Anna karenina

128

j

pftrăsească locul său de la stat. Chestiunea depindea de

două ministere, de o doamnă şi de doi evrei. Deşi toate

aceste (MTsoane erau pregătite, Stepan Arkadici trebuia

să le vadă In IVlersburg. Afară de aceasta, el făgăduise

surorii sale să • .ipHe de la Karenin un răspuns definitiv

in privinţa divorţ u l u i . Astfel, după ce obţinu cu multe

stăruinţe de la Dolly iMHi/.eci de ruble, Stepan Arkadici

plecă la Petersburg. Aflindu-se in biroul lui Karenin şi

ascultindu-i expunerea privitoare la pricinile proastei

situaţii a finanţelor i n.MVjtL, Stepan Arkadici aştepta

ca acesta să isprăvească, < l ' i ' f u-i vorbi despre

chestiunea sa şi despre Anna.

— Da, asta e foarte adevărat, aprobă Oblonski,

după ce

l ncnin işi scoase pince-nez-ul fără de care nu mai

putea

. i i i şi se uită intrebător la fostul său cumnat, asta e

foarte

"levărat in detalii ; totuşi principiul vremurilor

noastre i .Io libertatea.

— Eu insă preconizez alt principiu, care cuprinde

prini

ipiui de libertate, zise Alexei Alexandrovici,

accentuind

cuvintul ≪cuprinde≫ şi punindu-şi iarăşi pince-nez^ul

ca

tu citească din nou interlocutorului său pasajul in care

se

i^unea acest lucru.

Apoi, după ce răsfoi un manuscris frumos scris, cu

un rliennr alb, neobişnuit de lat, Alexei Alexandrovici

mai citi u i l a l ă pasajul acela convingător.

Sint impotriva sistemului protecţionist, nu

pentru n ii)litra beneficiile persoanelor particulare, ci

pentru binele general, atit in ceea ce priveşte clasele

inferioare, cit şi cele ■uperioare, reluă Karenin, privind

pe deasupra pince-nez-ului pe Stepan Arkadici. Dar ei

nu pot inţelege asta ; ei i i i t t preocupaţi numai de

interesele lor personale şi le plac frazele !

Stepan Arkadici ştia că atunci cind Karenin incepea

să vorbească despre ceea ce fac şi cred ei — cei care nu

mai vroiau să-i primească proiectele şi care erau pricina

tuturor relelor din Rusia — expunerea lui era pe sfirşite.

De aceea, el renunţă cu plăcere la principiul

libertăţii şi admise totul. Alexei Alexandrovici tăcu,

răsfoindu-şi pe ginduri manuscrisul.

— A propos, zise Stepan Arkadici, vroiam să te

rog,

Hnrl vei avea prilejui să-1 vezi pe Pomorski, să pui o

vorbă

bună pentru mine. Ţin mult să ocup un post care se

creează

329

acum, şi anume : postul de membru in Comisia agenţi

unite de pe lingă Societatea de credit mutual a căilor fera;<

din sud.

Denumirea acestui post, pe care ţinea aşa 3e mult să'

aibă, ii era atit de familiară, incit o rostea repede, fără sa

greşească.

Alexei Alexandrovici se interesă ce fel de activitate avea

această nouă comisie şi căzu pe ginduri. Chibzuia dacă activitatea

comisiei n-are nimic contrar proiectelor sale. Dar

intrucit activitatea acestei noi instituţii era foarte complicată,

iar proiectele lui imbrăţişau un domeniu prea vast

— Karenin nu-şi putu da seama dintr-o dată de acest

lucru — şi, scoţindu-şi pince-nez-vl. zise :

—Fireşte că aş putea să-i spun. Dar de ce anume vrei

să ocupi acest post ?

—E o leafă frumoasă, aproape nouă mii de ruble, pe

cind mijloacele mele...

— Nouă mii, repetă Alexei Alexandrovici şi se incruntă.

Cifra importantă a salariului ii aduse aminte că din acest

punct de vedere activitatea rivnită de Stepan Arkadici era

in contradicţie cu sensul principal al proiectelor sale, care

tindea totdeauna la economie.

—Sint de părere (am şi scris un memoriu in această

privinţă) că salariile uriaşe din zilele noastre sint

indiciile

unei assiette1 economice greşite, pe care o face

admi

nistraţia noastră.

—Dar dumneata ce-ai vrea ? intrebă Stepan Arkadici.

Să zicem că un director de bancă are zece mii, dar el

merită

banii ăştia. Sau un inginer, care primeşte douăzeci de

mii.

Orice ai spune, e o activitate folositoare .'

—Eu socotesc că salariul este ca preţul unei mărfi, şi

ca atare trebuie să fie supus legii cererii şi ofertei.

Dacă

insă scopul salariului iese din cadrul acestei legi, ca

in

cazul a doi ingineri care, absolvind in acelaşi timp

facul

tatea — amindoi deopotrivă de instruiţi şi de capabili

—u

nul primeşte patruzeci de mii de ruble, iar celălalt

se

mulţumeşte cu două mii, sau cind văd că jurişti sau

husari

care, fără să aibă vreo pregătire specială, sint numiţi

direc

tori de bancă şi au salarii uriaşe — atunci trag

concluzia

* Alei: politici (fr.)„

330

I

fli salariul nu se fixează după legea cererii şi a ofertei, ci

IIIIJKI obraz. In asemenea cazuri, e vorba de abuzuri care

Nlnl importante prin ele insele şi care au un efect dezastruos

asupra serviciului de stat. Sint de părere...

Stepan Arkadici se grăbi să-şi intrerupă cumnatul.

— Dar trebuie să recunoşti că se infiinţează o insti

tuţie nouă, de un incontestabil folos. Orice ai spune, e o

Instituţie vie ! Se pune un preţ deosebit mai cu seamă pe

fiiplul ca afacerile să fie conduse cinstit, zise Stepan

Arkadici, accentuind ultimul cuvint.

Dar Alexei Alexandrovici nu inţelegea sensul moscovit

■I cuvintului cinstit.

—Cinstea nu e decit o insuşire negativă, spuse Karenin.

—Totuşi mi-ai face un mare serviciu dacă ai pune o

vorbă bună la Pomorski, răspunse Stepan Arkadici.

Aşa,

printre altele...

—Dar mi se pare că asta depinde mai mult de Bolgarlnov,

işi aminti Alexei Alexandrovici.

f, — Cit priveşte pe Bolgarinov, el e perfect de acord,

i ti incredinţa Oblonski, roşind.

Stepan Arkadici se imbujora cind rosti numele lui

Holgarinov, deoarece fusese chiar in aceeaşi dimineaţă la

nccst evreu, iar vizita ii lăsase o impresie neplăcută,

oblonski avea convingerea că această instituţie, pe care

vroia s-o servească, era nouă, vie, cinstită. Dar in dimint'iilii

aceea, cind Bolgarinov il lăsă — pare-se anume —

HA facă anticameră două ore in sala de aşteptare impreună

OU alţi vizitatori, Stepan Arkadici se simţi foarte prost.

Se simţea foarte prost — fie din pricină că el, prinţul

Oblonski, os din osul lui Riurik, aşteaptă două ceasuri in

≪nlicamera unui evreu, fie că, pentru intiia dată in viaţă,

nu urma pilda strămoşilor săi, slujind stăpinirea, ci păşea

tntr-un nou domeniu de activitate. Era greu de spus ; cert

≪MU1 insă că se simţea foarte prost.

In aceste două ore de aşteptare la Bolgarinov, plimbindu-

se vioi prin anticameră, indreptindu-şi favoriţii, intrind

In vorbă cu alţi solicitatori şi pregătind un calambur in

U'giltură cu aşteptarea la un evreu — el căută să-şi ascundă

cu grijă, atit faţă de alţii, cit şi faţă de sine insuşi, sentimentul

de care era stăpinit.

331

I

incercă insă in vremea aceasta un simţămint de ciudă

şi de stinghereală, fie din pricină că nu-i reuşea calamburul,

fie din altă pricină. in sfirşit, cind Bolgarinov il primi

cu o politeţe exagerată, vădit triumfător de umilinţa solicitatorului,

şi aproape il refuză, Stepan Arkadici se grăbise

să uite toate acestea cit mai repede ; şi abia acum, amintindu-

şi de ele, Oblonski roşi.

XVIII

— Şi acum mai e o chestiune ; ştii care. E vorba de

Anna, zise Stepan Arkadici, după ce tăcu vreo citva timp

şi se scutură de impresia aceea neplăcută.

De indată ce Oblonski rosti numele Annei, chipul lui

Alexei Alexandrovici se schimbă cu desăvirşire. In locul

insufleţirii de mai inainte, chipul său căpătă o expresie

de oboseală şi o rigiditate cadaverică.

—Ce vreţi de la mine ? intrebă Karenin, indreptindu-se

In jeţ şi inchizind cutia cu pince-nez-ul.

—O hotărire, Alexei Alexandrovici, o hotărire, oricare

ar fi ea. Mă adresez ţie (Oblonski vru să spună : ≪nu ca

unui

soţ inşelat≫ dar, temindu-se să nu strice totul,

adăugă) :

nu ca unui bărbat de stat (expresie nefericită), ci ca

unui

om de inimă, unui bun creştin. Trebuie să ai milă de

dinsa.

—In ce privinţă anume ? intrebă Karenin.

—Da, să ai milă de ea. Dacă ai fi văzut-o ca mine — am

petrecut toată iarna impreună — te-ai indura de ea.

Ei

ntr-o situaţie groaznică, intr-adevăr groaznică.

—imi pare, răspunse Alexei Alexandrovici, cu un glas

şi mai subţirel, aproape strident, că Anna Arkadievna

are

tot ceea ce şi-a dorit ea insăşi.

—Ah, Alexei Alexandrovici, pentru numele lui Dum

nezeu, să lăsăm incriminările ! Ce-a fost a trecut ! Tu

ştii

doar ce doreşte şi ce aşteaptă ea : divorţul 1

—Credeam că Anna Arkadievna renunţă la divorţ in

cazul cind cer ca băiatul să-mi fie lăsat mie, după cum iam

răspuns. imi inchipuiam că chestiunea e lichidată. Eu

-o

socotesc lichidată ! ţipă Alexei Alexandrovici

332

— Pentru numele lui Dumnezeu, nu te minia, il rugă

pan Arkadici, punind mina pe genunchiul cumnatului

Chestiunea nu e lichidată. Dacă-mi dai voie să recapiiiilcv,,

lucrurile s-au petrecut astfel : cind v-aţi despărţit, ai

tt> ii mărinimos — aşa cum poate fi numai un om in adevăr

ieros. I-ai dat totul : libertatea şi chiar consimţămintul

prntra divorţ. Anna a apreciat asta. Să nu crezi că nu-i

I I , . ! . Da, da : ţi-a apreciat deplin gestul, in aşa măsură, că

simţindu-se vinovată faţă de tine — n-a chibzuit in prinu'le

clipe şi nici nu putea să chibzuiască totul. Anna a

renunţat la orice. Dar realitatea şi timpul i-au arătat că

lltuaţia sa e chinuitoare, de neindurat.

—Viaţa Annei Arkadievna nu mă poate interesa, il

intrerupse Karenin, ridicind sprineenele.

—Dă-mi voie să nu te cred, il contrazise delicat Stepan

Arkadici. In situaţia aceasta ea se chinuie şi nimeni nare

nici un folos. A meritat-o, imi vei spune. Anna ştie

asta

şi de aceea nu te roagă. Spune pe faţă că nu

indrăzneşte

i te roage nimic. Dar eu, noi, neamurile ei, toţi acei care o

iubim, te rugăm, te implorăm. De ce să se chinuie ? Cui

I.iloseşte ?

—Daţi-mi voie, mi se pare că mă puneţi in situaţia de

acuzat, zise Alexei Alexandrovici.

—Deloc, deloc, trebuie să mă inţelegi, răspunse Stepan

Arkadici, atingind iarăşi mina cumnatului său,

parcă

Incredinţat că această atingere l-ar potoli. Atita iţi

spun :

iaţa Annei e un chin pe care tu il poţi uşura fără să pierzi

nimic. Am să iau toate măsurile ca tu să nu bagi de seamă.

Şi apoi, ai făgăduit...

— Făgăduiala a fost făcută mai inainte. imi inchipu

im că chestiunea copilului rezolvă toată problema. Afară

' asta credeam că Anna Arkadievna va avea atita mări-n

mie... rosti anevoie şi cu buzele tremurătoare Alexei

.androvici, care intre timp ingălbenise.

— Anna lasă totul pe seama generozităţii tale. Te roagă,

te imploră un singur lucru : s-o scoţi din situaţia de neindurat

in care se găseşte. Nu-şi mai revendică băiatul, Alexei

Alexandrovici ! Eşti un om bun, pune-te o clipă in locul

II In situaţia ei, divorţul este pentru dinsa o chestiune de

v u i a ori de moarte. Dacă nu i-ai fi făcut mai inainte făgă

duieli, Anna s-ar fi impăcat cu situaţia şi ar fi stat la ţară..

33II

Dar tu i-ai făgăduit, Anna ţi-a scris şi s-a mutat la Moscova

; şi iată că locuieşte de şase luni la Moscova, unde

fiecare intilnire cu oameni cunoscuţi este ca un cuţit in

inimă, aşteptindu-ţi zilnic hotărirea. Asta-i ca şi cum l-ai

ţine pe un condamnat la moarte, luni in şir, cu ştreangul

la git, făgăduindu-i poate moartea, poate graţierea. indură-

te de dinsa şi-mi iau indatorirea să aranajez totul... Vos