Studiu sociologic



Yüklə 0,64 Mb.
səhifə2/10
tarix12.01.2019
ölçüsü0,64 Mb.
1   2   3   4   5   6   7   8   9   10

Constatări de bază


  • Atât cadrele didactice, cât și părinții și copiii conștientizează și indică asupra elementelor care restricționează accesul unor categorii de copii la studii. Accesul la studii este restricționat copiilor care au frecventat instituțiile rezidențiale, copiii din familiile social-vulnerabile, copii cu dizabilități fizice sau intelectuale.

  • Copiii cu dizabilităţi sunt categoria cu cel mai înalt nivel de restricționare a accesului la învățământ în instituțiile de masă;

  • Percepțiile predominante numeric cu referire la copiii cu dizabilităţi sunt cele de natură exclusivistă, recomandând îngrijirea acestora în familie sau plasarea în instituții rezidențiale, în detrimentul includerii în instituții de învățământ de masă;

  • Totodată, tendințele în timp sunt pozitive, ponderea părinților care optează pentru includerea copiilor cu dizabilităţi în școlile de masă crescând față de nivelul înregistrat în anii precedenți;

  • Percepțiile și atitudinile populației (cadre didactice, părinți, elevi) față de includerea copiilor cu dizabilităţi sunt diferite în funcție de tipul de dizabilitate a acestor copii. Cu referire la dizabilitățile fizice predomină acceptările, în schimb dizabilitățile intelectuale sunt preponderent respinse în sensul includerii acestor copii în instituțiile de învățământ de masă;

  • Nivelul maxim de respingere este manifestat față de copiii cu deficiențe intelectuale și de auz. Acest lucru este valabil pentru toate grupurile țintă a studiului – cadre didactice, părinți, elevi;

  • Atitudinile favorabile față de incluziunea copiilor cu dizabilităţi sunt puternic propulsate de propriile experiențe de contact a respondenților cu această categorie de copii. Studiul demonstrează că cadrele didactice în instituțiile de învățământ în care sunt la moment încadrați copii cu dizabilităţi sunt mult mai deschiși spre incluziune decât cadrele didactice din instituțiile fără copii cu dizabilităţi;

  • Toleranța și sensibilizarea sunt avantajele pentru copiii fără dizabilităţi, percepute în urma includerii în școlile de masă a copiilor cu dizabilităţi;

  • Beneficiile pentru copiii cu dizabilităţi în urma includerii în școlile de masă sunt integrarea mai complexă a acestora în societate, o dezvoltare și socializare mai bună;

  • Riscurile care îi vizează pe ceilalți copii în urma includerii copiilor cu dizabilităţi în percepția audiențelor sunt scăderea rezultatelor didactice – restanțe, dificultăți în însușirea programului, dar și teama de apariția de conflicte;

  • Riscurile care îi vizează pe copiii cu dizabilităţi, asupra cărora se indică, sunt discriminarea în general, violența verbală, psihologică, dificultăți în însușirea programului, dificultăți din cauza lipsei condițiilor speciale în cadrul instituțiilor de învățământ de masă;

  • Gradul de pregătire a instituțiilor de învățământ de masă pentru incluziunea copiilor cu dizabilităţi este puternic contestat, pus la îndoială de cadrele didactice și părinți. Principalele elemente lipsă sunt condițiile tehnice și asigurarea cu personal specializat;

  • Discriminarea (în orice formă) în școli nu este un fenomen lipsă. Unul din zece cadre didactice semnalează existența cazurilor de discriminare în instituțiile în care activează. Elevii din familiile social-vulnerabile și copiii cu dizabilităţi sunt categoriile cel mai des victimizate;

  • La fel copiii din familiile social-vulnerabile și copiii cu dizabilităţi sunt categoriile de copii cel mai des neîncadrate în învățământ;

  • Atât ca și percepție, cât și ca raportare la experiența concretă violența în școli rămâne parte a realității. Douăzeci la sută din elevi au semnalat incidența sporită a violenței fizice iar patruzeci la sută a violenței verbale, aplicate elevilor de către cadrele didactice în instituțiile de învățământ pe care le frecventează.

REZULTATELE STUDIULUI


Studiul a vizat atitudinea populației cu privire la includerea copiilor cu dizabilităţi prin mai multe dimensiuni, și anume:

  1. Tipul publicului, ce a determinat realizarea studiului în trei audiențe cu raportare specifică la sistemul de învățământ - îngrijitori, elevi, cadre didactice;

  2. Tipul dizabilității, fiind măsurată atât atitudinea generală în cazul utilizării sintagmei copii cu dizabilități cât și dizabilități distincte: deficiențe locomotorii, de auzi, văz, comunicare, mintale și dincolo de dezabilitate adițional incluziunea copiilor din instituțiile rezidențiale;

  3. Gradul de personalizare, pe de o parte atitudinea față de incluziunea copiilor cu dizabilităţii în general dar și modelate situații mai personalizate de incluziune a acestora: în clasa frecventată de copilul îngrijitorului intervievat, în propria clasă a copilului intervievat sau în cazul profesorilor în clasele în care acesta predă.

Legislația Republicii Moldova cu privire la dreptul la studii este una complet incluzivă, dreptul la învățământ fiind unul universal și în mare parte garantat de stat. În special învățământul primar și gimnazial sunt trepte obligatorii și formal asigurate complet din contul statului. Totodată, incluziunea completă în învățământ nu este asigurată din varii motive, tendințele generale având un caracter mai degrabă negativ (cu ratele fiind în descreștere).

Pe fundalul creșterii continue a ratei de cuprindere a copiilor în învățământul preșcolar (de la 44,1% în anul de învățământ 1999/00 la 79,6% în anul de învățământ 2011/12), cuprinderea în învățământul primar și gimnazial în perioada vizată a cunoscut tendințe atât pozitive cât și negative, iar per total perioada dată a rezultat cu o reducere semnificativă a gradului de cuprindere.

Învățământul primar înregistrează în anul 1999/00 o rată de cuprindere egală cu 100,1% și se reduce către anul 2011/12 cu șase puncte procentuale (93,8%).

Cuprinderea în învățământul gimnazial este sub cea din cel primar, a înregistrat o lentă creștere în anii 1999/00 – 2005/06 (de la 90,7 la 93,0) , ca apoi să urmeze o reducere la 87,5 în 2011/12.

Figura . Gradul de cuprindere în niveluri educaționale, 1999/00-2011/12 (rata brută de cuprindere)


Sursa: Biroul Național de Statistică

Rata brută de cuprindere şcolară în toate nivelurile de învăţământ – reprezintă numărul total al copiilor/elevilor/studenţilor cuprinşi in toate nivelurile de învăţământ, indiferent de vârstă, ca raport procentual din totalul populaţiei din grupa oficială de vârsta corespunzătoare tuturor nivelurilor de educaţie (3-23 ani).

Reieșind din definiția indicatorului de cuprindere în învățământ, proveniența cazurilor de necuprindere poate reieși din mai multe situații. Ipotetic vorbind, un copil de vârsta corespunzătoare unui anumit nivel de învățământ poate să nu fie înscris la o școală din mai multe motive:

  • Își face studiile în afara țării, deși formal (și statistic) este cetățean al RM. Acest factor este actual în cazul țării noastre, în condițiile fluxurilor migraționale sporite;

  • Din cauza situației sociale vulnerabile a familiei, când lipsa mijloacelor financiare necesare pentru vestimentația copilului, asigurarea cu obiectele necesare pentru școală etc.) sau chiar implicarea copiilor în muncă cauzează abandonul școlar;

  • Din cauza stării de sănătate (integritate) a copilului, aici referindu-ne tocmai la copiii cu dizabilităţi,care cauzează neincluderea acestuia în învățământ.

Acest ultim factor și constituie obiectul de bază a acestui studiu, fiind pusă în discuție tocmai incluziunea copiilor cu dizabilităţi în instituțiile de învățământ de masă1. Din totalul gospodăriilor incluse în studiu 3,3% aveau cel puțin un copil cu dizabilitate. Matematic, în cazul în care dreptul la studii acestor copii nu este asigurat și exercitat, rata de cuprindere în învățământ per total pe țară este diminuată cu câteva procente.

Adițional, obiectul studiului vizează nu doar includerea copiilor cu dizabilităţi în sistemul de învățământ, ci înrolarea acestora în instituții de învățământ de masă, de rând cu restul copiilor.

Este de așteptat că tratamentul special, necesar în cazul dat, constituie o provocare pentru toți actorii parte la învățământ, atât cadrele didactice, cât și elevii și părinții acestora. Măsura în care sistemul de învățământ este pregătit sub aspectul tehnico-metodic pentru includerea acestor copii, măsura în care corpul didactic și ceilalți elevi vor fi pregătiți psihologic și emoțional. Acestea sunt întrebările elocvente la punerea în discuție a subiectului cu privire la includerea copiilor cu dizabilităţi în instituțiile de învățământul de masă.



Yüklə 0,64 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   10




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə