Analele universităŢii din craiova

B. IR în trecut sau IR /esenţial/

• 
  Conjunctivul mai mult ca perfect
  

GFL vb.⁴⁹ descrie astfel această formă verbală:

Le plus-que-parfait du subjonctif associe une attitude prospective, inhérente à la notion de visée, et un regard rétrospectif; il permet donc d’envisager, à partir d’un point de vue passé, une possibilité antérieure à ce point de vue et dont la borne droite est fermée: présenter ainsi une possibilité passé, c’est suggérer fortement que celle-ci est périmée au moment R⁵⁰.

De altfel, aşa cum se arată şi în lucrarea mai sus-menţionată⁵¹, a afirma că într-un anumit moment din trecut, o acţiune sau un proces p a fost posibil fără a mai preciza dacă această posibilitate de realizare s-a efectuat sau ar putea să se realizeze într-un moment situat în prezent-viitor, acest aspect intră în contradicţie cu maximele conversaţionale stabilite de H.-P. Grice (1975) şi, prin urmare, acel conţinut propoziţional nu poate fi validat decât ca fiind fals.

Structurile frastice care actualizează un IR /esenţial/ şi în care este utilizat conjunctivul mai mult ca perfect au un caracter complex, deoarece un conţinut propoziţional validat ca fals, trebuie, în general, explicitat.

Prin urmare, structurile frastice implicite – realizate cu mai mult ca perfectul conjunctiv – care pot fi catalogate ca expresii ale unui IR /esenţial/ sunt următoarele: apodozele din sistemul condiţional fie subordonat, fie paratactic, sau propoziţiile principale aflate într-un raport adversativ cu alte structuri de acelaşi tip.

(1) Pol magis sapisset, si dormivisset domi. (Pl., Rud., 899, apud GFL vb.: 1994, p. 241)

„Într-adevăr, ar fi făcut mai bine, dacă ar fi dormit acasă”

(2) Quod si quiessem, nihil evenisset mali (Ter., Andr., 604, apud GFL vb.: 1994, p. 241)

„Chiar dacă m-aş fi liniştit, nimic rău nu s-ar fi întâmplat”

(3) Ventumque ad interitum servitiorum utique et plebis esset, ni consules providissent (…) (Liv., II, 34, 3, apud GFL vb.: 1994, p. 242)

„S-ar fi ajuns până la omorârea sclavilor şi a celor din pătura de jos, dacă consulii nu ar fi prevăzut (…)”

Deşi este o creaţie relativ recent constituită (prezentă destul de rar în latina arhaică, chiar şi în sistemul condiţional⁵²), această treaptă temporală a conjunctivului latin se va bucura, destul de lent, de o mare perspectivă în limbile romanice, situaţie previzibilă încă din latina clasică.

•