1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

220. Văleni - Dâmboviţa, com. Văleni - Dâmboviţa, jud. Dâmboviţa

Punct: Capul Plaiului

Cod sit: 69312.01

Colectiv: Ion Motzoi-Chicideanu - responsabil (IAB), Gheorghe Olteanu (CNMCD Târgovişte); Sorin Oanţă (MNIR), Alexandru Dragoman (IAB), Florin Cardoş, Niculae Sultana - studenţi (FIB)

Obiectivul cercetării l-au reprezentat înmormântările în ciste din piatră din punctul Capul plaiului, situat la circa 3 km SE de centrul localităţii Văleni - Dâmboviţa, com. Văleni - Dâmboviţa, jud. Dâmboviţa. A fost efectuată o săpătură de salvare, precum şi sondaje informative şi cercetări de suprafaţă în zona descoperirii. Finanţarea cercetării a fost asigurată de către Complexul Muzeal Naţional "Curtea Domnească" din Târgovişte, cu fonduri de la Serviciul Arheologie al Ministerului Culturii.

Condiţiile descoperirii. În cursul lunii Noiembrie 1999, câţiva copii din satul Văleni - Dâmboviţa, comuna Văleni - Dâmboviţa jud. Dâmboviţa, au descoperit accidental un mormânt în cutie din piatră situat pe un vârf împădurit ce se afla în punctul Capul plaiului. La câteva zile şeful postului de poliţie din comună a anunţat personal muzeul din Târgovişte. În urma sesizării s-au deplasat la faţa locului Gheorghe Olteanu împreună cu alţi colegi. S-a constatat că este vorba de un mormânt de inhumaţie în cistă din lespezi de gresie, acoperit parţial cu o altă lespede de mari dimensiuni. S-a făcut o cercetare preliminară, recuperându-se inventarul mormântului şi resturile osteologice. S-a observat că scheletul zăcea cu capul către SSE, probabil chircit pe dreapta. Pe fundul cistei se găseau 2 lespezi mari din piatră, mormântul fiind acoperit cu o lespede din gresie de mari dimensiuni. Ca inventar a fost găsită in situ o cupă semisferică cu picior şi un inel de buclă din argint. O altă cupă identică, spartă de către descoperitori, a fost recuperată de la copiii care găsiseră mormântul. Datorită lipsei de fonduri nu au fost întreprinse alte cercetări, urmând a se face săpături în cursul următoarei campanii. O altă inspecţie a mormântului a mai fost făcută în primăvara 2000, constatându-se că mormântul a fost răvăşit de către căutătorii de comori din localitate. Totodată s-a cercetat şi zona imediat învecinată mormântului fiind localizate alte câteva puncte de interes arheologic. În preajma, la circa 1,5 km spre S, se găseşte locul numit Mâzgana, unde se presupune că ar exista o silişte medievală.

În urma înţelegerii cu Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan”, în ziua de 15 septembrie 2000 s-a făcut o cercetare preliminară a mormântului şi a zonei învecinate. S-a constatat că mormântul a fost din nou răvăşit de un căutător de comori din localitate, care reuşind să deplaseze parţial lespedea capac a scormonit în interiorul cistei. Mormântul se găseşte pe un vârf de deal împădurit, traversat de un drum forestier. La circa 250 m E, într-o livadă particulară se găsea şi o lespede din gresie, scoasă la săpat de către proprietar. Zona este foarte accidentată şi acoperită în cea mai mare parte de livezi şi păduri, fiind astfel deosebit de dificil de cercetat.

Cercetarea arheologică. În ziua de 22 septembrie 2000, colectivul şantierului s-a instalat în tabără, la circa 250 m E de locul descoperirii, în vederea începerii săpăturilor arheologie. Imediat s-a observat că în cursul celor 7 zile de la ultima inspecţie, căutătorul de comori a răvăşit din nou mormântul, reuşind de data aceasta să deplaseze complet lespedea-capac, probabil cu ajutorul unui utilaj greu, lespedea fiind spartă în două cu acest prilej. În interiorul cistei se găseau multe bucăţi din lespezi, pământ scurs, alte resturi.

Prin confruntarea cu harta (scara 1:25000) a zonei s-a putut stabili că punctul respectiv se află chiar pe Cota 738,2 m, situată la 3 km ESE de centrul comunei Văleni - Dâmboviţa. Cota respectiva aparţine unui şir de dealuri ce domină localitatea dinspre E şi SE. Mormântul se află pe mijlocul unui drum forestier ce constituie limita dintre pădurea aparţinând Ocolului Silvic Mihăieşti, spre V, şi parcelele de pădure particulare din Văleni - Dâmboviţa, spre E. Imediat către răsărit dealul este mărginit de o pantă foarte abruptă care coboară circa 10 m până în drumul de ţară de urcă din sat către vârful Dealul Corbului şi mai departe. Circulaţia pe drumul forestier a dus, cu timpul, la desvelirea parţială a mormântului, ceea ce a facilitat intervenţiile localnicilor. La circa 250 m E de mormânt, pe pantele acoperite de livezi se pot observa pe alocuri lespezi sau bolovani din gresie ce pot proveni din complexe arheologice distruse. Într-unul din aceste puncte, denumit "La bostan" se găseşte o lespede din gresie, de formă ovală, lungă de circa 1,1 m, scoasă la săpat de către proprietarul locului.

Cercetarea arheologică a început prin trasarea a două secţiuni S. I de 12 x 1,5 m, orientată NNV - SSE, secţionând mormântul în axul său lung şi S. II de 12 x 1,5 m, perpendiculară pe prima (Vezi planul general al săpăturii). Scopul secţiunilor este de a surprinde groapa mormântului şi de a verifica structura amenajării funerare. Din păcate mormântul fiind descoperit chiar în drum, iar de jur împrejur fiind mulţi copaci, săpătura nu poate fi extinsă. S-a taluzat malul gropii făcute de către căutătorii de comori.

Concomitent a fost fixată în teren o axă - A -, corespunzând profilului de V al secţiunii, pentru ridicarea prin triangulaţie a obiectivului cu zona imediat înconjurătoare inclusiv secţiunile arheologice. Pe aceiaşi axă s-a început întocmirea unui nivelment pentru stabilirea raporturilor faţă de drumul de ţară ce înconjoară cota 738,2 m.

În ambele secţiuni s-a săpat până în pământul viu, sub cota inferioară a gropii mormântului. Către E, în prima jumătate a secţiunii, săpătura a fost lărgită atât cât a permis situaţia din teren. La răzuială a fost surprinsă groapa, al cărei contur indica că a fost mai largă cu circa 0,2 m decât cista propriu zisă. Iniţial, cista a avut 2 lespezi din gresie pe fund, care însă au fost scoase de către căutătorii de comori. Din lespezile de gresie ce alcătuiesc cutia se mai păstrează in situ fragmente din cele 2 lateral şi din cea din capătul de SSE, ultima fiind găsită trântită peste alte pietre din cistă, ca rezultat al deranjamentului. Lespedea de pe latura apuseană avea o lungime de 1,9 m, cu o grosime de 0,08 - 0,1 m, fragmentul păstrat având o lăţime variabilă, în partea cea mai bine păstrată fiind de 1,12 m. Din lespedea de pe partea de E, se mai păstrează o bucată lungă de 1,8 m, groasă tot de 0,08 - 0,1 m, având păstrată o lăţime de circa 0,6 - 0,75 m. Această lespede este înclinată, la partea superioară, către interiorul cistei. Din lespedea de la capătul sudic se mai păstrează un fragment lung de circa 1 m, gros de 0,07 m şi cu o lăţime maximă de 0,4 m. Groapa mormântului a fost săpată de la un strat de sol argilos, gălbui, cu slabi pigmenţi de cărbune, gros de circa 0,1 m, care se întinde deasupra unui strat de lut galben-verzui, compact, steril din punct de vedere arheologic. La rândul său, acesta stă peste un sol argilos cu multe concreţiuni feruginoase. În porţiunea de profil dinspre SSE s-a observat că între stratul de lut galben-verzui şi solul cu concreţiuni ferugionase se mai află o lentilă, groasă de 0,5 m, de lut verde compact. Groapa mormântului a fost, în plan, rectangulară cu colţurile rotunjite, cu dimensiunile 2,4 x 1,4 m. Adâncimea gropii de la nivelul ei de săpare a fost de -0,66 m la capătul de SSE şi de 0,54 m la capătul de NNV. În interiorul gropii adâncimea este mai mică, fiind vizibile şanţurile înguste adâncite pe laturi, pentru amplasarea lespezilor de piatră. De altfel, adâncimea gropii a fost mai mică decât înălţimea lespezilor de gresie. La exteriorul lespezilor, într-un spaţiu de circa 02 m lăţime, după aşezarea pietrelor, s-a umplut cu pământ rezultat din săpătură, acelaşi lucru fiind observat şi la interior, dar numai pe o înălţime de 0,16 - 0,18 m, scopul acestei amenajări fiind acela de a consolida lespezile laterale ale cistei. Pe plan, în S. I, dar apoi şi pe profilul de N al S. II, s-a observat o dungă neagră de cărbune, groasă de circa 0,03 - 0,04 m. Nu este o urmă de arsură in situ ,căci dedesubt nu există pământ înroşit. Nu putem spune în ce măsură dunga de cărbune indică un detaliu de ritual sau nu adiacent înmormântării.

Pe profilul de V al S. I s-a putut observa că stratul argilos, gălbui şi cu pigmenţi de cărbune, pe care suntem înclinaţi să-l socotim un humus antic, coboară în pantă uşoară către NNV, mormântul fiind amplasat pe o ridicătură naturală a terenului. Imediat peste humusul antic s-a observat lentile de lut aruncat din săpătură. După aşezarea cadavrului şi a lespezii-capac, peste întregul mormânt au fost depuse, mai întâi luturi rezultate din săpătura mormântului, vizibile sub forma unor lentile, care au alcătuit un soi de mică movilă, peste care a fost apoi aşezat un strat gros de 0,8 - 1 m de pământ purtat, rezultând în fapt un tumul. Limitele tumulului nu au putut fi surprinse prin cele 2 secţiuni, fie din cauza copacilor ce nu au permis extinderea săpăturii, fie din cauza unei rupturi de pantă către V. Din ridicarea topografică prin triangulaţie se evidenţiază o movilă, care astăzi are în plan o formă cvasiovală, ce ar putea corespunde tumulului iniţial, construit pe o ridicătură naturală. Chiar dacă limitele exacte ale tumulului nu au fost precizate, este pentru prima oară când, pentru mormintele în cistă din zona Muscel, se surprinde arheologic o asemenea amenajare funerară, în celelalte ocazii, datorită faptului că descoperirilor accidentale nu le-au urmat imediat cercetări sistematice, acest fapt nu era menţionat sau doar presupus. Pe de altă parte, caracterul tumular al mormântului de la “Capul plaiului”, ridică problema dacă a fost singular sau mai există şi un altul pe acelaşi loc. Posibilitatea nu este exclusă, dat fiind că la Cetăţeni, de pildă, au fost descoperite grupuri de asemenea morminte, dar acest lucru rămâne să fie verificat printr-o săpătură extinsă pe întreaga suprafaţă a movilei de la cota 738,2 m.

Dispunerea scheletului, din observaţiile făcute de către Gheorghe Olteanu, în noiembrie 1999, a fost în decubit lateral dreapta, chircit, cu capul către SSE. Nu există, în momentul de faţă, un studiu privind înmormântările în cistă din zona Muscel care să permită o comparaţie din acest punct de vedere. Inventarul, recuperat în întregime, constă din 2 cupe cu picior, semisferice, cu marginea lăţită şi cu proeminenţe trase din buză, ca singur element de decor şi un Lockenring din argint. Pentru cele două vase analogiile cunoscute sunt foarte puţine, piese asemănătoare fiind cunoscute în medii Nyirség sau în materialele Monteoru timpurii din staţiunea, încă inedită, de la Năeni - Zănoaga, jud. Buzău. Inelul de buclă se apropie tipologic de tipul B al pieselor de acest fel. Faptul că a fost confecţionat din argint îi conferă oarecum un caracter aparte, piesele de podoabă din acest metal fiind mai rare. Comparat cu alte inele de buclă din argint, piesa de la Văleni - Dâmboviţa apare ca cea mai târzie tipologic, fără însă ca aceasta să aibă o importanţă definitivă asupra datării complexului.

În punctul "La bostan", situat la circa 250 m mai spre E de cota 738,2 m, pe o mică ridicătură dintr-un şir de trei, situate pe un picior lin de pantă ce coboară spre N, a fost efectuat un sondaj constând din 2 secţiuni paralele, fiecare de 10 x 1,5 m. Scopul acestui sondaj a fost acela de a verifica provenienţa unei lespezi de gresie scoasă la săpat de către proprietarul locului. În suprafeţele săpate a fost descoperită o aglomerare de bolovani din gresie, având aspectul unei grămezi cu dimensiunile 1 x 0,9 m, care zăceau peste o adâncitură cu mult sol nisipos, afânat, galben deschis la culoare. Această adâncitură pornea dintr-un strat de lut cafeniu cu concreţiuni feruginoase şi se întindea către N. Lipsa materialului arheologic ca şi a unor limite precise, care să fi sugerat existenţa unei gropi, ne-a determinat să apreciem întreaga situaţie ca naturală, lipsită de interes arheologic.

În punctul "La Vică", situat la circa 250 m mai spre E de cel de al doilea punct, la poalele unei alte pante coborând către N, se observa la suprafaţă o lespede din gresie lungă de circa 0,7 m şi groasă de 0,08 - 0,1 m, aşezată pe muche. După curăţarea locului s-a trasat o secţiune cu dimensiunile 3 x 1,5 m, orientată N - S. La -0,29 m, zăcând într-un sol argilos cenuşiu, s-au descoperit mai multe lespezi din gresie, dintre care una aşezată pe muche, în poziţie verticală, iar altele prăbuşite alături. În jurul lespezilor se observau pete de arsură roşie şi granule de cărbune. După curăţat la şpaclu s-a observat că este vorba de o cistă din lespezi, care iniţial avusese dimensiunile 0,8 x 0,6 m, fiind orientată pe axul lung NE - SV. Singura lespede rămasă in situ era cea de pe latura de E, restul fiind prăbuşite. La ridicarea lespedei dinspre SV s-a observat că un fragment al acesteia se afla "înfipt" în sol, constituind latura de SV a cistei. Sub această lespede ruptă şi prăbuşită din vechime, s-au descoperit urme puternice de arsură ce stăteau peste alte patru lespezi înguste, aşezate una lângă alta şi constituind, în acest fel, "pardoseala" cutiei din piatră. În afara urmelor de arsură nu s-a descoperit nici un fel de material arheologic. Cu toate acestea complexul descoperit prezintă o importanţă aparte, el fiind similar unor alte descoperiri din care unele amplasate în preajma unor morminte în ciste din piatră. Complexul a fost acoperit urmând ca în cursul unei viitoare campanii să fie redeschis şi cercetat într-un context mai larg.

Documentaţia grafică. Pentru înregistrarea datelor din săpături, în completarea observaţiilor din jurnalul de şantier, au fost redactate: 1). un plan general al săpăturii şi al situaţiei, la scara 1:200, pentru cercetarea de la cota 738,2 m, apoi 2). un plan al mormântului la scara 1:20 şi 3). un profil longitudinal pentru peretele de V al S. I, tot la scara 1:20. Sondajele din celelalte 2 puncte au fost înregistrate pe câte 4). - 5). un plan la 1:20. Concomitent s-a făcut 6). reconstituirea pe calculator a poziţiei obiectivelor cercetate după harta topografică a zonei la scara 1:25000. După redactarea finală, originalele urmează a fi depuse la Complexul Muzeal Naţional Curtea Domnească din Târgovişte, instituţia finanţatoare a cercetării. Documentaţia grafică a fost completată cu documentaţie foto făcută, cu titlu privat, de către I. Motzoi - Chicideanu cu imagini de ansamblu şi detalii de săpătură (2 filme diapozitiv color), şi Gheorghe Olteanu (2 filme alb / negru) pentru muzeul din Târgovişte.

Materialul arheologi. Materialul arheologic este reprezentat prin cele 2 cupe şi inelul de buclă din argint, recuperate de Gheorghe Olteanu şi care se află la Complexul Muzeal Naţional “Curtea Domnească”. Recuperarea lespezilor din gresie care alcătuiau "cutia" mormântului, în vederea reconstituirii în expoziţia muzeului din Târgovişte, nu s-a putut face din lipsă de mijloace, urmând a fi efectuată în campania viitoare.

Concluzii. Săpătura de salvare din toamna anului 2000 de la Văleni - Dâmboviţa a pus în evidenţă contextul arheologic al unui monument de excepţie, reprezentat printr-un mormânt de inhumaţie în cistă din piatră. Atât prin structura amenajării funerare, rit şi ritual mortuar, ca şi prin inventar, mormântul descoperit se încadrează în epoca bronzului, în perioada timpurie a acesteia, după cronologia tradiţională. Monumentul nu pare a fi singular în zona sa imediat învecinată, dată fiind descoperirea cistei mai mici din punctul 3. Pentru ceea ce se numeşte zona Muscel, descoperirea de la Văleni-Dâmboviţa se înscrie într-o serie mai largă, dintre care numim acum doar pe cele mai vechi de la Albeşti, Câmpulung-Apa Sărată, Cetăţeni, toate din jud. Argeş şi cele de la Malu cu Flori, Râu Alb, Gura Bărbuleţului, Voineşti, Runcu, Gemenea, Gorgota şi poate Movila, toate din jud. Dâmboviţa. Concentrarea acestor morminte de cistă, mai ales, în zona imediat de sub munte a bazinului superior al Dâmboviţei prezintă o importanţă aparte pentru surprinderea şi definirea unei grupe culturale a epocii bronzului, grupă deocamdată doar intuită. Se pune astfel problema raporturilor dintre înmormântările în ciste din piatră din zona Muscel şi cele asemănătoare din aria grupei Schneckenberg sau cu cele , tot în ciste din piatră, din arealul grupei Monteoru, cu atât mai mult cu cât mormintele dela Movila, descoperite fortuit prin anii '50, au fost deja atribuite pe baza inventarului ceramic acestei grupe. O altă problemă care trebuie avută în vedere este şi descoperirea aşezărilor corespunzătoare acestor înmormântări, sarcină dificilă având în vedere terenul accidentat şi împădurit. În acelaşi timp cercetările asupra acestor obiective ar putea prilejui reconsiderarea rezultatelor din săpaturile mai vechi de la Odaia Turcului. Se conturează astfel o problemă importantă privind grupele ceramice ale începutului perioadei mijlocii a epocii bronzului în Subcarpaţii Munteniei, problemă ce depăşeşte cu mult interesul strict regional. Din aceste motive socotim ca absolut necesară reluarea pe scară mai largă a săpăturilor de la Văleni-Dâmboviţa, concomitent cu cercetări de suprafaţă minuţioase.

Planşa 71