A treia extindere (1986): echilibrul geografic continuă să se bazeze pe o combinație între cifrele negociate și criterii obiective (cifrele aferente populației și PIB-ului) La aderarea țărilor iberice în 1986 s-a încheiat utilizarea valorilor de referință neoficiale, care existau doar pentru gradele A1-A3. Fără o referire explicită la criterii, cota pentru Spania a fost stabilită la valoarea medie între cota alocată Țărilor de Jos și cea alocată unei țări mari, iar cota pentru Portugalia a fost stabilită la același nivel cu cea a Greciei.
A patra extindere (1995): echilibrul geografic continuă să se bazeze pe o combinație între cifrele negociate și criterii obiective (cifrele aferente populației și PIB-ului) Comunicarea SEC 94/844 a Comisiei din 17 mai 1994 a stabilit valori de referință pentru cele trei noi state membre și a descris metodologia adoptată. Echilibrul geografic a fost adaptat pe baza unor comparații între situațiile relative ale noilor state membre în ceea ce privește populațiilor lor și datele economice și sociale din cadrul Uniunii extinse. Caracteristicile Finlandei erau comparabile cu cele ale Danemarcei; așadar, s-a stabilit obiectivul de a recruta un număr de resortisanți finlandezi similar celui al resortisanților danezi deja angajați. Caracteristicile Austriei și Suediei erau de o dată și jumătate mai mari decât cele ale Danemarcei, iar obiectivele de recrutare au fost stabilite în mod proporțional. Anexa 1b ilustrează această abordare.
