Anna karenina
Yüklə 3,26 Mb.
|
| conseqaence l. Soţia mea nu s-ar simţi rău din
pricina
asta şi eu aş petrece. Lucrul de căpetenie este să-ţi fereşti
sfinţenia casei. Acasă să nu se intimpie nimic ; nu trebuie
insă să-ţi legi miinile. —Se poate, răspunse rece Levin şi se intoarse pe cea laltă parte. Miine dimineaţă trebuie să plecăm devreme.
N-am să scol pe nimeni. Am să pornesc cum s-o crăpa
de ziuă. ■—• Messieurs, venez vite !2 se auzi glasul lui Veslovski, care se intorcea. Charviante ! Eu am descoperit-o. Charmante
intr-adevăr grozav de drăguţă ! povestea el mulţumit, de parcă fata ar fi fost făcută aşa de nostimă anume pentru dinsul şi-şi arăta mulţumirea faţă de cel ce i-o pregătise lui. Levin se prefăcea că doarme ; iar Obl on.sk i işi piif.e pantofii, aprinse o ţigară şi ieşi din şură. In eurind. glasurile li se stinseră in depărtare. Levin nu putu adormi multă vreme. Auzea cum ronţăiau caii finul, apoi cum se pregătea gospodarul să plece cu fiul cel mai mare şi cum porni cu caii )& păscut. Mai tirziu, auzi cum soldatul impreună cu nepotul său, mezinul gospodarului, se cuibăriră să se culce de ^alaltă parte a şurii. Auzi cum copilul impărtăşea unch: L iu glas subţirel, impresia făcută de ciini. care i .--<: .virră 1 Asta nu dăunează cu nimic (fr.). 1 Domnilor, veniţi repede ! ( f r. ) . uriaşi şi in.sipăimintăiori, in sfirsit, copilul intrebă oe vor vina clinii. Soldatul ii răspunse cu glas răguşit şi somnoros că vinălorii au să se ducă miine la baltă, unde au să tragă cu puştile ; iar in cele din urmă, ca să scape de intrebările băiatului, ii spuse : „Culcă-te, Vaska. hai, culcă- te, că de nu..." Peste puţin timp, soldatul incepu să sforăie şi totul amuţi. Nu se auzea decit nechezatul cailor şi ţivlitmile becaţelor. „Oare numai in mod negativ ? işi repeta Levin intrebarea. Ei şi ? Eu nu sint de vină." Şi incepu să se gindească la ziua de miine. ,.Miine dimineaţă am să plec devreme şi o să incerc a -mi păstra singele rece. Sint o sumedenie de beeaţe. Se află şi duble. Cind am să mă intorc, voi găsi un bilet de la. Kitty. Da. Cred că Stiva are dreptate. Nu mă port bărbăteşte cu dinsa. Am ajuns ca o muiere... Dar ce e de făcut ? Şi aici, tot in mod negativ... ?" Auzi prin somn risetele şi glasurile vesele ale lui Veslovski şi Stepan Arkadici. Deschise o clipă ochii : răsărise luna. Cei doi prieteni stăteau de vorbă in faţa uşii deschise, scăldaţi de lumina vie a lunii. Stepan Arkadici spunea ceva despre frăgezimea fetei, pe care o asemuia cu o alună proaspătă, dezghiocată de curind. Iar Veslovski, hohotind cu risul său molipsitor, repeta ceva spus probabil de un mujic. ≪Fă-te luntre şi punte şi ia-ţi femeia ta !≫ Levin rosti ca prin vis : —■ Domnilor, miine, cum s-o crăpa de ziuă !... şi adormi.
XII Deşteptindu-se in zori, Levin incercă să-şi trezească tovarăşii de vinătoare. Vasenka, culcat pe pintece şi ţinind intins piciorul descălţat şi numai in ciorap, dormea atit de adinc, incit, cu toată străduinţa lui Levin, nu răspunse nimic. Oblonski refuză prin somn să plece aşa de dimineaţă. Chiar şi Laska, care dormea incolăcită la marginea finului, se sculă in silă şi-şi intinse alene, pe rind, picioarele de dindărăt, dezmorţindu-şi-le. Levin se in căiţă, işi luă puşca şi, deschizind cu băgare de seamă uşa şarii, care 162 soirţiia, ieşi pe uliţă. Vizitiii dormeau lingă trăsuri. Caii moţăiau, numai unul ronţăia leneş ovăz. imprăştiindu-1 cu botul in iesle. Afară stăruia incă lumina slabă de dinainte de mijitul zorilor. —De ce te-ai sculat aşa devreme, conaşule ? il in trebă prietenos bătrina gazdă, care tocmai ieşise din izbă,
vorbindu-i ca unui vechi prieten. —Plec la vinat, mătuşico. Pot trece pe aici, spre baltă ? —Ia-o de-a dreptul prin dosul casei, pe arii şi prin cinepişti, dai acolo intr-o potecuţă... Păşind cu grijă cu picioareie-i goale, arse de soare, bătrina il petrecu pe Levin şi-i deschise o portiţă care dădea spre o arie. — Pe-aici te laşi drept la baltă. Ai noştri s-au dus in tr-acolo incă de-aseară. Laska alerga voioasă, inainte, pe potecă. Levin mergea in urma ei cu paşi repezi şi uşori, tiitindu-se mereu ia cer. Vroia să ajungă la baltă inainte de răsăritul soarelui. Dar soarele nu zăbovea. Luna, care lumina incă pe cind ieşise Levin, acum lucea ca argintul viu. Luceafărul dimineţii, care mai inainte strălucea aşa de puternic, aproape nu se mai vedea. Nişte pete pe cimpul indepărtat, nelămurite mai inainte, prindeau chip : erau nişte căpiţe de secară. Rouă, nezărită incă fără lumina soarelui in cinepa inaltă şi aromată care fusese rărită, uda picioarele şi bluza lui Levin pină mai sus de briu. In liniştea limpede a dimineţii se desluşeau chiar şi zvonurile cele mai slabe. O albină trecu in zbor pe lingă urechea lui Levin, şuierind ca un glonţ. El aruncă o privire atentă in juru-i. Mai văzu o albină şi incă una. Veneau de peste gardul de nuiele al prisăcii şi se mistuiau pe deasupra einepiştii, spre baltă. Potecuţa il du.se de-a dreptul la baltă. Puteai ghici unde e balta după aburii care se ridicau din ea — ici mai deşi, colo mai rari. incit rogozul şi tufele de răchită se legănau pe aburi ca nişte ostroave. Pe malul bălţii şi la marginea drumului, copiii şi mujicii care păzeau caii şedeau mleaţi şi dormeau acoperiţi cu sumanele, aşteptind faptul in apropiere umblau trei cai impiedicaţi. LLiul zor- 1H3
năia din piedica de fier. Laska mergea alături de stăpinul său. Cerea să fie lăsată inainte şi se uita imprejur. Trecind de mujicii cure dormeau şi ajungind in dreptul primelor tufe de ierburi, Levin cercetă ţevile puştii şi dădu drumul clinelui. \Jn cal murg de vreo trei ani, bine hrănit, văzind eimete, se smuci intr-o parte, işi răsuci coada şi sforăi. Cei- Uilţi cai -se sperkiră şi ei. Bălăcindu-se prin apă cu picioarele impiedicate .şi făcind cu copitele prin clisa groasă un zgomot ce aducea a plescăit de palme, caii incepură să sară, ca să iasă din baltă. Laska se opri, privind ironic caii şi liitindu-se intrebător la Levin. Acesta o mingiie şi-i fluieră, in soimn că poate incepe. Căţeaua porni in fugă, voioasă şi grijulie, peste mlaştina care .se lăgana sub ea. Intrind in baltă, printre miresmele cunoscute de ră dăcini de ierburi palustre, de rugina-apei şi prin izul străin al baligii de cal. Laska simţi parcă, răspindit pretutindeni,
bura mai mult decit toate celelalte. Pe alocuri in muşchi şi pe brusturii de baltă, izul acesta era foarte puternic, dar căţeaua nu se putea lămuri din ce parte venea mai mult şi de unde mai puţin. Ca să descopere firul miresmei, ea trebuia sa meargă mai departe, in bătaia vintului. Laska parcă iiu-.şi mai simţea picioarele ; sărea intr-o fugă incor dată. Dacă uv fi fost nevoie, s-ar fi putut opri din fiecare salt. Se Intoarse la dreapta, ca să se ferească de vintuleţul care sufla dinspre răsărit inainte de mijitul zorilor, şi porni cu botul impotriva vintului. Cu nările umflate, trăgind aer in p ^pt *. t mă sunt i numaidecit nu numai urmele păsi
IM mec mi goana. Păsările se aflau acolo, dar u <_ pu ca incă dumiri. Ca să găsească locul,
Yüklə 3,26 Mb. Dostları ilə paylaş:
|