi timp, o scrisoare năucitoare a ambasadorului Olandei în România a pus pe jar oficialii din Ministerul de Interne. Nemulţumirea ambasadorului Jaap Werner este legată de proiectele anticorupţie în care Ambasada Olandei şi alte patru ambasade sunt parteneri iar beneficiar este Direcţia Generală Anticorupţie (DGA). Diplomatul olandez s‐a arătat îngrijorat de faptul că proiectele anticorupţie bat pasul pe loc şi că oficialii ministerului, în frunte cu ministrul, îl ocolesc în mod intenţionat.

Prima actiune de politica externa a interimarului Nicolae Vacaroiu este un esec. Omologul muntenegrean si‐a anulat vizita in România. Presedintele Republicii Muntenegru, Filip Vuianovic, si‐a anulat vizita pe care trebuia sa o inceapa la data de 25.04.2007, in Romania, la invitatia lui Traian Basescu, pe vremea cind nu se punea problema suspendarii din functia de sef al statului. Vizita muntenegreanului Vuianovic reprezenta, practic, prima ocazie in care Nicolae Vacaroiu ar fi urmat sa isi exercite atributiile de sef de stat interimar. Anularea vizitei presedintelui Republicii Muntenegru s‐a facut in extremis, avind in vedere ca liderii acestei tari se bazau puternic pe Romania pentru sustinerea in fata forurilor internationale a noii republici infiintate prin dezlipirea de Serbia. Nicolae Vacaroiu a anuntat ca nu va reprezenta Romania pe perioada celor 30 de zile de interimat ca presedinte. In acest sens, seful statului i‐a cedat premierului Tariceanu participarea la reuniunea la nivel inalt a statelor participante la Procesul de Cooperare in Europa de Sud‐Est (SEECP) ce va avea loc pe 11 mai, informeaza Administratia Prezidentiala.

Criza suspendarii presedintelui Basescu a fost urmarita cu maxima atentie de presa americana. O monitorizare a presei de peste Ocean pe luna aprilie ne dezvaluie faptul ca intre 29 martie si 24 aprilie in presa americana au aparut 40 de stiri despre Romania in care se face referire la suspendarea presedintelui Basescu si criza politica de la Bucuresti. Stiri despre Romania au aparut in ziare ca Washington Times, Washington Post, New‐York Times Chicago Tribune, Orlando Sentinel, Seattle Post‐Intelligencer, Wall Street Journal, Investor's Business Daily, Los Angeles Times, ca si pe agentii de presa intre care Dow Jones International News, Reuters, Associated Press Financial Wire, United Press International. In calitate de aliat al SUA, Romania a avut parte de o monitorizare atenta in ultima luna, principalele teme abordate fiind influenta negativa crizei politice de la Bucuresti asupra economiei si opinia proasta a Uniunii Europene fata de stagnarea reformelor din Romania.

Pe 20 aprilie Associated Press afirma ca "Uniunea Europeana a privit cu neliniste (criza politica de la Bucuresti, n. red.) deoarece se asteapta ca Romania, care i s‐a alaturat la 1 ianuarie, sa continue cu reformele de eradicare a coruptiei si de imbunatatire a economiei pana la standardele membrilor mai bogati din occident". Pe 22 aprilie Reuters nota ca presedintele Basescu a fost apreciat pentru pozitia sa anti‐coruptie "iar suspendarea sa a declansat ingrijorare in Uniunea Europeana privind viitorul reformelor din justitie si combaterea coruptiei rampante (...) România se lupta sa limiteze coruptia raspandita la toate nivelurile societatii si sa cladeasca o incredere publica in institutiile de stat dupa decenii de regim comunist represiv". Cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) a publicat în ediţia din 23.04.2007 sub titlul „Puciul Cleptocraţiei” o amplă analiză a crizei politice de la Bucureşti, a cărei sinteză v‐o prezentăm în rândurile următoare.

"Românii apreciaza la presedintele lor, pe care Parlamentul l‐a suspendat acum, faptul ca spune lucrurilor pe nume si rupe legea tacerii. Este un om venit din interiorul sistemului, dar se pune contra acestuia. Basescu vrea un stat de drept in Romania, in care legile sunt aceleasi pentru toti. Un verdict al Curtii Constitutionale a decis ca modul presedintelui de a‐si exercita functia a fost conform cu Constitutia si nu a reprezentat nici un fel de motiv pentru suspendarea sa din functie. Romania este de la 1 ianuarie 2007 stat membru al UE. Cei care au avertizat asupra faptului ca aceasta tara nu este gata pentru aderarea la UE isi vad in acest fel confirmat avertismentul. Deja de saptamani este in curs un puci cu sange rece, in sanul Parlamentului, cu scopul de a expune justitia din nou influentei Guvernului si a sforariilor de natura criminala, ale caror interese pe sfera largita includ insusirea de mijloace publice in mod necontrolat si ilegal precum si escrocherii financiare si spalarea de bani. In Romania, comunistii <> in oarecare masura ei insisi. Fosti agenti deSecuritate se afla la nivele de conducere din cadrul companiilor, au in proprietate ziare, posturi de radio si televiziune si isi permit chiar si un partid, precum Dan Voiculescu, presedintele comisiei parlamentare de ancheta care ii reproseaza lui Basescu ca a incalcat Constitutia" apreciaza FAZ.

"Suspendarea presedintelui este deja cea de‐a doua faza a loviturii de stat cu sange rece, care a inceput in martie. Atunci, o lege cu privire la tinerea de alegeri pentru Parlamentul UE, prevazute pentru 13 mai, a fost scoasa din vigoare prin ordonanta de urgenta, pentru ca Partidul National Liberal al premierului se temea de o infrangere zdrobitoare. Refuzul ministrului Justitiei si al celui de Interne, motivat constitutional, de a semna aceasta ordonanta a fost considerat de premierul Tariceanu drept o ocazie pentru a se descotorosi printr‐o remaniere guvernamentala de acesti membri neascultatori ai Guvernului.

In acest moment, <>, pe care national liberalii si democratii au format‐o inainte de alegerile din 2004 si pe ale carei liste unitare ei au fost alesi in Parlament, s‐a rupt. Fostul partid comunist PSD, contra caruia s‐a format alianta, a onorat tradarea lui Tariceanu fata de alegatori printr‐o sustinere parlamentara a Guvernului minoritar al acestuia.

Sa ne amintim ca ministrul Justitiei, Monica Macovei, si cel de Interne, Vasile Blaga, au avut de rezolvat cele mai dificile sarcini care le stateau in fata inainte de intrarea in UE, si anume reforma justitiei, crearea unor instrumente adecvate pentru combaterea coruptiei si securizarea granitelor externe.

In mod paradoxal, starea de spirit plina de aversiune din cadrul unei Europe satule de largiri, cu care s‐a confruntat Romania chiar in faza finala a aderarii sale, a fost cel mai bun sprijin pentru reforme. Comisia Europeana a trebuit sa arate duritate si l‐a sprijinit pe ministrul Justitiei, care a putut in acest fel impune legi pentru restrangerea coruptiei, mai dure decat in orice alta tara a UE" continua analiza cotidianului german. "Dupa aderare, UE nu mai are insa nici un mijloc eficient de presiune. Parlamentarii romani s‐au si pus pe treaba pentru oprirea sau transformarea in apa chioara a reformelor. Dupa inlaturarea lui Macovei si suspendarea lui Basescu, drumul este acum liber si pentru descotorosirea de procurorii si judecatorii care se afla in primele randuri in lupta contra coruptiei.

România a fost si in perioada comunista un caz aparte si este si acum.”Sub titlul "Practicile dubioase est‐europene pun stapanire pe UE", analistul Tom Gallagher, afirma, intr‐un articol publicat la data de 26.04.2007 in Financial Times, ca majoritatea partidelor parlamentare implicate in criza politica romana sunt doar un paravan al cartelurilor conduse de oameni de afaceri, ale caror interese si averi sunt amenintate de reformele promovate de presedintele Basescu, in special cele care vizeaza sectorul justitiei. Gallagher contrazice astfel teoria expusa de Guy Burrow, care a descris, recent, tot in FT, criza politica din Romania drept o "disputa stupida intre presedinte si premier".

Traian Basescu este un populist, dar el este cel care a atacat aceasta oligarhie asumandu‐si un imens risc, crede Gallagher, avertizand ca, "daca justitia din Romania ajunge sub influenta acestor carteluri, investitiile straine vor fi periclitate intrucat ar afecta interesele acestei oligarhii".

Si ziarul elvetian Le Temps reflecta situatia de la Bucuresti apreciind ca actuala criza din Romania este consecinta unor factori care erodeaza clasa politica de mai mult timp. Primul si poate cel mai important dintre acesti factori este "puciul" orchestrat de fostul presedinte Ion Iliescu impotriva actualului sef de stat, noteaza publicatia, reamintind ca prima lovitura de stat organizata de fostul presedinte a avut loc in 1989, cand acesta a reusit sa il inlature de la putere pe Nicolae Ceausescu. Folosindu‐se de arhivele sovietice, el a reusit sa "camufleze un puci vulgar in revolutie democratica".

In noiembrie anul trecut, amenintat de posibilitatea de a fi chemat sa dea socoteala pentru rolul sau in faimoasele "mineriade" din anii '90, Iliescu ar fi decis sa riposteze si i‐a convins pe succesorii sai la conducerea PSD sa joace cartea destituirii actualului presedinte, scrie "Le Temps" citand un cotidian central. Ziarul elvetian sustine ca actuala criza este cauzata si de prerogativele "exorbitante" ale parlamentarilor.

Pe cerul sumbru al politicii ex‐comuniste, presedintele roman Traian Basescu era ceva asemanator unei stele. El a identificat proasta guvernare si coruptia cu cele mai mari obstacole in calea aderarii tarii sale la Uniunea Europeana /UE/, si a facut presiuni puternice ‐ adversarii sai spun nemiloase ‐ pentru reforma in justitie si serviciile publice, noteaza revista britanica The Economist, intr‐un articol publicat in editia on‐line din 26 aprilie, avand subtitlul: “oate o tara fosta comunista sa se reformeze, dupa aderarea la Uniunea Europeana?” Luna trecuta, coalitia care a condus tara in UE, la 1 ianuarie 2007, s‐a destramat. Aproape prima actiune a noului guvern a fost de a face presiuni pentru un vot de suspendare a presedintelui din functie. Votul parlamentar pentru suspendarea sa a fost de 322 pentru, 108 impotriva. Totusi, in ciuda imperfectiunilor lui Basescu, adversarii sai par sa stea mult mai rau.

Presedintele interimar, Nicolae Vacaroiu, este si presedintele Senatului. El a condus fostul guvern postcomunist autoritar, ce a guvernat tara rau, din 1992 pana in 1996. Noul guvern minoritar, format din liberali si partidul etnicilor maghiari UDMR, este saturat de “anji’’ tineri de partid. Insumeaza tot ceea ce a tinut Romania retrograda. Potrivit Societatii Academice Romane, principala campanie pentru un guvern curat, sapte ministri au incalcat prevederile “oalitiei pentru un Parlament Curat’’ un pact anticoruptie convenit cu principalele partide in 2004. Unii dintre ei au relatii riscante cu cercurile de afaceri puternice.

Un altul, a primit un avans colosal la o carte, dintr-o sursa misterioasa. Cei din afara dau semne de nervozitate privind al doilea mare si cel mai nou membru al UE. UE face presiuni pentru stabilirea unei noi monitorizari etice. Stimulata de calitatea de membru al UE, economia Romaniei inregistreaza un boom. Dar “ursa’’sa politica, cade rapid.

"Liberalii sunt acum ostaticii lui Nastase si ai lui Iliescu", declara Wilfried Martens, presedintele Partidului Popular European (PPE). "In ciuda tuturor remarcelor in legatura cu trecutul lui, Basescu a fost totusi un campion al luptei impotriva coruptiei. In schimb, Guvernul, chipurile compus din liberali, a ramas controlat de nasii mafiei PSD. Cat despre Parlament, modificand legea pentru al inlatura cu orice pret pe Basescu, el se situeaza in acest moment in afara legii. Intrand in Uniune, Romania se angajase sa respecte statul de drept si… iata unde a ajuns!…

Inalti prelati din Ardeal acuza „imoralitatea politica a Parlamentului“, motiv pentru care în data de 2 mai 2007, Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului a facut un apel catre Curtea Constitutionala pentru solutionarea crizei politice declansate de suspendarea lui Traian Basescu. Inaltele fete bisericesti sustin intr‐un comunicat ca actioneaza la indemnul credinciosilor: „Pastoritii nostri ne trimit tot mai numeroase semnale ca e timpul sa intervenim din nou. O facem, dar fara sa le si promitem ca vom parasi echidistanta politica, asa cum sintem indemnati in disperare de cauza“.

Mitropolitul Bartolomeu al Clujului, arhiepiscopul Andrei al Alba‐Iulia episcopii Sofroniu al Oradiei si Justininan al Maramuresului, episcopii vicari Irineu, Vasile, Petroniu si Iustin califica suspendarea presedintelui drept „o criza fara precedent“. „Nu e caderea noastra sa ne pronuntam asupra constitutionalitatii si legalitatii acestor demersuri. Putem intelege ca Parlamentul a fost desemnat de popor prin alegeri libere si ca avea autoritatea sa‐l suspende pe presedinte (chiar cu ignorarea avizului negativ al Curtii Constitutionale), ca hotarirea lui trebuie sa fie validata sau invalidata de un referendum si ca, in aceasta problema, optiunea electoratului reprezinta instanta suprema“ precizeaza comunicatul.

Insa „Parlamentul a adoptat o lege prin care isi confera dreptul de a decide aposteriori, adica dupa ce poporul se va pronunta prin referendum, care va fi soarta presedintelui suspendat. Or, aceasta inseamna abandonarea principiilor democratice ale statului de drept si revenirea la practica bunului plac, specifica regimurilor totalitare. Aici nu mai poate fi vorba de legalitate sau ilegalitate, ci de imoralitate politica“, sustin inaltii ierarhi. Ei considera ca este datoria lor morala „de a lua atitudine“ si cer Curtii Constitutionale sa isi asume „ferm si fara echivoc competenta suprema de a identifica pirghiile constitutionale“ pentru solutionarea crizei politice.

Presedintele Traian Basescu afirma, intr‐un interviu acordat cotidianului „Romania libera”, ca exista „structuri externe interesate in destabilizarea Romaniei si mentinerea ei intr‐o zona gri” Totodata, Basescu relatează ca exista o legatura intre aceste „structuri externe” si votul din parlament pentru suspendarea sa. „Nu pot spune decat un singur lucru: priviti cu multa atentie afirmatiile facute de fostul sef al SIE, Ioan Talpes. Este interesant, de asemenea, daca a fost vreo vizita a unui domn foarte important, Kondyakov, cu vreo doua‐trei zile inainte de votul de suspendare dat de parlament. Poate politicienii cu care s‐a intalnit pot spune mai multe” a afirmat, misterios, Basescu. Ioan Talpes declarase ca „Rusia nu a intrerupt niciodata o politica de presiune si control a Romaniei”.

Alexandr Kondyakov este un consultant politic si este membru al miscarii ruse „Liderii viitori ai noului mileniu” si al Marii Loji Masonice Ruse. Prin intermediul firmei pe care o conduce, NOVOCOM, Kondyacov ofera Kremlinului servicii de consultanta politica. Pe langa Putin, Kondyakov este si consilierul lui Vladimir Voronin, presedintele Moldovei.

Fostul sef al SIE Ioan Talpes a declarat BBC despre Kondyakov ca are relatii cu importanti oameni de afaceri, dar si cu politicieni romani aflati in pozitii‐cheie ale statului, fara sa faca vreo nominalizare. Ieri, Cozmin Gusa a declarat ca s‐a intalnit cu Kondyakov, numindu‐l „prietenul meu de mai multi ani”.

Suntem prinşi în acţiunea noastră de valurile conflictelor politice care macină şi separă Ţara. Acţiunea noastră este luată de aceste valuri şi de viată sau denaturată de la misiunea ei curată.

Suntem un Ordin şi ca atare nu ar trebui să ne confundăm cu nici un partid. În prezent masoneria condusă de E.O.Chirovici este un instrument de guvernare utilizat de P.S.D. şi P.C., lucru de neacceptat în lumea liberă, unde masoneria reprezintă o pătură civilizată şi evoluată. În faţa acestui pericol din ce în ce mai presant care este Rusia bolşevică, semne încurajante indică faptul că naţiunile libere din Europa se apropie unele de altele pentru a‐şi asigura prosperitatea economică şi a‐şi apăra în comun libertăţile.

În schimb România, deşi membră a Uniunii Europene, este împinsă pe zi ce trece, din ce în ce mai mult, în braţele Rusiei, iar vinovată de acest lucru se face masoneria bolşevică şi forţele politice care o sprijină. Adevărul, oricât de puţin favorabil ne‐ar fi, trebuie spus cu toată sinceritatea, îndată ce este întemeiat, iar el este. Şi prin redactarea acestui raport noi asta facem, facem public adevărul, pentru a ne elibera sufletele de ciuma bolşevică.

Ca atare, Noi, Comitetul Naţional de Instrucţie Masonică, în calitate de masoni liberi şi de bune moravuri ai ORDINULUI MASONIC ROMÂN, în spiritul democraţiei şi în virtutea drepturilor cetăţeneşti izvorâte din Constituţia României, am formulat următoarele capete de acuzare împotriva tuturor masonilor bolşevici menţionaţi în raportul anexat prezentei scrisori:
1. trădarea şi ajutarea inamicului;

2. procurarea şi deţinerea de documente şi date secrete de

stat în scopuri neautorizate de lege;

3. transmiterea secretelor de stat unor organizaţii străine;

4. subminarea economiei naţionale;

5. spionaj economic şi militar;

6. asociere la grupuri infractionale şi de crimă organizată;

7. trafic de influenţă şi abuz în serviciu;

8. instigare şi complicitate la fals intelectual;

9. bancrută frauduloasă şi spălare de bani;

10. contrabandă cu ţigări, armament, petrol, alcool şi

stupefiante;

11. evaziune fiscală, delapidare şi deturnare de fonduri;

12. manipularea opiniei publice prin mass‐media şi alte

instrumente;

13. acte de corupţie, complot şi şantaj politic;

14. conspiraţie împotriva statului şi a poporului român;

15. tăinuirea bunurilor şi favorizarea infractorilor.
Cuantumul prejudiciului cauzat de grupurile de interese bolşevice prin comiterea tuturor acestor infracţiuni pentru care‐i acuzăm, depăşeşte echivalentul în lei a sumei de 4.000.000.000 euro (patru miliarde euro). Dovada săvârşirii infracţiunilor o facem cu următoarele mijloace de probă: „Raport final‐Armagedonul masonic +anexe”, prezentate în format electronic (pe CD), ca anexă a prezentului denunţ.

Toate datele furnizate de noi vor fi cu adevărat considerate utile şi concludente dacă organele de anchetă le vor corobora şi compara cu informaţiile deja acumulate în dosarele de urmărire informaţională sau penală aflate în arhivele instituţiilor statului român.

În concluzie, prin prezenta, solicităm Preşedinţiei României, Parlamentului României, Guvernului României şi tuturor instituţiilor abilitate statului român prin lege, ca în temeiul art.222(respectiv art.223) din Codul de procedură penală, să se autosesizeze de existenţa celei mai mari conspiraţii din istoria României şi să dispună deschiderea unei anchete oficiale penale care să ajute la finalizarea tuturor probelor necesare pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluţionări a acesteia (conform art.3 şi art.202 din Codul de procedură penală).

Solicităm in mod expres instituţiilor statului român ca în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, să organizeze în 30 de zile de la primirea prezentului denunţ o conferinţă de presă prin intermediul căreia să aducă la cunoştinţă cetăţenilor româniei despre măsurile întreprinse.

Pentru a nu împărtăşi soarta Procuroarei Luminiţa Şega, care a fost asasinată la comandă politică, după îndelungi dezbateri, Noi, semnatarii acestui „Apel către România”, am ales în unanimitate prezenta cale acoperită de denunţ.

Datorită specificului activităţii noastre depuse în slujba României, nu vom putea reuşi să ieşim la lumină prea curând, şi asta nu datorită fricii de moarte ci pentru reuşită în ducerea la bun sfârşit a acţiunii noastre. Nu vom avea odihnă până când nu vom duce adevărul şi în ultimul cătun din ţară, chiar dacă de‐ar fi să ne grupăm în cea mai puternică rezistenţă anti‐comunistă din istoria României.

Momentul ales de deconspirare a pseudonimelor va coincide cu data includerii noastre, a semnatarilor, într‐un program de protecţie a martorilor autorizat de UE, într‐o ţară gazdă, cu vechi state în alianţa euro‐atlantică.

Câte un exemplar din această scrisoare‐denunţ este trimis spre conformitate următoarelor instituţii: Preşedenţia României, Parlamentul României‐Senat, Parlamentul Româiei‐Camera Deputaţilor, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de informaţii Externe, Curtea Constituţională a României, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Public‐Direcţia Naţională Anti‐ Corupţie, Ministerul Justiţiei, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Apărării, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, Consiliul Europei‐Biroul de Informare Bucureşti.
Cu deplină consideraţiune şi îmbrăţişări fraterne, membrii COMITETULUI NATIONAL DE INSTRUCTIE MASONICĂ AL ORDINULUI MASONIC ROMÂN.

Drept pentru care semnăm. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Preşedinte: C.A.Rosetti

Mare Secretar: Eugeniu Carada

Mare Trezorier: Eugen Cristescu

Mare Inspector: Constantin Argentoianu

Mare Gardian: Emil Pepiniu

Mare Intendent: Aurel Persu

Mare Orator: Jean Pangal

Membrii:..............................................

0

CUPRINS

1. 
   REVOLUŢIA ROMÂNĂ – PROIECT AL MASONERIEI BOLŞEVICE.........1
   

2. CEAUŞESCU ŞI LOJA MASONICĂ „PROPAGANDA DUE (P.2)”.................3

3. NOUA STRATEGIE A KREMLINULUI ..............................................................7

4. „NAŞII” M.L.N.R. PROVIN DIN CELEBRA LOJĂ MASONICĂ PROPAGANDADUE(P.2)CONDUSĂ DE LICIO GELLI........................................9

5. GRUPUL PINTO ŞI RECONSTRUCŢIA MASONERIEI ROMÂNE .............11

6. DE LA SECURITATEA COMUNISTĂ LA MASONERIA BOLŞEVICĂ.......14

7. CONSPIRAŢIA „PUTERII“ ŞI REVOLUŢIA JUDECĂTORILOR ...............16

8. CONTABILII COSA NOSTRA, TEMUTA ORGANIZAŢIE MAFIOTĂ CARE DOMINĂ SICILIA, CONTROLEAZĂ BANII UNEI PUTERNICE GRUPĂRI DE INTERESE DIN ROMÂNIA, CONDUSĂ DE MASONII CRISTIAN BURCI ŞI DUMITRU CREŞTIN.............................................................................................19

9. CAZUL ROMANO PRODI –REZULTAT AL MARIAJULUI ÎNTRE LOJA MASONICĂ P2 (PROPAGANDA DUE) ŞI K.G.B. ................................................22

10. MOARTEA PROCURORULUI LUMINIŢA ŞEGA, OPERĂ A MASONERIEI KOMINTERNISTE..........................................................................24

11. BĂTĂLIA PENTRU SOCIETATEA CIVILĂ....................................................25

12. MASONERIA BOLŞEVICĂ ŞI IMIXTIUNEA POLITICĂ ............................28

13. IMPLICAREA MASONERIEI BOLŞEVICE IN SCANDALUL BĂNCILOR DACIA FELIX ŞI CREDIT BANK............................................................................33

14. INTERNAŢIONALA ORTODOXĂ – ULTIMA CREAŢIE A MASONERIEI BOLŞEVICE ................................................................................................................37

15. MASONUL VICTOR BABIUC ŞI TRANSPORTURILE DE ARMAMENT.40

16. M.L.N.R.UL ŞI RITURILE SALE BOLŞEVICE DE PERFECŢIONARE.....41

17. VERESTOY ATTILA – MASONUL DE AUR AL U.D.M.R............................45

18. „REŢEAUA FELIX”, DE LA SECURITATE LA MASONERIE ...................48

19. ACAPARAREA INDUSTRIEI STRATEGIGE A ROMÂNIEI CU AJUTORUL MASONERIEI BOLŞEVICE...............................................................56

20. POLITICĂ, ENERGIE ŞI MASONERIE ..........................................................58

21. ION BASGAN, UNUL DINTRE LIDERII MASONERIEI, ACUZAT CA A FOST INFORMATOR AL SECURITĂŢII .............................................................61

22. IOSIF CONSTANTIN DRĂGAN, PROTECTORUL DIN UMBRĂ AL MASONERIEI REVOLUŢIONARE ........................................................................63

23. ELITELE DE PRADĂ ALE M.L.N.R..................................................................65
1

1. 
   REVOLUŢIA ROMÂNĂ – PROIECT AL MASONERIEI BOLŞEVICE
   

După anul 1953, când Stalin moare în condiţii suspecte, urmează o destabilizare prudentă, sub conducerea lui Hruşciov. Evenimentele budapestane din 1956 au făcut parte din acest joc de culise, care urmărea să-i atragă pe stalinişti într-o cursă după care să fie sacrificaţi. Totodată, această farsă rusească, a masonilor de stânga, a avut şi menirea de a le crea americanilor iluzia unei deschideri: acel „dezgheţ” hruşciovan urmată de „destinderea” lui Brejnev şi de „perestroika” lui Gorbaciov.

Planul de destindere declanşat de Stalin şi continuat de Hruşciov avea ca scop penetrarea masoneriei de stânga occidentale şi manipularea acesteia cu scopul spargerii izolării internaţionale a URSS şi al acaparării de tehnologie vestică. Tot planul viza tragerea pe sfoară a Occidentului cu ajutorul masoneriei de stânga. Germania era importantă pentru URSS din cauza potenţialului ei masonic.

Încă din anul 1949, 11 obedienţe se reuniseră în Marea Lojă Unită, în biserica Sfântul Paul din Frankfurt. Chiar şi în RDG masoneria de stânga era bine reprezentată: Otto Gotewohl, primul conducător al RDG era mason de stânga, iar Germania de Est a fost singurul stat pe a cărei stemă figura un simbol masonic explicit: compasul. Masoneria de stânga era reprezentată la vârf şi în alte state esteuropene, precum Ungaria (Imre Nagy) sau România (Pauker, Ralea, Maurer).

În arhivele secrete ale KGB există un document compromiţător privind spiritul masonic al înţelegerii de la Geneva, vizând Revoluţia din Ungaria anului 1956. În România acelor ani, îndată după ce a preluat toată puterea în stat, Partidul Comunist a purces sistematic şi cu brutalitate la aplicarea întregului plan de transformare a ţării după modelul sovietic. Astfel, pizma, setea de răzbunare, analfabetismul, prostia şi laşitatea au devenit în comunism criteriile de selecţie ale noii „elite” a ţării.

Ulterior, KGBul va construi în România o disidenţă culturală intitulată „Gruparea Comana”, care va începe să devină ofensivă odată cu venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov. După 16 ani de la căderea regimului comunist şi preluarea efectivelor şi arhivelor Securităţii de către M.Ap.N şi S.R.I., fostul director al S.R.I., profesorul Virgil Măgureanu, începe să facă lumină asupra confruntării pentru „obiectivul” România: K.G.B. contra lumii. Invitat în cadrul emisiunii televizate „Puterea în umbră”, difuzată în luna noiembrie 2006 la Antena 3, Măgureanu a spart tăcerea. Dom`profesor, supranumit şi „şarpele cu ochelari”, a admis că a făcut parte dintrun grup care şi-a propus înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu în care la angrenat şi pe Ion Iliescu.

Dezvăluirea cea mai importantă din cadrul interviului se referă la înfiltrarea KGB la cel mai înalt nivel în România, înainte de 1989, chiar până în interiorul Comitetului Politic Executiv al P.C.R. Personajul vizat, Gheorghe Rădulescu, alintat Gogu, era eminenţa cenuşie din spatele Elenei Ceauşescu şi susţinătorul din umbră al aşazisei „disidenţe culturale” prin care se urmărea schimbarea regimului Ceauşescu cu unul de tip Gorbaciov, susţinut de KGB.

Astfel, în interiorul Partidului se crease un "partid secret" reprezentat până la vîrful conducerii, în Comitetul Politic Executiv CPeX unde se aflau doi vectori: Constantin Dăscălescu şi Gheorghe Rădulescu, zis Gogu, nume de cod "Marcel". Acesta din urmă, vicepreşedinte al Consiliului de Stat, considerat "eminenţa cenusie" din spatele Elenei Ceausescu, avea sarcina să creeze şi să canalizeze inclusiv mişcările de disidenţă din rîndul intelectualităţii pentru a crea eşalonul următor al conducerii perestroikiste.

Împreună cu soţia sa, Dorina Rudich Rădulescu, Gogu avea misiunea să atragă reprezentanţi ai lumii artistice si intelectualităţii inclusiv prin intermediul unor ofiţeri de Securitate, cum ar fi cunoscutul Vasile Malureanu de la Direcţia I. La vila sa de la Comana, gard în gard cu Ana Blandiana, s-a consumat un moment epocal consemnat de scriitorul Mircea Zaciu în jurnalul său pe anul 1983 (Editura Dacia, Cluj, 1995) şi care a lăsat audienţa selectă cu gura căscată: "Staţi linistiţi, că mai sunt cinci ani si scăpam de Ceauşescu!". Nu a greşit prea mult.

Pe lângă grupul de intelectuali de la curtea lui Gogu Rădulescu, printre care se număra Augustin Buzura (în alternativă cu Ion Iliescu), Ana Blandiana, Nicolae Manolescu, Zigu Ornea, Dan Hăulică, Ion Caramitru, Mircea Dinescu, care-i ţinea la curent şi pe Andrei Pleşu si Gabriel Liiceanu ş.a., au fost constituite grupările conspirative menite să submineze partidul şi armata: generalul Nicolae Militaru, agent GRU documentat, responsabil de Armată, Silviu Brucan, responsabil de ilegalişti si Ion Iliescu, speranţa gorbacioviştilor.

Toate mişcările acestora au fost atent monitorizate de Unitatea specială de contraspionaj 0110 creată pentru contracararea serviciilor de informaţii din Organizaţia Tratatului de la Varşovia şi, evident, în mod special a KGB, rezidenţa sovietică fiind cea care coordona oficial în România reţelele de spionaj din blocul comunist. Toate acestea sunt cunoscute de ofiteri ai Serviciului Secret Român, iar dovezile se află depozitate în mai multe arhive secrete dispuse in lume.

Conspiraţia presupune racolări şi aşa numitele <> din partea <> KGB desfăşurate într-o perioadă lungă de timp. După un prim contact avut de Virgil Măgureanu cu Ion Iliescu încă din 1973, pe vremea când acesta era prim secretar PCR la Iaşi, primul şef al Serviciului Român de Informaţii, personaj controversat aflat şi în completul de judecată care a decis eliminarea familiei Ceauşescu l-a recrutat oficial pe primul preşedinte al României postdecembriste in 1981, in 1983 completând impreună primul manifest anticeauşist.

Discuţia cu Iliescu <>, după cum afirmă <<şarpele cu ochelari>> a avut loc pe o bancă în parcul de la <>, din Dorobanţi. Securitatea superviza.
>, afirmă Măgureanu. Un amănunt interesant: Ion Iliescu îi făcea în 1989 vizite la Tescani lui Andrei Pleşu, viitorul său ministru al Culturii în primul guvern FSN.

Lovitura de stat a fost realizată de KGB si GRU cu sprijinul tacit al unei părţi a Securităţii române, antrenând însă mase de revoluţionari autentici doar pentru a se masca activităţile grupurilor conspirative cât şi pentru motivul că Moscova se temea de rezistenţa forţelor loiale lui Ceauşescu. Această grupare ocultă a găsit în Ion Iliescu omul potrivit pentru a prelua comanda puterii izvorâte din Revoluţie, reuşind astfel să pună mâna pe toată averea ţării şi pe toate pârghiile puterii, comandând şi astăzi din umbră cu ajutorul masoneriei bolşevice. Structurile – sistemul – aparatul, reţeaua sunt constituite din membri de vârf ai oligarhiei bolşevice, cei care şi-au însuşit privilegii şi favoruri ca slujitori ai sistemului comunist.

Oameni cu nume de cod, împreună cu ofiţerii lor de legătură, cu foşti nomenklaturişti şi activişti, au făcut ca „privatizarea” şi „tranziţia” să devină semne odioase. Cârdăşia de reţea, cu melanj postmodernist între informatori şi foştii ofiţeri, aflaţi cu toţii în căutarea propriei bunăstări, a fost în toţi aceşti ani transpartinică, transversală în structura societăţii, iar cu ajutorul masoneriei chiar transfrontalieră.

Securitatea a fost o poliţie politică de tip rusesc, fiind instrumentul cu care Moscova a transformat una din cele mai bogate şi frumoase ţări din Europa întro epavă economică, socială şi morală. Cu ajutorul Securităţii, Kremlinul a înlocuit iluminismul românesc cu feudalism rusesc. După 1989, sarcina de bază a neocomuniştilor români a continuat să fie menţinerea la putere a unui sistem feudal de tip rusesc.

Guvernul şi Parlamentul României a continuat timp de mai mulţi ani să protejeze identitatea securiştilor permitându-le astfel să manipuleze ţara din umbră, aducându-i pe români în pragul sărăciei.

2. 
   CEAUŞESCU ŞI LOJA MASONICĂ „PROPAGANDA DUE (P.2)”
   

Perioada anilor 1961-1986, deşi relativ scurtă este deosebit de frământată în plan internaţional. Este epoca crizelor cubaneze, a asasinatelor politice (JFK, Martin Luther King, Robert Kennedy), a războiului din Vietnam. Nikita Hrusciov, liderul comunist de la Moscova, îşi cunoaşte momentul de glorie pentru a fi, apoi, mazilit. În China, Mao (mason revoluţionar) promovează un comunism mai feroce decât cel sovietic. Terorismul internaţional se naşte odată cu celebra Conferinţă Tricontinentală de la Havana (1966).

Masoneria universală nu a fost străină de nici unul dintre aceste evenimente. Masoneria nu a fost niciodată o organizaţie monolitică. Au existat „curente”, scindări şi chiar infiltrări. Relevant în acest sens este scandalul Lojii „Propaganda Due (P.2)” din Italia, în fapt o complexă operaţiune a K.G.B.ului sovietic, operaţiune de care nici fostul dictator român nu a fost străin. De altfel, spectaculoasele succese internaţionale înregistrate de Nicolae Ceauşescu în anii 1960-1970 se explică prin apartenenţa acestuia la masoneria revoluţionară. Liderul de la Bucureşti fusee cooptat în Loja P2 (ca membru simpatizant şi nu „iniţiat” cum deseori s-a vehiculat) în fapt, o uriaşă operaţiune K.G.B.-istă la care şi-au dat concursul toate serviciile secrete aparţinând ţărilor satelite Moscovei.

K.G.B.-ul şi loja masonică P2 i-au oferit lui Ceauşescu cheia spre deschiderea uşilor marilor cancelarii europene. Practic, începând cu 1966, liderul României comuniste a fost unul dintre favoriţii statelor occidentale atunci când venea vorba de relaţiile cu ţările din „Blocul sovietic”. Constanta oferită de P2, de care KGB nu era străină, i-a permis lui Nicolaie Ceauşescu să joace cu succes rolul de răzvrătit al Tratatului de la Varşovia, în momentul „Primăverii de la Praga”, şi să aibe acces ulterior, la Washington, Paris, Londra sau Bonn, şi implicit la un ajutor financiar şi tehnologic necesar proiectelor sale de industrializare. Situaţia era convenabilă inclusiv pentru KGB, care avea astfel prilejul ca, prin spionajul românesc, să penetreze structurile N.A.T.O.

Totul părea să meargă perfect pentru liderul comunist de la Bucureşti. Avea recunoaştere internaţională, avea acces la finanţare, nu supăra Moscova, şi Bucureştiul devenea un punct important pe harta diplomatică a lumii. Pe banii României, Ceauşescu avea să sprijine revenirea masonului Juan Peron la conducerea Argentinei, de altfel un important membru al P2, prieten apropiat al lui Licio Gelli. Începând cu anii `70, Gelli, cu sprijinul securităţii, va realiza afaceri comerciale avantajoase cu România, primele dintr-o lungă serie, Gelli câştigând astfel numeroase comisioane din comenzi ale statului român.

„Ceauşescu a fost îmbrobodit de masonerie prin Propaganda Due”

Cuvintele de mai sus aparţin generalului de securitate Nicolae Pleşiţă şi au fost declarate în cadrul unui interviu publicat în nr.4 al revistei „Lumea Magazin” din anul 2000, cu titlul „Politică şi servicii secrete”

Din acest amplu interviu vă prezentăm spre analiză numai părţile de text care fac referire directă la masonerie:

Reporter: Ceauşescu a fost mason?

4

N. Pleşiţă: Eu nu l-am cunoscut pe Licio Gelli. Ştiu însă lucrarea... Indirect, masoneria l-a îmbrobodit mult pe Ceauşescu prin Propaganda Due.

...................................................................................................................................

Reporter: Aţi prins vreun mason?

N. Pleşiţă : Numai unul? Inclusiv pe Gelli. Se băgase pe sub pielea celor de la Comerţ Exterior. Mergea pe comerţul cu arme. L-am depistat cu reţeaua noastră din masonerie, pe care o vom menţine chiar de vor crăpa cei care nu-s de acord. Am jucat cartea în interesul României. Gelli a fost băgat la noi de masonerie, dar era şi mafiot. Idioţii noştri au fost îmbrobodiţi de Gelli, care a pătruns la Ceauşescu şi noi nu l-am prevenit. Mai mult, i l-am băgat pe gât lui Ceauşescu! Cu Gelli sau făcut de toate. Masca nu putea ţine prea mult. Doicaru şi Pacepa au colaborat cu el. Eu nu eram acolo. A ieşit un scandal teribil, legat de Serviciul de Informaţii Externe şi mai ales de noi. Am pus căpăstru la Romtehnică pentru exportul de armament. De când erau şi consilieri prezidenţiali Pacepa şi Doicaru se spurcaseră la acţiuni de anvergură şi îi serveau pe tavă lui Ceauşescu tot felul de personalităţi. Pacepa a avut rolul principal în aducerea lui Gelli. Primirea la şeful statului este o chestiune diplomatică. Aşa a ajuns şi Iosif Constantin Drăgan la Ceauşescu. El avea nişte posibilităţi în Italia, venea prin ţară. A făcut promisiuni şi Ceauşescu l-a primit de câteva ori. Drăgan a avut contribuţia lui la dezvoltarea marketingului nostru, dar pe Ceauşescu nu l-a mulţumit şi s-a supărat................................................................................................

În 1990, Gelli a declarat presei că „românii nu sunt pregătiţi să recupereze conturile lui Ceauşescu”. Altfel spus, Gelli a confirmat existenţa acestor conturi, dând a se înţelege că datorită legăturii pe care o avea cu agenţii Securităţii înfiltraţi în Italia, cunoştea locaţia acestor sume uriaşe de bani.

Cu cinci ani mai târziu, în 1995, Licio Gelli a fost de zece ori la Timişoara, Oradea şi Bucureşti. El a fost surprins de un reporter al săptămânalului „Verona Sette” pe aeroportul Catullo, în momentul în care se întorcea din România. „Domnule Gelli, este primul voiaj în România?”, a întrebat reporterul. „Nu, cred că este al zecelea” a răspuns sec Gelli.

Chiar dacă începând cu anul 1976, Loja P.2 a fost oficial închisă, iar membrii acesteia dispersaţi în cadrul altor loji aparţinând Marelui Orient al Italiei, Licio Gelli îşi va continua activitatea conspirativă fiind sprijinit în continuare de K.G.B. În timp, locul Lojii P.2 va fi luat de o nouă creaţie a Kremlinului, mult mai complexă, denumită Societatea Pinto, care este un adevărat cuib ocult unde „roiesc” mai multe grupări autonome: oameni politici de primă importanţă, loje masonice, sevicii secrete şi mafie.

Fostul demnitar PCR povesteste ce oferte de afaceri a primit, dupa 1990, de la Licio Gelli, fostul sef al masoneriei italiene si apropiat al lui Ceausescu.

Ghana, anii ‘90. Foarte bogata in aur, fosta colonie britanica din Africa isi deschide larg portile catre capitalul strain. O noua legislatie miniera atrage fluxuri de bani din toata lumea, de la corporatii occidentale pana la guvernul chinez.

Vietnam. In aceeasi perioada, comunistii de la Hanoi aplica "Doi Moi", o politica de reforma economica asemanatoare cu Perestroika. "Rosiii" nu renunta la putere, dar incurajeaza investitiile straine.

5

Arezzo, Italia, 1994. In vila sa din Toscana, o regiune cu traditie in prelucrarea metalelor pretioase, fostul mare maestru al lojii masonice Propaganda Due (P2) il primeste cu bratele deschise pe un fost demnitar comunist din Romania. Licio Gelli era un vechi prieten al nomenclaturistilor de la Bucuresti, iar legaturile lojii sale cu Nicolae Ceausescu fusesera atat de stranse, incat multi se intrebau daca nu cumva dictatorul insusi facuse parte din

Intalnirea din "fortareata"

"Ce reduta avea! Cate usi automate, am ramas uimit!" Cornel Burtica, fost ministru al comertului exterior in regimul Ceausescu, a fost demnitarul care a intrat, in 1994, pe poarta "fortaretei" lui Gelli din Arezzo. Intalnirea dintre cei doi urma sa deseneze un triunghi al banilor GhanaVietnamItalia.

In premiera, Burtica relateaza, pentru "Evenimentul zilei", detaliile acestei discutii de taina. "M-am trezit contactat de niste persoane interesate de la Florenza, sa intru in afaceri cu ei. Profitand ca am fost intr-o vizita de afaceri la Elektra SPA firma cu care m-am asociat m-au contactat si invitat la Florenza, la Hotel Castel. In acest loc, am constatat ca mai erau doar cateva persoane, foarte putine." Intrunirea restransa la care ajunsese Burtica era o reuniune a masonilor. "Intentia lor era sa ma bage in francmasonerie. Era o loja inrudita cu Propaganda Due".

Fondul din Vietnam

De la reuniune, Burtica este condus la Arrezo, la Licio Gelli, afacerist cu conexiuni variate, de la guverne pana la Mafia. Pretextul: "Voia sa atraga Romania sa-l sustina la Premiul Nobel pentru Literatura".

Burtica a mers mai departe: "Eu am facut pe prostul, sa vad ce e, sa aflu mai multe. Cand m-am convins, am scapat de ei".

Fost ambasador in Maroc, el pastrase legaturi in tarile africane, avantaj vizat si de Gelli. "Voiau o aventura cu comert de aur, asta fiindca eu aveam relatii foarte bune in Ghana. Doreau ca eu sa aduc aur din Ghana in Italia, iar ei il prelucrau in Peninsula. Am zis: "Nu ma bag in chestii ilegale"". P2 fusese declarata chiar de justitie organizatie mafiota.

In mod normal, aurul se comercializa prin banci, cu garantii, certificate de provenienta. "El voia sa treaca muntii cu catarul. "Sirul propunerilor lui Gelli a continuat, intr-o nota asemanatoare. Astfel, el dorea sa-l atraga pe Burtica in loja, pentru a obtine influenta politica si bani din Romania. Marele maestru al Propaganda Due avea si alte intentii: afaceri in Romania, printr-un mare lant de magazine.

Cel care-l introdusese pe Burtica la Gelli era Francesco Pazienza, un locotenent al Marelui Maestru. Si el i-a facut o propunere tentanta. "Planul era de a lansa in Vietnam un fond de investitii, cu implicarea guvernului american.

"E pacat sa nu profitam", imi spunea Pazienza. Imi cereau, la schimb, servicii pentru cauza, dar eu doream sa dorm linistit." Pazienza era un fost agent al serviciilor secrete italiene. Unul dintre apropiatii lui, Michael Ledeen (acum teoretician al neoconservatorismului american), a fost, in anii ‘80, consultant al SISMI serviciile de informatii militare italiene. Ulterior, Ledeen a lucrat si pentru Casa Alba.

ANI '90 Masonii Nastase, Roman, Stanculescu"

"In Italia, masonii mi-au spus si cine sunt masonii români: mi-au spus de Adrian Nastase, de Victor Athanasie Stanculescu, de Petre Roman", afirma Cornel Burtica. El adanceste misterul din jurul interlocutorilor lui din Peninsula: "Masonii din Italia erau legati de Vatican si de Opus Dei".
6

Pasionat de masonerie si de istoriile cu cavaleri templieri, Burtica nu era la prima intalnire de acest fel. "In 1990, un reprezentant al masoneriei din Olanda mi-a propus sa preiau loja din Romania, si mi-a tinut o prelegere o noapte intreaga. L-am intrebat: "Nu ma casapiti daca incalc juramantul?". "Nu, domnule!", mi-a raspuns."
Personajele

LICIO GELLI. Mare Maestru al Propaganda Due (P 2), factiunea clandestina a Lojei Orientale a Italiei. P2 a fost interzisa dupa ce a fost descoperita, in 1981. Gelli a fost implicat in numeroase scandaluri, de la fraudarea bancii Vaticanului (Banca Ambrosiano) pana la planuri de instalare a unei guvernari paralele a Italiei. Conectat la personaje si organizatii influente, de la Silvio Berlusconi (care a facut parte din P2) pana la mafiile italiene, serviciile secrete si importanti oameni de afaceri. A fost arestat in Franta, unde se refugiase in 1998. Era impreuna cu amanta lui, o romanca. In gradina vilei din Arezzo au fost gasite ingropate 170 de kilograme de lingouri de aur. Gelli a fost eliberat ulterior. Are 87 de ani.
FRANCESCO PAZIENZA. Fost ofiter al SISMI serviciile militare de informatii ale Italiei, membru al P2. A fost gasit vinovat de protejarea membrilor organizatiei de dreapta Ordine Nuovo care au pus la cale atentatul de la Bologna (din 1980), soldat cu 85 de morti.
EDUARDO EMILIO MASSERA. Militar argentinian, membru al gruparii de ofiteri care a indepartat-o de la putere, in 1976, pe Isabel Martinez de Peron. Massera a condus apoi junta militara din fruntea Argentinei. Apartenenta lui la Propaganda Due a fost dezvaluita la inceputul anilor ‘80. Inchis pe viata pentru tortura si alte violari ale drepturilor omului, a fost gratiat in 1990.
STEFAN ANDREI. "Ceausescu a facut afaceri cu ei". Stefan Andrei, un alt fost apropiat al lui Ceausescu, a relatat pentru EVZ cateva dintre culisele relatiei dintre regimul comunist din Romania si Licio Gelli.

EVZ: Ce afaceri facea Licio Gelli in Romania?

Stefan Andrei: Nu, nu, atunci nu raspundeam eu. Noi vindeam foarte multe confectii in Italia, unde puneau ei marca, daca nu cumva si haina asta....

A dumneavoastra e de la Licio Gelli?

Da, bun, aia cu P 2, radem de astia care spun, a, ca Ceausescu a fost in P 2. Avea relatii, se cunostea.

Mai, da, mai. S-a cunoscut cu unul dintre oamenii lui, Eduardo Massera, care a fost unul dintre complotistii aia care au omorat in Argentina, care a fost in trioul ala militar, cand au luat ei puterea. Massera a fost la Bucuresti. "Organizatia avea bani negri in Austria".

Si cu Gelli cum s-a cunoscut?

Nu stiu. Dar stiti, cand a fost arestat, era impreuna cu o romanca.
7

Nu, dar nu, nu ne bagam in chestii din astea. Ceausescu era asa de incapatanat de independenta lui, incat singura sa dependenta a fost cea de insulina, cand a trebuit sa i se faca o injectie si a intrat in categoria insulinodependent. Dar, sa intre intr-o organizatie cu P 2, cu.... Mai depindea si de cultul personalitatii. Nu accepta asa ceva, sa fie dependent de cineva. Aceasta organizatie, se stia, avea si bani negri, prin Austria. Si el zicea, mai, nu se poate, nu ne bagam, ca se afla. Ei mai lupta si intre ei, sunt agenti mascati, ne compromitem aici.
LEGATURI

Afaceri cu romanii inainte si dupa ‘89

Licio Gelli si P 2 au avut legaturi trainice cu regimul comunist din Romania, Ceausescu fiind suspectat, fara a se putea confirma vreodata, ca ar fi facut parte din aceasta loja masonica. Nicolae Plesita, fost sef in Securitate, a declarat ca Gelli ar fi fost implicat si in comertul cu arme produse in Romania. Potrivit unor ofiteri SRI intervievati de EVZ in 1998, apropiati ai lui Gelli ar fi fost implicati si in operatiunea de contrabanda de combustibili in Iugoslavia, cunoscuta sub numele de "Jimbolia". Ulterior, tot EVZ a dezvaluit ca avocatul lui Gelli, Giangiorgio Spiess, care a finantat, in anii ‘70, si prima afacere a lui Silvio Berlusconi, a fost si partenerul lui Cristian Burci si Dumitru Crestin.

Spre sfarsitul secolului XX, francezul Pierre Carpit lansa o informatie senzationala: Nicolae Ceausescu, tiranul din Romania, ar fi fost francmason! Afirmatia se baza pe declaratiile si insemnarile lui Licio Gelli, faimosul Venerabil al Lojii "Propaganda Due". Dupa ce "odiosul" a fost impuscat in capitala Basarabilor (locul si momentul executiei fiind foarte simbolice), informatia lui Carpit este preluata de rusul Lolii Zamoiski si face valva prin Estul Europei. Unii masoni au dezmintito, altii nu; si sunt cazuri de autori, precum Yves Stavrides, care declara ca Nicolae Ceausescu a dorit sa faca parte din Masonerie, caci era ahtiat dupa uniforme, medalii si ceremonial. Lucrurile sunt, insa, mai complicate si mai grave: Nicolae Ceausescu a fost, probabil, initiat in anul 1966 si se va dovedi unul dintre principalii actanti ai Comunismului in penetrarea Francmasoneriei Universale. L-a oprit doar tradarea lui Pacepa si scandalul Lojii P2.