Anna karenina

J&um*amoa oe Mmfan? iniabă . . lindu-se $1

&oresindu-se lui Vronsfei. Ucde iei mas* ?, ,, ' $6 la pite≫

lat aaJ-aa, sgm≫ Airrm cu x-.i ja ■ '<*■ fu^#irWia;Ttt fH ţi i •>--''iui

ca siina1iştj|w vileag fuiP{ cix> > nouă ă biac $ki dai

\> ', c o l pu.li.i impreună, i\./ii de r-,

n':v\ Alexei la dumneata

ii niuii.aoa4.|a|g|fM|i. cu un zimcă

Aia≫≫ & afifcu&e foarte

:i V- i -i -ki rămase

la

— Stai. Am ]

a#i de gil. iXu-i

..;, — Ai făcut f

niştit,

el. Du-te mamaie. Te ajung

iişvin.

i- l privi făi'ă să-şi ia ochii de -L

pii'oi s-pur.'-* ca să-1 reţină. \'a.

Luindu~i riiina, Anna şi-o i puft;t

la QL^ă ? i% agpm Vwşipfc cu un

zimbet li-.^.aipltiiatiU'-i:

indu-i cind

işi Nu se

m. Dintre

te ţine cel

mari'

—Alexei, nu le-ai schimbat fjţivdfs mine ? il intrebă

Anna, stringindu-i mina cu amindoii'ianiinile. Alesei, nu

mai p≫t indura. Cind plecăm ? ' --

—in curind, in curind. Nici nu-fi inchipui cit de tare

mă apasă si pe mine viaţa noastră de-aiei, răspunse Vronski

şi-şi trase mina.

—iiai, du-te,*du-*e ! făcu Anna, $gfeii&, şi se indepărtă

repede de dinsul.

XXX.1I ■ ':- ■- '\ '

oarse Vronski acasă, Anna incă nu -veiiise. i„

p i ) un după plecarea lui sosise o doamnă >i

ă impreună in oraş. Vronski rămase pe

\nna plecase fără să-i spună unde se -duce

intimplase pină atunci — şi fiindcă in di-

■:u fusese undeva tot fără să-1 vestească.

iăuga iritarea pe care o citise in dimineaţă i şi

amintirea tonului ostil cu care, de faţă •e ii smulsese

din murii fotografiile copi-i ceară neapărat o expl:

-'ie şi rămase s-o Dar Anna nu se into;; singură, ci

inso-Oblonski. o mătuşă r i< vi. fată bătrină. .mă

care venise dimhi i şi se dusese cu i Fără să bage

in seamă Iuta ingrijorată şi t! Vronski, Anna povesti,

bine dispusă, ceea ce eua^6ta.E i dimineaţa aceea.

Alexei vedea că se petrece co dins . ceva "deosebit : ochii

ei strălucitori, cind se opreau Ilin fustă asupra lui,

exprimau o mare tensiune de spirit. Vorbele M mişcările ei

aveau o vioiciune şi o graţie nervoasă — luciu care la

inceputul intimităţii lor il ispitea, dar acum il umplea de

ingrijorare şi de spaimă.

Prinzul fusese comandat pentru patru persoane. Toat&'

lumea se pregătea să treacă in mica sufragerie, cind sosi

Tuşkevici cu un comision pentru Anna din partea prinţesei*

Betsy. Druga s-o ierte că nu venise să-si ia rămas bun. Era

indispusă. O ruga insă pe Anna să vină ea la dinsa intre

şase şi'jumătate şi nouă. Vronski aruncă o privire Annei,

auzind această precizare a orei care arăta că fuseseră luate

'4

125

Gincl

se ≪j iu ■ ! ■

amini

imi

1

K

—

*≫.

mirae;

La-ss'

aceea

cu ia.

lului.

aştep

ţită J

Era

ţq măsurile ca să nu dea ochi cu nimeni. Dar Anna parcă

≪nu băga nimic de seamă.

— imi pare rău că tocmai intre şase jumătate şi nouă

JHu pot să mă duc, zise Anna, cu un zimbet abia schiţai.

-— Prinţesei are să-i pară foarte rău,

— Şi mie.

- — Vă duceţi, desigur, s-o ascultaţi pe Patti ? intr

*Tuşkevici.

—Patti ? Mi-ai dat o idee. M-aş duce, dacă aş put

găsi o lojă.

—Pot să v-o procur eu, se oferi Tuşkevici.

— Ţi-aş rămine foarte, foarte recunoscătoare, răspur ; Anna. Dar nu vrei să iei masa cu noi ?

': Vronski ridică din umeri aproape neobservat. Nu pr

cepea nimic din purtarea Annei. De ce o adusese pe aceasf ; prinţesă bătrină ? De ce oprise la masă pe Tuşkevici şi, mai J cu seamă, de ce il trimisese după lojă ? Era oare cu putinţă

să se gindească măcar să se ducă, in situaţia ei, la un spectacol,

in zi de abonament, s-o asculte pe Patti, unde va fi

'Intreaga societate cunoscută de ea ? Alexei se uită la dinsa

cu o privire gravă. Anna ii răspunse cu aceeaşi căutătură;

provocatoare, veselă şi deznădăjduită in acelaşi timp, a

cărei semnificaţie Vronski n-o putea inţelege. in timpul

prinzului, Anna se arătă deosebit de veselă, cochetind

parcă, ba cu Tuşkevici, ba cu Iaşvin. Gind se ridicară de

la masă şi Tuşkevici plecă după lojă, iar Iaşvin se dus să

fumeze o ţigară, Vronski cobori impreună cu dinsul il

apartamentul său. După un scurt timp el ieşi şi urcă in fug|

la Anna.

Anna se şi imbrăcase. Purta o rochie de mătase de ci

loare deschisă, decoltată, garnisită cu catifea, pe care şifăcuse

la Paris. Avea pe cap dantele albe, scumpe, care

incadrau faţa şi puneau in valoare orbitoarea-i frumuseţe

—Vrei să te duci intr-adevăr la teatru ? o intret

Vronski incereind să n-o privească.

—De ce mă intrebi cu atita spaimă ? răspunse Anm

jignită din nou, fiindcă el nu se uita la dinsa. De ce să

ni

mă duc ?

, Parcă nu inţelegea sensul cuvintelor lui.

— Fireşte, nu e nici un motiv, răspunse Vronski, po≪

somorit.

—Asta spun şi eu, adăugă Arma, făcindu-se că nu in-'

ţelege ironia tonului său şi trăgindu-şi mai departe, cu

un

aer liniştit, mănuşa lungă, parfumată.

—Anna, pentru numele lui Dumnezeu, ce e cu dum

neata ? intrebă Vronski, incercind parcă s-o trezească,

in

tocmai cum ii vorbise odată soţul său.

•— Nu inţeleg ce vrei să spui.

— Doar ştii că nu te poţi duce.

■— De ce ? Nu mă duc singură. Prinţesa Varvara a plecat

să se imbrace. Merge cu mine.

Alexei ridică din umeri, mirat şi deznădăjduit.

—Dar parcă nu ştii... incepu el.

—Nu vreau să ştiu nimic ! răspunse ea aproape strigind.

Nu vreau. Mă căiesc de ceea ce am făcut ? Nu, nu

şi

iar nu. Şi dacă ar fi s-o iau de la capăt, aş face acelaşi

lucru.

Pentru noi, pentru mine şi pentru dumneata, are

impor

tanţă numai dacă ne iubim. Alte consideraţii nu există.

De

ce locuim aici separat şi nu ne vedem ? De ce nu mă

pot

duce la teatru ? Te iubesc şi mi-e totuna, dacă tu nu teai

schimbat, urmă Anna in ruseşte, privindu-1 in ochi cu

o

strălucire ciudată şi neinţeleasă. De ce nu te uiţi la mine

?

Vronski o privea, li vedea frumuseţea chipului şi a toaletei,

care-i venea totdeauna aşa de bine. .insă acum tocmai

frumuseţea şi eleganţa ei il enervau.

— Ştii că sentimentele mele nu se pot schimba ; te rog

insă, te implor să nu te duci, spuse el din nou in franţu

zeşte cu o rugă duioasă in glas, dar cu o privire rece.

Anna nu-i auzi cuvintele. ii văzu insă privirea rece şi-i

răspunse enervată :

— Te rog să-mi explici de ce nu trebuie să mă duc.1

— Fiindcă asta ţi-ar putea pricinui...

Vronski se incurcă.

— Nu mai inţeleg nimic. Iaşvin n'est pas compromettanti.

Iar prinţesa Varvara nu e mai rea decit altele. Dar

uite-o.