Acord privind servicii de
Yüklə 1,97 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Obiective strategice, programe, măsuri, indicatori
- Program 1.1: Ocupare pentru toți
- Program 1.2: Măsuri pasive pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă
- Program 1.3: Condiții de muncă
Misiune și viziuneProgramul de guvernare 2018-2020 prezintă următoarea viziune a Guvernului pentru sectorul muncii și justiției sociale: „Impunerea unui nivel de trai cât mai ridicat pentru toți cetățenii trebuie să fie obiectivul fundamental al României. Ne vom continua demersurile pentru a realiza o piață a muncii incluzivă și reducerea inegalităților prin promovarea unor politici publice coerente și realiste, care să determine o piață a muncii performantă, dinamică și flexibilă, ceea ce va asigura accesul majorității cetățenilor la locuri de muncă de calitate, în funcție de competențele și abilitățile lor, la venituri decente și fără discriminare”18. Misiunea instituțiilor cu prerogative în sectorul muncii și justiției sociale este: „Misiunea MMJS constă în identificarea, elaborarea și promovarea strategiilor și politicilor Guvernului în domeniul muncii, familiei, protecției sociale, persoanelor vârstnice, egalității de șanse, relațiilor de muncă prin aplicarea principiului justiției sociale și în deplină concordanță cu politicile comunitare, prevederile Programului de Guvernare și principiile ordinii de drept și ale democrației. În contextul promovării principiului justiției sociale, MMJS acționează pentru asigurarea unei interacțiuni pozitive și dinamice a politicilor sociale și de ocupare a forței de muncă, în vederea îmbunătățirii calității vieții tuturor cetățenilor, asigurării coeziunii sociale și reducerii sărăciei și a riscului de excluziune socială prin asigurarea unui sistem social și de ocupare de calitate, echitabil și accesibil pentru toți cetățenii“19.
Obiectivul Strategic 1: Creșterea ratei de ocupare a persoanelor în vârstă de 20-64 de ani, pe o piață a muncii inclusivă, care să susțină creșterea unei economii competitive, și care să ducă la reducerea sărăciei în muncă și a ocupării informalePotrivit Institului Național de Statistică și EUROSTAT, în anul 2017, rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 20-64 ani a fost de 68,8%, la o distanţă de 1,2 puncte procentuale faţă de ţinta naţională de 70% stabilită pentru anul 2020 în contextul Strategiei Europa 2020. În ceea ce privește rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani), aceasta a fost de 63,9%, în creştere faţă de anul anterior cu 2,3 puncte procentuale. Creșterea a fost distribuită relativ uniform pe categorii de vârstă, sexe, medii de rezidență și nivelul de educație. Astfel, rata de ocupare se menține mai mare la bărbaţi (71,8%, faţă de 55,8% la femei). Pe medii de rezidență, exista o diferență de peste 2 puncte procetuale între rata de ocupare din mediul urban si cea din mediul rural. Totodată, în același an de referință, rata de ocupare a tinerilor (15-24 ani) a fost de 24,5%, iar cea a persoanelor vârstnice (55-64 ani) de 44,5%. Nivelul cel mai ridicat al ratei de ocupare pentru persoanele în vârstă de muncă s-a înregistrat în rândul absolvenţilor învăţământului superior (87,9%). Dintre persoanele cu nivel mediu de educaţie erau ocupate 67,5% iar dintre cele cu nivel scăzut de educaţie, 42,5%. De asemenea, a crescut ponderea salariaților în ocupare (dar care și în 2017 rămâne cel mai scăzut din UE) și nivelul productivității. Figura . Rata de ocupare și ponderea salariaților în total ocupare (%, 20-64 ani) 
Sursa datelor: EUROSTAT Rata tinerilor NEETs a înregistrat o scădere importantă în 2017 (de la 18,1% în 2015 și 17,4% în 2016, la 15,2% în 2017). A scăzut atât ponderea șomerilor pe termen lung, cât și numărul persoanelor descurajate în a mai căuta un loc de muncă. Există disparități importante în funcționarea pieței muncii între mediul urban și cel rural și între regiuni, iar economia informală este încă foarte ridicată. Comparativ cu alte țări șomajul în România nu pare un fenomen îngrijorător. Conform metodologiei Biroului Internațional al Muncii (BIM), în 2017 rata șomajului a fost de 4,9%20, iar rata șomajului înregistrat la ANOFM în luna decembrie 2017 a fost de 4,02%21. Totodată, în România, rata totală de inactivitate (de 32,7% , în 2017) este a doua cea mai ridicată din UE. Astfel, analizarea șomajului redus în corelație cu rata ridicată de inactivitate poate conduce la concluzia că valorile mici ale șomajului nu sunt o reflecție a unei ocupări înalte, ci a unei forțe de muncă descurajate - 252 mii persoane inactive se declară descurajate22 - de unde și recomandarea CE de a întări politicile de activare. În dinamică însă, creșterea ocupării din ultimul an a fost însoțită nu doar de reducerea numărului de șomeri ci și a numărului de persoane inactive. Așadar, implementarea politicilor de activare și de stimulare a populației în vârstă de muncă de către ANOFM contribuie la ameliorarea prezentei situații. În ceea ce privește rata de risc de sărăcie în muncă în rândul salariaților, aceasta este mult mai mică în România față de media UE. Per total însă, sărăcia în muncă (dublă față de cea din UE) este generată de persoanele care au un alt tip de ocupare decât cea salarială, respectiv de lucrătorii pe cont propriu și lucrătorii familiali neremunerați, mai ales din mediul rural/agricultură de subzistență și inclusiv de o parte a celor aflați în ocupare informală (în măsura în care se declară în sondaje), care au o pondere importantă în ocupare. Pe lângă venituri scăzute și volatile și deci nivel ridicat de sărăcie în muncă, în mare parte, lucrătorii pe cont propriu și cei familiali neremunerați nu participă la scheme contributive de asigurări de șomaj sau pensii și nu sunt protejați împotriva riscului de accident în muncă. În ultimii ani a scăzut ponderea lucrătorilor pe cont propriu și a celor familiali neremunerați în total ocupare, pondere care însă se menține încă la niveluri foarte ridicate (aproape 24% din total persoane ocupate în 201723). Figura . Sărăcia în muncă (procentul persoanelor ocupate în risc de sărăcie, 16-64 ani) 
Sursa datelor: EUROSTAT În același timp, nu trebuie omis faptul că rata de risc de sărăcie în muncă este un indicator relativ la media națională. Astfel, pe cale de consecință, și conform cu practica internațională, politicile de combatere a sărăciei în muncă care pot fi promovate de MMJS se concentrează pe trei linii mari24. Prin politica salarială se asigură menținerea salariului minim la un nivel peste limita de sărăcie absolută, și aceasta cu efecte negative cât mai mici asupra creării de locuri de muncă salariate, iar distribuția salariilor în sectorul public are un impact asupra distribuției salariaților din mediul privat. Combaterea ocupării informale este esențială pentru că aduce acești lucrători în zona muncii salariale. În plus, politica de ocupare în general are, în cazul României, și cel puțin deocamdată chiar fără măsuri special dedicate combaterii sărăciei în muncă, un efect direct asupra acesteia în măsura în care încurajează munca salariată. Nu în ultimul rând, beneficiile sociale care fie susțin familia lucrătorului, fie compensează salariatul în caz de venituri mici, realizează o redistribuție cu efect asupra sărăciei în muncă. Dar, deși politicile de stimulare a ocupării formale rămân o prioritate fundamentală, acestea trebuie coroborate cu politicile destinate stimulării ofertei interne, respectiv a celor orientate către creșterea investițiilor în afaceri și dezvoltarea în continuare a serviciilor și a agriculturii. Figura . Evoluția curentă și prognozată a salariului minim Sursa datelor: INSEE, CNP, Programul de Guvernare, HG salariu minim, 2006-2017 Având în vedere ponderea salariaților din domeniul public în total număr de salariați, nivelul și distribuția salariilor pe categorii de salariați, niveluri de educație, poziții etc. în domeniul public are un impact direct nu numai asupra salariului mediu, dar și a distribuției acestuia. Prin Programul de guvernare se urmărește ca o creștere inițială importantă a salariilor din domeniul public să atragă ulterior după sine o creștere aproape la fel de importantă a salariilor din domeniul privat și o reducere a asimetriei distribuției. Mai mult, pentru a combate emigrarea personalului calificat din domenii publice cheie au fost adoptate recent măsuri de majorare a salariilor în învățământ și sănătate.
În ceea ce privește structura sectorială a ocupării, se observă tendințe pozitive: se reduce numărul persoanelor cu nivel scăzut de calificare angajate în agricultură și industrie și crește ocuparea în servicii, construcții și în sectorul public. România se confruntă totuși cu un deficit de competențe, cu precădere în domeniile: TIC, învățământ, sănătate și servicii, care este generat de performanța slabă a sistemului de învățământ, formare profesională și învățare pe tot parcursul vieții, la care se adaugă condițiile de muncă și de salarizare neatractive comparativ cu cele oferite în afara țării. În acest sens, programele de formare profesională strâns legate de evoluția pieței muncii de tipul celor oferite de ANOFM au un rol deosebit în armonizarea cererii și ofertei de forță de muncă. Mobilitatea internă a forței de muncă este redusă25, dar reformarea măsurilor de stimulare a acesteia pot contribui la echilibrarea deficitului de competențe și la reducerea disparităților regionale în materie de ocupare. Pe termen mediu și lung, șomajul și rata scăzută de ocupare în rândul tinerilor, combinate cu îmbătrânirea populației și creșterea ratei de dependență a vârstnicilor (care este prognozată să se dubleze până în 2050), rămân amenințări reale. Tabelul . Finanțarea programelor din cadrul Obiectivului strategic 1
(Sumele identificate pentru măsuri, programe bugetare și obiective strategice reprezită o estimare a nevoilor bugetare de la momentul elaborării documentului. Sumele vor fi revizuite la elaborarea propunerilor de buget.) Obiectivul strategic 1 vizează rezultate pe termen lung în creșterea ratei de ocupare. Acestea au la bază rezultatele generate de programele prezentate mai jos: Program 1.1: Ocupare pentru toțiMotivație: Reducerea decalajelor de ocupare între România și UE, creșterea ponderii persoanelor salariate în total ocupare răspund nevoii de a îmbunătăți gradul de utilizare a resurselor de muncă interne (vezi și Figura 2 și comentariile care o însoțesc). Ținta de ocupare de 70% a persoanelor în vârstă de 20-64 de ani pentru anul 2020 a fost asumată de România în contextul Strategiei Europa 2020, COM(2010) 2020 final Communication from the Commission, ”EUROPE 2020 A strategy for smart, sustainable and inclusive growth”. Principalul document strategic în domeniul ocupării, ce vizează atingerea țintei menționate, este Strategia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014-2020, aprobată, împreună cu Planul de implementare, prin Hotărârea de Guvern nr. 1071/2013. Documentul strategic în domeniul ocupării tinerilor este Planul de Implementare a Garanției pentru Tineret 2017-2020, aprobat prin Memorandum de către Guvernul României în luna iulie 2017. Acest document strategic continuă măsurile şi programele puse în aplicare prin Planul de Implementare a Garanţiei pentru Tineret 2014-2015, elaborat ca urmare a Recomandării Consiliului către Comisie şi Statele Membre privind înfiinţarea Garanţiei pentru tineret, dar propune și o serie de reforme și inițiative noi. Măsurile de activare și de sprijin din cadrul Planului de Implementare a Garanţiei pentru Tineret 2017-2020 au fost planificate în concordanță cu legislația națională în domeniu, respectiv: Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 335/2013 privind efectuarea stagiului pentru absolvenţii de învăţământ superior, cu modificările și completările ulterioare. Rata de ocupare (pentru grupa de vârstă 20-64 ani 26) a continuat, în anul 2017, evoluția ascendentă începută în 2013 pe fondul creșterii economice accelerate. Nivelul de 68.8% este în creștere cu 2,5 puncte procentuale față de anul precedent și se află la 2,2 puncte procentuale față de ținta de 70% asumată la nivel național în contextul Strategiei Europa 2020. Valoarea de 68,8% reprezintă cel mai ridicat nivel atins de acest indicator în ultimii 10 ani, superior valorilor înregistrate în perioada pre-criză (2007-2008). În acest context, pentru valorificarea la maximum și în condiții de justiție socială a perspectivelor economice pozitive, Programul 1.1. Ocupare pentru toți se adresează, în mod nediscriminatoriu, tuturor persoanelor înregistrate în evidențele ANOFM, având scopul de a le spori șansele de ocupare, prin acordarea de măsuri personalizate. În mod prioritar sunt vizate următoarele categorii de persoane ale căror șanse de ocupare sunt reduse: tineri, absolvenți, șomeri de lungă durată, șomeri în vârstă de peste 45 de ani, șomeri care sunt părinți unici susținători ai familiilor monoparentale, șomeri care, în termen de 5 ani de la data angajării, îndeplinesc, conform legii, condițiile pentru a solicita pensia anticipată parțială sau de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, dacă nu îndeplinesc condițiile de a solicita pensia anticipată parțială, romi, persoane cu handicap, tineri cu risc de marginalizare socială, persoane eliberate din detenție etc. La aceste categorii se adăugă lucrătorii concediați colectiv, precum și alte persoane amenințate de riscul de a deveni șomeri. În cadrul Programului 1.1. Ocupare pentru toți se promovează aplicarea unor programe/pachete de servicii integrate, adaptate fiecărei persoane în funcție de nivelul de ocupabilitate (ușor ocupabil, mediu ocupabil, greu ocupabil, foarte greu ocupabil), stabilit în urma parcurgerea procedurii de profilare, care constau în informare și consiliere profesională, mediere a muncii, consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri, formare profesională gratuită, servicii de evaluare și certificare a competențelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale, formare profesională la locul de muncă,stimulare a mobilității, acordarea de prime de activare, acompaniament social personalizat, includerea în scheme de ucenicie, stagii pentru absolvenții de învățământ superior, ocuparea unui loc de muncă prin subvenționarea angajatorilor. Liniile de politică definitorii ale Programului 1.1. Ocupare pentru toți sunt: 1) prevenirea șomajului și stimularea ocupării persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, respectiv: informare și consiliere profesională, medierea muncii, consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri, acordarea de: prime de mobilitate, prime de relocare, prime de activare, prime de încadrare, acompaniament social personalizat; 2) îmbunătățirea nivelului de competențe al persoanelor înregistrate la ANOFM prin programe de formare profesională, adaptate la cerințele pieței muncii, inclusiv prin includerea în trasee de formare flexibile și care permit realizarea tranziției de la școală la piața muncii (ucenicie la locul de muncă și stagii pentru absolvenții de studii superioare), precum și prin furnizarea de servicii de evaluarea a competențelor dobândite în sistem non-formal și informal; 3) prevenirea șomajului și consolidarea locurilor de muncă; 4) stimularea angajatorilor prin măsuri de subvenționare a locurilor de muncă pentru anumite categorii de persoane; 5) suport specific tinerilor din categoria NEET. Programul 1.1. Ocupare pentru toți reflectă de asemenea obligațiile asumate de România în urma Recomandării Consiliului (2013/C 120/01) din 22 aprilie 2013 privind înființarea unei garanții pentru tineret și urmărește să se asigure că toți tinerii cu vârsta mai mică de 25 de ani care își pierd locul de muncă sau care nu găsesc un loc de muncă după terminarea studiilor primesc, în decurs de 4 luni de la înregistrarea la agențiile pentru ocuparea forței de muncă sau la centrele de garanții pentru tineret, o ofertă de bună calitate de angajare, de continuare a educației, de intrare în ucenicie sau de efectuare a unui stagiu. Prin urmare, între categoriile ce beneficiază de o atenție specială în cadrul Programului 1.1. Ocupare pentru toți se numără tinerii NEETs, cărora le sunt dedicate măsuri specifice, cu finanțare atât din Bugetul asigurărilor pentru șomaj (BAȘ), cât și din Fondul Social European (FSE) și din Inițiativa Locuri de Muncă pentru Tineri (ILMT). Aceste măsuri sunt fundamentate pe baza datelor statistice, care relevă o rată a șomajului în rândul tinerilor (15-24 de ani) de 18,3% în 2017, ce situează România pe locul 11/28 (în ordine crescătoare) între țările UE, în timp ce, din punctul de vedere al ratei ocupării pentru aceeași categorie, cu valoarea de 24,5% în anul 2017, România se afla pe locul 21/28 (în ordine descrescătoare). Explicația rezidă într-o rată de activitate scăzută a tinerilor, cu 11pp sub media europeană. În anul 2017, rata tinerilor NEETs27 a înregistrat un nivel de 15,2%, în scădere pronunțată față de valoarea din anul precedent (17,4%), dar cu 4,3 pp peste media UE 28 (10,9%). Scăderea se datorează reducerii șomajului și nu creșterii ratelor de activitate, ceea ce accentuează nevoie de a întări politicile de activare a tinerilor NEETs. Pentru a răspunde mai bine acestui deziderat, ANOFM, în parteneriat cu MMJS, MEN și ANPIS, derulează proiectul INTESPO – Înregistrarea Tinerilor în Evidențele Serviciului Public de Ocupare. În cadrul proiectului, în fiecare județ au fost constituite echipe locale de intervenție formate din experți de ocupare, asistenți sociali, consilieri școlari/mediatori școlari, care au rolul de a spijini tânărul NEET în funcție de nevole concrete ale acestuia28. În ceea ce privește diferențele de gen, la nivelul anului 2017, în cazul femeilor tinere, se observă un nivel mult mai ridicat – 18,4%, comparativ cu 11,1% în UE 28, iar în cazul tinerilor bărbați, valoarea înregistrată în România, de 12,1% este cu doar 1,5 pp mai mare decât media UE 28 (10,6%). Aceste date statistice atrag atenția asupra nu numai asupra nevoii de a combate discriminarea de gen la locul de muncă, dar și asupra celei de a susține familiile tinere cu copii în vederea atingerii unui echilibru familie-loc de muncă. Principalii factori care contribuie la păstrarea unor valori ridicate pentru rata șomajului și rata tinerilor NEETs sunt: nivelul scăzut de educație și pregătire a tinerilor în momentul tranziției spre piața muncii, neconcordanța dintre calificările tinerilor și abilitățile cerute de angajatori, așteptările ridicate ale tinerilor de la un loc de muncă (salariul, mediul de lucru, alte beneficii), oferta limitată de locuri de muncă29. Descurajarea dependenței de măsurile de asistență socială este văzută ca principalul mijloc de combatere a inactivității, și se va realiza prin: a) întărirea legăturii cu ocuparea, diminuarea treptată a măsurilor pasive și dezvoltarea măsurilor active de asistență socială; b) introducerea beneficiarilor de măsuri de asistență socială ca și categorii prioritare pentru măsurile active de ocupare (a se vedea obiectivul 3). Politica în domeniul ocupării forței de muncă este elaborată de MMJS, prin Direcția Politici de Ocupare, Competențe și Mobilitate Profesională, în colaborare cu diverși parteneri instituționali. Programul 1.1. este finanțat din următoarele surse:
Obiective: Programul 1.1 are cinci obiective specifice ale căror rezultate sunt măsurate până în 2021 prin următorii indicatori de rezultat: Obiectiv specific P1.1.1: Creșterea ocupării persoanelor înregistrate la ANOFM și prevenirea șomajului (1.1.1_1) Procentul tinerilor cu vârsta mai mică de 25 de ani care ocupă un loc de muncă, participă la un curs de formare profesională, încheie un contract de ucenicie la locul de muncă sau încheie un contract de stagiu în mai puțin de 4 luni de la înregistrarea la ANOFM (1.1.1_2) Gradul de ocupare a locurilor de muncă vacante declarate de angajatori și înregistrate la ANOFM din total locuri de muncă declarate de angajatori și înregistrate la ANOFM (1.1.1_3) Gradul de ocupare al tuturor persoanelor în căutarea unui loc de muncă aflate în evidența ANOFM din total persoane în căutarea unui loc de muncă aflate în evidența ANOFM Obiectiv specific P1.1.2: Facilitarea tranziției de la sistemul de educație la piața muncii (1.1.2_1) Ponderea persoanelor care încheie un contract de ucenicie din total persoane în căutarea unui loc de muncă aflate în evidența ANOFM (1.1.2_2) Ponderea absolvenților cu studii superioare care încheie un contract de stagiu din total absolvenți cu studii superioare intrați în evidența ANOFM în anul de referință
(1.1.3_1) Ponderea persoanelor ocupate la 6 luni de la susținerea examenelor de absolvire din total persoane absolvente de programe de formare profesională organizate de ANOFM (1.1.3_2) Ponderea persoanelor ocupate la 12 luni de la susținerea examenelor de absolvire din total persoane absolvente de programe de formare profesională organizate de ANOFM
(1.1.4_1) Ponderea subvențiilor acordate angajatorilor pentru programe de formare profesională a angajaților proprii din total solicitări (1.1.4_2) Ponderea persoanelor beneficiare de servicii de preconcediere din total persoane concediate colectiv
(1.1.5_1) Ponderea persoanelor ocupate ca urmare a măsurilor de stimulare acordate angajatorilor din numărul total de persoane ocupate prin măsurile oferite de ANOFM Măsuri de realizat: Programul 1.1. include măsuri prevăzute de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 279/ 2005 privind ucenicia la locul de muncă de muncă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 335/2013 privind efectuarea stagiului pentru absolvenții de învățământ superior, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanța Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulților, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 72/2007 privind stimularea încadrării în muncă a elevilor şi studenţilor, cu modificările și completările ulterioare, Planul de implementare al Garanției pentru Tineret 2017-2020. Bugetele alocate sunt redate în Anexa 1, iar țintele indicatorilor aferenți măsurilor sunt prezentate în Anexa 3. (1.1.1) Creșterea ocupării persoanelor înregistrate la ANOFM și prevenirea șomajului
Factori de succes: Principalii factori de succes ai acestui program sunt următorii: a) o mai bună corelare a cererii cu oferta de forță de muncă; b) o informare eficientă a grupurilor țintă cu privire la măsurile active astfel încât acestea să înțeleagă beneficiile; c) o bugetare optimă a măsurilor, prin alocări adiționale din FESI; d) continuarea implementării măsurilor de sporire a capacității ANOFM; e) angrenarea și responsabilizarea partenerilor de implementare. Implementarea acestor măsuri depinde în principal de dezvoltarea economică în ansamblu și de ritmul de creare a unor locuri de muncă sustenabile în sectoare ale economiei cu competivitate crescută. Conform Raportului CE de Țară pentru România, 2018, reforma Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă nu a fost încă pusă în aplicare și va trebui sprijinită pe termen lung, printr-un angajament politic ferm. Program 1.2: Măsuri pasive pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncăMotivație: Potrivit datelor EUROSTAT, în anul 2017, rata şomajului a fost de 4,9%, în scădere față de anul precedent, când s-a înregistrat o valoare de 5,9% . De asemenea, datele administrative ale ANOFM aferente anului 2017 indică un număr mediu de șomeri înregistrați de 374 650, în scădere marcată față de anul anterior. Dintre aceștia, 73 066 (cca 20%) au fost șomeri indemnizați. Șomerii neindemnizați sunt, de regulă, persoane care fie au ieșit din perioada de acordare a indemnizației de șomaj fără a se putea încadra pe piața muncii, fie nu întrunesc condițiile legale de acordare a indemnizației de șomaj, dar apelează la serviciile agenției pentru ocuparea forței de muncă competente pentru a-și găsi un loc de muncă. Persoanele care au calitatea de șomeri sunt îndreptățite să solicite indemnizația de șomaj, conform Legii nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, care are rolul de a asigura o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ care nu s-au putut încadra în muncă.
Programul 1.2. Măsuri pasive pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă se referă la plata indemnizațiilor de șomaj și a veniturilor de completare și este implementat exclusiv de ANOFM, prin structurile sale teritoriale. Programul 1.2. este finanțat din următoarele surse:
Obiective: Programul 1.2 are un obiectiv specific ale cărui rezultate sunt măsurate până în 2021 prin următorul indicator: Obiectiv specific P 1.2.1: Asigurarea protecției persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru șomaj (1.2.1_1) Ponderea șomerilor indemnizați în total șomeri înregistrați30 Măsuri de realizat: Programul 1.2. include măsuri de sprijin financiar prevăzute Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, și de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 36/2013 privind aplicarea în perioada 2013 - 2018 a unor măsuri de protecţie socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate în baza planurilor de disponibilizare, cu modificările și completările ulterioare. Bugetele alocate sunt redate în Anexa 1, iar țintele indicatorilor aferenți măsurilor sunt prezentate în Anexa 3.
Factori de succes. Pentru implementarea cu succes a programului este nevoie de : a) o bugetare și secvențializare a aplicării măsurilor adecvată; b) continuarea măsurilor de întărire a capacității ANOFM. Program 1.3: Condiții de muncăMotivație: Conceptul de condiții de muncă de calitate pe care îl utilizăm în acest document cuprinde următoarele aspecte sub responsabilitatea MMJS:
Salarizare motivantă și echitabilă Salariul este stabilit liber pe piață în condițiile legii și cu respectarea drepturilor acordate părților prin lege. MMJS are totuși la îndemână două instrumente de politică prin care poate influența dinamica salarială: salariul minim și salariile din sectorul bugetar, iar prin implicarea politicilor fiscale se poate asigura o reglare fină a pieței. Ritmul de majorare a salariilor s-a accelerat în ultimii ani, cauzată de acutizarea deficitului de forță de muncă calificată și stimulată de creșterile salariului minim brut, cu 16 %, la 1 450 RON (circa 315 EUR) și de creșterile salariale din sectorul public. Se preconizează că salariile vor continua să crească în 2018, deoarece salariul minim net a fost majorat cu încă 9% în luna ianuarie. În ultimii 11 ani ponderea salariului minim în salariul mediu a avut o tendință ascendentă, deși se menține sub media europeană. Ponderea angajaților cu salarii sub 2/3 din mediana națională, deși în foarte ușoară scădere, rămâne aproape 25%, a doua din UE. Aproximativ 30 % din lucrători au fost plătiți cu salariul minim în 201631. Aceasta înseamnă ca și la acest nivel relativ scăzut, salariul minim ca și instrument de politică are o capacitate limitată de a influența evoluția salariului mediu. Conform reglementărilor Codului Muncii, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este decis prin Hotărâre de Guvern, inițiată de ministrul muncii și justiției sociale, ministrul economiei și ministrul finanțelor publice, în urma consultărilor cu partenerii sociali. Hotărârea Guvernului nr. nr. 846/2017 stabilește salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru anul 2018, în conformitate cu Programul de Guvernare. Un studiu realizat de Institutul Național de Cercetare Științifică în domeniul Muncii și Protecției Sociale, furnizează informații detaliate asupra profilului celor care beneficiază de salariul minim. La momentul realizării studiului, 13,5% din gospodăriile din România aveau cel puțin un membru salariat la nivel de salariu minim.
În ceea ce privește discriminarea femeilor la locul de muncă, specificitatea României este ca aceasta este mai ales vizibilă în ratele de ocupare: 16pp diferență între femei și bărbați în categoria de vârstă 15-64 de ani, printre cele mai ridicate din Europa în 2017, dar este ca și inexistentă atunci când este vorba de salariu, 4pp, cea mai scăzută din Europa. Pentru nivelul de directori și peste, România este lider european cu cea mai mică diferența între salariile bărbaților și femeilor. 40% dintre managerii români sunt femei, România ocupând locul patru între țările UE în funcție de acest indicator32. Fenomenul de hărțuire și hărțuire sexuală la locul de muncă are un grad scăzut de vizibilitate și este greu de demonstrat, având consecințe fizice și psihologice cu impact negativ asupra vieții profesionale a victimei, asupra performanțelor acesteia la locul de muncă. Fenomenul îmbracă forme diverse de manifestare și, chiar dacă creează victimei disconfort și nesiguranță la locul de muncă, sentimentele de teamă și de vinovăție conduc, cel mai frecvent, la nesemnalarea acestuia. Dacă în medie în Europa 55% dintre femei au trăit o formă de hărțuire sexuală, în România doar 11% dintre respondente au recunoscut că au suferit hărțuire sexuală33. Astfel, stimularea ocupării femeilor (vezi Programul 1.1.), analiza cauzelor discriminării la angajare și conștientizarea atât a angajaților și angajatorilor, cât și a inspectorilor IM asupra manifestărilor și consecințelor discriminării și hărțuirii sexuale sunt principalele linii de acțiune pentru combaterea acestor fenomene. Raportul de Țară al CE pentru România 2018 consideră că dialogul social prezintă un potențial neexploatat în domeniul combaterii discriminării de gen. Promovarea egalității de șanse este fundamentată la nivel de strategie și reglementare de către ANES, care urmărește inclusiv eliminarea tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex, în toate politicile și programele naționale. ANES exercită astfel controlul asupra integrării active și vizibile a perspectivei de gen în toate politicile și programele naționale, în timp ce controlul efectiv al respectării legislației în implementare este exercitat de IM. ANES colaborează cu alți parteneri instituționali, inclusiv administrația locală, în realizarea de programe specifice. Un nivel ridicat de securitate și sănătate în muncă a lucrătorilor precum și condiții legale pentru punerea la dispoziție și utilizare a produselor din domeniul de competență al MMJS (echipamente tehnice - mașini, echipamentele și sistemele de protecție destinate utilizării în atmosfere potențial explozive, echipamente individuale de protecție, explozivi de uz civil și articole pirotehnice), conforme cu cerințele esențiale de securitate. Pentru persoanele care au încheiat incapacitatea de muncă în anul 2017, indicele de durată medie (numărul de zile pierdute, în medie, de un accidentat) a fost de 52,28 zile, cu 6,1% mai mic faţă de anul 2016, când a fost de 55,68 zile. Indicele de gravitate (numărul total de zile de incapacitate de muncă, raportat la 1000 de angajaţi) a fost de 38,02 ‰, cu 16,1 % mai mic faţă de anul 2016, când a fost 45,32 ‰. În anul 2017, a fost înregistrat un număr de 4 804 persoane accidentate, cu 7,5 % mai puţin decât în anul 2016. Indicele de frecvenţă (numărul de accidentaţi care revine la 1 000 de lucrători) a fost 0,93‰ pentru totalul persoanelor accidentate, în scădere cu 6,1% faţă de anul 2016, când a fost 0,99‰. În anul 2017 a fost înregistrat un număr de 172 persoane accidentate mortal, cu 38,1% mai puţin decât în anul 2016, când au fost 278 persoane accidentate mortal. Indicele de frecvenţă (numărul de accidentaţi mortal care revine la 1 000 de lucrători) a fost 0,03‰ pentru totalul persoanelor accidentate mortal, în scădere cu 40 % faţă de anul 2016, când a fost 0,05 ‰. În 2014, EUROSTAT situa România pe locul întâi în ceea ce privește indicele de frecvență a accidentelor mortale, dar pe ultimul loc în ceea ce privește indicele de frecvență totală. O analiză detaliată a acestei statistici este necesară pentru concentrarea mai precisă a eforturilor de definire/înregistrare/raportare a accidentelor de muncă dar și a regândirii standardelor de securitate și a măsurilor de prevenire. În 2017, cei mai mulți accidentați mortal s-au înregistrat în sectoarele: construcții de clădiri, transporturi terestre și transporturi prin conducte, silvicultură și exploatare forestieră, agricultură, vânătoare și servicii anexe34. Abordarea corectă a problematicii securității și sănătății în muncă oferă oportunități pentru îmbunătățirea eficienței întreprinderii și/sau unității, precum și pentru protejarea lucrătorilor. La nivel macro-economic, costurile estimate pentru Statele Membre ale UE, ca urmare a accidentelor în muncă, variază între 1% și 3% din produsul intern brut. Realizarea activității de prevenire la nivel național și sectorial are o influență semnificativă asupra costurilor generate de accidentele de muncă și bolile profesionale. Promovarea politicilor și strategiilor naționale privind securitatea și sănătatea în muncă sunt atribuții ale MMJS prin Direcția Asigurări Sociale - Serviciul Securitate și Sănătate în Muncă. MMJS stabilește, de asemenea, cadrul legal și organizatoric pentru asigurarea condițiilor de punere la dispoziție a produselor din domeniul de competență al MMJS, conforme cu cerințele esențiale de securitate. IM este autoritatea competentă în ceea ce privește controlul aplicării legislației referitoare la securitatea și sănătatea în muncă și supraveghere a pieței pentru produsele din domeniul de competență al MMJS. MMJS și instituțiile din subordinea și sub autoritatea sa, colaborează în implementarea politicilor și strategiilor în domeniul securității și sănătății în muncă cu Ministerul Sănătății și Direcțiile Județene de Sănătate, Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Muncii "Alexandru DARABONT"(INCDPM), Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă Petroșani (INSEMEX) și Institutul Național de Sănătate Publică (INSP), organismul național de acreditare RENAR și organismul național de standardizare ASRO. Evaluarea implementării Strategiei europene 2007-2012 privind securitatea și sănătatea în muncă, a confirmat faptul că implementarea acesteia a fost în general eficace și că principalele sale obiective au fost atinse, contribuind astfel la îmbunătățirea punerii în aplicare a legislației în domeniul ssm, precum și la clarificarea reglementărilor Uniunii Europene. În anul 2014, Comisia Europeană a adoptat „Cadrul strategic european privind securitatea și sănătatea la locul de muncă 2014-2020”. Tinând cont de pricipalele provocări identificate la nivelul Uniunii Europene precum și de obiectivele strategice stabilite în Comunicarea Comisiei Europene, sub coordonarea structurii cu atribuții din cadrul MMJS și implicarea tuturor celorlalte entități cu atribuții în domeniu, a fost elaborată Strategia naţională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018 – 2020, adoptată de Guvernul României prin Hotărârea nr. 191/2018. Strategia stabilește, pe baza consensului tuturor părților implicate, cadrul comun al acțiunilor ce se vor desfășura de către toate autoritățile competente, instituțiile cu atribuții în domeniu și partenerii sociali pentru atingerea obiectivelor prevăzute. În scopul de a promova, gestiona, monitoriza și ajusta de o manieră sistematică, bazată pe dovezi, o serie de acțiuni din cadrul Planului național de implementare a Strategiei naţionale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018 – 2020, MMJS va utiliza ca instrument financiar Planul Sectorial de Cercetare-Dezvoltare 2019-2020. Programul 1.3. este finanțat din următoarele surse:
Obiective: Programul 1.3. are trei obiective specifice ale căror rezultate până în 2021 sunt măsurate prin următorii indicatori de rezultat: Obiectiv specific P1.3.1: Reducerea sărăciei în muncă și a asimetriei curbei salariale (1.3.1_1) Raportul între salariul minim brut pe țară și salariul mediu brut pe țară Obiectiv specific P1.3.2: Îmbunătățirea cadrului legal în domeniul securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă și asigurarea măsurilor necesare aplicării legislației Uniunii Europene care armonizează condițiile de comercializare a produselor din domeniul de competență al MMJS (1.3.2_1) Numărul de sesiuni de conștientizare adresate agenților economici, lucrătorilor și reprezentanților acestora Obiectiv specific P1.3.3: Asigurarea respectării legislației în vigoare în domeniu protecției muncii, securitate și sănătate în muncă și lipsa discriminării (1.3.3_1) Număr de petiții/1 000 de salariați Măsuri de realizat: Programul 1.4. include acțiuni prevăzute de strategiile sectoriale relevante, și va pune accent la nivel de măsură pe acele activități prioritizare prin Programul de Guvernare 2017-2020. Bugetele alocate sunt redate în Anexa 1, iar țintele indicatorilor aferente măsurilor sunt prezentate în Anexa 3.
Factorii de succes: Sustenabilitatea financiară a măsurilor de creștere a salariilor este un factor de succes important. Acest deziderat se va putea realiza cu o creștere economică însoțită de o creare de locuri de muncă în sectorul privat. Un factor de succes al programelor IM în general va fi astfel o foarte bună țintire a naturii și subiecților controalelor periodice în toate sub-domeniile IM, inclusiv în limitarea muncii informale. De exemplu, În domeniul SSM, IMM-urile suferă de dificultăți și lipsa de stimulente pentru respectarea legislației, în timp ce procesul de reclamare și descoperire a cazurilor de discriminare și hărțuire este unul lung și fără rezultate vizibile imediate. Și în cazul acestui program este importantă asigurarea unei colaborări de succes cu partenerii intra- și extra- instituționali, având în vedere structura de implementare complexă cu articulări multiple. Legislația în domeniul SSM este armonizată cu directivele CE și convențiile ILO din domeniu, inclusiv cele privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale. Revizuirea pe mai departe a legislației din domeniul securității și sănătății în munca în raport cu politica UE și aspectele relevante identificate la nivel național, așa cum este planificat, constituie un factor adițional de succes. Mai mult, pentru a veni în sprijinul întreprinderilor, MMJS pune la dispoziția acestora surse de informare suplimentare sub forma de ghiduri elaborate în cadrul Planului Sectorial de Cercetare Dezvoltare al MMJS de pentru aplicare a prevederilor actelor normative din domeniul SSM - Planul Sectorial al MMJS. Program 1.4: Asigurări accidente de muncă și boli profesionale Motivație: Accidentele de muncă și bolile profesionale reprezintă o povară economică considerabilă pentru angajatori, lucrători și pentru societate, ca întreg (o analiză concisă a numărului accidentelor de muncă se poate găsi în descrierea programului 1.3.). Asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale face parte din sistemul de asigurări sociale din România și este un sistem specializat dedicat riscurilor specifice, respectiv accidentele de muncă și bolile profesionale și este reglementată de legea nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005. Casa Națională de Pensii Publice este autoritatea competentă în domeniul asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale. Activitatea în domeniul accidentelor de muncă și a bolilor profesionale este organizată la nivel de direcție generală în cadrul Casei Naționale de Pensii Publice (CNPP), cu reprezentare teritorială la nivel de județ. Liniile actuale de dezvoltare ale sistemului se referă la dezvoltarea pe mai departe a unui sistem eficient și transparent. Programul 1.4. este finanțat din următoarele surse:
Obiective: Programul 1.4. are trei obiective specifice ale căror rezultate până în 2021 sunt măsurate prin următorii indicatori de rezultat: Obiectiv specific P1.4.1.: Orientarea asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale în sprijinul beneficiarilor de prestații (1.4.1_1) Diversificarea prestațiilor acordate Obiectiv specific P1.4.2.: Armonizarea cerințelor regulamentelor europene prin prisma modificărilor impuse de sistemul EESSI cu legislația și practica națională (1.4.2_1) Creșterea gradului de conformare al angajatorilor la cerințele regulamentelor europene Obiectiv specific P1.4.3.: Sprijinirea angajatorilor în realizarea activității de prevenire (1.4.3_1) Îmbunătățirea nivelului de securitate și sănătate în munca al întreprinderilor Măsuri de realizat: Programul 1.4. include acțiuni prevăzute de legislația privind accidentele de muncă și alte documente relevante. Bugetele alocate sunt redate în Anexa 1, iar țintele indicatorilor aferente măsurilor sunt prezentate în Anexa 3.
Factori de succes: O concentrare mai mare pe activitățile de prevenire a accidentelor de muncă coroborată preluarea facilă în practică a noilor reglementări și cu un control mai riguros al implementării acestora ar permite reducerea cheltuielilor bugetului de asigurări împotriva accidentelor de muncă. Yüklə 1,97 Mb. Dostları ilə paylaş:
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||