Anna karenina

Sărute miha. - , ■ ' ■ ■ - • ■■

119

şi ochii lui Serioja străluceau.

o rr$&ft de maică-sa şi cu alta de dădacă, el tropaia pe

vnr.'isfc picioruşele goale, grăsuţe... Duioşia dădacei lui iubite'

lată de maică-sa il incintă.

— Mămico ! Ea vine des la mine, şi cind v'ns. . in

cepu Serioja, dar se opri, băgind de seamă că dada ca spu

sese ceva Annei -şi că pe chipul ei se intipărise spaima şi

un fel de ruşine, care nu-i stătea deloc bine aiamei sale.

Anna Arkadievna se apropie de Serioja.

— Drăguţul meu ! şopti ea. 3

Expresia feţei sale spunea adio, dar ea nu putu rosti

cuvintul. Copilul insă inţelese.

— Dragul meu, dragul meu Kutik ! .şopti Ama, numindu-

1 ca pe vremea cind era mic de tot. N^ai să mă

uiţi ? N-ai... şi nu mai putu vorbi.

Mai tirziu, Anna găsi atitoa cuvinte pe cane i le-ar fi

putut spune ! Dar atunci nu găsi nimii^ ja/Ut-i putu apune

ni'nic. Serioja insă inţelese tot ce voise *S-i .spună maica-

i≫. |aj≪kjae că era nefericită M că-lişbee. IşjQiase chiar

coca m s&iBm&e dădaca in şoap'ă. Avei cuvintele : -Totf

după ora opt≫, şi inţelese că fusese vorba di-pre

ta tăi jt&u şi că maică-sa a-avea voie -să-1 intikaeasea. inţoiegea

≪c cvsta, dar nu putea prksşpe de ce se \ve≫ pe faţa

ei spaim i .si ruşinea... Ea nu era wiţevată. Se Je;nea u-tusi

de el şi to ruşina de ceva. Vru si:jpuna o intrebate care iar

fi lămurit nedumerirea, d;if 'mu indrăzni. V. .k'a că

maică-sa suferea şi-i era milă de din&u. Se lipi ucu. de

ea, apoi spuse in şoaptă :

— Nu pleca incă. Nu vine aşa de repede.

Mama il dădu la o parte, ca să vadă dacă el ştie ce

spune. Şi in esşaresia inspăimintată a feţei lui, ea citi că

Serioja nu numai că vorbise despre tatăl său, dar parcă o

intrebase ce tnejbuaa să gindească despre acesta.

—Dragă Sariaja, zise Anna, iubeşte-1. El e mai bun

şi mai cumseci(§e decit mine. Eu sint vinovată faţă

de

el. Cind ai să fii mare, ai să-ţi dai seama.

—Nimeni nu-i mai bun decit tine !... strigă deznădăj

duit băiatul printre lacrimi şi, agăţindu-se de umerii

ei, o

sttinse din toate puterile in braţele lui slabe care-i

tre

murau din pricina incordării.

126

— -Sufle$elial ≪te-u, pa$#eniie, ingăimă Anna şi incepu să

pligţgă tot atit de zdrobită, copilăreşte, ca şi el.

Intre timp. uşa se deschise şi intră Vasili Lukici. La

cealaltă uşă se auzeau paşi. Dădaca şopti cu spaimă ≪vine*

şi intinse Annei pălăria.

Serioja se lăsă pe pat şi izbucni intr-un plins cu ho≫

hote, acoperindu-şi faţa cu rniinile. Anna ii dădu mimile

la c parte, ii sărută incă o dată faţa udă şi, cu paşi repezi,

ieşi pe uşă. Alexei Alexandrovici venea spre ea. Vazind-a,

Kaeeninse opri şi-şi plecă fruntea in pămint.

.Deşi spusese cu citeva clipe inainte că el e mai bun ţi

mai cumsecade decit ea, cind aruncă o privire fugară asupra

lui şi-1 revăzu in toate amănuntele, Anna simţi că se

trezeşte intr-insa un sentiment de dezgust si de minie, precum

şi de invidie, fiindcă el avea copilul. Cu o mişcare

bruscă, ea işi lăsă voalul in jos şi, iuţind pasul, ieşi aproape

in iugă din odaie.

in graba ei, nici n-avusese timp să scoată jucăriile. Le

•duse inapoi cu ea acasă aşa cum le alesese, o .zi mai inainte*

OJB atita dragoste si cuatita tristeţe.

XXXI

■Gricit de mult 4arise să-şi revadă băiatul, oricit 4e

mult se gindise şi se pregătise pentru evenimentul acesta,

Ansa nu-şi inchipuise că intilnirea aceasta avea s^o impisesioneze

atit de puternic. intorcindu-se in apartamentul

ei singuratic de la hotel, ea nu inţelese mult timp ce

căuta acolo. ≪Da, totul s-a sfirşit ! Sint iarăşi singură≫, işi

zise ea şi, fără să-şi scoată pălăria, se aşeză intr-un fotoliu

lingă cămin. Cu privirea aţintită la un ceas de bronz care

se afla pe masă, intre ferestre, căzu pe ginduri.

Subreta franceză, adusă din străinătate, intră şi o intrebă

dacă nu vrea să se schimbe. Anna se uită la dinsa

cu mirare şi-i răspunse :

—- Mai tirziu. ■ •. ■ ,

Sudorul o pofti la cafea. , .;