Adresa sediu Iasi ŢepeşVodă nr 2 Adresa de corespondenţă Sandu Eleonora Maria la Editura Lumen Iaşi Strada Nicolae Iorga 55 B; Bl R2; sc A; et 8; ap 33; Tel. 0740151455, 0332802995 Fax 0332811551 Mail
Yüklə 1,18 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Cercetarea interdisciplinară ca metodologie a ştiinţelor (Cazul filosofiei dreptului)
- Jurnalul meu de lesbiană
- Cadrul general de organizare şi funcţionare a curţii de justiţie europene
- Depăşirea fenomenologiei clasice în filosofia creştină contemporană
- Sărăcia în comunităţile de romi din România
- Între conflict şi economie
Bazele ştiinţei solului Fizica solului Nume autor: Constantin Chiriac Florian Stătescu
Data apariţiei: Iaşi sept. 2007 Pag. 202, Format A5 Preţ: 15 lei Efectele juridice ale tratatelor internaţionale Nume autor: Cristina Elena Rădulea Editura Lumen Data apariţiei: Iaşi sept. 2007 Pag: 156 Format A4 Preţ: 17 lei Din cuprins: Consideraţii introductive asupra dreptului internaţional public şi a societăţii internaţionale. Capitolul I Obligativitatea tratatelor internaţionale Principiul pacta sunt servanda în lumina prevederilor Convenţiei de la Viena privind dreptul tratatelor din 1969 Caracteristicile principiului pacta sunt servanda Principiul obligativităţii tratatelor internaţionale în jurisprudenţa internaţională Importanţa obligativităţii tratatului internaţional Limitele caracterului obligatoriu al tratatelor internaţionale Capitolul II Efectele juridice ale tratatelor internaţionale faţă de părţi Stat contractant, stat parte, stat terţ Principiul relativităţii efectelor juridice ale tratatelor internaţionale Fundamentul principiului relativităţii efectelor juridice ale tratatelor internaţionale Efectele juridice ale tratatelor internaţionale faţă de guvernanţi şi faţă de cei guvernaţi Aparente excepţii de la principiul relativităţii efectelor juridice ale tratatelor internaţionale Principiul relativităţii efectelor juridice ale tratatelor internaţionale în jurisprudenţa internaţională Capitolul III Efectele juridice ale tratatelor internaţionale faţă de statele terţe Tratatul internaţional şi statele terţe Caracterul relativ al principiului relativităţii efectelor juridice ale tratatelor internaţionale Tratate care creează drepturi sau obligaţii pentru terţi stipulaţiunea şi obligaţiunea pentru altul Exemple de tratate internaţionale care prevăd drepturi sau obligaţii pentru state terţe Concluzii
Nume autor: Rodica Ion Roşca Editura Lumen Data apariţiei: Iaşi oct. 2007 Pag: 185 Format A4 Preţ: 20 lei Contemporaneitatea denotă un interes din ce în ce mai mare faţă de probleme de metodologie şi filosofie a ştiinţei. Aceasta are o semnificaţie deosebită în tratarea şi dezvăluirea modificărilor ce se produc în interiorul ştiinţelor. Fenomenul de integrare a ştiinţelor printr-o sinteză la nivel ontologic şi gnoseologic contribuie la analize şi elaborări constructive în cercetarea multilaterală. Situaţia dată antrenează schimbări esenţiale a coraportului între ştiinţe, între ştiinţă, tehnică şi societate. De aici rezultă necesitatea elucidării procesului de integrare care domină ştiinţele actuale şi a rolului filosofiei în formarea noului tablou ştiinţific. În ultimele decenii, filosofia s-a îndreptat tot mai mult, spre analiza rolului ştiinţei în societate, spre căutarea soluţiilor la problemele globale ale omenirii şi spre creşterea interesului faţă de probleme de metodologie şi filosofie a ştiinţelor sociale. Aportul filosofiei la elucidarea demersului ştiinţific contemporan se manifestă prin localizarea problemelor, clarificarea conceptelor, examinarea presupoziţiilor, evaluarea datelor, stabilirea legilor, formarea viziunii sistemice etc. În afară de aceasta, ştiinţele actuale evidenţiază probleme cu caracter complex. Acestea nu numai că nu pot fi soluţionate de o singură ştiinţă, dar nici nu pot fi formulate concret, implicând o abordare multilaterală a ştiinţelor naturale, a celor sociale şi a filosofiei. Astfel procesul real de dezvoltare a ştiinţelor, ca sistem unitar de cunoaştere conduce spre stabilirea conexiunilor şi punctelor de tangenţă între ştiinţe. În contextul respectiv se cere tratată problema integrării ştiinţelor şi a implicaţiilor sale în soluţionarea celor mai acute probleme a umanităţii. Procesul de integrare deja este atestat în dezvoltarea ştiinţelor prin realizarea integrării între ştiinţele naturale, între cele naturale şi sociale, iar recent şi-a găsit expresie şi în ştiinţele socio- umane. Acest fapt indică o apropiere a ştiinţelor de practică prin aspecte de natură antropologică şi axeologică. Modificările esenţiale în caracterul cercetărilor ştiinţifice şi în structura ştiinţelor, sunt determinate de trecerea de la predominarea diferenţierii la integrare. Din această cauză este necesară analiza şi evidenţierea factorilor care contribuie la realizarea integrării şi la schimbarea paradigmei ştiinţei. Ceea ce a modificat structura, formele şi metodele tradiţionale se află în interiorul procesului de dezvoltare a ştiinţelor şi a scopurilor pe care şi le propun acestea spre realizare. Analiza specificului ştiinţei contemporane constă nu doar în a determina cauzele acestei modificări, dar şi evidenţierea factorilor primordiali, ce acţionează în prezent, a raportului ştiinţă şi filosofie, indicarea momentului aplicării în practică a acestei corelaţii. Fenomenul integrării domină toate disciplinele şi implică necesitatea unei analize profunde a schimbărilor ce se produc în structura ştiinţei, în metodele de cercetare, în stabilirea obiectivelor ştiinţei, precum şi o evaluare a aplicării în practică a inovaţiilor ştiinţifice. Toate aceste momente denotă caracterul complex şi profund al procesului. De aici, în viziunea noastră, rezultă actualitatea problemei cercetate care se bazează pe : analiza proceselor de diferenţiere şi integrare, evidenţioerea rolului factorului normativ în ştiinţă şi societate, elucidarea procesului de integrare în ştiinţele socio- umane printr-o specificare în filosofia dreptului, evidenţierea modelelor şi conceptelor esenţiale în analiza procesului integrării, stabilirea rolului subiectului activităţii în plan teoretic şi practic. Totodată, printr-un astfel de demers relevăm momente negative ce s-au observat în dezvoltarea ştiinţelor. Acestea determină necesitatea formării unei noi viziuni asupra statutului şi rolului ştiinţei, cu scopul de a emite sugestii cu privire la perspectivele depăşirii acestor impedimente cu ajutorul viziunii integratoare. Din aceste considerente, autorul a optat pentru semnificaţia teoretică a unei astfel de analize şi aplicarea ei în soluţionarea problemelor practicii sociale cu ajutorul domeniilor ce apar în rezultatul procesului de integrare. Interesul sporit faţă de problema în discuţie, faţă de analiza rolului procesului integrativ în formarea tabloului particularităţilor esenţiale ale ştiinţelor contemporane este demonstrat şi de fondul bibliografic, care a servit drept bază pentru investigaţia în cauză. În general, momente de analiză ale integrării interdisciplinare putem găsi la autori ca: Platon, Aristotel, Kant Hegel, Einstein, Winer, Bertranlanfi etc. De analize nemijlocite ale integrării ştiinţelor au fost preocupaţi C.Weizsocker, T.De Chardin, F.Gonseth, Werner, Heisenberg, G.Bachelard, N.Bohr, E.Jantsch, L.Apostel, J.Piaget etc., care şi-au format punctele de vedere asupra problemei respective. Atenţia savanţilor, în primul rând, a fost orientată spre definirea procesului de integrare şi standardizarea terminologică. Ca şi concept integrarea s-a legitimat mult mai târziu decât manifestarea procesului în anumite domenii. Pentru a desemna acest proces iniţial erau folosiţi termenii: sinteză, unitate, complexitate, codisciplinaritate, integrare, interdisciplinaritate, transdisciplinaritate ş.a. În fine savanţii au convenit asupra folosirii termenului de integrare şi/sau interdisciplinaritate. De analiza genezei, esenţei, particularităţilor, funcţiilor integrării s-au ocupat: A.S. Markarian, V.P.Karateev, D.A. Guşcin, A.P.Semeniuk, A.D. Ursul, I. Prigogin, B.M.Kedrov, Th.Kuhn, J. Piaget etc. În analiza integrării din aspect istorico-metodologic şi a funcţiilor integrării ştiinţelor semnalăm contribuţia savanţilor: A.S.A.S.Kraveţ, E.V.Mamciur, M.G.Cepikov, N.D.Depenciuk, V.S.Ovcinikov, P.N.Fedoseev P.I.Vizir ş.a. În afara analizelor generale a procesului de integrare, avem studii ce se referă la dopmenii concrete. În ultimele decenii se analizează integrarea ştiinţelor socio-umane. În acest sens evidenţiem autorii: Ph.Kuhn, M.Bunge, J.Piaget, P.V.Smirnov, A.S.Markarian, M. Dogan, R. Pahre, N.S. Dumitriu, M.Luncu etc. Pentru a analiza filosofia dreptului ca domeniu ce apare în rezultatul realizării procesului de integrare s-au folosit lucrările autorilor –G.Del Vechio, G.W.Hegel, J.G.Fichte, E.Sperantia,Gh. Mihai, I.Motica, C.Stroe, I.Biris, J. Goricar, M.Villez, P.Roubier, F.Rigaux, A.M.Vasiliev, G.S.Ostromov, etc. Din toate acestea rezultă necesitatea cercetării statutului ştiinţelor contemporane din viziune complexă, care ar contribui la soluţionarea multor probleme actuale. În perspectiva analizei complexe integrarea se include perfect prin influenţele sale asupra laturii materiale şi spirituale a existenţei. Momentele evidenţiate constituie, în linii generale, obiectul de studiu al acestei lucrări. Ne-am orientat spre realizarea următoarelor obiective:
factorul antropologic (activitatea subiectului) factorul normativ (axiologic) factorul informativ (comunicaţional);
Lucrarea în cauză, în esenţă, efectuează o generalizare a unui şir de abordări a integrării ştiinţelor, preconizând includerea acestora într-un sistem logic unic. Cercetarea dată contribuie la clarificarea importanţei existenţei unei viziuni integratoare asupra realităţii. Autoarea
Sau despre fenomenologia imaginii Nume autor: Medeea Iancu
Data Apariţiei: Iaşi aug. 2007 Pag: 73 Format A4 Preţ: 10 lei Deschiderea către o fenomenologie a imaginii propusă de Medeea Iancu apare a fi o încercare de recucerire în spaţiul literaturii a cotidianului. Dimensiunea fenomenologică este dată de suspendarea (epohe) semnificării şi respingerea hermeneuticelor textuale. Agresivitatea limbajului este în fond presiunea realului asupra imaginii. Impresia nemanifestă este că imaginea texturează realitatea, iar evenimentele sânt percepute ca cenzurate de construcţii semantice şi convenţii. Pentru a accede la o adevărată fenomenologie a imaginii Medeea îşi propune să reinventeze arbitrariul cotidianului. Referirea la erotic este o introducere în dimensiunea trăirii care capătă semnificaţie în jocul secund al conştientizării şi exprimării. Prima parte a textului propus este o redare subiectivă a experienţei erotice: „realizez un exerciţiu de apropiere prin iubire. Iubirea faţă de mine exprimată prin dorinţa faţă de Heloise. Sunt Lora şi o să mă povestesc aici. Până unde pot să ajung în mine”. „În Minele”ca univers de povestit devine astfel un exterior şi astfel capătă noţiune de obiect „obiectul Lora” care poate fi povestit. Sau măcar expus. Proza Medeei respinge semnificaţiile. „Nu ajung până la limita mea, prezenţa convingerile ei mă înjumătăţesc. Nu este un absurd care să mă creeze e ceva care mă lasă să stau cu capul pe sânii ei şi atât”. Experienţa alterităţii e un fenomen în sens kantian şi astfel nu poate întemeia, nu justifică fiinţa ci fiinţarea. Experienţa alterităţii este apoi suprimată fenomenologic „azi ea nu mă interesează” în căutarea unei realităţi congruente a eului „ce vreau eu este o apropiere faţă către faţă cu eul ei. Un exerciţiu de validare a minelui meu”. Jurnalul unei lesbiene este în fond o validare a eului, prin experienţa alterităţii propriului eu, care totuşi se înstrăinează în fiinţare. Fiinţarea este nume şi imagine care oferă trăire „ce are imaginea ei încât îmi oferă pofte”. Preferarea este în fond o alienare a subiectului în fenomenal „sau ce aspir eu de o vreau pe ea”. Experienţa Heloisei este îndrăgostirea de exterioritate, tensiunea relaţiei cu aceasta este tensiunea esenţială între esenţă şi aparenţă. Heloise nu poate ajunge la nivelul Lorei pentru că se pierde, dar exteriorul fenomenalul este mereu centrifug şi tranzitoriu şi are destinul de a se pierde. Centrarea în exterioritate este iluzorie. Poate că imaginea oferită are o conştiinţă. Heloise devine oglinda lumii. Multiplicitatea relaţiilor Heloisei poate semnifica multitudinea de nume şi forme pe care o ia Exteriorul. Fiinţa ca atracţie către Eu are o pasiune către Unicitate. Dar „dragostea se întâmplă ca o spunere între euri pentru că eurile se recunosc într-un alt stadiu decât trupurile”. Fenomenologia Medeei s-r putea desprinde într-o mistică a celuilalt. Heloise ar putea fi o forţă creatoare, un Matrix care să permită Lorei autocunoaşterea. Dar Medeea preferă Dezvrăjirea. Lumea este o fenomenologie a imaginii sau ar putea fi. Aceasta, sau un jurnal al unei lesbiene, sau orice altceva. Fenomenologia Medeei refuză interpretarea. Antonio Sandu Director Editura Lumen
Nume autor: Valentina Bărbăţeanu Editura Lumen Data apariţiei Iul. 2007 Pag: 120 Format A4 Preţ: 10 lei Cuprins: 1. Consideraţii introductive Înfiinţarea –scurt istoric Tribunalul de Primă Instanţă Tribunalul funcţiei publice Compunerea Curţii de Justiţie
Competenţa ratione personae Competenţa ratione materiae Principalele acţiuni exercitate în faţa CJCE:
Câteva aspecte referitoare la redactarea Constituţiei pentru Europa Reglementarea constituţională a Curţii Europene de Justiţie Sediul materiei Compunerea Curţii Europene de Justiţie Compunerea Tribunalului de Mare Instanţă Funcţionarea Curţii Europene de Justiţie Principalele proceduri în faţa Curţii Europene de Justiţie potrivit Constituţiei europene Domenii asupra cărora nu se întinde competenţa Curţii Europene de Justiţie, conform dispoziţiilor Constituţiei Europene
Depăşirea fenomenologiei clasice în filosofia creştină contemporană Nume autor: Ramona Bujor Editura Lumen Data apariţiei: sept 2007 Pag: 287 Format A4 Preţ: 22 lei Bujor Ramona Elena, absolventă în 2003 a Facultăţii de Filosofie, Univ. „Al.I.Cuza” Iaşi, absolventă a Masterului de „Filosofie creştină şi dialog cultural”, „Univ. Al.I. Cuza”, 2007, doctorandă la Univ. „Al.I.Cuza”, cu lucrarea „Libertate şi creaţie la Jean-Paul Sartre”. Publicaţii: „Voinţă şi libertate la Immanuel Kant”, în „Cultura”, nr. 3/2005; „Bonaventura şi fenomenologia Logosului în lume”, în „Cronica”, nr.3/2006; „Une perspective phenomenologique existentielle sur le mythe de l Eternel Retour: Mircea Eliade et Jean Paul Sartre”, în vol: „Human Being in Contemporary Philosophical Conceptions”, Volgograd, 2007.
Dar, în acest cadru foarte vast, cu paliere diversificate, care ar putea fi asemănătoare cu manifestările aceluiaşi Spirit absolut hegelian, dreptul de existenţă al unei: „filosofii creştine” este diminuat, sau chiar anihilat, nu de puţine voci cu autoritate, (de exemplu Martin Heidegger, cum vom vedea), pentru care expresia în cauză este, dacă nu imposibilă, atunci cu siguranţă un hibrid. Este cu putinţă vreo legătură între creştinism/teologie creştină şi filosofie? Nu au ele „obiecte” de studiu diferite şi metode clar distincte? Dacă Platon a exilat poeţii din cetatea filosofică, acelaşi destin l-a avut şi „filosofia creştină”, începând mai ales cu perioada iluminismului (Aufklarung): este inutilă o filosofie creştină, dacă este deja o ştiinţă chiar dacă deosebită de toate celelalte, inclusiv de filosofie care se ocupă cu adevărul creştin, anume teologia. Ne aflăm de fapt, într-o situaţie diametral opusă lui Thomas d Aquino, care răspundea unei întrebări inverse celei prezente: mai avem nevoie de o filosofie creştină dacă există teologia? În Summa Theologiae, Partea I, Questio I, anume: „Să vedem dacă pe lângă disciplinele filosofice nu e necesar să cunoaştem o altă doctrină?.. Mai apoi, doctrina nu poate fi decât despre fiinţă: nimic nu se poate ştii despre adevăr, dacă nu se referă la fiinţă. Dar în toate disciplinele filosofice se tratează despre toate cele ce se referă la fiinţă, chiar despre Dumnezeu (...) Nu a fost deci necesar să fie pe lângă celelalte discipline filosofice, o altă doctrină (..) Noi răspundem că a fost necesar pentru salvarea omului să existe anume o doctrină de revelaţie divină, pe lângă disciplinele filosofice, care să cerceteze chiar raţiunea umană.. Dar chiar despre acele lucruri cu privire la Dumnezeu, pe care raţiunea umană le poate cerceta, a fost necesar pentru om să fie instruit de către revelaţia divină...” Sărăcia în comunităţile de romi din România Nume autor: Mircea Zidărescu Editura Lumen Data apariţiei: oct. 2007 Pag: 373 Format A4 Preţ: 32 lei După 1990 oraşele mari au început să urmeze modelul oraşelor mari occidentale, devenind din ce în ce mai vizibilă segmentarea acestora în zone distincte, cu profil contrastant. În „zonele bune”, casele şi blocurile arată mai bine, mai îngrijite, cu geamuri termopan, şi aparate de aer condiţionat, maşinile din faţa clădirilor sunt mai bune şi mai multe, oamenii sunt mai bine îmbrăcaţi şi au un comportament mai apropiat de „clasa de mijloc” occidentală. Spre deosebire de acestea, sunt zonele periferice ale oraşelor, zonele industriale dezafectate, fostele cartiere muncitoreşti cu blocuri confort III sau fostele cămine de nefamilişti, multe în stare deplorabilă, deconectate de la utilităţile publice, fără maşini în preajmă, cu haine atârnate la geam, copii îmbrăcaţi sărăcăcios; în aceste zone lipsite de utilităţi şi de condiţii optime de trai trăiesc în proporţie 90% persoane de etnie romă. În prezent mulţi romi locuiesc împreună cu populaţia majoritară, împărtăşind împreună cu ea confortul, problemele locuinţelor în oraşe sau sate. Totuşi cei mai mulţi romi locuiesc în zone separate, mahalale sau ghetouri abandonate, sau lângă gropi de gunoi; din când în când vedem familii de români, şi unguri care împart cu romii izolarea imaginabilă a acestor locuri dar aceştia nu-şi schimbă caracterul etnic copleşitor al excluderii şi „ghetoizării”. România se confruntă în prezent cu o multitudine de probleme ale minorităţii roma generate de lipsa unor strategii şi planuri viabile şi eficiente care tratează complex problemele comunităţilor marginalizate de romi. Această temă a sărăciei în comunităţile de romi a preocupat deopotrivă atât pe sociologi, economişti cât şi politicieni sau organizaţii europene care au contribuit la finanţarea unor programe ce au vizat studii privind populaţia de etnie romă din România. Numeroase programe ale Uniunii Europene, Băncii Mondiale, Guvernul României au finanţat cercetări privind sărăcia populaţiei roma, lucrări care au încercat să evidenţieze complexitatea fenomenului de sărăcie cât şi efectele acestuia atât la populaţia de etnie roma cât şi la populaţia majoritară. Reputaţi sociologi români cât şi organizaţii neguvernamentale s-au preocupat în ultimii ani de a elabora cercetări privind sărăcia comunităţilor de romi din România (Sandu, Zamfir, Preda). În această lucrare am abordat ca şi temă „Sărăcia Comunităţilor De Romi Din România” unde am încercat să surprind câteva aspecte tematice şi esenţiale care pot să contureze cât mai semnificativ comunităţile de romi studiate. Capitolul I tratează aspectele teoretice şi perspective, privitoare la sărăcie, metodologii de apreciere a sărăciei, cât şi o analiză asupra grupurilor şi factorilor cu grad crescut de vulnerabilitate la sărăcie. Capitolul II am evidenţiat cadrul teoretic şi conceptual privind comunitatea, definiţii şi conceptualizări ale comunităţii, tipuri de comunităţi, comunitatea ca şi sistem social, deosebiri între rural-urban cât şi comunitatea modernă sau comunitatea tradiţională. Capitolul III- cuprinde un istoric al populaţiei roma de pe teritoriul României, situaţia demografică a populaţiei de romi, cât şi o prezentare a unor date şi cercetări naţionale care au avut ca şi grup ţintă populaţia de etnie roma, o analiză asupra unor indicatori relevanţi a comunităţilor de romi: sănătatea, educaţia, locuinţa, migraţia, veniturile, capitalul social. Capitolul IV detaliază cercetarea care s-a desfăşurat în cadrul Programului de Dezvoltare Comunitară Integrată implementat de către Fundaţia pentru o Societate Deschisă, cercetare întreprinsă în cele şase comunităţi de romi: Geoagiu- Hunedoara, Lehliu- Călăraşi, Pătrăuţi –Suceava, Vereşti-Suceava, Mimiu-Ploieşti, Bălţeşti-Ploieşti. Capitolul V este o prezentare a situaţiei actuale care există la nivel naţional în comunităţile de romi cât şi o analiză a planurilor, strategiilor, programelor care au fost derulate după 1990 în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă şi a reducerii sărăciei din comunităţile de romi din România. Autorul
Nume autor: Zsuzsanna Kacso Editura Lumen Data apariţiei: Iaşi sept. 2007 Pag: 132 Format:A4 Preţ: 13 lei La momentul actual există numeroase conflicte şi crize pe plan internaţional care necesită intervenţie. Pentru acestea comunitatea internaţională a format nenumărate mecanisme de rezolvare, unele eficiente altele mai puţin, unele care au ca scop încetarea ostilităţilor prin semnarea unor documente, altele prin adresarea cauzelor de bază ale unui conflict, având ca scop transformarea acestuia din fenomen distructiv într-unul constructiv, în care necesităţile fiecărei părţi îşi găseşte răspuns. Scopul acestei lucrări este de a prezenta una dintre componentele construirii păcii prin transformarea nonviolentă a conflictelor: planificarea viitorului prin construirea de scenarii. Acesta este unul din lungul şir de metode prin care se doreşte angajarea constructivă în situaţii de conflict. Transformarea conflictelor, ca şi metodă de activitate este una îndreptată spre viitor, având un obiectiv clar: transcenderea diferenţelor dintre părţi în aşa fel încât posibilitatea izbucnirii unor noi conflicte să fie redusă substanţial, iar nevoile fiecărei părţi să fie satisfăcute, prin acceptarea legitimităţii fiecărei nevoi.Pentru a ajunge la astfel de rezultate analizarea unui conflict începe cu istoria conflictului, cu trecutul şi cauzele fenomenului, ajungându-se în prezent, la acţiunile necesare pentru această transformare. Ca procedeul să fie complet, este necesară şi adresarea viitorului.Cea mai eficientă modalitate de a previziona viitorul este de a construi scenarii, care vor prefigura unele evenimente, bazate pe dinamica prezentă. Procedeul este unul des folosit în economie şi planificarea strategică din cadrul armatei. Pentru ca lucrarea să-şi atingă scopul, aceasta este formată din trei capitole. Primul capitol este introductiv în noţiunile teoretice ale managementului conflictelor. Reiterează unele definiţii cheie ale acţiunilor întreprinse de actorii internaţionali în situaţii de criză şi violenţă. Modalităţile de acţiune prezentate în acest capitol sunt cuprinse în Carta Naţiunilor Unite. Totodată acest capitol evidenţiază şi modalitatea de intervenţie constructivă în conflict. Al doilea capitol reprezintă partea practică a lucrării, prezentând în detaliu procesul de construire a scenariilor. După cum am menţionat mai înainte, construirea scenariilor este un procedeu recent folosit în construirea păcii, din acest motiv, procesul descris este adaptarea celui folosit de Royal Dutch Shell în planificarea strategică a viitorului. Am ales acest model, pentru că primele construcţii de scenarii din domeniul transformării conflictelor au fost bazate pe acest model, folosind ca facilitatori ai procesului profesionişti din domeniul economic. Capitolul prezintă şi unele diagrame, care ajută înţelegerea întregului proces de planificare, din moment ce unul din recomandările de bază a construirii scenariilor este folosirea instrumentelor vizuale, precum diagramele, pentru a înţelege mai bine elementele procesului cu care lucrăm. Capitolul III este cel care unul dintre primele şi probabil cel mai cunoscut proces de construire a scenariilor. Procesul Mont Fleur din Africa de Sud . Acesta a venit după o experienţă mai vastă a ţării în planificare strategică pe plan economic. Procesul Mont Fleur a reunit un grup de specialişti din diferite domenii şi clase sociale, care au prezentat viitorul Africii de Sud. Scopul a fost înţelegerea impactului deciziilor luate de guvernul apartheid şi Congresul Naţional African în acel moment dat asupra viitorului şi, ca urmare al acestui proces, formularea deciziilor în aşa fel încât rezultatele să fie în beneficiul ţării şi a întregii populaţii. Documentarea pentru această lucrare a fost una dificilă. În bibliografie se regăsesc atât surse primare cât şi secundare, acestea provenind din baze de date on-line, documente primite de la Consulatul Africii de Sud din România, cărţi de specialitate pe managementul conflictelor şi transformarea conflictelor, ziare şi analize. Autoarea Yüklə 1,18 Mb. Dostları ilə paylaş:
|