America curs 1 27. 03. 2004

AMERICA

CURS 7-----30.04.2004

Vegetatia, fauna si solurile

Caracteristici

Nu exista similitudini intre America de N si America de S d.p.d.v. biogeografic. Cauza este geneza si evolutia separata a celor 2 blocuri continentale o lunga perioada de timp (pana in Pliocen).

Vegetatia Americii de N prezinta asemanari cu cea din Europa si Asia, ca urmare a apartenentei acestui uscat la paleocontinentul Laurasia. In mod identic, vegetatia Americii de S prezinta afinitati cu cea din Africa si Australia.

Sudarea celor 2 continente in Pliocen a generat migrari ale unor elemente de vegetatie si fauna, ceea ce a dus la un amestec de specii, mai vizibil in Istmul central-american.

O a 2-a caracteristica deriva din prezenta tuturor tipurilor de clima, ceea ce a permis desfasurarea tuturor asociatiilor vegetale cunoscute. D.p.d.v. biogeografic, America apartine la 3 regiuni:

• 
  Holarctica
  
• 
  Neotropicala
  
• 
  Antarctica
  

1. 
   Regiunea Holarctica include America de N pana la Rio Grande (granita S.U.A. - Mexic).
   

• 
  se caracterizeaza printr-un numar mai limitat de specii datorita climatului mai restrictiv
  
• 
  cuprinde 4 subregiuni:
  

1. 
   subregiunea arctica
   

• 
  suprapusa teritorial Groenlandei, Arh. Arctic si litoralului N al Americii de N pana la 58^o lat.
  
• 
  apar cele 2 asociatii vegetale: Tundra si Silvotundra
  
• 
  Tundra se caracterizeaza printr-un numar de specii foarte mic, din care lipsesc cele arborescente, predominand muschii si lichenii.
  
• 
  Silvotundra se dezvolta ca urmare a faptului ca apare un anotimp cu temperaturi pozitive, de 1-2 luni/an. Cuprinde semiarbusti ca: mesteacanul pitic, arinul pitic, hreanul arctic.
  
• 
  Fauna este specifica regiunilor polare si subpolare cu: ursul polar, vulpea polara, iepurele polar, renul. Dintre speciile endemice: boul moscat nord-american.
  

2. 
   subregiunea nord-americana de E
   

• 
  extinsa intre meridianele de 55 si 110^o long. V
  
• 
  Diversitatea morfologica si climatica a determinat o diversitate a speciilor, ducand la conturarea a 3 provincii:
  

• 
  Provincia Nordica – cuprinde Canada si Alaska. Este dominata de gimnosperme (taigaua siberiana) cu molid, bradul de balsam, pin, zada americana. In fauna este foarte raspandit elanul urias de Alaska, cerbul Vapiti, castorul
  
• 
  Provincia Mississippi-Appalachi – se dezvolta in regiunea Marilor Lacuri, bazinul superior al fluviului Mississippi si M-tii Appalachi. Predomina foioasele cu fag, stejar, tei, frasin, artar, salcii si magnolii. In S, sub influenta climatului mai cald cresc palmieri, bambusi, arborele de lalea. Fauna padurilor de foioase este cea intalnita in zonele temperate, cu ierbivore si carnivore (lup, urs etc.), numeroase pasari si reptile.
  
• 
  Provincia Preeriilor – ocupa zona centrala a continentului nord-american (Pod. Preeriilor). Predomina vegetatia de stepa, diferentiata in functie de cantitatea de precipitatii. Apare astfel
  

• 
  preeria cu ierburi inalte, in partea de E, in zonele mai joase, unde precipitatiile depasesc 500 mm anual
  
• 
  preeria cu ierburi scurte in regiuni mai inalte din V. In partea S si la contactul cu M-tii Stancosi se remarca o ariditatea excesiva, aparand vegetatia de semidesert, cu graminee rezistente la seceta: festuca, stipa. Fauna, indeosebi din preeria cu ierburi inalte este formata din bizoni, vulpea de preerie, catelul preeriilor, coiotul, iar dintre reptile, cel mai important este sarpele cu clopotei (crotal).
  

3. 
   subregiunea nord-americana de V
   

• 
  cuprinde Cordilierii N-americani si litoralul pacific
  
• 
  2 particularitati sunt evidente : etajarea pe verticala a vegetatiei si contrastele induse de podisurile interioare cu ariditate excesiva, astfel ca apare o vegetatie diferita de cea montana.
  
• 
  Pe litoral si pe versantii V ai lantului costal, climatul este mai umed, permitand aparitia unor specii de gimnosperme endemice: arborele vietii, arborele mamut, bradul lui Douglas, pinul galben.
  
• 
  In fauna apar de asemenea cateva specii endemice in M-tii Cordilieri: ursul Grizzly, capra zapezilor.
  

4. 
   subregiunea sonoriana
   

• 
  cuprinde deserturile din SV S.U.A. (Sonora, Mojave, Gila) si N Mexicului.
  
• 
  Desi conditiile sunt restrictive, se intalneste aici un numar mare de specii (aprox. 10.000), din care 1.500 sunt specii de cactusi. Specie endemica: agavel.
  
• 
  Mexicul este patria unor plante de cultura: porumb, floarea soarelui, fasole si ardei grasi.
  
• 
  Fauna subregiunii este formata din rozatoare si reptile.
  

2. 
   Regiunea Neotropicala
   

Tema: vegetatia, fauna, solurile

Populatia, asezarile

AMERICA

CURS 9-----21.05.2004

Economia Americii

D.p.d.v. economic, America se subdivide in 2 entitati majore:

• 
  America de Nord (Anglo-Saxona) – ce cuprinde S.U.A. si Canada, cu economie puternic dezvoltata si pondere insemnata in circuitul economic mondial.
  
• 
  America Latina – cu un standard de dezvoltare mult mai redus si o economie de subzistenta.
  

Acest decalaj nu poate fi pus pe seama conditiilor naturale sau a resurselor subsolului, care nu difera prea mult sub aspectul varietatii si al cantitatii in S fata de N, si nici pe seama perioadei sau ritmului colonizarii, intregul continent fiind intens umanizat din sec. 15.

Cauzele trebuie cautate in evolutia sociala diferita a popoarelor din cele 2 regiuni. Astfel, in America de N, democratizarea permanenta a vietii politice si sociale, stimularea initiativei private a comertului liber, a pietei concurentiale, au sustinut o dezvoltare economica fara precedent. In schimb, in America de S, s-au conservat cateva secole in plus conceptii si tendinte feudale care au generat convulsii sociale, la care s-au adaugat si alti factori, cum ar fi emanciparea tarzie a statelor nationale, dependenta stransa si indelungata de metropolele europene, mentinerea statutului de piata de desfacere pentru marfurile metropolelor sau de sursa de materii prime pentru aceleasi metropole.

In consecinta, cele 2 blocuri economice exemplifica relevator conceptul actual de Nord si Sud, referitor la dezvoltarea primului si subdezvoltarea celui de-al doilea.

Principalele trasaturi ale economiei nord-americane

• 
  dezvoltarea accentuata a tuturor ramurilor economiei: agricultura, industrie, transporturi, turism si alte servicii; in numeroase segmente ale acestor ramuri, SUA detine suprematia mondiala.
  
• 
  impunerea unor ritmuri de dezvoltare ridicate pe durata lunga, in jur de 3-4 % anual pentru economia SUA, fiind depasita doar de Japonia. In mii de ani se inregistreaza usoare reculuri suplinite de dezvoltarea economica din perioadele urmatoare.
  
• 
  dezvoltarea industriilor de varf: SUA si Canada detin peste 40% din productia mondiala de echipamente electronice (in aceste tari se vorbeste din ce in ce mai mult de dezvoltarea societatii informationale sau postindustriala)
  
• 
  renuntarea la industriile energofage
  
• 
  automatizarea si robotizarea industriilor, ceea ce a condus la o crestere a productivitatii muncii
  
• 
  mecanizarea accentuata si biotehnologizarea agriculturii, care de asemenea a avut drept consecinta cresterea productivitatii si a randamentului
  
• 
  sustinerea dezvoltarii economice printr-o cercetare stiintifica de varf bazata pe fondurile alocate, (respectiv in SUA 200 miliarde $ anual) si pe fenomenul de “brain – drain” (“exodul creierelor”)
  
• 
  dominarea economica de mari corporatii, adesea cu caracter transnational, astfel de exemplu: ind. automobilelor din SUA este controlata in procent de 80% de 4 firme: General Motors, Ford, Chrysler si American Motor.
  
• 
  implicarea statului in economie este redusa (ex.: in SUA – ea reprezinta 25% din PNB)
  

Trasaturile economiei in America Latina

• 
  dezvoltarea cu precadere a sectorului primar al economiei: agricultura si pescuit
  
• 
  concentrarea pamantului ca mijloc principal de productie in agricultura in posesia unui numar restrans de proprietari, in vreme ce majoritatea populatiei are pamant putin, de calitate inferioara (ex.: in Brazilia, 12 familii detin circa 80% din terenul agricol)
  
• 
  industria s-a afirmat indeosebi in domeniul extractiv si al prelucrarii primare, in ind. textila si in siderurgie
  
• 
  evidentierea unor contraste regionale accentuate atat intre tari, Brazilia, Mexic, Argentina avand indici ridicati de dezvoltare, in comparatie cu alte state mai mici ca Paraguay, Costa Rica sau Salvador, cat si in interiorul aceluiasi stat, in acest caz contrastele fiind vizibile mai ales in statele mari: Brazilia, Mexic.
  
• 
  apar si elemente ale industriei de varf, implantate prin transfer tehnologic din tarile avansate din N
  
• 
  datoria externa foarte mare a tarilor latino-americane, state ca Brazilia, Mexic, Argentina se numara printre cele mai indatorate tari din lume, datoria lor ajungand la 80-100 miliarde $
  
• 
  tot ca factor inhibator a actionat frecventa regiunilor dictatoriale in unele din aceste tari
  
• 
  explozia demografica este in curs, ceea ce are implicatii economice directe
  

Trasaturile industriei americane
Dezvoltarea fenomenului industrial in America a cunoscut o ritmicitate proprie si o departajare temporala neta, intre N si S continentului. Industria a beneficiat de conditii optime de dezvoltare, resurse ale solului si subsolului bogate si variate, forta de munca numeroasa si adesea calificata, asigurata prin imigrare. Piete de desfacere in continua expansiune, spirit intreprinzator, legislatie permisiva. O trasatura comuna a ind. americane este migrarea activitatilor industriale de la E spre V, in sensul desfasurarii procesului de populare a teritoriului. Indiferent de perioada aparitiei, primele intreprinderi industriale se gasesc pe litoralul E, iar cele mai noi in interior sau pe litoralul pacific.

In America de Nord – revolutia industriala aparuta in Anglia la sfarsitul sec. 17-inceputul sec. 18, a fost transferata la sfarsitul sec. 18 in “Noua Anglie” (in partea NE a SUA); aici apar primele ateliere si intreprinderi de prelucrare din sfera ind. metalurgice, a constructiilor de masini sau a ind. usoare. Acest atribut al implantizarii timpurii a fost consfintit in sintagma “atelier al continentului”, folosita pentru a caracteriza I regiune industriala a SUA. Treptat, in sec. 19, industria se extinde spre V, incluzand Appalachii de Nord si teritoriul Marilor Lacuri. Profilul industrial se diversifica, conturandu-se asa numita “centura industriala” sau “Manufacturing Belt”, extinsa din Noua Anglie pana la V de Marile Lacuri, iar pe directia N-S de la fluviul Sf. Laurentiu pana la orasul Baltimore.

Contraponderea la aceasta centura a rezultat din raspandirea ulterioara a centrelor de productie in zona centrala si de S a SUA, primul impuls fiind dat de afirmarea in al 2-lea deceniu al sec. 20 a ind. textile, a bumbacului, in statele din S (Carolina, Virginia). In acelasi timp, in partea N – concentrarea industriala a intrat intr-o perioada de stagnare, ceea ce a generat un nou atribut pentru a caracteriza “centura ruginei” sau “Rust Belt”. Un exemplu edificator este cel al ind. automobilelor – aceasta apare in Noua Anglie in perioada 1895-1905, dupa care se extinde rapid in zona Marilor Lacuri intre anii 1905-1915.

Urmatoarea perioada, 1915-1965 este cea a proliferarii maxime a intreprinderilor de profil in C, S si V SUA , cu peste 200 centre producatoare.

Dupa 1965, apare fenomenul revenirii la baza prin restrangerea activitatii din noile areale si concentrarea acestei ramuri in zona Marilor Lacuri. De fapt, acest fenomen urmeaza cu fidelitate in evolutia lui conditionarile de amplasare a industriei in teritoriu.

Astfel, I etapa caracteristica este stransa legatura dintre industrie, materia prima necesara si forta de munca implicata. Aceste interrelatii definesc toate tipurile de industrii aparute pana la mijlocul sec. 20 si urmareau reducerea costului transportului, ca urmare a ponderii lui importante in venitul industriasului.

Ulterior cu revolutionarea transporturilor, conditionarile amplasarii industriei s-au schimbat, astfel ca astazi ele se leaga de alti factori: marimea pietei de desfacere, standardul economic al regiunii in care se amplaseaza, precum si imperativele de ordin ecologic. In felul acesta se explica revenirea multor ramuri industriale in regiunea Megalopolisului Boswash, cu o piata de desfacere de peste 150 milioane locuitori, precum si in regiunea Marilor Lacuri, unde pe langa concentrarea populatiei, industria beneficiaza si de o infrastructura de mare eficienta. O tendinta actuala este cea a localizarii industriei in porturi, datorita facilitatilor de aprovizionare cu materii prime pe cale navala, dar si de desfacere spre exterior a produselor finite.
Concluzii

Se remarca pentru SUA si Canada, existenta unei regiuni desfasurata din estuarul fluviului Sf. Laurentiu pana in N Pen. Florida. Aceasta prezinta frecvente apofize vestice spre regiunea Marilor Lacuri si Cul. Mississippi, in timp ce Pod. Preeriilor si M-tii Stancosi, desi poseda mari resurse de subsol, sunt slab industrializate, din cauza lipsei pietei de desfacere majore si a distantelor mari spre acestea.

Transferarea continua a activitatilor comerciale mondiale in bazinul Oc. Pacific explica concentrarea a numeroase ramuri industriale pe litoralul pacific nord-american. Existenta unor centre polarizatoare mai ales in California si dezvoltarea industriilor de varf (Silicon Valley) contribuie la aceasta tendinta.
In America Latina – pana la sfarsitul sec. 18, industria a fost blocata in dezvoltarea sa de monopolul impus coloniilor sale de Spania, in ceea ce priveste comertul. Lipsa unei traditii industriale si a fortei de munca necesare a intarziat progresul industrial, care incepe sa se dezvolte practic dupa al 2-lea razboi mondial (cu circa 200 ani mai tarziu decat in America de N).

Si aici se manifesta conditionarea primara a amplasarii industriei in functie de existenta materiei prime: este cazul ind. siderurgice a Braziliei dezvoltata in asa-numitul “Patrulater de Fier” din NE statului sau a ind. alimentare din Argentina, concentrata in Campia La Plata.

In cadrul industriei sud-americane se afirma mai ales ind. extractiva si de prelucrare primara, precum si ind. alimentara si textila. Ramurile noi se reduc adesea la intreprinderi de amplasare a elementelor produse in America de N sau Europa, cum ar fi cazul ind. de automobile sau de produse electronice si electrotehnice. Apare si aici o concentrare masiva in zona litorala a marilor centre urbane si industriale : Rio de Janeiro, Sao Paolo, Buenos Aires. Trebuie remarcat insa ca politicile actuale de dezvoltare a industriei vizeaza teritoriile interioare, si anume C Pod. Braziliei si Amazonia in cazul Braziliei; Pampasul si Patagonia in cazul Argentinei.

O caracteristica recenta a industriei o reprezinta dimensionarea acesteia, care se refera la faptul ca marile platforme industriale cu probleme ecologice numeroase sunt inlocuite de intreprinderi mici, mai usor de gestionat.

In America Latina, dezvoltarea industriei vizeaza in primul rand necesitatile interne, in vreme ce exportul se realizeaza doar la anumite produse, in general agricole si semifabricate.