Anna karenina

ta piciorul hri, cu o politeţe prefăcută, care nu i se

vea deloc şi pe care Kitty, o cunoştea atit de bine. Nu şti

≪Iacă o să găsim duble. Dar beeaţine sint multe. Numai că

Ueebuie să mergem de dimineaţă. N-o să obosiţi 7 Stiva,'

nu eşta ostenit ?

.:

• — Ostenit, ≪u ? N^-am fost niciodată ostenit. vreţi,

putem să nu ne culcă≫≫ toată ≪KMiptea. Facem plimbare.

i1:.: \V ':- '\v '" " ' '"■' ': '. ' '■' ''■ '•

— intr-adevăr, hai să nu iie culcăm deloc. Foarte bine F

latăii Veslovsfri.

;,, — Ah, in'privinţa asta sintem siguri că eşti in stare mi

dormi şi să nu Iaşi nici pe alţii să doarmă, ≪puse- Ikriiy^ lui

Stepan Ark; clici cu acea ironie abia simţită, care in-"

tasrăraşea acum aproape tot ce spunea s.oţuf e;. Peăntru

pdine e ceasul culcării ; eu mă retrag, nu cinez.

—Nu, Dollenka, rămii, o rugă Stepan Arkadici, tre4

cind de partea cealaltă a mesei mari, in jurul căreia

cinau.-

Mai am atit de multe să-ţi spun !

—Mai nimic, desigur.

—Ştii, Veslovski a fost la Arma şi are să se mai ducă.

Ei locuiesc numai la şaptezeci de verste de aici. Am

să

mă duc şi eu, neapărat. Veslovski, vino incoace f

Veslovski se apropie de doamne şi se aşeză Irngă Kitty.

— Ah, povesteşte-ne, te rog. Ai fost Ia ea ? Cum'

≪rată ? il intrebă Daria Alexandrovna.

.,

Levin rămase la celălalt capăt al mesei şi, vorbind intruna

cu prinţesa şi cu Varenka, văzu cum se lega o conii

≫

versaţie insufleţită .ţi misterioasă intoe Stepan Arkadkţ

Dally, Kitty si Veslovski. Nu era vorba numai de ≫ ≪H*

vorbire misterioasă. In timp ce acesta povestea, Levic.

văzu expresia unui sentiment serios pe cMpul soţiei săli,

care jui-şi mai lua ochii de la faţa Inimoasă a lui Veslovski.

— E foarte frumos la ei, povestea Vasenka despre

Vroaski şi Aana. Fireşte că au-mi iau dreptul să-i judec.

Dar te simţi la ei ca in familie.

^- Ce au de gind să facă ?

—Mi se pare că vor să petreacă iarna la Moscova.

—Ce bine ar fi să ne intalnim la dinşii! Tu cind pleci ?

il intrebă Stepan Arkadici pe Vasenka.

—Petrec la ei luna iulie.

—Ai să te duci şi tu ? o intrebă Stepan Arkadici pe

soţia sa.

—Vroiam de mult să mă duc. Am să mă duc negreşit,

răspunse Dolly. Mi-e milă de ea. O cunosc faime. E o

fe

meie minunată ! Am să mă duc singură, după

plecarea

ta. Aşa că n-am să stingheresc pe nimeni. E chiar

mai

bine să plec fără tine.

—Minunat ! zise Stepan Arkadici. Dar tu, Kitiy ?

—Eu ? Ce să caut eu acolo ? răspunse Kitty roşind şi

intorcind capul spre bărbatul său.

—Cunoşti pe Anna Arkadievna ? o intrebă Veslovski.

E o femeie foarte seducătoare.

—Da, răspunse Kitty lui \esk>vski, imbujorindu-se

şi mai mult. Se ridică şi se apropie de Levin. Va să

zică,

miine te duci la vinătoare ? il intrebă Kitty.

Cit timp Kitty vorbise cu Veslovski, gelozia lui Levin

sporise foarte mult, mai cu seamă din pricina roşeţii cane

acoperea obrajii lui Kitty. Acum, ascultindu-i cuvintele, el

le interpreta in felul lui. Oricit de ciudate i se părură gindurile

| acestea mai tirziu, cind işi aminti de ele, Levin nu

se indoia deloc că ea, intrebindu-1 dacă se duce la vinatoare,

vroia să afle numai dacă soţul său o să facă plăcerea

asta lui Vasenka Veslovski, de care Kitty, după cum credea

el, se şi indrăgostise.

— Da, mă duc, ii răspunse Levin pe un ton nefiresc,

care-1 dezgustă şi pe dinsul. ■ ■■ •≫

-1- Nu. Mai bine'făinmeţi miine acasă. Dolly abia şivăzut

bărbatul, iar poimiine puteţi să vă duceţi la vină|

toare, zise Kitty.

Levin ii interpreta insă cuvintele astfel : ≪Să nu ml

desparţi de el. Dacă pleci tu, mi-e totuna ; dar lasă-mă sv

mă bucur de societatea acestui tinăr incintător.≫

— Dacă vrei, răminem miine aici, răspunse Levh

foarte curtenitor.

Intre timp Veslovski, nebănuind suferinţa pricinuită di

prezenţa lui, se ridică de la masă, după Kitty, şi porni in

urma ei, invăluind-o intr-o privire zimbitoare şi mingiioasă.

:

Levin ii văzu privirea, păli şi pentru citeva clipe : se

tăie răsuflarea. ≪Cum işi ingăduie să se uite aşa ia soţij

mea l≫ fierbea el de minie.

— Atunci a rămas pe miine ? Vă rog să mergem,

spuse Vasenka, aşezindu-se pe scaun şi trăgindu-şi d

nou piciorul sub dinsul, după obiceiul lui.

Gelozia lui Levin ajunse la culme.

Se şi vedea soţ inşelat, de care nevasta şi amanţi

aveau nevoie numai ca să le aducă de-a gata plăcerile

comodităţile vieţii... Cu toate acestea, prefăcindu-se că e

gazdă primitoare, el intreba pe Vasenka despre vinătorilj

sale, despre puşcă, cizme, şi primi să plece la vinat a doua :

Spre norocul lui Levin, bătrina prinţesă ii curmă chinu|

rile, ridieindu-se in picioare şi si'atuind-o pe Kitty să

ducă la culcare. Insă şi de data asia il aştepta un nou chir

Cind se despărţi de stăpina- casei, Vasenka vru să-i sărut

iarăşi mina, dar Kitty roşi şi spuse, retrăgindu-şi mir

cu o grosolănie naivă, pentru care rhaică~sa o mustră mi

tirziu :

— La noi nu so obişnuieşte.

Pentru Levin, Kitty era vinevata fiindcă ingăduisj

astfel de purtări, ba incă şi mai vinovată fiindcă arătaa

cu atita stingăcie că nu-i plăceau.

— Ce gust să vă culcaţi ! zise Stepan Arkadici care,

după cele citeva pahare de vin băute la masă, se găsea in

cea mai plăcută şi mai poeiică stare sufletească. Uite,

Kitty, adaugă el, arălind luna care se inălţa deasupra

■teilor. Ce- iVumuseţe ! Veslovski, iată clipa prielnică pentru

o soronndă. Ştii; are o voce plăcută. Am cintat im-

160

preună pe drum. A ad≫ citeva romanţe foarte frumoase,

printre care două noi. Ar fi bine .să ni le cinte cu Varvara

Andreevna.

Diupă ce toată lumea se retrase, Stepan Arkadiei &e

plimbă incă mult timp pe alee cu Veslovski şi se auziră,

glasurile lor cintind o romanţă nouă.

Ascultindu-le cintecul, Levin şedea incruntat in fotoliuldin

iatacul soţiei sale şi tăcea cu incăpăţinare la toate

intrebările acesteia, care cerca să afle ce are. in sfirşit,

cind ea il intrebă cu un zimbet sfios : ≪Nu cumva nu ţi-a

pţlăcut ceva la Veslovski ?*, el răbufni. işi vărsă tot focul.

Ceea ce spunea era'jignitor pentru el insuşi şi-1 făcea sa

se infurie şi mai tare.

Stătea in faţa ei, cu nişte ochi care luceau infiorător

pe sub sprincenele incruntate şi-şi stringea pumnii puternici

pe piept, străduindu-se parcă din răsputeri să se

$tapinească. Expresia feţei ar- fi fost aspră şi chiar crudă,

dacă pe chipul lui nu ar fi fost intipărită in acelaşi timp

şi o suferinţă care o induioşa pe Kitty. Fălcile ii tremurau.

Glasul i se intretăia.

—inţelege că nu sint gelos. Acesta e un cuvint dez

gustător. Nu pot fi gelos. Nu pot crede că... Nu sint

in

stare să spun ceea ce simt, dar e ceva ingrozitor... Nu

sint

gelos, mă simt insă jignit, umilit de ceea ce

indrăzneşte

cineva să creadă... de faptul că cutează să se uite la

tine

cu asemenea privire...

—Cu ce privire ? intrebă Kitty, incereind să-şi aduca

aminte cit mai amănunţit de toate cuvintele şi

gesturile

din seara aceea.

in fundul inimii, Kitty simţi că intr-adevăr Veslovski

fusese prea familiar cind venise după dinsa in capătul

celălalt al mesei ; nu indrăzni insă să recunoască asta nici

măcar faţă de ea insăşi, dar incă să se mai hotărască să i-o

spună şi lui şi să-i sporească astfel supărarea.

—Mai poate fi atrăgătoare o femeie in starea mea ?

—Ah, izbucni Levin, apUcindu-se cu miinile de cap.

Mai bine n-ai mai vorbi !... Va să zică, dacă ai ￡i

fost

atrăgătoare...

— Nu mai fi aşa, Kostea, stai, ascultă-mă ! spuse Kitty,

privindu-1 cu o expresie de suferinţă şi de compătimire.

— Anna Karenina, voi. H

€*■≫ fmţi crede aşa ceva ? Ştfi bine oă pentru mine im

≪Uf ≪Snt alţi bărbaţi... nu mai ≪Int.. nu mai sint. Vrei să

nu mai văd pe nimeni ?

La inceput, gelozia lui o jigni. Ii era necaz că nu i se

distracţia cea mai neinsemnată şi inofensivă. insă ar fi

jertfit nu numai astfel d≪j nimicuri, dar otice pentru

liniştea lui, numai să-1 scutească de suferinţa ţMcaae o

indura.