*• Biblioteca Centrală Universitară "Lucian Blaga" Secţia de împrumut U/bia luntrea lui caron roman ediţie

ni.¹

CD

de • Ic. su ; cit:

să trec pe la soţii Salva şi după 1 oi > ■ > a tratamentului. Trece :im, în chin ii , ¹ oriofeburiie mă făceau să b"t cald^j .ii ' Pcntra mine aceste vizite deveneau c „oască. Găseam în casa Salva o atmosîua , in care neliniştile zilqi se curmau : Aici la voi, găsesc încă un coi; de p

L \d mă duceam la soţii Salva ştiam câ v< eres de reculegere. Probabil că şi ei căutau s..

0 O'_t", două, hărţuielile şi grijile vieţii comcIj s'm^ara că nivelul şi'calmul conversaţiilor c î . v t tun cu un efort do voinţă. Aceasta se în'în

i nci cînd fiecaic dintre noi avea griji cu < stingherească pe celălalt. Oi'icum, sociabil

dusă la un minim în cursul anilor, înflorea. Printre interesele varii şi subtile ale doa'"¹

1 ini găsit şi pe acela pentru poezie. Ea c >^c qm nele ei n-ar fi deschis un volum de vera .

,tit cu ora pentru această lcc'ură. Dar d<> Ea se delecta uneori, recitind pt .iti j ;ate pe dinafară.

171

îi , ui

la i x li ini .îţur ^f, ^

L CC'¹

1 ÎK

e la sti

■ ţi c

avea i; ! pentr

Unco: reţinui

nu v>.i i clo.

I

*'-.tr-o zi am descoperit că doamna Salva avea şi o >tecâ cu opere muzicale, printre care mai ales „db-\ de la Bach la Beethoven. Şi astfel ascultam, împr< ~ i cu soţii Salva, cîte-un concert. Citeodată acela _:i ■ort dirijat de mai mulţi dirijori cu renume mondia', ., « icercam cu priceperea ce-o aveam ficştecare să facr >\ comparaţie între posibilităţile unuia şi ale celuilalt Doamna Salva asculta cu urechea şi cu inima, fredonî' > , uneori fragmente, mai caracteristice. Profesorul Sal' asculta cu toată fiinţa, dar fără comentarii. Eu asculU. la figurat, transpunînd totul în poezie. Ca să tachin puţin pe doamna Salva, care urmărea cu multă Iu; aminte diferenţele de interpretare de la dirijor la dirij eu băgatei' i înti-adins pe aceşti maeştri ai baghe; • «\ t du-i îjaţi de orchestră". Găseam că de aceşti ; se face 'x mare caz. Aprecierea nu mi-o susţine.) ■ ntă sei l itatoa, voiam totuşi să arăt că de Beethov -i publivul n-a făcut niciodată atîta caz ca de v? 'i de orchestră", oaie îi interpretează opera : ,X\.. f/,ri publicul, mai ales cel feminin, pieţuieşte

'>ri în cn< a Rrlva şi poezie. ^

otxir n.:\ poitea să citesc ţi din vuli mjlj a '• e*j '1 mai ales poeziile din primul * '■■• >a Ileana s-a învoit şi cu \^ . I e anevoie mă hotărâm însă :; -"aci soarea mea de

b\ '^ind cu toî'jl { r. s »-.m cu desâvîi -°et irenlat de cl< aTip szic, suunc.vi..

iert. 3 ierdut'

cia l

a. Cu tir >le din i îin i socn

v.daiă. c iliologic

ns eu aceste pe

i unei doar în £

■!.cofanul lui.

Nu s'mt eu

că port în r

Identitatea de c

De la o zi la alia, doamna S

spurc im, părea mereu rnai p

âd în afara de orele cînd lucra

172

de ş ?tul i

urgul

8 orice muncă de

Lukii. Termenul cirCumscria o anxu care oamenii păreau .sa fie cuprinşi. A îi ncii însemna să ai un orar precis, să simţi condici de prezenţă, şi să munceşti după o fixa prin ucaz fără a se ţine seama, de pu­. Munca normată era de fapt o metodă de dorinţei de a mai trăi. în cîteva săptâmîm ituror cetăţenilor s-a schimbat din temelii. Se la alv;! mă duceam mai rar, căci de la o vreme amîndoi i peste măsură de obosiţi. Ne trebuia timp, de fearc dată, pînă să urnim din loc o conversaţi?, în de contingenţele plumburii ale zilei. Prefacerile în ura socială şi economică. în felul de a trăi al oa-or se succedau într-un ritm ce-l resimţeam ev. şi ca un ţiuit în urechi. Şi oamenii nu voiau U d in amurgul lumii lor.

acesta se lăsa pe toţi umerii. Era r j^g o prezenţă atît de implacabilă că nimenea nu H| în realitatea ei. Greutatea văzduhului se făcea ^■.'Fizica. învăţată la şcoală, nu izbutise să ne f. flpe că văzduhul este o fantastică povară. Istoria c: ..'faceri, se angaja să ne d<

am. spuneam uneori Ilenei : ^Hb cele din urmă nu înţeleg de ce iii. cu . ^^H,să fii în eîmpul muncii. Cabinetul particular iţi e un suficient cîştig".

iii Ilenei luceau ca doi greieri. Nu i-am spus i dar mă aşteptam totdeauna să-i aud i îlipă la alta. Glasul ei cînta însă pe altă coardă : trăin eşti de cc^jle ce se pregătesc în ţara noastră ! le particulare ? Ce naiv eşti. încă n-ai p tot ce este particular e condamnat să dispară ? î viitor nu vom putea să existăm decit in funcţie de 'ujba ce-o avem în cimpul muncii. Nu va trece mult şi dea cine va mai primi autorizaţia de a locui la oraş ! fumai" robii, numai cei ce se găsesc în eîmpul muncii".

Mai tîrziu aveam să-mi aduc adesea aminte de acest uvînt al Ilenei. Ea vedea realitatea cu perspicacitatea linte care are clarviziunea directă a faptelor. Parcă ^r fi trăit pînă atunci în altă ţară, întf-o ţară unde pir-imice, spirituale firau deja pro*

173

consimte. Şi vorbea Ileana pe-un ghicitoare din cafea : „Nu vezi cum raurilc ?"
în 'întreprinderi, în instituţii, procesul de transformare a omului în rob va să se declanşeze cu toată forţa din momentul în care, în cursul anului 1948, vor apărea decretele de naţionalizare. în nu mai mult decît un an totul în ţară va lua altă înfăţişare. Peste toate va tiece tăvălugul care nivelează. Fericit va fi acela care va izbuti sa rămână în cîmpul muncii, cu toate că a fi în cîmpul . muncii va fi aidoma cu a avea un domiciliu forţat, siu cu a geme în sclavie. Vor bîjbîi prin ţară pretutindeni fârăf umoare, tăcuţi ca morţii, moşieri fără pămînt, indu . triaşi fără fabrici, ofiţeri deblocaţi, profesori comprim.. *i, avocaţi epuraţi şi foşti demnitari găsiţi nedemni de a mai ocupa vreo slujbă în aparatul funcţionăresc al statului. Paralele cu această destrămare a unei orînduiri sociala şi a claselor ,, privilegia te" de pină aci, va avea loc un nemaivăzut măciniş al conştiinţei de om.

Şi „omul nou" îşi va face loc la conducerea întreprin­derilor naţionalizate sau la conducerea instituţiilor de orice fel, care vor mai fi menţinute, sau care vor fi în­fiinţate din nimic. Şi omul nou va fi cel ce a lucrat pînă aci cu palma. Astfel tîmplarul cu maxilarele preisto­rice, al Bibliotecii Universităţii din Cluj, va ajunge direc­tor, cu rang de profesor universitar,, al acestei instituţii, una dintre cele mai mari pe ţară. Primul său act de clr-niuire şi de autoritate va fi selecţia după nici un criteriu a operelor literare, epurarea cu toptanul a rafturilor. Cărţile dintre cele două războaie vor fi „deţinute" şi arun­cate la beci în lăzi cu balamale, pecetluite într-un fel ca să nu mai poată fi deschise niciodată. Multe dintre operele literaro ale timpului, şi printre ele cîtcva chiar de-a^e mele, vor lua drumul morilor de hîrtie. Şi aceasta nu fiindcă poeziile mele ar fi bănuite de vreun conţinut po­litic subversiv, nu ! Ci pur şi simplu pentru că nou] director al Bibliotecii va citi în vreo notă prizărită 1 subsolul cutărui ziar din capitală că poezia lui Axent-

• 174

este ..mi '

■^ crit'n şi ct mori ai literaturii, vor ecti • • totul cu criminalitatea do război.

•, ca şŞ

îiziea

o doeîo-taii< ■ itate mile.

• parti-

V pai !i-

;. în

,.Oameni noi"' vor fi şi anume oameni vceh" uâdătoii gj societăţii buigheze, care pestf* noapte s-or i:, isfonna în unelte docile ale noii orînduiri. Unitatea dejmiin«ă în cr.re doamna doctor Salva se istoveşte pentru un derizoriu salar de stat este Institutul de Stomatologie. La con­ducerea acestui Institut s-a aciuiat nu de mu¹' riţă pe nume Malva Mogor. Voinică femeie. 1 femeie, care umbla greoi, cu intermitenţe ck ne:i$tcptată la vîrsta ei, parcă s-ar fi mişcai Motorul intim al acc'r.i tanc era o feroce c.r., ţja de a juca un rol de prim plan şi în nou Intre cele două războaie doctoriţa Malva TL-cipa la toate întrunirile politico, locale, ale tu delor la putere, ţinîncl cu 1 •-< o dtsfrînai d> cr.iT, peria pe mai m iii ?a' M 4va avei \ platitudini, tfaă limite Pi Ii • > vj' rtupâ t\->< în viaţă im să în^|_l.<.',inâ k_iSuiu.'i cu vîil'i.m' compromise ale part;Ji lor istoiiee. In lipsei u>* feminine, caie ar fi cVs mai reprde la ţiniă cu mijloace m.d viguroase, ce-i i/rau la î^d rcuţlt la importante Kispîntii ale vieţii * [...]

Aptitudini şi caiitu_fi, care timp de dccci putut impune într-un regim de concurenţa ' fost de mirare să nu aibă mai mult noroc su , âe j'^oî' colectiviste. Doctoriţa Malva Mogor * penLu timpurile noi. Ea a ghicit, după 23 A pyzh bine îneoho se îndreaptă lucrurile In \ Şi d;a]fv-lica if'.oskă a ajutat-o să-şi dosfa^c instinctv Ic. MrJ\a M'-.gor ajunge repede în h, tutu'uf do Stomatologie. Ea şi-a cumj^ă¹ at djn p;.'. ele anului 1943 broşurile de iniţiere în mu ea c⁵ Seciotelf) practicii Io prindea din aer, in.metic. ".'"""^ în pfir«-';t «-^ s*ănînească un institut mc ^J îşi m:uşe_¥tc cm¹ ^'f sistematică 7

- u

H^1	CC
'V	j ,i
fi	ci
S-.	r.ii
ar	Ii
re*--
r

lozincilor • ■■t al'a de i

p, , ni !a 175

u« '/.ie

is'i-r 3 uni

i i ă

, f A

tot Ic îi d3

, ii!.-? ».u -psrtd, ea se va ţin , tn bici ti

•roi ăv i,»U subalternii, ca • se rea lize

'.ptura blalinislă cu privise la popoarele in»

-Io şi pe coridoarele institutului, Malva ţi?»,

se'dă in spectacol, acuzînd în dieapta şi ta

<> luertwă cu suficientă conştiinţă U;e,

v de an o clată, sporirea normelor de lucru.

i ea nu .munceşte", ea „activează" dcr.

r stiletul ei răvăşit de nedemne ambiln,

o adevărată fobie faţă de femei, cu atit

de femeile de la institut. Bănuia m onca

una o posibilă .>l o probabilă concurenţă

° i ""'ti'iuV superioare orice întirxiere a

n nu şi pe a doctorilor. Nu

;i sele specialităţii. Rămasa

,r p ■ tucseriei, ea îşi acu7ă de

^_c{,. „,. ipia lor propria-i incapnc'-

^Â_p> . _£r >" pot mîndii ou -tept^t

Od isi în conflict c * '"Si- j

;> r "inâ cînd nu a< î^

iul , jh'mb ea era ^fT-

,ri rale zilei I 1 ' ^1

i, _t ,.ra ce da '^d

ie.

inti u în

si de ea. am uneori ] faţă de mine în idu-mi Ir u it la po

o U

ir •■ ir

yiii.il

■ de topor".

multe ori în cursul primăverii anului 1948 Ileana

mi s-a plîns de caznele inumane ce avea de îndurat

.na uneltirilor de şefă ale doctoriţei Mogor. Pleoapele

se zbăteau ca nişte fluturi bătuţi de viscol. Ileana

■ ^rea obiceiul să se lamenteze. „Las-o în grija mea pe

ii spun. „Te rog, nu cumva să-i faci vreo <>b-

■ !", stăruie Ileana.

îmîlnind in ziua de echinocţiu pe doamna Mogor pe stradă, iată că nu mă pot stăpîni să n-o opresc, spre a-î spune ceea ce merită să audă.

„Doamnă, un cuvînt ! Nu mă amestec bucuros »n

trile altora. Şi nici nu prea dau sfaturi concetăţenilor

cum ar trebui să se comporte în vremi cum sînt cele

ităzi. Îngădui fieştecăruia să-şi rezolve dificultăţile

'de existenţă, cum crede de cuviinţă. Sînt dispus să în-

aţez din cale afară multe.. Dar nu pot să tac cihd

a lucru bestia umană. Am auzit că vieţi să con.,;

nul cu toulă ardoarea de care sînteţi în sta

■am

ică-l z^;diţi cu propria d-

că d-voastră 'or no ca>e .!-> cî v-ati i dinunţuri r ^-a

.IOV

.-ă H

Ci <

în

lic împotrivi i. Se pare 5n >ra. cu a r 1. Se mai vor! ^;na subalterni ce soarta i auna, esU .i să vă faceţi leneşti ? N ilă crimă, c ;incines ■ un capitol al cel răspundeţi că p^c ni spuneţi că se fac presiuni asupra d-voah" nici o împrejurare atenuantă pentru această tîrî-Le. Şi dacă sînteţi adusă, prin presiuni, în situaţia ă hotărî să ucideţi pe alţii prin minciună, ar trebui x preferaţi a vă sinucide !" imna Mogor păleşte. Nu se aştepta de la un om c • la un atare cuvîht sacadat de rnînie. Neîndoios, mele eravi un avertisment, tea sînt

mptitudinea omului car re.

177

vreţi să-l

■ < de i

■ăzit ]>. ni i*u î

n mod de~a <-con-

de cea mai gravă

i ? Denunţul

întemeia unei conştii nai josnice ci ronstrînsă la .

„Nu

;ază de undo lo-nm cules... Aproppc fără de voie m-an cu trenţur de nimic în gh;:

*•- u:„„ _t:-,

Inter

D

-la ieali

">d pe ei ' i u auiiui ut m ..,.._ ... _o -,i adaa^,. iar şi apărat: .,Ar fi bine t>... \a \\ ~ \i ^od^tă prin piaţa cUn jurul catedralei, unde se Si «Hă tuia ecvesttă a lui Matei Cos vinul. Şi fă vă opi'ti hă pliviţi ! Do toada calului vor atî; na. odaia — nulţi u-itoşi. şi. în primă serie, denunţătorii mir.cinoM !"

Ka oi a deloc în fiica mea să \ orbesc cum ia\ vorb't. xr n-am pătat altVl.

oocututca bu)-j,i.eză ' Nu m-am "dit n'ciodată d°

faţă de ea. Totuşi d> v cK¹ . (.Vei smio-

>u şi cica_Ve. la c.i- H « m ca Uo p

e supreniă a viet'i ■

•e mosala. la caiţ «

pumnii, ia^u *^p _ţ

'' . \eu L-liicasa titu'

,_a cî^;&p ii ii ia unci_k 'şcare,

spii i'tului. ^: m, mă v nu atît ini a oame)

ti

lui

E ,« fun n'i solst't' lai de v<,iâ aî

c'nd, îrL-o r , nară d¹ piecoce can'cula n>ă «c^l-în bricul -• . - ci r.uc¹! i do E-J'⁴ r_ţ" d n cLz

Univj^sităi . l¹ ti K.'.mkjm foaite dep.ite, la :

aprop eie m^nL-*:ioa A'vc.n. am !\oit'*t să i^u oirsa la c cantină, ca sa evit uJa ziinx două ori rV umul în oi as De la cj' at'al' a d^oplul la biroul ir.eu sciT,n

iinpio^ .'.'*ă rră odsh"¹ ^ m (-do a ml e, iunda în lec e F

n- elan, cu ledactarea ulu ., d ; Estetică, fragment ce v u/nl studenţilor doritori di_ a eram la această migăloasă u

j ' '^ mele, , ţ > ţin inc 1 (" a învăţ, te ar exv

•îVAileU¹. '( ' tiu a citi despre o

ului sv r""' ,e a se s

1"/J

iui i . ha

] 1C7C ii i

i i'-iare a

, .u.i ?(.

?vor

t ii

c'■• cit va

i d >■ p mă d. in.de !-> de ,, dai

til CUI. .''ia-l P¹

.1 ' ^ ilyii i

t,

/ < i

ocu]

men

1;) l
j 'i n ■

■■i -o

Jăiam subt zodia mohorului. Şi mă întrebam contrariat: într-adevăr noua orînduire nu mai are nevoie de Es­tetică ?"

Cele ce se petreceau în jurul meu nu mai erau de mult în nici un acord cu vreo Estetică ! Aceasta nu do [i i i, ci de ani de zile. Evenimentele, isloria, ctevansaseră deci în fel şi chip actul de desfiinţare, ce mi se vestea.

M-am închis cu cheia în birou, pe dinăuntru. Eram Jiotărît să nu deschid la nici o bătaie de d£get~»m uşa. Voiam să dorm, sau cel puţin să-mi consum mîhnirea in singurătate. M-am întins pe canapea, şi în ciuda zvo­nurilor de natură să mu ţină treaz, am căzut repede în toropeală. Parcă aţipeam.

Sau numai mi s-a părut ? Parcă o senzaţie de scîibă mă apuca pe la capul pieptului. Plutea parcă prin încă­pere cova monstruos, ca o injurie adusă naturii. Cred că am aţipit totuşi.

A bătut cineva la uşă ? Am tresărit. A bătut? Da, de­sigur. Cu timiditate. Un necunoscut bate la uşă, Dia ¹ jjunet bănuiesc timiditate. Să mă ridic ? Să deschid ? Cînd mîhniii atît de grele te încearcă, aştepţi mereu veşti do oriunde, numai veşti să fie ! Este cineva care ar vrea să mă consoleze ? Sau vine o altă veste, care va răsturna pricina mîrmirii întru care aţipisem. Mă duc fără grabă pină la uşă. Deschid.

în faţa mea « figură cunoscută : Olga Baba. Este ea ? Mă uit mai bine, cu dezorientarea unuia care a fost trezit din somn. Da, este ea, scriitoarea' care* înainte de război a publicat o carte scrisă cu nerv şi în spirit de in­dependenţă : Note de călătbrie prin Spania. Cartea era intitulată : „Pe urmele lui Don Quijotte". Olga Baba ! îi făcusem cîndva cunoştinţă în timpul războiului, la Sibiu. în faţa clădirii în care se adăpostise universitatea noastră în timpul refugiului.

La cîţiva paşi, mai la o parte, po coridor, o altă figură ce-mi pare cunoscută. O fostă studentă de-a mea, din regiunea Făgăraşului. Da, mi-o amintesc ! De la orele de seminar, nu-i aşa ? Sînt patru ani de atunci!

„.Scuzaţi, domnule profesor", îmi spune scriitoarea O'ga Baba, care ar putea acum să aibă pe la patruzeci du aui, „sîntem în trecere pe la Cluj, am venit să vă vedem".

179

n»d zîtnbind. Şi-i întind mîna. Acei

■■ ■■> profil \>jlin. cu privire isteaţă, îmi strîn-

mîna inir-un fel nu tocmai femeiesc. Stvîngerea ei i îmi Insa în palmă o senzaţie ciudată, pe cart .-am s-o relu/. d;:r nu prea ştiam cum. Senzaţia chip probabil din nr n care circula în jurul ;:■ ar avea înclinări lesbiene.

„Cunoaşteţi pe... V mă între;-ta cu un gest larg spre 8 îmi vine in sfirsit în minte :ată într-un costum barbă „O cunosc, cum r>-Int mai larg decît ?/■

Aim

>mei. Mi se spune

insinuant Olga Baba. sta studentă, al căvr-i Rarău. Studer.-.u

ound cu un t destinat să-mi ^! moportun ridi-

ei rn.t

r ceea ce am

m moraec

curtenitor, .v'^{1 ;}roi!. îmi "

idbcrin
Răul	mor;
		un
	noi se	m

¹¹

maii'oditism. Erica

într-un institut de

item in sfîrşit

la capul pieptului, capătă Dar îmi domin sema\ia d« pină în gîi la omuşor.

I ;u

,Dcir nu e glumă, domnule _t > . pu^ul

văr. Bietul Erio, dintr-o eroare a păr >i, a fost scut de mic ca o fetiţă. Starea lui civilă > a rar ">'t i puterea obişnuinţei. Dar ce greu i-a fost, c la ■erUte, i s-au trezit instinctele. Ce greu — m Ies ^mpul studenţiei. Dormea la Căminul Studente¹ iu fele în cameră. Vă închipuiţi suplicii pentru uaidt ! isisie în fiecare seară la dezbrăcarea fetelor Ce suplu ii ;ru băiat să vadă frumoasele evoluind pr^ntrer-patur. ! inie, l-am dezlegat. I-am schirabcil macazul Ce s>pu-i domnule profesor ? !"

Olfia aştepta probabil să-i aduc elogii pentru ispravă, •o e^alt alcătuind pe loc un imn, cum făceau poeţu ani < i vreun templu îşi procura saci ele prostituate. O vuiiă Jreagă Qlga a trăit în, pi in şi din extravaganţe. Ca dentă la Paris s-a încurcat cu un negru c helner şi poet. rîă în ţară, ea s-a măritat de cîteva ori, în f.d'ne ologică cu un poet. cu un pictor, cu un actor Căsni-ei se curmau însă repede, căci Olga ea însăşi de-ua, ■ct masculin, se încurca mereu cu divei se femei, îi exploatau slăbiciunile bivalente. [înecicam să mă adun de pe unde fusesem risipit de eafctă cu totul ner^lep+ată. surprinzătoare, incredibilă !e-lare anatomo-ft/ioiogică. Dar nu izbuteam, căci răul la capal pieptului se ag-ava, rcspîndind în fiinţa mea o yirbâ de întreg genul unrui, cu

0 ie?lă înţelegere pentm ca'/ul d^ faţă. Enca, sau derivatul ei Eric. cu o expresie <*e vena îr^re jenă de adolescent şi suiiă de fată mare, sta tăcut m fp'a mea, şi-mi urmărea c i inlores mişcările f .ornice Eu îmi duceam îmna ia » fă, îmi pipăiam i ']. iu.mea, îmi netezeam parwl, li u atingeam genune) ca să-mi redobîndesc argumen-î ⁿ2 conladului meu , eaLtatca, contact ce mi su părea

1 raediabil compromis.

„Şuţi, domnule profesor, cazul s-a lămurit, chiar sufot

i -port legai. Nu mai activăm în ilegalitate. La Făgăraş

Ui ' în+em profesoare la acelaşi liceu, lumea nq cam

In -i ochi. Se lansase prostia că am fi lesbiene. Atunci

i ous lui Enc : «Dragul meu, du-te la poliţie şi ia

stării civile, şi anunţă că eşti bărbat, femeie doar

aminte şi educaţie*-. Scandalul mare a nburnit

• cînd restabilit natura în drepturile ei. Afum