Anna karenina

f era important ari nu pentru celălalt. Afară de asta, in primele

luni, amfitdoi aveau adesea o proastă dispoziţie sufletească.

Ohd'Wtul era bine dispus, iar celălalt prost dispus,

pacea BU se tulbura. Dar cind amindoi se simţeau

prost dispuşi, ciocnirile izbucneau din pricini atit de neinţelese

prin lipsa lor de insemnătate, incit după aceea nici

nu-şi mai puteau aduce aminte pentru ce se certaseră. in

■schimb, cind amindoi se simţeau in apele lor, bucuria vieţii

lor efcă nemăsurată. Totuşi această perioadă de inceput a

fost grea pentru dinşii.

in toată această perioadă de aclimatizare, soţii treceau

printF-o incordare foarte vie — de parcă cineva smucea la

dreapta şi la stinga lanţul care-i lega. intiia lună după

nunti^ luna de miere, de la care Levin se aştepta, potrivit

tradiţiei, la atit de mult, a rămas in amintirea ammdurora

ca cea mai teribilă şi mai apăsătoare epocă din viaţa lor.

tn traiul de mai tirziu, amindoi se străduiră deopotrivă

ia-şi şteargă din amintire imprejurările urite şi ruşinoase

clin acea perioadă nesănătoasă, cind amindoi rareori se

•flau intr-o stare de spirit normală, cind rareori se regă-

Seau ei inşişi.

De-abia intr-a treia lună a căsniciei, după reintoarcerea

ie 3a 'Moscova, unde petrecură o lună, viaţa lor ajunse să

fie mai armonioasă.

XV

Soţii abia se intoarseră de la Moscova şi erau bucuroşi

de singurătatea lor. Levin şedea la birou şi scria. Kitty,

latr-o rochie violet-inchis, care-i era dragă lui Levin

fiindcă o purtase in primele zile ale căsătoriei, şedea pe

divan şi lucra la o broderie anglaise l, pe acelaşi străvechi

divan de piele, care fusese mereu in biroul bunicului şi al

tatălui lui Konstantin Dmitrici. Levin medita şi scria, simţind

neincetat, cu bucurie, prezenţa nevestei sale. El nu-şi

părăsise indeletnicirile, gospodăria şi cartea in care urmau

să fie expuse temeliile noii agriculturi. Dar după cum aceste

indeletniciri şi idei i se păruseră mai inainte mărunte şi

• . * * W # B S e e n g l e z ă ( f r . ) . ■ ■ ■ . ■ . . * ■ • . : ■ . ■ ■ ■ ' ; , . i : ; ' ; , . ; . ' • ■ ■ ■

neSnseKmate pe lingă bezna care-i invăluise viaţa, tot atit

de neinsemnate şi de mărunte i se păreau acum, pe lingă

fericirea vieţii ce-I aştepta, scăldată intr-o lumină orbitoare.

Levin işi urma ocupaţiile, dar acum simţea că centrul

de greutate al atenţiei lui se mutase asupra altor lucruri

— ceea ce-1 ajuta să privească situaţia cu totul altfel

şi mai limpede. Odinioară, ocupaţiile lui erau pentru dinsul

ca un refugiu in faţa vieţii, şi crezuse că viaţa, fără aceste

ocupaţii, i-ar fi fost prea intunecată. Acum insă avea nevoie

de aceste ocupaţii pentru ca viaţa să nat-i fie prea

monoton de senină.

Cercetindu-şi hirtiile, recitind cele scrise, Levin văzu

CU plăcere că lucrarea merita osteneala lui. Era o problemă

nouă şi folositoare. Multe dintre ideile de mai inainte i se

părură extremiste şi de prisos ; pe de altă parte, reimprospătindu-

şi in minte toată chestiunea, văzu cum trebuiau

implinite unele lacune. Acum scria un capitol nou despre

cauzele situaţiei grele a agriculturii din Rusia. Demonstra

că sărăcia Rusiei se trăgea nu numai dintr-o repartiţie nedreaptă

a proprietăţii rurale şi dintr-o orientare greşită, dar

că la aceasta contribuise in ultimul timp şi civilizaţia introdusă

in mod artificial in Rusia — mai cu seamă căile

de comunicaţie şi drumul de fier. Acestea au determinat

o aglomerare urbană, o sporire a luxului, o dezvoltare a

Industriei mari, a creditului şi a satelitului său — jocul

de bursă — in dauna agriculturii. I se părea că in cazul

unei dezvoltări normale a avuţiilor statului, fenomenele

acestea s-ar naşte numai cind agricultura ar lua o mare

extindere şi ar fi pusă in condiţii drepte şi cel puţin bine

determinate. Bogăţia ţării ar trebui să sporească proporţional

şi, mai ales, in aşa fel, ca celelalte domenii ale bogăţiei

să nu o ia inaintea agriculturii. Căile de comunicaţie

corespunzătoare ar trebui să existe numai in raport cu un

anumit nivel al agriculturii. Faţă de nedreapta impărţire

a pămintului, căile ferate, subordonate necesităţilor politice

şl nu celor economice, erau premature. In loc să dea agriculturii

ajutorul aşteptat, ele favorizau dezvoltarea industriei

şi a creditului, frinind agricultura. După cum li?

un animal dezvoltarea unilaterală şi prematură a unui ot^

gan ar impiedica dezvoltarea lui generală, tot astfel (in

ceea ce priveşte dezvoltarea generală a bogăţiilor din

■ ■ ■ . m