3. Transmigraţiile din Kärnten (Carintia) în Transilvania

Glanzer: Aşa se spune. Sămânţa păcatului moştenit se găseşte în copii, dar copiii nu sunt condamnaţi din cauza asta, dacă mor imediat.
Hofer: Este corect, ne naştem cu păcatul moştenit.
Amlacher: Da.
Strauss: Păcatul moştenit ne-a venit de la Adam.
Wurtzy: Răspunde ca Glanzer.
2. Devin păcătoşi doar prin facerea de fapte păcătoase?
Kleinsamer: Da.
Glanzer: Răspunde ca la întrebarea 1.
Hofer: În primul rând suntem păcătoşi, dar nu ca păgânii, şi pe de cealaltă parte, păcătuim. Dar ne ferim de păcat, ca să nu îl plătim cu moartea.
Amlacher: Ca Hofer.
Strauss: Dacă nu am păcătui, nu ni s-ar ţine seama de păcatul moştenit.
Wurtzy: Răspunde ca Glanzer.
202
3. Deci credeţi că în noi şi la noi oamenii nu este păcat moştenit?
Kleinsasser: Păcatul moştenit se lipeşte de om atâta vreme cât trăieşte.
Glanzer: Răspunde ca la întrebarea 1.
Hofer: Ca întrebarea 2.
Amlacher: Ca întrebarea 2.
StrauЯ: Ca întrebarea 2.
Wurtzy: Răspunde ca Glanzer.
La articolul III.
1. Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, a luat trup din sfânta fecioară Maria sau a venit cu el din cer?
Kleinsasser: Hristos şi-a luat partea umană din fecioara Maria.
Glanzer: Cuvântul a venit din cer, dar trupul din fecioara Maria.
Hofer: Natura umană o are de la Maria, dar Cuvântul de la Duhul Sfânt.
Amlacher: Nu l-a adus din cer.
Strauss: Nu l-a adus din cer.
Wurtzy: Răspunde ca Glanzer.
La articolul IV.
1 . Suntem iertaţi de păcate prin faptele noastre bune?
Kleinsasser: Nu putem face nicio faptă bună de la noi, ci Duhul Sfânt le determină. Ele trebuie să fie în credinţă şi să contribuie ca să fim drepţi.
Glanzer: Ei zic că nu suntem mântuiţi prin fapte bune ci prin har.
Hofer: Prin har suntem mântuiţi, nu prin merite. Prin Hristos suntem mântuiţi. Dacă am făcut totul suntem...111
Amlacher: Nu, lucrarea lui Hristos ne mântuieşte.
Strauss: Răspunde ca Hofer.
Wurtzy: Răspunde ca Glanzer.
2. Nu suntem îndreptăţiţi prin îndreptăţirea lui Hristos dacă ne-o însuşim prin credinţă?
Kleinsasser: Prin meritul lui Hristos devenim drepţi nu prin vreun alt mijloc.
Glanzer: Se întâmplă asta, oricum prin îndreptăţirea atribuită lui Hristos.
Hofer: Ca şi mai sus, prin credinţa în Hristos.
Amlacher: Da.
Strauss: Da.
Wurtzy: Răspunde ca Glanzer.
La articolul V.
1. Funcţia de predicator este instituită de Dumnezeu?
Kleinsasser: Da.
Glanzer: Zic că este instituită de Dumnezeu.
Hofer: Isus le-a poruncit apostolilor Lui şi nouă, mergeţi în toată lumea, dar de aceea sunt şi mulţi profeţi falşi.
Amlacher: Da, în ceea ce îi priveşte pe cei adevăraţi.
Strauss: Ca Amlacher.
Wurtzy: Ca Glanzer.
_________
111 Cel care a scris procesul-verbal a folosit câteva prescurtări care nu au putut fi descifrate.
203
3. Deci credeţi că în noi şi la noi oamenii nu există niciun păcat moştenit?
Kleinsasser: Păcatul moştenit se lipeşte de om atâta vreme cât trăieşte.
Glanzer: Răspunde ca la întrebarea 1.
Hofer: Ca întrebarea 2.
Amlacher: Ca întrebarea 2.
StrauЯ: Ca întrebarea 2.
Wurtzy: Răspunde ca Glanzer
La articolul III.
1. Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, a luat trup din sfânta fecioară Maria sau a venit cu el din cer?
Kleinsasser: Hristos şi-a luat partea umană din fecioara Maria.
Glanzer: Cuvântul a venit din cer, dar trupul din fecioara Maria.
Hofer: Natura umană o are de la Maria, dar Cuvântul de la Duhul Sfânt.
Amlacher: Nu l-a adus din cer.
Strauss: Nu l-a adus din cer.
Wurtzy: Răspunde ca Glanzer.
La articolul IV.
1 . Suntem iertaţi de păcate prin faptele noastre bune?
Kleinsasser: Nu putem face nicio faptă bună de la noi, ci Duhul Sfânt le determină. Ele trebuie să fie în credinţă şi să contribuie ca să fim drepţi.
Glanzer: Ei zic că nu suntem mântuiţi prin fapte bune ci prin har.
Hofer: Prin har suntem mântuiţi, nu prin merite. Prin Hristos suntem mântuiţi. Dacă am făcut totul suntem...111
Amlacher: Nu, lucrarea lui Hristos ne mântuieşte.
Strauss: Răspunde ca Hofer.
Wurtzy: Răspunde ca Glanzer.
2. Nu suntem îndreptăţiţi prin îndreptăţirea lui Hristos dacă ne-o însuşim prin credinţă?
Kleinsasser: Prin meritul lui Hristos devenim drepţi nu prin vreun alt mijloc.
Glanzer: Se întâmplă asta, oricum prin îndreptăţirea atribuită lui Hristos.
Hofer: Ca şi mai sus, prin credinţa în Hristos.
Amlacher: Da.
Strauss: Da.
Wurtzy: Răspunde ca Glanzer.

La articolul V.

1. Funcţia de predicator este instituită de Dumnezeu?
Kleinsasser: Da.
Glanzer: Zic că este instituită de Dumnezeu.
Hofer: Isus le-a poruncit apostolilor lor şi nouă, mergeţi în toată lumea, dar de aceea sunt şi mulţi profeţi falşi.
Amlacher: Da, în ceea ce îi priveşte pe cei adevăraţi.
Strauss: Ca Amlacher.
Wurtzy: Ca Glanzer.
_________
111 Cel care a scris procesul-verbal a folosit câteva prescurtări care nu au putut fi descifrate.
203
2. Dă Dumnezeu Duhul Sfânt şi fără cuvinte exterioare în inimile noastre?
Kleinsasser: Credinţa vine din cuvintele predicate.
Glanzer: Duhul Sfânt vine prin Cuvântul şi porunca lui Dumnezeu în inima omenească.
Hofer: Dacă nu credem, Duhul Sfânt nu ne dă nimic.
Amlacher: Prin Cuvânt, prin predică ne dă Duhul Sfânt.
Strauss: Răspunde ca Amlacher.
Wurtzy: Răspunde ca Glanzer.
3. Sunt sfintele taine mijloace originale şi adevărate de mântuire?
Kleinsasser: Nu am citit nici în Vechiul, nici în Noul Testament ceva despre vreo taină, nici nu obţinem harul lui Dumnezeu prin acestea, ci prin Hristos.
Glanzer: Ei cred că există mijloace de a obţine har la Dumnezeu, dar pentru că acest cuvânt, taină, nu apare în Sfânta Scriptură, ei numesc botezul legământul sfânt cu Dumnezeu şi sfânta Cină amintirea Domnului.
Hofer: Nu am citit nimic despre taină, că ne-au fost poruncite, ci trebuie doar prin meritul Său să fim mântuiţi.
Amlacher: Nu, doar Hristos este mijlocul.
Strauss: Noi credem că botezul şi Cina nu sunt taine.
Wurtzy: Răspunde ca Glanzer.
4. Sunt oare doar semne ale harului divin?
Kleinsasser: Botezul este legământul unei conştiinţe curate cu Dumnezeu iar la Sfânta Cină recunoaştem suferinţele lui Hristos.
Glanzer: Ei au considerat sfintele taine atât semne cât şi mijloace de a atinge harul lui Dumnezeu.
Hofer: Da, numai ca amintire, însă nu spre mântuire.
Amlacher: Da.
Strauss: Doar. Putem fi mântuiţi şi fără acestea, dacă nu le putem avea.
Wurtzy: Răspunde ca Glanzer.
La articolul VII.
1. Consideraţi adunarea oamenilor în care se găsesc şi persoane care nu sunt sfinte, drept o biserică neadevărată?
Kleinsasser: Nu, pentru că nu lasă Cuvântul, nu predică, nu conduc, nu pedepsesc şi nu disciplinează spre îndreptăţire.
Glanzer: Nu au considerat biserica exterioară drept adevărată.
Hofer: Nu, nu este biserica adevărată.
Amlacher: Nu, nu este biserica adevărată.
Strauss: Răspunde ca Hofer şi Amlacher.
Wurtzy: Răspunde ca Glanzer.
2. Pentru conducerea cu putere a funcţiei de învăţător, consideraţi că este imperioasă sfinţenia învăţătorului?
Kleinsasser: În orice caz şi fără aceasta nu e bun de nimic.
Glanzer: Ei zic, Cuvântul lui Dumnezeu îşi păstrează puterea, dar dacă ar fi un învăţător evident fără Dumnezeu, l-ar da afară din biserică.
Hofer: Nu se cuvine ca un astfel de om să îi pedepsească pe ceilalţi. Nici unul dintre noi nu poate conduce corect Cuvântul căci a slăbit Cuvântul prin faptele sale.
204
Amlacher: Da, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu nu Îşi are puterea la cei nesfinţi.
Strauss: El trebuie să aibă o umblare bună în viaţă, şi dacă nu face asta, nu poate vorbi dintr-un duh bun.
Wurtzy: Răspunde ca Glanzer.
La articolul IX.
1. Vi se pare corect că botezăm copiii nou-născuţi?
Kleinsasser: Incorect, pentru că nu este o poruncă a lui Dumnezeu.
Glanzer: Incorect, din motivele lor rebotezătoare obişnuite.
Hofer: Nu, nu este corect.
Amlacher: Incorect.
Strauss: Incorect.
Wurtzy: Răspunde ca Glanzer.
2. Trebuie ca botezul să fie repetat la adulţi şi la păcătoşii căzuţi?
Kleinsasser: Dacă un om aderă la biserica adevărată creştină, trebuie atunci şi să fie botezat. Pe cei căzuţi nu îi botezăm din nou, ci îi pedepsim, şi dacă acceptă pedeapsa şi se corectează, ne rugăm pentru ei şi îi acceptăm din nou.
Glanzerz: Nu trebuie să se întâmple aşa ceva.
Hofer: Dacă sunt persoane care vin la noi de la alţi creştini, îi botezăm, şi dacă unul dintre ai noştri cade şi se întoarce din nou, îl confirmăm doar prin punerea mâinii.
Amlacher: Ca Hofer.
Strauss: Ca Hofer.
Wurtzy: Ca Glanzer.
La articolul X.
1. Credeţi că trupul adevărat şi sângele adevărat al Mântuitorului nostru Hristos Isus este într-adevăr prezent în Sfânta Cină?
Kleinsasser: Nu, Hristos S-a înălţat la cer, cum ar putea atunci trupul Său să fie prezent aici?
Glanzer: Ei tăgăduiesc asta, spunând că primesc asta doar ca amintire.
Hofer: Nu.
Amlacher: Nu.
Strauss: Nu.
Wurtzy: Răspunde ca Glanzer.
2. Credeţi că trupul adevărat şi sângele adevărat al lui Isus Hristos le este împărţit într-adevăr celor care merg la Sfânta Cină?
Kleinsasser: Nu.
Glanzer: Ei neagă asta.
Hofer: Nu.
Amlacher: Nu.
Strauss: Nu.
Wurtzy: Neagă aceasta.
3. Credeţi că aceia care merg la Cină, primesc trupul adevărat şi sângele adevărat al lui Isus Hristos?
Kleinsasser: Nu.
Glanzer: Ei neagă asta.
Hofer: Nu, Hristos Domnul nu este în pâine.
205
Amlacher: Nu.
Strauss: Nu.
Wurtzy: Neagă aceasta.
La articolul XI.
1. Consideraţi în primul rând că oamenii trebuie să îşi mărturisească păcatele preotului?
Kleinsasser: Ne mărturisim păcatele unii altora. Nu am putea însă să spunem că e corect dacă se face mărturisirea creştină.
Glanzer: Păcatele nu trebuie spuse separat învăţătorului, dar dacă o persoană a comis un păcat grav, atunci trebuie să îl mărturisească în faţa întregii biserici. Nu trebuie să se întâmple într-un mod anumit, ci într-unul nedefinit, ca persoana să spună doar: el a păcătuit
Hofer: Nu, asta nu se înţelege nicăieri în Evanghelie.
Amlacher: Nu.
Strauss: Nu.
Wurtzy: Nu, ci unii să îşi mărturisească altora păcatele.
2. Credeţi că un învăţător ordinat poate să ierte păcatele unui păcătos care se spovedeşte? Kleinsasser: Niciun om nu poate ierta altuia păcatele, doar Dumnezeu iartă păcatele. Glanzer: Au crezut aşa ceva.
Hofer: Nu cred.
Amlacher: Nu.
Strauss: Dumnezeu iartă.
Wurtzy: Nu credem asta, ci comunitatea are această putere.
La articolul XII.
1. Credeţi că aceia care au devenit odată evlavioşi, pot să devină din nou nelegiuiţi?
Kleinsasser: Da, pot să devină din nou nelegiuiţi.
Glanzer: Ei cred că şi cel care devine evlavios poate să cadă din nou.
Hofer: Da.
Amlacher: Da.
Strauss: Da.
Wurtzy: Crede la fel ca fraţii că cei care devin evlavioşi pot să cadă.
La articolul XIV.
1. Credeţi că orice creştin, fără chemare ordinatorie112 este liber să predice în public?
Kleinsasser: Nu oricine este liber pentru asta, ci este nevoie de chemarea divină.
Glanzer: În public nu ar trebui să conducă învăţătura, dar în altă parte poate să şi predice.
Hofer: Dacă Dumnezeu i-a dat şi este chemat de Dumnezeu pentru asta, atunci este permis.
Amlacher: Nu.
Strauss: Cine este chemat de Dumnezeu şi de biserică, acela trebuie să fie învăţător.
Wurtzy: Nu, ci cei pe care i-a ales biserica pentru asta din mijlocul ei.
Mueller: Nu, el trebuie să fie chemat.
_________
112 Este clar vorba despre „chemat”.
206
2. Credeţi că orice creştin e liber să boteze şi să ofere Sfânta Cină?
Kleinsasser: Numai aceluia îi revine, care a fost chemat şi ales pentru asta de biserica lui Dumnezeu.
Glanzer: În caz de nevoie, orice creştin e liber să le facă pe ambele.
Hofer: Nimeni nu ar trebui să o facă decât dacă este instituit de Dumnezeu şi de biserică pentru asta.
Amlacher: Nu.
Strauss: Nu.
Wurtzy: Exceptând cazurile de nevoie, nu, ci asta ar trebui făcut de învăţătorul chemat pentru asta.
Mueller: Nu, trebuie să fie chemat.
La articolul XV.
1.Cum consideraţi sărbătoarea duminicală?
Kleinsasser: Înaintea lui Dumnezeu este o zi ca toate celelalte, de aceea nu o considerăm deosebită, că Dumnezeu trebuie sărbătorit într-o zi aparte.
Glanzer: Ei ţin toate zilele la fel, doar ca să nu provoace scandal renunţă la munca manuală. Hofer: Nu trebuie să ne facem mustrări de conştiinţă, zice Pavel, să ţinem o zi ca şi pe celelalte.
Amlacher: Nicicum, nu este fixată în Noul Testament.
Strauss: Ce este scris în Noul Testament despre asta, e că Hristos Însuşi a ţinut-o.
Wurtzy: O sărbătorim pentru predicarea Cuvântului lui Dumnezeu şi propria noastră odihnă, dar nu din vreo poruncă, pentru că altfel este o zi ca toate celelalte.
Mueller: Ne odihnim într-o zi, nu din porunca lui Dumnezeu, ci din propria voinţă şi nu considerăm păcat să lucrăm în ziua respectivă.
2. Cum consideraţi zilele noastre de sărbătoare obişnuite şi sărbătorile bisericeşti?
Kleinsasser: Nu sunt poruncite în Scriptură, ci instituite de papi.
Glanzer: Din Colos. 2, 16 afirmă că nu trebuie să se judece pentru anumite sărbători sau luni noi sau sabate, care sunt umbra celor viitoare. Chiar corpul însuşi este în Hristos.
Hofer: Pentru că nu acordăm nicio importanţă sabatului, cu atât mai puţin respectăm sărbătorile.
Amlacher: Nimic.
Strauss: Nimic.
Wurtzy: Sărbătorile le considerăm ca şi pe duminici.
Mueller: Nu sunt instituite de Dumnezeu, deci nu le acordăm nicio importanţă..
La articolul XVI.
1. Credeţi că starea autorităţilor superioare este o orânduire de la Dumnezeu?
Kleinsasser: Da.
Glanzer: Aşa cred ei.
Hofer: Asta cred eu, dar nu trebuie să acţioneze violent împotriva bisericii lui Hristos.
Amlacher: Da.
Strauss: Da.
Wurtzy: Aici răspunsul este în concordanţă cu cel al fraţilor.
Mueller: Da.
207
2. Credeţi că unui creştin îi este permis să aibă în administrare o funcţie care implică autoritate publică?
Kleinsasser: Nu.
Glanzer: Ei neagă că nu creştin evlavios cu o conştiinţă bună poate să fie o persoană cu autoritate publică.
Hofer: Nu, nu poate.
Amlacher: Nu.
Strauss: Nu.
Wurtzy: Aici răspunsul este în concordanţă cu cel al fraţilor.
3. Credeţi că unui creştin i se permite după dreptul princiar imperial-regesc să dea un verdict sau să pronunţe judecată?
Kleinsasser: Nu.
Glanzer: Ei cred aceasta.
Hofer: Un creştin nu poate sta la judecată.
Amlacher: După dreptul lumesc, da, dar nu după cel spiritual.
Strauss: Nu.
Wurtzy: Este negat de el.
Mueller: Nu.
4. Credeţi că o autoritate creştină are permisiunea să pedepsească cu sabia răufăcătorii convinşi113 .
Kleinsasser: Nu.
Glanzer: Ei cred aceasta.
Hofer: Un creştin nu poate face asta, doar păgânii.
Amlacher: Nu ne priveşte pe noi ce se întâmplă în lumea voastră
Strauss: Nu.
Wurtzy: Este negat de ei.
Mueller: Nu.
5. Credeţi că o autoritate creştină are permisiunea să ducă război.
Kleinsasser: Nu..
Glanzer: Ei tăgăduiesc că un creştin adevărat poate să ducă război.
Hofer: Nu.
Amlacher: Nu un creştin.
Strauss: Nu.
Wurtzy: Cu privire la purtarea războiului şi la starea soldaţilor răspunde la fel ca fraţii.
Mueller: Nu.
6. Credeţi că unui creştin i se permite să se certe sau să fie un soldat?
Kleinsasser: Nu.
Glanzer: Un creştin onest nu poate fi un soldat cu conştiinţa împăcată.
Hofer: Nu.
Amlacher: Nu.
Strauss: Nu.
Wurtzy: Nu.
Mueller: Nu.
_________
113 Este vorba în mod clar de răufăcători „dovediţi vinovaţi”.
208
7. Credeţi că i se permite unui creştin să practice comerţul, să cumpere şi să vândă?
Kleinsasser: Nu.
Glanzer: I se permite.
Hofer: Numai să cumpere şi apoi să vândă din nou fără să lucreze nimic la asta, nu este permis.
Amlacher: Nu.
Strauss: Nu.
Wurtzy: Este permis, pentru că o cere nevoia, dar nu trebuie să se practice camătă prin asta.
Mueller: Nu.
8. Credeţi că un creştin poate depune jurăminte impuse, deci poate să jure?
Kleinsasser: Nu.
Glanzer: Prin porunca lui Hristos nu îi este permis unui creştin.
Hofer: La noi depunerea de jurăminte este anulată.
Amlacher: Nu.
Strauss: Nu.
Wurtzy: Nu.
Mueller: Nu.
9. Credeţi că unui creştin îi este permis să aibă proprietate?
Kleinsasser: Nu.
Glanzer: Unde există o biserică, nu este permis, dar dacă este un singur individ din secta lor, poate să aibă ceva al lui.
Hofer: Nu, un creştin trebuie să fie mort faţă de toate.
Amlacher: Nu.
Strauss: Nu.
Wurtzy: Nu.
Mueller: Nu.
10. Credeţi că un creştin este dator să fie ascultător de poruncile autorităţii în tot ceea ce se poate întâmpla fără păcat?
Kleinsasser: Credem că omul poate să fie supus şi ascultător faţă de autorităţi fără păcat, şi din cauza poruncii divine trebuie să fie supus.
Glanzer: Desigur că un creştin este dator să le dea ascultare.
Hofer: Suntem datori să ascultăm ce nu este împotriva lui Dumnezeu.
Amlacher: Atâta vreme cât nu este împotriva lui Dumnezeu.
Strauss: Da.
Wurtzy: Răspunde ca fraţii din Criţ şi Dacia (Stein).
Mueller: Da.
La articolul XVII.
1. Credeţi că diavolii vor suferi chin veşnic şi fără sfârşit?
Kleinsasser: Când Dumnezeu îi va fi judecat, vor suferi veşnic, acum însă sunt păstraţi pentru ziua judecăţii.
Glanzer: Ei cred asta.
Hofer: Asta hotărăşte Dumnezeu. Hristos l-a condamnat pe diavolul însuşi.
209
Amlacher: Asta este la latitudinea lui Dumnezeu.
Strauss: Nu, ci sunt păstraţi până în ziua judecăţii.
Wurtzy: Zice că el nu ştie asta.
2. Nu speraţi că oamenii damnaţi vor fi mântuiţi şi fericiţi cândva?
Kleinsasser: Nu este nicio speranţă pentru asta.
Glanzer: Ei nu speră şi nu cred asta.
Hofer: Asta nu poate exista, acolo nu există retractare şi întoarcere.
Amlacher: Nu.
Strauss: Nu.
Wurtzy: Zice că el nu ştie asta.
Pro conclusione (Concluzie):

1. Unde şi prin cine aţi fost aduşi la această părere greşită?

Kleinsasser: Refuză să răspundă. ,
Glanzer: Zice că a fost în Vinţu de Jos şi prin locuitorii de acolo li s-ar fi arătat lumina. Hofer: Că nu trebuie să jurăm am ştiut deja din patria noastră, şi că aici erau preoţi care aveau proprietăţi. În ceea ce priveşte
botezul, asta am aflat aici în Vinţu de Jos.
Amlacher: Prin Scriptură, şi acasă, şi aici.
Strauss: Prin Cuvântul lui Dumnezeu, am fost în Vinţu; nu vrem să trădăm ce cărţi avem.
Wurtzy: În Vinţu de Jos prin locuitorii de acolo li s-a arătat lumina.
Mueller: Nu ne mai găsim în vreo greşeală.
2. Vreţi să vă lăsaţi convinşi de aceste greşeli multe şi grosolane?
Kleinsasser: Nu putem să ne lăsăm conduşi pe niciun alt drum, decât pe cel pe care l-am cunoscut, cel pe care ni l-a arătat Hristos Domnul.
Glanzer: Sunt gata pentru asta, dacă pot fi convinşi din Cuvântul lui Dumnezeu.
Hofer: Încercaţi, dar eu sper că vom păstra corect.
Amlacher: Nu.
Strauss: Nu.
Wurtzy: Suntem pregătiţi, dacă putem fi convinşi din Evanghelie.
Mueller: Nu.
3. Vreţi să acceptaţi învăţăturile bisericii noastre evanghelico-lutherană într-un mod onest şi să intraţi în părtăşia bisericii noastre?
Kleinsasser: Nu.
Glanzer: Nu vrem aşa ceva din motivele enunţate la întrebarea 18!
Hofer: Ah, nu! Nu ne lăsăm subjugaţi de legile omeneşti.
Amlacher: Nu avem nicio greşeală, ci Cuvântul pur al lui Dumnezeu.
Strauss: Sperăm că avem Cuvântul clar al lui Dumnezeu şi nu renunţăm la el.
Wurtzy: Nu, nu vrem să facem asta!
4. Sunteţi ferm hotărâţi să trăiţi şi să muriţi cu învăţătura voastră rebotezătoare de până acum?
Kleinsasser: Da.
Glanzer: Zic că sunt hotărâţi să trăiască şi să moară în învăţătura lor prin harul şi ajutorul lui Dumnezeu.
210
Hofer: Desigur, în învăţătura lui Hristos şi în poruncile Sale.
Amlacher: Nu puteţi să îmi arătaţi drumul, de aceea rămânem până la moarte în învăţătura noastră.
Strauss: Ca Amlacher.
Wurtzy: Da.
5. Cine mai aparţine bisericii voastre sau comunităţii rebotezătoare în Dacia (Stein), Criţ sau în altă parte în Transilvania?
Kleinsasser: Refuză să răspundă.
Glanzer: În Dacia (Stein) nimeni altcineva decât cei indicaţi nominal la început în tabel. În Criţ nimeni altcineva decât cei anteriori.
(Din Bazna persoanele care sunt trecute în specificare şi din Brădeni cele 7 persoane plus încă o fiica a lui Waldner, al cărei nume le este necunoscut, erau persoanele care aderaseră.)
Hofer: Dacă aş mai şti pe cineva, unde a poruncit Dumnezeu să îl denunţ ca să fie persecutat?
Amlacher: Nu ştim, totuşi în Dacia (Stein) şi Criţ sunt câţiva.
Strauss: Tatăl nostru vitreg este Andreas Wurtzy şi trăieşte în Ighişu Nou.
Bineînţeles că trebuie luat în considerare faptul că declaraţiile au fost formulate în formă prescurtată şi de către parohii care luau interogatoriul, dar răspunsurile redau cu siguranţă părerile corecte conform cu sensul.
Nu este de mirare faptul că botezatorii se contrazic un pic la anumite puncte. Se bazează doar pe învăţătura primită în Vinţu de Jos, dar din 1757 erau separaţi. În plus, contactul între Criţ şi Dacia (Stein) era întrerupt din 1761 din cauza neînţelegerilor care predominau între Kleinsasser şi fraţii Glanzer şi Wurtzy. Întemniţaţii din închisoarea Sibiului erau izolaţi de comunitate din 1757 şi 1759. Aşa că întrebările de credinţă nu au fost discutate niciodată în comun şi părerile diferite (cum ar fi în problema comerţului) nu au putut fi evitate.
Conţinutul interogatoriului este de aceea interesant şi demn de luat în considerare, pentru că reflectă concepţiile în cea mai timpurie perioadă a existenţei bisericii botezătoare din Kärnten (Carintia), mai înainte ca acestea să poată fi aduse la un numitor comun în aşezarea Wirschinka din Ucraina de către prezbiterii de mai târziu Josef Kuhr şi Johannes Waldner. În Wirschinka au putut fi discutate părerile diferite şi formulate principii de învăţătură valide, care sunt încă valabile şi astăzi în coloniile hutterite din USA şi Canada. Şi tradiţiile practicate astăzi au putut să se formeze doar în viaţa comună dintr-o colonie şi să devină bun al comunităţii.
Deja de la 10 ianuarie 1764 i-a transmit magistratul din Sibiu consilierului Camerei aulice, baronul Dietrich, un raport despre rezultatul interogatoriilor în Criţ şi Dacia (Stein). În acesta se stabileşte că în Criţ se găsesc următoarele persoane care „i-au învăţat aproape pe toţi ai lor în această învăţătură greşită a rebotezătorilor, mărturisesc cu încăpăţânare şi invariabil contraargumentele fundate pe religie şi în
211
niciun chip nu vor să se distanţeze de asta şi se declară”: Johann Kleinsasser cu soţia sa Barbara şi patru copii, Matthias Kleinsasser şi Joseph Kleinsasser, Dorothea Nagler, o văduvă cu trei copii, Georg Waldner cu soţia sa Anna şi cinci copii, Christina Winkler, Christian Ehgarter, Joseph Mueller cu soţia sa Elisabeth114, Georg Kurl alias Guerl cu soţia sa Magdalena, Rosina Pichler115; învăţătura lor de credinţă este însumată în următoarele fraze după mărturisirea făcută public de ei:
1. Despre numiţii herrnhutteri nu ştiu mult, şi nici nu au avut de-a face cu ei.
2. Nu au citit în Biblie despre vreo taină şi prin acestea nu poate fi obţinut harul lui Dumnezeu ci doar prin Hristos.