3. Transmigraţiile din Kärnten (Carintia) în Transilvania

La 26 iunie 1756 conducerea coloniei de transmigranţi i-a fost încredinţată consilierului Camerei Aulice, baronul Johann von Dietrich. Acesta era un specialist al administraţiei isteţ, liniştit şi chibzuit, un politician economist remarcabil, un politician adevărat, foarte pragmatic, care nu simţea nici simpatie pentru saşi, nici compasiune pentru transmigranţi, ci avea doar ţelul de a îndeplini sarcina primită de la împărăteasă repede şi fără probleme. A pornit la treabă cu severitate şi finalitate. Transmigranţii găzduiţi în satele săseşti se arătau acum foarte puţin dornici de a se stabili ca ţărani. Se obişnuiseră să lucreze la saşi ca zilieri, dar cereau să aibă voie să se retragă în imperiu şi se opuneau aşezării în ţara pe care o urau. Baronul Dietrich nu s-a preocupat de această atitudine a transmigranţilor. I-a împărţit în două mari grupuri: cei care se aşteptau să obţină mijloace suficiente din lichidarea
___________
70 E. Buchinger, pag. 378 şi în cont.
178
posesiunilor lor pentru a putea plăti costurile unei locuinţe şi ale exploatării unei agriculturi, şi cei care nu mai erau în stare, deoarece consumaseră deja banii din câştigul obţinut în urma vânzării posesiunilor pentru a supravieţui. El s-a decis să îi statornicească pe cei din prima grupă acordând în primul rand un avans din mijloacele vistieriei pentru construcţia sau cumpărarea de locuinţe şi obligând Naţiunea Saşă să le pună la dispoziţie gratis pământ arabil din rezerva saşă de pământ; iar pe ceilalţi i-a lăsat Naţiunii Saşe ca zilieri. În special în comunitatea Apoldu de Sus în scaunul Miercurea Sibiului a putut să pună la dispoziţie teren arabil pentru aproape o sută de familii, a pus să fie construite case, şi aici intenţiona să stabilească şi familiile înstărite ale transmigranţilor din Kärnten (Carintia), la care se adunau şi familiile din Kärnten (Carintia) care între timp trecuseră la comunitatea religioasă a hutteriţilor, cu premisa, bineînţeles, să se declare gata să depună jurământul de credinţă cerut.
Când noii convertiţi au început să se izoleze de biserica din Romos şi de conaţionalii lor şi nu au mai apărut la slujba duminicală în biserica lutherană, acest lucru a început să iasă în evidenţă. Pastorul din Romos i-a chemat la el şi i-a întrebat despre motivele pe care le aveau. Au mărturisit deschis ce nu le plăcea la confesiunea lutherană şi la relaţiile între saşi şi că învăţăturile de credinţă ale fraţilor hutteriţi din Vinţu de Jos li s-au “arătat a fi adevărul şi şi calea cea bună către fericirea veşnică”. După ce toate încercările de convertire ale pastorului din Romos nu au dat roade, l-a informat pe magistratul din Sibiu, mai ales că acesta era un caz unic în istoria bisericii saşe, şi chiar a bisericii transilvănene, pentru că din 1622, botezatorii din Vinţu de Jos nu au încălcat niciodată interdicţia convertirii. La magistrat problema a fost deci luată foarte în serios şi s-a cerut judecătorului de scaun71 din Miercurea Sibiului şi pastorului din Apoldu de Sus, M. Johann Bruckner să se ocupe de renegaţi. Cei doi i-au găsit pe noii convertiţi din nou în Vinţu de Jos unde îşi câştigau pâinea ca zilieri la munca de pe câmp şi i-au întrebat ce făceau acolo. Cei din Kärnten (Carintia) au răspuns că trebuie să îşi câştige existenţa şi că au găsit acolo, la „acei nemţi”, muncă şi pâine. La întrebarea unde merg la biserică, au răspuns: “Aici în Vinţu”, pentru că aici li se predică Evanghelia pură şi simplă. Judecătorul a încercat să îi facă să înţeleagă că nu este admisibil să ia cina acolo, pentru că “rebotezătorii” aparţin unei secte şi accederea la aceasta este interzisă; dar nici rugăminţile, nici vorbirea frumoasă, nici ameninţările şi intimidările nu au folosit la nimic. Nu “s-au lăsat abătuţi de la Dumnezeu şi adevărul Său”72.
__________
71 Pământul Crăiesc saş era împărţit în scaune. Judecătorul de scaun avea funcţia unei căpetenii de sector.
72 Cartea mică de istorie, pag. 276.
179
Judecătorul de scaun a anunţat toate numele noilor convertiţi la magistratul din Sibiu. Acum a început administraţia să se ocupe oficial de ei şi a luat o serie de măsuri pentru a-i duce înapoi în sânul bisericii evanghelice. Mai întâi a intervenit episcopul catolic de Alba Iulia ca senior de Vinţu şi i-a interzis „slujitorului Cuvântului”, Josef Kuhr, să le mai dea de lucru şi găzduire celor din Kärnten (Carintia) şi a ameninţat să arunce în închisoare pe orice persoană din Kärnten (Carintia) pe care o va întâlni în Vinţu de Jos. Kuhr s-a opus, dar prezbiterul din Vinţu, Martin (Maertl) Roth s-a temut să aibă probleme cu episcopul şi i-a silit să plece. După ce s-au întors în Romos, câteva zile mai târziu, Simon Treitler, inspectorul transmigranţilor, a încercat prin ameninţări să îi determine să se întoarcă la confesiunea lutherană, dar nu a obţinut nimic. Atunci Treitler a poruncit ca Andreas Wurtzy, Matthias Hofer, Joseph Mueller şi Martin Angermann să se înfăţişeze în Orăştie unde el şi doi pastori evanghelici au încercat încă o dată să îi convertească. Când asta nu a dat roade cu Wurtzy, Hofer şi Mueller, a poruncit să fie puşi în lanţuri şi aruncaţi în închisoare. După două săptămâni au fost duşi în cetatea Deva şi reţinuţi acolo două luni, apoi au fost ţinuţi captivi într-o casă încă şapte săptămâni, dar asta nu a putut să îi facă să îşi schimbe părerea, ci dimpotrivă. Pentru că deja primii creştini, după cum găsim scris în Scriptură, au trebuit să sufere persecuţii odinioară, erau de părere că numai cel care trece prin multe necazuri se găseşte pe calea cea bună către Împărăţia lui Dumnezeu. Aşa că au considerat toate acestea drept un semn al lui Dumnezeu că se găseau pe calea cea bună, pe care au mers mereu toţi urmaşii evlavioşi ai lui Hristos73. Rudele şi prietenii lor au rămas până în toamnă în Romos şi au lucrat ca zilieri la saşi.
În octombrie 1756, baronul Dietrich a poruncit să îi elibereze pe cei trei din Kärnten (Carintia) şi să fie aduşi în Apoldu de Sus, unde fuseseră aduşi şi ceilalţi „noi convertiţi” şi să fie îndrumaţi în noile locuinţe construite acolo. Au primit teren arabil, păşuni şi podgorii de la Naţiunea Saşă. Baronul Dietrich se aştepta ca aici, în cercul familiilor din Austria Superioară şi din Kärnten (Carintia), să fie din nou incorporaţi în comunitatea lutherană şi i-a poruncit pastorului să se ocupe de ei în mod deosebit. Dar ei s-au izolat în continuare, au evitat slujba religioasă evanghelică şi se adunau în loc de asta în casa lui Andreas Wurtzy unde se rugau împreună, citeau şi cântau. Biserica din Vinţu de Jos le lăsase câteva cărţi şi îi învăţase câteva rugăciuni pe care le citeau Joerg Waldner, Matthias Hofer şi Andreas Wurtzy în faţa lor, şi le rosteau în rugăciune. „Pentru că nu aveau învăţători, s-au descurcat în simplitatea lor cum au putut şi au petrecut astfel iarna sărăcăcios în Apoldu de Sus”, povesteşte mai târziu Johannes Waldner 74.
__________
73 Cartea mică de istorie, pag. 277 şi în continuare
74 Cartea mică de istorie, pag. 278.
180
La începutul anului 1757, în ciuda interdicţiei, Matthias Hofer şi Rosina Pichler au plecat la Vinţu. Matthias Hofer a lucrat la olarul Carel Gentner şi a învăţat să picteze urcioare de faianţă, Rosina Pichler s-a angajat ca slujnică la grajduri la Johannes Stahl. După două săptămâni situaţia a fost raportată în Sibiu şi magistratul i-a ordonat judecătorului curţii de acolo să îi aresteze pe amândoi şi să îi aducă la Sibiu unde inspectorul Treitler i-a somat să adere din nou la biserica lutherană. Când ei au refuzat cu hotărâre acest lucru, a dispus să fie duşi în închisoarea din Sibiu. Paul Tscheterle, fierar din Vinţu, i-a anunţat pe cei din Kärnten (Carintia) din Apoldu de Sus de arestarea celor doi. Atunci Michael Hofer, fratele lui Matthias a pornit spre Sibiu pentru a-i vizita pe cei întemniţaţi şi a fost imediat băgat la ei în închisoare. După câteva săptămâni Johann Amlacher şi-a vizitat conaţionalii închişi şi a fost de asemenea reţinut în închisoare. Cei patru din Kärnten (Carintia), Michael şi Matthias Hofer, Johann Amlacher şi Rosina Pichler au rămas în închisoarea din Sibiu următorii ani. Ei au trebuit să muncească aici, şi anume, să smulgă 70 de livre de lână sau să scarmene 100 de livre de lână săptămânal. Pentru asta primeau o pâine şi un groş (30 de creiţari) pentru întreţinere. Pentru fiecare livră lipsă primeau o lovitură de bici de la temnicer. Matthias Hofer a compus mai multe cântece despre suferinţa lor din închisoare75. Michael Hofer a murit în preajma anului 1760 în închisoare, Rosina Pichler a fost luată mai târziu de un burghez în slujbă în casa sa şi de acolo a fugit în Criţ.
Când pastorul din Apoldu de Sus s-a convins că noii convertiţi din Kärnten (Carintia) nu mai pot fi câştigaţi pentru credinţa lutherană, a raportat acest lucru magistratului din Sibiu, care împreună cu inspectoratul pentru transmigranţi a decis să zdrobească comunitatea aşezând câte o familie în sate diferite. Aici trebuia să li se dea loc de gospodărie şi teren arabil. Prin ditanţele mari se credea că se vor împiedica contactele între ei, şi se spera să poată fi astfel abătuţi de la credinţa lor. Pe 27 martie 1757 a venit judecătorul de scaun din Miercurea Sibiului în Apoldu de Sus, a poruncit celor din Kärnten (Carintia) să îşi încarce în căruţe bunurile transportabile şi a pus să fie transportaţi în cele mai diferite direcţii împreună cu membrii familiilor lor.
Andreas Wurtzy, familia sa şi fiicele vitrege Strauss au fost aduşi în I g h i ş u N o u în scaunul din Mediaş, şi el a luat şi pe fraţii Ehgarter cu ei. Josef Mueller a fost dus la B a z n a în scaunul din Mediaş. Familia Gurl a venit la S e l e u ş în scaunul Sighişoara, cu ei s-a mutat Valtlin Resch, celibatară. Familia Waldner a fost dusă la B r ă d e n i, cu ea
___________
75 Cartea mică de istorie, pag. 279-280.
181
s-au mutat surorile Winkler şi mai târziu fraţii Plattner care au fost duşi mai întâi în Şaeş. La C i n c u în scaunul Cincu au fost aduse familiile Nagler şi Hofer, în D a c i a, în scaunul Rupea au fost duşi fraţii Glanzer, la C r i ţ, aproape de Rupea, dar aparţinând de scaunul Sibiului au fost duşi fraţii Kleinsasser cu familia şi celibatarul Peter Mueller.
Răspândindu-i în aceste şapte sate, baronul Dietrich a crezut că i-a izolat suficient pe cei din Kärnten (Carintia). În raportul său final din 31 ianuarie 1760 a scris despre rebotezătorii din Kärnten (Carintia)76:
Despre acei rebotezători... vreau să confirm din nou că perseverează pertinaciter77 în secta lor şi toate strădaniile pastorului nu i-au atins şi deşi o parte din ei rămân liniştiţi şi tăcuţi după cum au fost împărţiţi în scaunele naţiunii lor la domiciliul care le-a fost indicat, totuşi sunt unii precum Joseph Mueller din scaunul Mediaş şi Johann Hofer din scaunul Cincu care în secret îşi arogă dreptul de a ademeni în secret în mod specific pe compatrioţii lor din Kärnten (Carintia), unde această sectă s-a maturizat sub numele domnului Hutter, după cum s-a raportat în scrieri separate78, în ciuda celor mai noi şi mai aprige ameninţări şi pedepsirii celei care a aderat la această sectă, Rosina Pichler, cu închisoarea. Cea care i-a mai oprit pe aceşti sectanţi, dar până la împământenirea transmigranţilor rămaşi prinde rădăcini şi mai puternice, va fi mutarea familiilor respective ale rebotezătorilor unde în teritoriile imperiale apostolice ale majestăţii voastre sunt încă toleraţi sau unde în Polonia nu au urmări negative, se cunoaşte că în afara familiilor din Kärnten (Carintia) această sectă este detestată de aderenţii bisericii evanghelice79.
Anexa N a raportului conţine următoarele observaţii despre fraţii hutteriţi din Kärnten (Carintia) în Transilvania:

Foaia 112.118                                                                                                                                                                                                                        Lit.: N. No. 235 an 1759

SPECIFICARE
Rebotezatorul - unde se găsea atunci respectivul. A. 30 iunie an 758
Nr. 1.                                                                                               În Ighişu Nou, Scaunul Mediaş
Andreas  W u r t z i împreună cu soţie şi 5 copii din senioriatul Spittal...............................................................................................................................7 capete
Aveau la sfârşitul lui iunie 1758 bani gheaţă în casă:...................................7 guldeni 39 creiţari
Conform înscrisului, aceeiaşi mai au de solicitat: ..............................1354 guldeni 31/2 creiţari
Observaţie: Privind conduita acestei familii, aceştia insistă cu perseverenţă asupra principiilor rebotezătoare, în viaţa în comun sunt însă oameni modeşti, conform demonstrării capacităţii sunt capabil şi apţi să dea cei mai buni contribuenţi, doar pentru că nu li se permite nicio învăţătură în satul care i-a fost indicat,
__________
76 Sfârşitul raportului baronului Dietrich din 31 ianuarie 1759. Fascicol 235/1759 din actele cancelariei curţii transilvănene în arhiva naţională maghiară / Magyar Orszigos Leveltaer,
77 Budapesta, Becsikaputer. pertinaciter = foarte încăpăţânat.
78 Faptul că transmigranţii din Kärnten (Carintia) au avut contacte cu „Sect der Herrn-Hutter” („secta domnului Hutter”) în patria lor este o confuzie tipică în administraţia austriacă care confunda mereu mişcarea celor din Herrnhutter a contelui Zinzendorf, mişcare apărută în cadrul confesiunii de la Augsburg cu comunitatea religioasă a fraţilor hutteriţi. Cei din Kärnten (Carintia) nu cunoşteau nici mişcarea celor din Herrnhutter şi nici pe fraţii hutteriţi înainte de deportarea lor.
79 Aici se face pentru prima dată propunerea ca fraţii hutteriţi din Kärnten (Carintia) să fie evacuaţi în Ungaria superioară sau chiar în afara ţării, în Polonia.
182
acelaşi nu vrea să accepte o economie rurală, decât ceea ce poate să câştige el cu casa sa sănătos prin tors, locuinţa li s-a plătit din averea proprie cu 30 de guldeni, terenul însă conform unei părţi din listă, a fost suficient exact măsurat cât să ajungă şi a fost repartizat spre cultivare.
Nr. 2.                                                                                                               În Bazna
Joseph M u e l l e r  cu soţie şi 3 copii din Spittal..........................................................5 capete
la sfârşitul lui iunie 758 au bani în casă:..........................................................................---
Conform înscrisului, aceeiaşi mai au de solicitat:...................................130 guldeni 42 creiţari

Observaţie: Acesta a ademenit recent în Sighişoara o familie la învăţătura rebotezătoare, şi anume, cei doi fraţi P l a t t n e r i s c h e, care acum mărturisesc public că aparţin acestei secte, unde totuşi înainte nu au supărat pe nimeni, ci numai de atunci, de când omul acesta a fost acolo, şi-au permis să îndrăznească, de aceea s-a dispus imediat ca acest ademenitor să fie dus la închisoare, a cărui casă a fost însă plătită vânzătorului din Bazna de inspector cu 10 guldeni conform chitanţei, gospodăria însă se acceptă la fel de puţin precum la menţionatul Wurtzi. 1

Nr. 3.                                                                                     În Scaunul Sighişoara la Seleuş
Valentin R e s c h l e d i g  din Spittal....................................................................................................................................1 cap
Georg  G u r l cu soţia din Himmelberg.....................................................................................................................2 capete
au la sfârşitul lui iunie 758 bani în casă:................................................................................-----
Conform înscrisului, aceeiaşi mai au de solicitat:................................................................. -----

Observaţie: Despre această familie nu se ştie a spune nimic, pentru că au rămas cu persistenţă la învăţătura lor rebotezătoare, la fel ca şi ceilalţi, totuşi au rămas liniştiţi, iar în economie s-au implicat la fel de puţin precum cei de sus, din cauză că nu li s-a permis învăţătura. 1

Nr. 4.                                                                                       În Scaunul Sighişoara în Brădeni
Georg  W a l l e r împreună cu soţia şi patru copii din Spittal.......................................6 capete
Au la sfârşitul lui iunie 758 bani în casă:..............................................................................-----
Conform înscrisului, aceeiaşi mai au de solicitat:....................................708 guldeni 48 creiţari

Observaţie: Persistă în secta sa ca toţi ceilalţi şi nu vrea cu niciun chip să meargă în Biserica Evanghelică în ciuda multelor îndemnuri ale pastorului locului, locuieşte deja în casa sa nou construită, şi într-o oarecare măsură pare că vrea să se simtă confortabil în aşezământ, cum apoi deja din ianuarie până în luna iunie a acestui an în contul averii pe care o are de solicitat a primit câte 72 de guldeni ca să îşi poată pune la punct gospodăria cu aceştia.

Nr. 5.                                                                                                                 În Şaeş
Fraţii necăsătoriţi P l a t t n e r i s c h e Johann şi Elisabeth din senioratul Spittal…....2 capete
Au la sfârşitul lui iunie 758 bani în casă:..................................................138 guldeni 28 creiţari
Conform înscrisului, aceeiaşi mai au de solicitat:....................................262 guldeni 12 creiţari

Observaţie: Aceştia au fost îndreptaţi către Şaeş, dar pentru că până la terminarea caselor lor au pretins că nu pot să îşi câştige pâinea, li s-a permis să meargă în Sighişoara ca să îşi caute acolo hrana, între timp însă a venit Joseph M u e l l e r din Bazna şi i-a ademenit în secta rebotezătorilor, pe care o mărturisea el însuşi cu adevărat, imediat însă ce acest lucru s-a aflat, cei doi au fost transportaţi imediat în Şaeş şi pentru că aceştia într-un interval de 14 zile nu s-au întors la învăţătura evanghelică, au fost duşi în închisoarea din Sibiu.

___________
183
Nr. 6.                                                                                             Scaunul Sibiu În Cristuru Secuiesc
Hans K l e i n s a s s e r  împreună cu soţia şi doi copii din Spittal ................................4 capete
pe lângă doi fraţi Mathias şi Joseph.................................................................................2 capete
Au la sfârşitul lui iunie 758 bani în casă:................................................................niciun înscris
Conform înscrisului, aceeiaşi mai au de solicitat:...............................................la fel ca mai sus
Observaţie: Sunt la fel de încăpăţânaţi ca ceilalţi şi nu acceptă nicio gospodărie.
Nr. 7.                                                                                                   Scaunul Rupea în Dacia (Stein)
Christian  G l a n t z e r cu soţie şi doi copii ...................................................................4 capete
pe lângă doi fraţi Martin şi Paul şi ..................................................................................2 capete
Anna Glantzerin 2 copii Veit şi Margarethe....................................................................2 capete
Au la sfârşitul lui iunie 758 bani în casă:...............................................................................-----
Conform înscrisului, aceeiaşi mai au de solicitat:......................................63 guldeni 19 creiţari
21 guldeni 4 creiţari
268 guldeni 48 creiţari
Observaţie: la fel precum cei dinainte şi de mai sus.
Nr. 8.                                                                                                         Cincu
Johann H o f e r  cu soţia şi şapte copii din Spittal..........................................................9 capete
Au la sfârşitul lui iunie 758 bani în casă:..................................................198 guldeni 13 creiţari
Conform înscrisului, aceeiaşi mai au de solicitat:

Observaţie: Acesta este un om periculos, merge în linişte în diverse locuri şi caută să ademenească şi pe alţi conaţionali de-ai săi în secta rebotezătorilor, toate strădaniile şi îndemnurile pastorului locului i-au fost adresate în zadar, întreaga biserică îşi doreşte să scape de el, masele se tem că acest rău vrea să călătorească şi printre naţiunea saşă, a plătit casa nou construită pentru el, dar el a acceptat cel mai puţin economia.

Nr. 9.                                                                                               În închisoarea locală
Michael  H o f e r din Ortenburg a murit în anul 757 dar a ajuns pe lista morţilor în 758 pentru că a fost anunţat prea târziu.
Mathias  H o f e r necăsătorit din Ortenburg..............................................................................................................................1 cap
Johann A m b l a c h e r, fiul Ursulei Amblacherin din Spittal............................................1 cap
Rosina P i c h l e r  necăsătorită din vezi mai sus…….........................................................1 cap
Au la sfârşitul lui iunie 758 bani în casă:
Conform înscrisului, aceeiaşi mai au de solicitat:.................................................. niciun înscris
563 guldeni 3 crăiţari
niciun înscris

Observaţie: aceştia se găsesc deja de doi ani în închisoare din cauza neascultării lor, li se interzisese ca vreunul dintre ei să urmeze din dorinţa proprie învăţătura rebotezătoare şi ei totuşi au urmat-o aşa că au primit totuşi o pedeapsă mică pentru a fi astfel determinaţi să asculte, totuşi totul a fost în zadar, persistă în continuare în părerea pe care şi-au formată odată şi aceştia nu pot fi făcuţi să raţioneze de nicio autoritate spirituală sau lumească prin cuvinte bune dar dure. Pentru că ei cel puţin ar trebui să ceară să li se ierte greşeala, au încercat tot timpul să pretindă că nu au făcut nimic ce ar fi demn de pedeapsă, de aceea nu îşi pot împovăra conştinţa ca să ceară unui om, şi astfel să Îi fure lui Dumnezeu slava care I se cuvine doar Lui, aşa cum îi învaţă pe ei credinţa lor. -----

Surse: Fascicolul 235 ex 1759, raportul de final al baronului Dietrich, anexe paginile 112-118. / Arhiva naţională maghiară / Magyar Orszagos Leveltaer, acte ale cancelariei curţii transilvănene.
184
Observaţiile din specificaţiile baronului Dietrich arată că, cele opt familii din Kärnten (Carintia) – Wurtzy în Ighişu Nou, Mueller în Bazna, Gurl în Seleuş, Waldner în Brădeni, Plattner în Şaeş, Kleinsasser în Cristuru Secuiesc, Glanzer în Dacia (Stein) precum şi Hofer în Cincu – în anii 1757 şi 1758 achiziţionaseră locuinţe în satele în care li se indicase să îşi stabilească domiciliul şi primiseră pământ arabil de la Naţiunea Saşă, dar refuzau să lucreze pământul. Cu toţii se agăţau în continuare de învăţăturile de credinţă ale fraţilor hutteriţi, o parte în linişte, o parte însă precum Joseph Mueller şi Johann Hofer străduindu-se să câştige şi alţi discipoli printre conaţionalii lor. Despre fraţii Plattner aflăm că au fost aduşi în Şaeş în Scaunul Sighişoarei dar au părăsit localitatea aceasta ca să lucreze în Sighişoara deoarece casa lor de acolo nu era încă gata. Baronul Dietrich îi reproşează lui Joseph Mueller că i-a ademenit pe Johann şi Elisabeth Plattner aici în Sighişoara ca să adere la comunitate, motiv pentru care „s-a dispus” ca şi ademenitorul să fie dus la închisoare, iar fraţii au fost ameninţaţi că şi ei vor fi închişi „dacă în interval de paisprezece zile nu se întorc la învăţătura evanghelică”. Johannes Waldner pare să nu fi cunoscut acest incident deoarece nu menţionează nimic despre asta în „Lucrurile remarcabile”. Fraţii Plattner par la început să se supună poruncii, şi Joseph Mueller a putut rămâne în Seleuş. În 1759 sau la începutul lui 1760 Johannes Plattner a murit în Brădeni, sora sa a rămas la familia Waldner. Este de remarcat faptul că familia Nagler din Cincu nu este înregistrată ca „familie rebotezătoare”. Până la moartea lui Christian Nagler pare să se fi purtat atât de discret încât autorităţile nu au remarcat-o. De-abia în 1760 când Christian Nagler a murit, văduva sa, Dorothea şi cele trei fiice s-au mutat în Criţ la Johann Kleinsasser.