Acord privind servicii de

Listă de figuri

Listă de tabele

Listă de casete

Listă de diagrame

Mulțumiri

Acest raport a fost elaborat de o echipă formată din Cătălin Păuna (TTL, Economist Superior), Geomina Turlea, Mihai Vîlnoiu, Costel Todor și Mircea Tulea (experți ai Băncii Mondiale). Raportul a beneficiat de comentariile atente ale dlui Gary Reid și Sandor Karacsony (Banca Mondială).

Dl. Lucian Novak (Comisia Națională de Prognoză), dna Andreea Cambir (Institutul Național de Statistică) și dl. Vlad Grigoraș (Banca Mondială) au sprijinit proiectul cu expertiză legată de date, indicatori și prognoze.

Echipa dorește să mulțumească personalului Secretariatului General al Guvernului (SGG) pentru sprijinul și colaborarea excelentă asigurate pe durata elaborării acestei Note, în special secretarului de stat Oana-Elena Pintilei și directorului general Dragoș Negoiță, precum și consilierului Radu Iacob și echipei de proiect, care au furnizat recomandări utile și au realizat un management de proiect adecvat.

Totodată, echipa dorește să mulțumească Ministerului Muncii și Justiției Sociale pentru excelenta colaborare, în mod special dnei Secretar General Adjunct Daniela Moroșanu și dlui Ion Liviu Stochița, manager public în cadrul Unității de Politici Publice și membrilor grupurilor de lucru tematice.

1. Context

1.1. Delimitarea conceptuală a sectorului muncă și justiție socială și principalele categorii de cetățeni cărora li se adresează politicile promovate de minister și de instituțiile subordonate, aflate sub autoritate sau în coordonare

În România, sectorul muncă și justiție socială acoperă următoarele domenii de politică socială: muncă (ocupare și mobilitate, formare profesională, relații de muncă, securitate și sănătate în muncă), familie (protecția copilului și familiei), protecție socială (pensii și alte drepturi prevăzute de legi cu caracter special, asistență și incluziune socială, protecția persoanelor vârstnice, protecția persoanelor cu dizabilități), justiție socială și dialog social.

Tabelul . Principalele categoriile de cetățeni cărora li se adresează activitatea MMJS

2017	Număr persoane, din care % în risc de sărăcie sau excluziune socială
Persoane ocupate (15-64 ani)	8 363 000 29% (18-64 ani)
Șomeri	518 449 000 – șomeri OIM 67,6% (estimare EUROSTAT) 374 650 – șomeri înregistrați la ANOFM^1
Tineri NEETs (15-24 ani)	323 000
Femei (15-64 ani)	6 469 608 34,4% (18-64 ani)
Persoane vârstnice (peste 64 ani)	2 085 754 37,9%
Persoane în risc de sărăcie și excluziune socială	6 999 000 (estimare EUROSTAT)
Persoane cu dizabilități	797 104^2 (31.12.2017) 39.4%^3 (estimare EUROSTAT)
Copii (0-15 ani)	3 057 024 40,3%

Sursa datelor: EUROSTAT

1.2. Principalele tendințe pe plan intern și internațional din sectorul muncă și justiție socială

În cel mai recent raport asupra tendințelor mondiale pe piața muncii și în domeniul social⁴, Organizația Internațională a Muncii (OIM) trece în revistă modul în care s-a materializat în ultimii ani interdependența dintre creșterea globală, pe de o parte, și evoluțiile pieței muncii și problematica socială, pe de cealaltă parte și prezintă tendințele viitoare probabile. Economia globală a înregistrat o creștere mai pronunțată în 2017, decât în anii anteriori, care va rămâne stabilă dar destul de redusă (sub 4%). Pe plan mondial, numărul șomerilor va crește, dar datorită creșterii simultane a ratei de activitate, rata șomajului urmează să scada în 2018, pentru prima oară în ultimii trei ani și este estimată să rămână constantă in 2019. Înrăutățirea condițiilor de muncă reprezintă o tendință prezentă în majoritatea regiunilor lumii. Creșterea prognozată a sectorului serviciilor la nivel mondial este așteptată să pună presiuni pe calitatea locurilor de muncă, în special asupra celor care necesită calificare redusă. Există în continuare discriminare de gen, cu variații mari în importanță și intensitate între diferite regiuni ale lumii.

În Europa, reducerea șomajului în rândul tinerilor și a celui pe termen lung ca și competențele adaptabile sunt prioritățile de pe Agenda Comisiei Junker. Comisia Europeană își concentrează eforturile actuale pe echitatea și solidaritatea intergenerațională⁵. Și in 2017, creșterea economică (deși moderată) a fost însoțită de creșteri importante ale ocupării, iar rata de activitate a crescut, astfel încât la acest moment, obiectivul de ocupare al programului Europa 2020 pare posibil de atins. Șomajul rămâne o problemă în Europa, deși situația tinerilor pe piața muncii s-a îmbunătățit. Raportul Anual al Comisiei Europeane (CE) privind Creșterea (2018)⁶ recomandă tuturor statelor membre continuarea eforturilor legate de stimularea celor trei elemente ale cercului virtuos al politicii economice – investițiile, reformele structurale și politici bugetare responsabile. La data de 17 noiembrie 2017 Parlamentul European, Consiliu și Comisia Europeană au proclamat pilonul european al drepturilor sociale. Pilonul prevede 20 de principii și drepturi de care ar trebui să beneficieze cetățenii în UE și care ar urma să garanteze desfășurarea cu success a unui proces reînnoit de convergență către condiții de muncă și de viață mai bune.

În ultimul Raport Anual referitor la Piața muncii și Salarii (2017)⁷, CE menține opinia exprimată în raportul anterior conform căreia, în ciuda accelerării evoluțiilor pozitive de pe piețele țărilor membre ale Uniunii Europene (UE) de după 2013 și a menținerii creșterii economice rămâne necesar să se continue implementarea măsurilor destinate susținerii absorbției efective a șomajului, și în special a celor destinate prevenirii șomajului structural și de lungă durată, cum ar fi o reformă mai amplă a piețelor, a impozitării și a sistemelor de beneficii sociale, dar și a măsurilor specifice, cum ar fi formarea profesională și susținerea creării de locuri de muncă.

În ceea ce privește România, anul 2017 a adus o schimbare în paradoxul observat în anii anteriori legat de creștere economică semnificativă însoțită de o stagnare a nivelului ocupării. În anul 2017, România înregistra a doua cea mai mare rată de creștere a PIB din UE (aproape 7%) și cea mai mare valoare din perioada de după criză. Această performanță este alimentată de creșterea consumului privat aflat în plină expansiune, la rândul său fiind stimulat de creșterile salariale din sectorul public și din cel privat și de reducerile de impozite indirecte. Raportul de Țară al CE (2018)⁸ definește aceste evoluții relansare ciclică, și prognozează o reducere a acestei rate de creștere în 2018. De aeastă data însă, creșterea economică a fost însoțită de o creștere clară a ratei de ocupare (de la 66,3% in 2016 la 68,8% în 2017) și de o reducere semnificativă a ratei șomajului, până la cel mai scăzut nivel în ultimii 20 de ani. Rata de sărăcie în rândul persoanelor ocupate a scăzut semnificativ, dar este pobabil că se mentine cea mai ridicată din EU (la momentul publicării acestui document nu toate țările membre ale UE publicaseră datele pentru 2017). Pe S-au înregistrat progrese și în combaterea sărăciei și excluziunii sociale.

Conform aprecierii CE, România întâmpină dificultăți în ceea ce privește mai mulți indicatori din Tabloul de bord social pe care se sprijină Pilonul european al drepturilor sociale⁹, mai precis: rata de abandon școlar, procentul tinerilor NEETs, disparitatea dintre femei și bărbați la nivelul ratei ocupării, riscul de sărăcie și excluziune socială, nivelul de descurajare la nivelul persoanelor inactive, impactul transferurilor sociale, inegalitatea veniturilor, nivelul de competențe digitale. In același timp, România se situează între țările cu cele mai bune performanțe în ceea ce privește creșterea venitului disponibil brut la nivel de gospodărie, și peste medie în ceea ce privește rata șomajului.

Creșterea economică a anului 2017, s-a reflectat mai ales în profit și creșteri salariale în primul rând pentru angajații din domeniul public. Impozitarea acestor categorii și ca și a noilor angajați, s-a reflectat în veniturilor bugetare suplimentare. În același timp, s-a recurs la reducerea taxelor indirecte în 2017, și a impozitului pe venit pentru persoanele fizice în ianuarie 2018 și s-au majorat cheltuielile bugetare pe fondul evoluției punctului de pensii. Nu este clar unde se află România pe curba lui Laffer și dacă pe viitor fiscalitatea redusă va stimula dezvoltarea activităților economice suficient cât să reechilibreze situația bugetară. Deocamdată, desi remunerarea salariaților este scăzută față de media UE, deficitele bugetare nominale și structurale se situează pe o traiectorie ascendentă. Mai mult, Comisia Europeană apreciază în cadrul ultimului Raport de Țară că în urma creșterii puternice a salariilor în anul 2017, susținută și de majorarea cu 16% a salariului minim și de majorările salariale din sectorul public, există riscul să apară presiuni asupra competitivității și inflației dacă nu vor fi promovate mai activ măsuri corespunzătoare de impulsionare a productivității.

Inegalitatea veniturilor este ridicată, iar efectul de redistribuire al sistemului fiscal și de prestații sociale se situează sub media UE. Sărăcia în rândul copiilor este la un nivel ridicat desi pentru anul 2017 este estimate o scădere de peste 8% a ratei ricului de sărăcie și excluziune social pentru copiii de sub 16 ani. Pentru anumite grupuri vulnerabile, cum ar fi tinerii, familiile monoparentale, persoanele cu dizabilități, persoanele de etnie romă, cele din mediul rural și inactive, rata de sărăcie și excluziune socială se menține ridicată. Furnizarea de servicii integrate către aceste categorii rămâne limitată, deși se prevăd schimbări în acest sens.

Aceste tendințe de evoluție a veniturilor și redistribuirii lor nu este specifică României. Deși pe plan mondial, sărăcia extremă s-a redus semnificativ din 2000, progresele au început să încetinească din 2013, în special în țările cele mai puțin dezvoltate. Tot mai mulți oameni trăiesc la un nivel de sărăcie medie, iar în Europa pare să fi a continuat să crească sărăcia în muncă¹⁰. Îmbătrânirea populației și creșterea ratei de dependență a vârstnicilor complică pe mai departe situația punând presiuni pe sistemele de pensii. Migrația s-a intensificat pe fundalul situației geopolitice și al liberalizării circulației forței de muncă în Uniunea Europeană. Astfel, în cazul țărilor gazdă, imigrația poate fi o cale de reechilibrare a balanței demografice în condițiile în care se realizează absorbția eficientă pe piața muncii și integrarea socială a unui număr mare de persoane într-un interval de timp scurt. Totodată, în cazul țărilor de origine, efectul emigrației asupra resurselor de muncă interne, în special a celor înalt calificate, poate deveni un factor de vulnerabilitate economică și poate accentua îmbătrânirea populației. În această a doua situație se regăsește și România.

OIM atrage atenția asupra necesității reorientării politicilor economice și de ocupare către consolidarea instituțiilor pieței muncii, dar și către o regândire a sistemelor de protecție socială în condițiile tendințelor de încetinire a creșterii veniturilor salariale minime și medii. Pe plan mondial, OIM consideră de o importanță crucială efortul concertat de reducere a inegalității socio-economice prin intermediul creșterii numărului locurilor de muncă și a calității acestora. In particular, ultimul raport OIM, susține necesitatea de a stimula angajarea formală, calitatea locurilor de muncă și creșterea productivității în sectorul serviciilor.

Recomandările de țară ale CE pentru România (iulie 2017) referitoare la domeniul muncii și justiției sociale sunt: “Să dezvolte politicile de activare pe piața muncii și să promoveze servicii publice integrate, centrate pe categoriile care întămpina cele mai mari dificultăți în integrarea pe piața muncii.

Să definească, în consultare cu partenerii sociali, criterii obiective pentru stabilirea salariului minim. […]. Să adopte legea privind egalizarea vârstei de pensionare pentru bărbați și femei

Să combată munca nedeclarată, inclusiv prin recurgerea la controale integrate sistematice”¹¹.

În Raportul de țară referitor la progresele înregistrate în implementarea recomandărilor specifice de țară publicat în data de 07.03.2018 în cadrul Semestrului European, CE apreciază că ”s-au înregistrat unele progrese în privința combaterii muncii nedeclarate și progrese limitate în legătură cu consolidarea măsurilor specifice de activare a forței de muncă. Nu au existat progrese în ceea ce privește modul de stabilire a salariului minim și egalizarea vârstei de pensionare pentru bărbați și femei”.

Recomandările de Țară ale CE pentru România (mai 2018) referitoare la domeniul muncii și justiției sociale reiterează importanța stabilirii salariului minim pe bază de criterii obiective. O altă recomandare vizează finalizarea implementării venitului minim de incluziune. O recomandare nouă, care a reieșit de pe urma analizelor din cadrul Pilonului european al drepturilor sociale, este: “Să îmbunătățească funcționarea dialogului social”¹².Potrivit prevederilor Programului de Guvernare 2018 – 2020, Guvernul României are ca prioritate asigurarea unui parcurs constant către îmbunătățirea nivelului de trai al populației, care va avea ca rezultat întărirea coeziunii sociale și reducerea decalajelor față de statele dezvoltate ale Uniunii Europene”, obiectiv realizabil ”prin promovarea unor politici publice coerente și realiste, care să determine o piață a muncii performantă, dinamică și flexibilă, ceea ce va asigura accesul majorității cetățenilor la locuri de muncă de calitate, în funcție de competențele și abilitățile lor, la venituri decente”.

Programului de Guvernare 2018 – 2020 este pe deplin aliniat atât cu situația de pe piața muncii, cât și cu recomandările CE, obligațiile asumate de România ca stat membru al UE și practicile internaționale moderne.

1.3. Analiza factorilor politici, economici, sociali și tehnologici relevanți pentru sectorul muncă și justiție socială

Facilitând adaptarea la piața unică europeană și la realitatea tendințelor demografice și a fluxurilor migratorii intra și extra-europene, cadrul strategic și programatic existent la nivelul Uniunii Europene și ONU (Strategia Europa 2020, Agenda de Dezvoltare Durabilă 2030) are un impact major în orientarea politicilor din domeniile de activitate ale ministerului.

Există o optimizare a cooperării interinstituționale prin implicarea tuturor factorilor în procesul de elaborare a legislației specifice sectorului muncă și justiție socială și o disponibilitate crescută a societății civile și a celorlalți factori interesați de a coopera în vederea unei bune formulări și aplicări a politicilor în domeniile de competență ale ministerului, potențate de o angajare a statului român în adoptarea și implementarea unor măsuri pentru asigurarea bunei guvernări. Pe de altă parte, cheltuielile de la bugetul de stat pentru politicile în domeniul muncă și justiție socială sunt relativ reduse în raport cu nevoile identificate, iar utilizarea surselor externe (Fondul Social European și Inițiativa Locuri de Muncă pentru Tineri) este deficitară. Creșterea gradului de conștientizare a societății civile și a partenerilor de dialog social, precum și a implicării acestora în vederea îmbunătățirii calității serviciilor oferite cetățenilor este lentă, iar capacitatea instituțională a partenerilor sociali este redusă.

Necunoașterea de către cetățeni a responsabilităților care le revin și respectiv a obligațiilor instituțiilor statului în vederea soluționării problemelor sociale, ca și a drepturilor și obligațiilor prevăzute de legislația muncii alimentează lipsa de încredere a acestora față de instituțiile statului în general și a unei părți a populației în reformele propuse în domeniile ocupării și al protecției sociale.

Analiza contextului economic aduce în prim plan fenomenul de relocare a forței de muncă spre sectoare economice cu valoare adăugată mare. În mare parte sunt schimbările tehnologice rapide, cele care generează reajustări structurale importante, dar reconversia profesională nu se poate face întotdeauna la timp. Mai mult, se menține o slabă corelare între prioritățile pieței muncii și alinierea dezirabilă cu viziunea asupra dezvoltării economice, pe de o parte, și programa de învățământ, pe de alta. Economia socială este slab dezvoltată, iar discriminarea și accesibilitatea fizică redusă afectează rata de ocupare a persoanelor din categoriile vulnerabile.

Piața muncii din România s-a dovedit rezilientă la criză, nivelul salariului și timpul de lucru preluând cea mai mare parte din șocuri comparativ cu ocuparea. Acest fenomen s-ar putea menține și chiar amplifica în viitor dacă nu se vor înregistra suficiente progrese la nivelul cantității și calității ofertei de forță de muncă, respectiv dacă se vor menține rata de abandon școlar crescută, rata scăzută de promovabilitate în învățământul secundar, migrația externă și schimbările demografice nefavorabile: creșterea numărului de pensionari, declinul demografic, scăderea populației active. Pe de altă parte, condițiile de muncă au fost îmbunătățite, iar scăderea indicelui de frecvență a accidentelor de muncă este doar una dintre tendințele care susțin acest argument, totodată inflația în scădere fiind un semnal important de stabilitate macroeconomică.

Societatea românească este caracterizată de disparități regionale și rural-urban semnificative în nivelul de dezvoltare economică, ocupare, salarizare și sărăcie și comunități marcate de segregare și lipsă de solidaritate și coeziune, deși este vizibilă o anumită creștere a gradului de conștientizare al cetățenilor pentru implicarea în acțiuni de voluntariat în vederea susținerii persoanelor aflate în dificultate. Sistemul de suport familial puternic pentru persoanele cu dizabilități favorizează politica de dezinstituționalizare.

1.4. Cadrul legal și strategic al sectorului muncă și justiție socială

Principalele acte normative sunt din domeniul muncii și justiției sociale sunt (a se vedea lista extinsă anexa 4.1 ):

• 
  Legea nr 53/2003 , republicată, cu modificările și completările ulterioare - Codul Muncii;
  
• 
  Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare;
  
• 
  Legea nr. 292 / 2011 - Legea asistenței sociale, cu modificările și completările ulterioare;
  
• 
  Legea nr. 27 /2004 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare;
  
• 
  Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare;
  
• 
  Ordonanţa Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
  
• 
  Legea nr. 319/2006 – Legea securității și sănătății în muncă, cu modificările și completările ulterioare;
  
• 
  Legea nr. 62/2011 – Legea dialogului social, cu modificările şi completările ulterioare
  
• 
  Legea nr. 248/2013 – privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social
  
• 
  Legea nr. 467/2006 - Legea privind cadrul general de informare şi consultare a angajaţilor
  
• 
  Legea nr. 217/2005 - Legea comitetelor europene de întreprindere
  
• 
  Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 28/2009 privind reglementarea unor măsuri de protecţie socială (comitetele sectoriale)
  

România este parte semnatară a unui număr important de tratate și convenții internaționale în sectorul muncă și justiție socială, descrise în Anexa 4.2.

Prezentul Plan Strategic Instituțional se corelează cu: Programul de guvernare 2018-2020¹³, documentele rezultate în urma procesului Semestrul European, Legea bugetului de stat¹⁴ și Legea bugetului asigurărilor sociale¹⁵, aprobate anual, Planul Strategic Instituțional al Ministerului Muncii, Protecției Sociale, Familiei și Persoanelor Vârstnice pentru perioada 2014-2016 și 2017, precum și cu cele nouă documente strategice relevante pentru acest sector, aflate în implementare sub coordonarea MMJS, și anume:

• 
  Strategia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014-2020 și Planul de acțiuni pentru perioada 2014-2020 pentru implementarea Strategiei naționale;
  
• 
  Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015-2020 și Planul strategic de acțiuni pentru perioada 2015-2020;
  
• 
  Strategia națională pentru promovarea îmbătrânirii active și protecția persoanelor vârstnice 2015–2020 și Planul strategic de acțiuni pentru implementarea Strategiei naționale pentru promovarea îmbătrânirii active și protecția persoanelor vârstnice 2015–2020;
  
• 
  Strategia națională pentru prevenirea și combaterea fenomenului violenței în familie pentru perioada 2013-2017 și a Planului operațional pentru implementarea Strategiei naționale pentru prevenirea și combaterea fenomenului violenței în familie pentru perioada 2013-2017;
  
• 
  Strategia Națională pentru protecția și promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2020 și Planul Operațional pentru implementarea Strategiei Naționale pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2014-2020;
  
• 
  Strategia națională în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați pentru perioada 2014-2017;
  
• 
  Strategia națională "O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități" pentru perioada 2016-2020 și a Planului operațional privind implementarea strategiei naționale "O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități" 2016-2020;
  
• 
  Planul de Implementare a Garanției pentru Tineret 2017-2020;
  
• 
  Planul privind Sistemul de Management al Informațiilor pentru Asistență Socială.
  

1.5. Cadrul instituțional, modelul de livrare al serviciilor în sectorul muncă și justiție socială, resursele umane și financiare mobilizate

Documentele de politică publică și actele normative din acest sector sunt elaborate de MMJS în colaborare cu alte autorități ale administrației publice centrale și sunt implementate cu precădere de agențiile/instituțiile aflate în subordonare sau sub autoritate, în colaborare cu alte instituții și autorități publice centrale și locale, dar și prin subcontractare/colaborare/parteneriate cu sectorul privat și partenerii sociali.

Atunci când nu este reglementată prin norme de aplicare a unor legi sau stabilită în cadrul planurilor de implementare a strategiilor, conlucrarea cu alți actori se desfășoară în baza protocoalelor de colaborare. În anumite cazuri, acest tip de colaborare se dovedește a fi insuficient de performant pentru a asigura implementarea eficientă a programelor și proiectelor comune, cu atât mai mult atunci când documentele strategice nu detaliază responsabilitatea fiecărui partener, măsurile și acțiunile se suprapun, programele nu sunt însoțite de mecanisme stricte de monitorizare, nu asociază sancțiuni pentru întârzieri în atingerea obiectivelor sau pentru nerealizarea acestora, nu prioritizează din punct de vedere bugetar măsurile și nu angajează resurse financiare clare. Unul dintre obiectivele PSI este să adreseze aceste limitări din perspectivă bugetară.

Cetățenii interacționează cu MMJS fie direct, prin intermediul structurilor teritoriale ale instituțiilor subordonate sau aflate sub autoritate, fie prin autoritățile locale. Toate aceste instituții au sisteme funcționale prin care cetățenii li se pot adresa pentru consultare sau soluționare de probleme specifice. De asemenea, au fost adoptate o serie de măsuri destinate creșterii transparenței, eficienței operaționale, nivelului de informatizare și reducerii sarcinii administrative, precum și sporirii performanței planificării strategice, măsuri al căror progres este însă lent¹⁶.

Caseta . Structura organizatorică a Ministerului Muncii și Justiției Sociale

Ministerul Muncii și Justiției Sociale (MMJS) este principalul actor instituțional, care realizează politica guvernamentală în domeniile muncii și justiției sociale. MMJS organizează, coordonează, îndrumă activitățile specifice și urmărește modul de respectare a prevederilor legale în activitatea instituțiilor aflate în subordine. Celor două instituții sub autoritate le sunt delegate atribuțiile prevăzute de dispozițiile legale pentru ordonatorul principal de credite.

Instituții în subordinea MMJS sunt:

ANPD - Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități coordonează la nivel central activitățile de protecție și promovare a drepturilor persoanelor cu dizabilități. ANPD este desemnată autoritatea centrală de coordonare a implementării Convenției privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 13 decembrie 2006, semnată de România la 26 septembrie 2007 și ratificată prin Legea nr. 221/2010.

ANPDCA - Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție monitorizează respectarea drepturilor tuturor copiilor și ia toate măsurile pentru a contribui la crearea unei societăți demne pentru copii, implicând în acest proces autoritățile administrației publice locale și centrale, societatea civilă, părinții și copiii.

ANES - Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbaţi promovează principiul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex, în toate politicile și programele naționale, și elaborează, coordonează și aplică strategiilor și politicile Guvernului în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice,

ANPD, ANPDCA și ANES sunt coordonate la nivel de Secretar de Stat și nu dețin structuri teritoriale, iar în exercitarea atribuțiilor sale colaborează la nivel local cu direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului, instituții publice aflate în subordinea autorităților locale, dar și cu alte instituții aflate în subordinea/sub autoritatea MMJS.

ANPIS - Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială asigură administrarea și gestionarea într-un sistem unitar de plată a beneficiilor de asistență socială și a altor programe privind servicii sociale susținute de la bugetul de stat, prin bugetul MMJS, și implementate la nivel local de către agențiile județene pentru plăți și inspecție socială și a municipiului București în colaborare cu instituții ale administrației publice locale.

IM - Inspecția Muncii asigură, prin intermediul structurilor teritoriale proprii, exercitarea controlului în domeniile relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă, supravegherii pieței și acționează pentru asigurarea protecției sociale a muncii în baza prevederilor art. 41 din Constituția României, republicată, și, respectiv, a prevederilor Convențiilor Organizației Internaționale a Muncii nr. 81/1947 și 129/1969.

Instituții sub autoritatea MMJS sunt:

ANOFM - Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă asigură coordonarea implementării politicilor și strategiilor privind ocuparea forței de muncă și formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, elaborate de MMJS, prin intermediul agențiilor pentru ocuparea forței de muncă județene (41) și a municipiului București, a centrelor regionale de formare profesională a adulților (8), a centrelor județene de formare profesională a adulților și a Centrului Național de Formare Profesională a Personalului Propriu Râșnov.

CNPP – Casa Națională de Pensii Publice administrează sistemul public de pensii și cel de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, acorda pensii și alte prestații de asigurări sociale, prin intermediul caselor teritoriale de pensii și în colaborare cu persoanele fizice și juridice cu drepturi și obligații în domeniu.

Instituții sub coordonarea MMJS:

INCSMPS - Institutul Național de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției Sociale (înființat în 1990) desfășoară activitate de cercetare științifică în domeniul pieței muncii și protecției sociale, sprijinind eforturile României de creare și dezvoltare a unei economii durabile, bazate pe principii moderne, europene. Astfel, studiile elaborate de colectivele institutului sunt orientate cu prioritate către solicitările administrației centrale și se înscriu în obiectivele strategiilor naționale, contribuind la fundamentarea politicilor în domeniu. 

Notă: Alte informații despre structura instituțională și modelul de livrare al serviciilor se găsesc în Anexa 4.3

Resursele instituționale (bugete și personal) sunt limitate în raport cu dimensiunea domeniilor de politică publică cuprinse în sectorul muncă și justiție socială.

În structura de personal a MMJS figurează în anul 2017 un număr de 10 322 de poziții, respectiv 8,5% din total poziții ocupate în instituțiile și autoritățile publice¹⁷. Nu trebuie însă omis faptul ca o parte din măsurile legislative și strategice sunt implementate cu ajutorul altor instituții (în mod notabil administrația locală), prin subcontractare sau în colaborare cu alții parteneri. Resursele umane rămân însă vizibil subdimensionate, îndeosebi în cazul agențiilor teritoriale.

Figura . Structura personalului angajat în MMJS și instituțiile aflate în subordine / sub autoritate, inclusiv demnitarii

Sursa: MMJS și instituțiile aflate în subordine/sub autoritate. Numărul total de angajați din instituții cuprinde și persoanele angajate în agențiile teritoriale

MMJS se confruntă cu aceleași provocări în ceea ce privește resursele umane ca și administrația publică în ansamblul ei. Multe dintre acestea ar urma să fie rezolvate prin clarificarea rolului și mandatului funcționarilor publici, perfecționarea sistemelor de evaluare a performanțelor, creșterea transparenței și obiectivității în procesele de selectare a personalului și o abordare integrată a formării profesionale a personalului din administrația publică.

Specific acestui domeniu este faptul că MMJS îi revine sarcina de a elabora legislația privind salarizarea personalului din sectorul bugetar. La data de 1 iulie 2017 a intrat in vigoare Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, a cărei implementare rezolvă o parte importnată dintre provocările la nivelul resurselor umane.

Tabelul . Puncte tari și slabe ale MMJS și instituțiilor aflate în subordine, sub autoritate sau în coordonare

Puncte tari	Puncte slabe
1. Reglementare cuprinzătoare a domeniilor aflate în responsabilitatea MMJS și un număr adecvat de proceduri pentru implementarea politicilor	1. Lipsa de analize de impact și de mecanisme de monitorizare, de implementare, în parte cauzată de lipsa unor baze de date interconectate, dar și de existența a încă puține sisteme adecvate de evaluare a nevoilor și de management al informațiilor, care sunt și sub-utilizate.
2. Existența unui segment de personal cu experiență în domeniile gestionate de minister	2. Lipsa continuității în modalitatea de implementare a politicilor adoptate.
3. Existenta unui set coerent de strategii pe domeniile de reglementare	3. Fluctuație mare de personal și sistem neatractiv pentru atragerea de personal nou deja calificat, mai ales la nivel local, în condițiile existenței unor oportunități reduse de promovare și de dezvoltare a carierei pentru persoanele angajate, la rândul său datorată lipsei resurselor financiare necesare implementării strategiei de formarea resurselor umane, dar și a unui sistem de management al resurselor umane inflexibil și puțin deschis către metode inovative i.e: program de lucru flexibil, întărirea relațiilor de echipă prin activități de tip teambuilding.
4. Organizarea coerentă a structurilor din cadrul aparatului propriu care să asigure realizarea obiectivelor propuse; reprezentativitate teritorială mare și implicare județeană/locală și existența unor structuri descentralizate prin intermediul cărora MMJS își poate îndeplini mandatul și poate oferi servicii pentru toți beneficiarii	4. Intensitatea și eficienta cooperării dintre MMJS și alte instituții și actori la nivel local sunt neuniforme: de exemplu, cooperarea dintre serviciile de asistență socială și primării/școli este bine organizată și funcțională, cooperarea dintre serviciile publice de ocupare a forței de muncă, serviciile sociale și de sănătate, școli, universități, parteneri sociali și părțile interesate din sectorul privat este insuficient dezvoltată.
5. Cooperări eficiente cu organismele europene și internaționale care activează în sectorul de activitate al ministerului, ca și cu alte instituții similare din alte țări; un cadru legal/de reglementare propice colaborării inter-instituționale	5. Unele spatii/ sedii unde își desfășoară activitatea personalul ministerului și instituțiilor din structură sunt neadecvate; anumite activități/operațiuni sunt măsuratehnologizate insuficient; situații de decizii incoerente (în timp sau între structuri), neasumarea responsabilității și lipsa lucrului în echipă.
6. Elaborarea în sistem participativ de politici publice; disponibilitate de dialog cu parteneri sociali în cadrul unor structuri instituționalizate de dialog social la nivel central și teritorial; comunicare eficientă cu mass-media și cetățenii	6. Existența unei anumite fragmentări intrainstituționale în sectorul serviciilor specializate, mai ales în zonele rurale și în privința serviciilor pentru adulți; de exemplu, nu există o abordare interinstituțională integrată în ceea ce privește intervenția de urgență în cazuri de abuz și neglijență.
7. Capacitate de identificare a problemelor din domeniul social prin structurile descentralizate ale ministerului și relaționarea permanentă cu autoritățile administrației publice locale, școli/inspectorate, cu organizațiile neguvernamentale și cu cetățenii	7. Sistemul de evaluare a persoanelor cu dizabilități folosește exclusiv criterii medicale; barierele ce îngrădesc participarea în societate și, în mod deosebit, angajarea în muncă nu sunt definite, ceea ce nu oferă posibilitatea intervențiilor prin servicii diversificate.
8. Existența capacității de a atrage, de a coordona, implementa și monitoriza resurse financiare externe	8. Lipsa de protecție efectivă a angajaților care lucrează direct cu anumite categorii de beneficiari și/sau efectuează activități de control.
9. Existența unui cadru instituțional care a facilitat creșterea numărului și amplorii serviciilor sociale oferite prin parteneriate public-private	9. Cheltuielile naționale pentru politicile active în domeniul pieței forței de muncă au scăzut în perioada crizei economice la circa jumătate din nivelul înregistrat înainte de aderarea la UE, ulterior înregistrând un trend crescător, comparabil cu valorile de dinaintea integrării în UE. Finanțarea unor măsuri active în domeniul ocupării se bazează și pe FESI însă, în condițiile în care nu există un parcurs continuu și uniform în lansarea/contractarea de proiecte, această dependență ar putea crea discontinuități în sustenabilitatea acestor politici, mai ales în situația în care ANOFM menține o capacitate relativ limitată de a atrage ofertele de locuri de muncă sau de a oferi servicii atractive pentru angajatori.
10. Capacitatea de a implementa și gestiona un proces accelerat de reformare și îmbunătățire a sistemului de asistență socială, cu efecte de creștere a calității și diversificării serviciilor furnizate

2.