Anna karenina



Yüklə 3,26 Mb.
səhifə45/159
tarix07.01.2022
ölçüsü3,26 Mb.
#91029
1   ...   41   42   43   44   45   46   47   48   ...   159
Nu ştiu. Cte'ih

3ft mitei, Scioja ffcet 9c gindaard. Gipdurile sale

civu foatto ompikaBfce .şi felurite. Işi ■ 'tach^Mtia "Că

Partal să.i va primi dinft&≪9*£brtă şi ≪Vladimir≫,j ■ţi "Aawire ■

.. şi că d ' n p icina asia va fi mult mai ingăduitor IA %-vfa de

n- i,..-i !:ir ci insuşi, -.cfed va fi mare, 'pi.miiHxi ■

d(vnici;n!(.\ ^1 pe cele ce se vor mai născoci 'Hrov Ek'QBu r

: • ckt'd -A'idi-oi≫. De cum au să fie născocit ik' 1 i .UT să le

■:•[ primească. Se vor isca ordine di:

•mari. iar el va fi pe loc vrednic de ele. Timpul trecu in

astfel de meditaţii. Oind sosi profesc rul, nu invăţase incă

lecţia despre complementele circum-t stanţiaie ae iS≫ip, de

loc şi de mod. Profesorul rămase mi numai nemulţumit, dar

şi amărit. Această amărăciune il )şa pe Serioja. Nu se

simţea insă vinovat că nu invă-fia : cu toate că se

străduise din răsputeri, nu deloc. Atunci cind profesorul

ii explica, Serioja că inţelege şi parcă şi inţelegea ; de

indată insă ce •a singur, nu-şi mai putea aminti şi nici

nu mai pricepe in ruptul capului cum cuvintul ≪subit≫, atit

-complement circumstanţial

de mod.

4BI≪


pi lui Serioja ii părea răii că-şi necăjise profesorul*

Ar fi vrut să-1 rningiie.

Aiesse o clipă cind profesorul privea tăcut intr-o carte.

—ltihail Ivanici, cind e ziua dumitale ? il intrebi

Serioja deGdată.

,,

•— Mai bine ie-ai gindi la lecţiile dumitale. Ziua oncn



masfcieă n-are nici o insemnătate pentru o fiinţă raţională^

£ o zi ca toate celelalte, in care trebuie să munceşti.

i

Seringa se uită cu luare-aminte la profesor, la bărbuţa



lui cani, la ochelarii care se lăsaseră sub semnul făcut de

ei pe nas şi căzu iarăşi pe ginduri, aşa că nu mai auzi

ni≫ic*ikt ceea ce ii explică profesorul,

Băiatul işi dădea seama că profesorul nu se gindea Ia

cete

≪Dar de ce s-au inţeles cu toţii să vorbească in acelaşi

fol aceleaşi lucruri plictisitoare şi fără folos ? De ce se

poartă poasfesoraul aşa cu mine ? De ce nu mă iubeşte ?≫

se iisfeneriaf tm *eisteţe băiatul şi nu putu găsi răspuns.

XXVII


)

r.i p,-o Tenorului urmă aceea a tatălui său. Pină

la sosfesa lui Karenin, Serioja se aşeză la masă şi, jucin->

du-se cu un cuţitaş, se cufundă din nou in ginduri.

Printre indeletnicirile sale preferate era şi aceea de a"

căuta §*e.--maică-sa in timpul plimbărilor. Nu credea in.

moa-Pte, iadeobşte, şi mai cu seamă in moartea mamei sale,

deşi i-o naiunţase Lidia Ivanovna, iar Aiexei Aiexandrovici

o cotaiieetfmse. De aceea, chiar şi după ce-i vorbiră de moartea

ei, Serioja nu inceta să o caute ori <:.U: ciie ori se ducea

la plimbare. De cite ori vedea o femeie mai implinită, graţioasă

şi £u păru] nogru, inima i se umplea de duioşie

imtr-siii, Stocii simţea că se inăbuşă, ochii i se umpleau de

lacrinai $£ se aştepta din clipă in clipă ca femeia aceea să



mi apuepie de el şi să-si ridice voalul ; atunci i-ar vedea

ticuită 4*4*^ fa e i-ar yimbi, l-ar săruta ; i-ai" simţi parfumul

şi mingj&urfa mi;nii delicate şi ar jptt≫|Jft''de fericire ca

intr-o seară, o dată, ciad s^-a tăvăiii i≫ pieioacele m, iimdcu



i

cfe H gtdtta ; iar el ridea in hohote şi ii muşca uşor

mina albă, plină de inele.

,.' Mai tirziu, cind Serioja află din intimplare, de la

dădaca lui, că maică-sa nu murise ; iar tatăl său şi

Lidia Ivanovna ii explicaseră că trebuie să fie

moartă pentru el fiindcă se făcuse rea (copilul crezu

şi mai puţin aceasta, căci o iubea), el nu conteni s-o

caute şi s-o aştepte. in ziua aceea, in Grădina de

vară, copilul văzu o doamnă cu voal violet. O

urmări cu inima zvicnind pe cind se apropia de

dinsul pe alee, crezind că era ea ; dar doamna nu

ajunse pină la dinşii: dispăru.

Serioja simţea in ziua aceea, mai puternic decit

ori-cind, un val de iubire pentru ea, şi acum, intr-o

desăvirsită uitart de sine, asteptindu-şi tatăl, băiatul

cresta cu cuţitaşul colţul mesei şi se uita inainte cu

ochii strălucitori, cu gin- a≫Ha dinsa.

#■■•. *— Vine tata '. ii atrase luarea-aminte Vasili

Lukici. ≪V JSerioja sări de pe locul lui, se duse la

tatăl său şi, după ee-i. sărută mina, se uită atent la

dinsul, căutind semne de bucurie pentru primirea

ordinului ≪Alexandr Nevski≫.

—Ai făcut o plimbare frumoasă ? il intrebă

Alexei

Alexandrovici; şi, după ce ste aşeză in fotoliu,



trase spre

dinsul Vechiul Testament şi4 deschise. Cu toate

că Alexei

Alexandrovici ii spusese de multe ori lui Serioja

că fiecare

creştin trebuie să cunoască temeinic Sfinta

Scriptură,

băiatul observase că tatăl sau consulta adesea

Vechiul

Testament.

—Da, papa, am petrecut foarte bine, răspunse

Serioja,


aşezindu-se pe marginea scaunului şi leganinduse

— lucru


interzis. Am intilnit-o pe Nadenka (o nepoată

pe care o

creştea Lidia Ivanovna). Mi-a spus că ai primit o

stea nouă.

iţi pare bine, Vo-V0- ?

—Mai intii, te rog să nu te legeni, il rugă Alexei

Ale

xandrovici. in al doilea rind, trebuie să ştii că



plăcută

nu-i răsplata, ci munca. Aş dori să inţelegi

asta. Uite, tu

de pildă, dacă ai să munceşti, dacă ai să inveţi

numai ca

să fii răsplătit, munca are să ţi se pară grea.

Dacă ai să

lucrezi insă din dragoste pentru muncă, ai "să-ţi"

găseşti in

ea răsplata. (Alexei Alexandrovici spunea

acestea amintindu-

şi cum il imbărbătase conştiinţa datoriei in

dimineaţa

106


aceea la lucrul lui plictisitor, cate se mărginise la semnare*

unui număr de o sută optsprezece hirtii.)

Ochii lui Serioja care luceau de duioşie şi de bună dis

poziţie se stinseră şi se plecară in jos sub privirea tatălui

6ău. Era acelaşi ton, cunoscut de mult, pe care Alexei

Alexandrovici il folosea ori de cite ori ii vorbea lui Serioja',

şi la care băiatul invăţase să răspundă fals, fără sinceri- '

tate. Tatăl său vorbea totdeauna cu el (i se părea copilului)''

ca şi cum ar fi vorbit unui băiat imaginar, scos parcă din

cărţi, dar care nu semăna deloc cu Serioja. Iar acesta in

cerca mereu să se prefacă in ochii tatălui său că e chiar1'

băiatul din cărţi.

\*

—Cred că inţelegi ? il intrebă tatăl.



'>

—Da, papa, răspunse Serioja, făcindu-1 pe băiatul

Inchipuit.

Lecţia cuprindea invăţarea pe de rost a citorva versete

din Evanghelie şi repetarea inceputului Vechiului Testament.

Serioja ştia binişor versetele din Evanghelie ; da*

tocmai in clipa cind incepu să le spună, văzu pe fruntea

tatălui său un os care se incovoia atit de brusc spre timple,

lncit se incurcă şi, avind două cuvinte la fel, legă sfirşitul

unui verset de inceputul altuia. Karenin descoperi că

băiatul nu inţelegea ceea ce spune şi se enervă.

Se posomori şi incepu să explice ceea ce Serioja auzise

de multe ori, insă nu fusese in stare să reţină, tocmai fiindcă

inţelegea foarte bine, ca in cazul lui ≪subit≫ complementul

circumstanţial de mod. Serioja se uita la tatăl său cu o privire

speriată şi se gindea numai la un singur lucru : are

lă-1 pună oare tatăl său să repete, ori nu, cele ce-i explica,

aşa cum mai făcuse şi altă dată ? Gindul acesta il speria aşa

de mult, incit nu mai inţelegea nimic. Dar tatăl său nu-1

puse să repete cele spuse de dinsul şi trecu la lecţia din

Vechiul Testament. Serioja povesti frumos evenimentele ;

dar cind trebui să răspundă la intrebarea ce anume insemnau

unele din aceste evenimente, nu ştiu nimic, deşi mai

fusese pedepsit pentru lecţia aceasta. Locul unde Serioja

ie opri şi se incurcă fără să mai poată spune ceva, incepind

•& taie masa şi să se legene pe scaun, era tocmai pasajul

tn care trebuia să vorbească despre patriarhii de dinainte

de potop. Dintre aceştia nu şi-1 mai amintea decit pe Enoh,

oel luat de viu in cer. Le ştiuse numele mai inainte, dar

407


r^ir≪, mai cu seamă fiindea Enoh

rr.'. din toi

Vechiul

Testament, in cor

Li stirni in minte un intreg stăpinire pe el,

in timp ce rămă-la lanţul cile la ceasornicul

tatălui său şi

pe jumătate al vestei lui. deloc in moarte, despre

care i se i %&)& M& a≪≫. Nu credea că fiinţele iubite

pot muri


eă "1 Insuşi va muri. Era ceva absolut imgj

. Dar i se spunea că toţi oamenii vc

ţ≫uri ictareha≫R cliiar ps unii oameni, in care avea mere

4flere, şi aceştia spuseseră la fel. in acelaşi chip ii vorbea

$ădaca lui, deşi in silă. Dar Enoh nu murise. Prin urmar

'itHk tfl|fcca*siaremi mor. ≪Atunci de ce nu s-ar putea invrednic

Oricine ina&tf>n lui Dumnezeu ca să fie luat de viu la. cer

Oamenii răi, adică aceia pe care naveau

decit să moară. insă. toţi aaitr.ei fie

ca Enoh.

cunoşti ?

luMeţ≫ ≪ee≫ te e mal fiafinsitor dtecit oii

zise. teail*,, raate&HSarse, atunci

poate atrag*- ? Slnt ruiB&ui$≪ttil dfe Mxm. Şi

Piotr Ignati (profesorul principal)}, fe ≪≪şwJţumit...

Trebuie să pedepsesc.

Şi tatăl, şi profesorul erau nemulţumiţi de Serii care

ir≫>#ă|n intr-adevăr foarte prost. Nu se. putea sp insă


Yüklə 3,26 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   41   42   43   44   45   46   47   48   ...   159




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin