World health organization

NAŢIUNILE UNITE COMISIA ECONOMICĂ PENTRU EUROPA	ORGANIZAŢIA MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII OFICIUL REGIONAL PENTRU EUROPA

ÎNTRUNIREA PĂRŢILOR PROTOCOLULUI

PENTRU APĂ ŞI SĂNĂTATE LA CONVENŢIA

PRIVIND PROTECŢIA ŞI UTILIZAREA

CURSURILOR DE APĂ TRANSFRONTALIERE

ŞI LACURILOR INTERNAŢIONALE

a doua întrunire a grupului operaţional

pentru Fenomene Meteorologice Extreme

Geneva, 27 – 28 Octombrie 2009
Punctul 3 de pe ordinea de zi

Recomandări privind Aprovizionarea cu Apă şi Canalizare în cazul Fenomenelor Meteorologice Extreme

PROIECT

VERSIUNEA IUNIE 2009

Prefaţă

„Cine va putea rezolva problemele apei vor merita două Premii Nobel, unul pentru pace şi unul pentru ştiinţă” (Preşedintele J. F. Kennedy)”

Multe state din zona europeană au fost martorele unui număr tot mai mare de fenomene meteorologice extreme, adesea cu caracter pronunţat de dezastre, asociate unui număr semnificativ de decese premature, boli şi mutarea forţată a comunităţilor. Datorită acestei asocieri între fenomenele meteorologice extreme şi starea de sănătate a populaţiei, supravieţuirea şi bunăstarea se află în centrul atenţiei comunităţilor ştiinţifice şi decizionale. Pentru a preveni sau limita aceste efecte nedorite, s-a apelat la câteva politici de adaptare care includ şi managementul riscului dezastrelor hidrologice naturale prin măsuri structurale şi nestructurale, inclusiv managementul mediului şi al apei, utilizarea terenului şi planificare urbană, aplicarea ştiinţei şi tehnologiei, parteneriat şi networking, instrumente financiare şi, la final dar nu în ultimul rând, protecţia facilităţilor esenţiale precum asistenţa medicală şi aprovizionarea cu apă şi canalizare. Într-adevăr, aprovizionarea cu apă şi facilităţile de canalizare reprezintă factori cheie pentru sănătate în condiţiile fenomenelor hidro-meteorologice extreme care necesită o atenţie specială pentru implementarea, în context intern şi internaţional, a măsurilor de adaptare la schimbările şi la caracterul variabil al climatului.

În faţa acestor noi scenarii cu variaţii climatice, reconsiderând obiectivul principal al Protocolului pentru Apă şi Sănătate şi în conformitate cu articolul 16, a fost creat un Grup Operaţional pentru Fenomene Meteorologice Extreme (GOFME) la prima întrunire a Părţilor Protocolului pentru Apă şi Sănătate (Geneva, 17–19 ianuarie 2007) pentru a asista Părţile în implementarea prevederilor Protocolului prin realizarea Programului de Lucru 2007-2009 aprobat.

Ministerul Mediului din Italia a obţinut preşedinţia Grupului Operaţional pentru Fenomene Meteorologice Extreme (GOFME).

Prima întrunire a Grupului Operaţional pentru Fenomene Meteorologice Extreme (GOFME) a avut loc la Roma (21-22 aprilie 2008), sub organizarea Ministerului Mediului din Italia, şi a aprobat planul comun de lucru incluzând:

(a) contribuţia la dezvoltarea politicilor pentru apă şi adaptare în strânsă cooperare cu Grupul Operaţional pentru Apă şi Climă

(b) contribuţia la atelierul internaţional de la Amsterdam privind apa şi adaptarea la schimbările climei

(c) revizuirea / comunicarea bunelor practici şi a măsurilor de adaptare la nivel naţional în domeniul fenomenelor meteorologice extreme şi al schimbărilor climatice

(d) dezvoltarea Recomandărilor pentru aprovizionarea cu apă şi canalizare în cazul fenomenelor meteorologice extreme (RAAI), pentru a susţine şi asista Statele în dezvoltarea programelor de limitare a daunelor.

Statele partenere care s-au oferit să participe grupul de redactare pentru dezvoltarea acestor recomandări, printre care Azerbaijan, Republica Cehă, Ungaria, Italia, Olanda, Slovacia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, ca şi Organizaţiile Internaţionale precum Asociaţia Feminină din Armenia pentru Sănătate şi Mediu, Organizaţia Mondială de Meteorologie şi Oficiul Regional pentru Europa al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii au adus un aport esenţial la dezvoltarea recomandărilor.

1. INTRODUCERE: UNDE NE AFLĂM

1. FENOMENE EXTREME ŞI DEZASTRE

1. 
   fenomenele meteorologice extreme precum inundaţiile şi furtunile sunt dezastrele naturale cel mai frecvent observare¹ în ultima sută de ani², totuşi frecvenţa lor a cunoscut o uluitoare tendinţă crescătoare la nivel mondial şi la nivelul Regiunii Naţiunilor Unite – Comisia Economică pentru Europa (Figura 1).
   

Figura 1 – Date Globale şi la nivel UNECE privind recurenţa fenomenelor extreme

2. 
   Deşi s-a observat o uşoară scădere a numărului de decese în ultimii zece ani – care poate fi explicată parţial printr-un sistem îmbunătăţit de reacţie în cazuri de urgenţă – numărul de persoane afectate de dezastre, definit ca: persoanele care necesită asistenţă imediată în timpul dezastrelor, respectiv articole fundamentale de supravieţuire precum hrană, apă, adăpost, canalizare şi asistenţă medicală de urgenţă³, se ridică la câteva milioane în Regiune, indicând o creştere de aproximativ 400% a numărului de persoane afectate în timpul ultimilor două decenii comparativ cu perioada 1970-1989, respectiv peste 38 milioane faţă de 8 milioane (Fig. 2). Totuşi aceste cifre înfăţişează doar vârful aisbergului, întrucât ele se referă DOAR la dezastre, neincluzând în Regiune numărul total semnificativ de fenomene meteorologice nefavorabile care nu întrunesc criteriul de dezastru conform bazei de date EMDAT, dar care au un impact important asupra sănătăţii şi mediului şi care produc multe daune sociale printre care costurile reparatorii pentru servicii şi infrastructurile de transport, locuinţelor, activităţilor sociale şi sistemului de sănătate.
   
   
   

Figura 2 – Populaţia afectată de fenomene extreme în Regiunea UNECE

3. 
   Este necesar să se consolideze măsurile preventive care să limiteze efectele daunelor directe şi care să asigure principalele necesităţi pentru supravieţuire precum apa, canalizarea şi asistenţa medicală pentru cazuri de urgenţă şi care să prevină pericolele prezentate de temperaturile extreme, creşterea temperaturii apei, lipsa apei, contaminarea biologică şi chimică a apei şi alimentelor, bolile infecţioase. Astfel, politicile de adaptare dezvoltate pentru a face faţă condiţiilor climatice în schimbare trebuie să includă strategii de reducere a pericolelor prezentate de dezastre, dar şi strategii pentru riscul general al fenomenelor climatice precum inundaţiile riverane, maritime şi viituri, valuri de căldură şi de frig, secetă prelungită şi, chiar dacă acestea nu respectă criteriul dezastrului, pot prezenta un risc major pentru sănătatea şi bunăstarea populaţiei. Conform datelor studiate, aceste fenomene extreme sunt atât de frecvente încât vom începe să le considerăm fenomene meteorologice extreme frecvente.
   
   
   
4. 
   Dovezile relevă că aprovizionarea cu apă şi canalizarea reprezintă factori esenţiali pentru sănătate în aceste condiţii critice, iar schimbarea climatică acţionează ca un potenţator pentru toate slăbiciunile acestor servicii în ceea ce priveşte reţelele existente, calitatea performanţelor în cazuri de urgenţă, implementarea dezvoltărilor tehnologice şi livrarea serviciilor în condiţii de siguranţă. În afara inundaţiilor, lipsa apei în mai multe părţi ale lumii poate limita şi mai mult accesul la apă pentru igienizare, şi în consecinţă poate majora impactul asupra sănătăţii şi poate limita capacitatea naturală a ecosistemelor de a asimila deşeurile. În oraşele mari lipsa apei reduce capacitatea de auto-curăţare a sistemelor de canalizare, iar inundaţiile agravează revărsările acestor sisteme şi generează poluare. Alimentarea şi tratarea apei devin tot mai costisitoare energetic şi financiar odată cu schimbările climatice, provocând conflicte între politicile de adaptare şi cele de reducere a daunelor.
   

2.