A şaptea legislatură

CAPITOLUL 6

ACORDURI INTERINSTITUŢIONALE

Articolul 127

Acorduri interinstituţionale

(1) Parlamentul poate încheia acorduri cu alte instituţii în contextul aplicării tratatelor sau în scopul îmbunătăţirii sau clarificării procedurilor.

Aceste acorduri se pot prezenta sub formă de declaraţii comune, de schimburi de scrisori sau de coduri de conduită, sau de alte instrumente adecvate. Acordurile se semnează de către Preşedinte, după examinarea de către comisia competentă pentru afaceri constituţionale şi după aprobarea Parlamentului. Acordurile se pot anexa la regulament în scop informativ.

(2) În cazul în care aceste acorduri conduc la modificări ale drepturilor şi obligaţiilor regulamentare, creează noi drepturi şi obligaţii regulamentare pentru deputaţi sau organele Parlamentului sau conduc la modificări sau interpretări ale Regulamentului de procedură al Parlamentului, chestiunea se retrimite spre examinare comisiei competente, în conformitate cu articolul 211 alineatele (2)-(6), înainte de semnarea acordului.

CAPITOLUL 7

SESIZAREA CURŢII DE JUSTIŢIE A UNIUNII EUROPENE

Articolul 128

Proceduri în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

(1) În termenele stabilite de tratate şi de statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru acţiunile introduse de instituţii ale Uniunii Europene sau de persoane fizice sau juridice, Parlamentul examinează legislaţia Uniunii şi măsurile de punere în aplicare pentru a se asigura că tratatele, în special în ceea ce priveşte drepturile Parlamentului, au fost respectate în totalitate.

(2) Comisia competentă prezintă un raport Parlamentului, dacă este necesar oral, în cazul în care presupune existenţa unei încălcări a dreptului Uniunii.

(3) Preşedintele introduce o acţiune la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în numele Parlamentului, în conformitate cu recomandarea comisiei competente.

Preşedintele poate sesiza plenul cu privire la decizia de menţinere a acţiunii la începutul următoarei perioade de sesiune. În cazul în care plenul se pronunţă cu majoritatea voturilor exprimate împotriva acţiunii, Preşedintele retrage acţiunea.

În cazul în care Preşedintele introduce o acţiune împotriva recomandării comisiei competente, acesta sesizează plenul cu privire la decizia de menţinere a acţiunii la începutul următoarei perioade de sesiune.

(4) Președintele depune observații sau intervine în numele Parlamentului în cadrul procedurilor în instanță, după consultarea comisiei competente.

În cazul în care intenționează să se îndepărteze de la recomandarea comisiei competente, Președintele informează comisia competentă în mod corespunzător și trimite chestiunea Conferinței președinților, prezentându-și motivele.

În cazul în care Conferința președinților consideră că, în mod excepțional, Parlamentul nu ar trebui să prezinte observații sau să intervină în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în cazul în care este pusă în cauză validitatea unui act adoptat de Parlament, chestiunea este prezentată fără întârziere plenului.

În situații de urgență, Președintele poate lua măsuri conservatorii, pentru respectarea termenelor stabilite de instanța respectivă. În astfel de situații, procedura prevăzută la prezentul alineat este pusă în aplicare în cel mai scurt timp.

Nicio dispoziție din Regulamentul de procedură nu împiedică stabilirea de către comisia competentă a modalităților procedurale adecvate în vederea trimiterii recomandării sale în timp util, în situațiile de urgență.

Articolul 90 alineatul (6) stabilește o procedură specifică pentru decizia Parlamentului referitoare la exercitarea dreptului de a solicita Curții de Justiție, în temeiul articolului 218 alineatul (11) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, un aviz cu privire la compatibilitatea unui acord internațional cu tratatele. Această dispoziție constituie legea specială (lex specialis) care prevalează asupra legii generale prevăzută la articolul 128.

În cazul în care se exercită drepturile Parlamentului pe lângă Curtea de Justiție a Uniunii Europene, iar actul respectiv nu este reglementat prin articolul 128, procedura prevăzută la prezentul articol se aplică prin analogie.

Articolul 129

eliminat

TITLUL V

RELAŢIILE CU PARLAMENTELE NAŢIONALE

Articolul 130

Schimbul de informaţii, contacte şi facilităţi reciproce

(1) Parlamentele naţionale ale statelor membre sunt informate periodic de către Parlament cu privire la activităţile sale.

(2) Organizarea și promovarea unei cooperări interparlamentare concrete și constante la nivelul Uniunii în temeiul articolului 9 din Protocolul privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană se negociază pe baza unui mandat încredințat de Conferința președinților, după consultarea Conferinței președinților de comisie.

Parlamentul European aprobă orice acorduri în materie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 127.

(3) O comisie poate iniția direct un dialog cu parlamentele naționale la nivel de comisie, în limitele creditelor bugetare alocate în acest scop. Acesta poate include forme corespunzătoare de cooperare pre- și post-legislativă.

(4) Orice document referitor la o procedură legislativă la nivelul Uniunii care este transmis în mod oficial Parlamentului European de către un parlament național este transmis comisiei competente pentru subiectul abordat în documentul respectiv.

(5) Conferinţa preşedinţilor poate acorda Preşedintelui mandatul de a negocia facilităţi pentru parlamentele naţionale ale statelor membre pe bază de reciprocitate şi poate propune orice altă măsură care ar facilita contactele cu parlamentele naţionale.

Articolul 131

Conferinţa organelor specializate în afaceri comunitare (COSAC)

(1) La propunerea Președintelui, Conferința președinților desemnează membrii delegației Parlamentului la COSAC și le poate conferi acestora un mandat. Unul dintre vicepreședinții Parlamentului European însărcinați cu dezvoltarea relațiilor cu parlamentele naționale și președintele comisiei competente pentru aspectele instituționale conduc delegația.

(2) Ceilalți membri ai delegației sunt aleși în funcție de subiectele care trebuie examinate cu ocazia reuniunii COSAC și trebuie să cuprindă, în măsura posibilului, reprezentanții comisiilor competente pentru subiectele respective. Delegaţia transmite un raport după fiecare reuniune.

(3) Se ține seama în mod corespunzător de echilibrul politic global în cadrul Parlamentului.

Articolul 132

Conferinţe ale parlamentelor

Conferința președinților desemnează membrii delegației Parlamentului la orice conferință sau organism echivalent la care participă reprezentanți ai parlamentelor și îi conferă acesteia un mandat în conformitate cu rezoluțiile pertinente ale Parlamentului. Delegația își alege președintele și, dacă este necesar, unul sau mai mulți vicepreședinți.