Anna karenina

i f i un cerc, cind glasul stăpinului ei ii

1 i c i aminte in altă parte. ≪Laska, aici≫,

i a ' idu-i altă direcţie. Laska rămase citva

1 i ~> ca mtrebindu-1 dacă n-ar fi mai bine

a L c i te, incotro pornise ea. El insă repetă

V ouat, araisnd spre nişte popindace acof

i i nu putea fi nimic. Laska il ascultă,

o

(.< a

ci n

m

preiăcirxlu-se că incepe să caute, ca sa-i facă plăcere.

Scotoci printre ierburi şi se intoarse in locul de

tinde plecase ; acolo simţi numaidecit din nou vinatul.

Acum, cind Levin n-o mai incurca. Laska ştia ce

avea de făcut. Fară să se uite unde calcă,

poticnindu-.se cu ciudă in popindacele mai inalte,

căţeaua cădea in apă. dar i-Vi revenea datorită

picioarelor sale sprintene .şi puternice, incepu, in sfirşit,

să facă un cerc, care trebuia s-o lămurească cum stau

lucrurile. Mirosul lor o izbea din ce in ce ti≪;ti tare şi

mai desluşii. Deodată, Laska inţelege că una tlin ele

era acolo, după tufa aceea, la cinci paşi de dvnsu, Se

opri. Tot trupul ii incremeni. Din pricina picioarelor

scurte, căţeaua nu putea vedea nimic in faţa sa. Ştia

insă după miros că pasarea nu putea Ii mai departe de

cinci p;uşi. Stătea in aret, simţind-o tot mai puternic, .şi

aştepta plină de meintare. Coada ei intinsă .şi

incordată tresărea uşor in virf. Căţeaua işi ţinea gura

puţin intredeschisă şi urechile ciulite ; o ureche i *e

răsfoinsese din fugă. Laska răsufla greu, dar eu luareaminle

şi, cu mai mare băgare de seamă, intoarse

spre slăpinul său nu atit capul, cit ochii. Ltvin, cu o

expresie pe care i-o cunoştea bine. şi cu. nişte ochi

care-i păreau Laskăi infricoşători, inainta, po-1

icfundu-.se in popindace şi mult prea incet după părerea

ei. I i-e părea că Levin păşea mcet. deşi alerga.

După felul cum căuta căţeaua — care se lipise cu

pin-lecek' d-e pămint, cu gura uşor intredeschisă şi

parcă vus-lind tiriş cu picioarele de dinapoi —

Levin inţelese ca I ,:i.r,ka dăduse peste duble. Ruginduse

lui Dumnezeu să izbindoască, mai ales cu pr'mul

ioc, Levin se apropie in l'ugă de căţea. Ajuns iinga ta,

privi inainte şi, de la inal-ij.mea Iui, văzu cu ochii cryu

ce Laska văzuse cu nasul. Li Mtlonul dintre două

popindace se zăi\>a o dublă. Aceasta iiitoarive capul şi

ascultă ; apoi. abia desiacindu-şi aripi'---.-,ii

jUringindis-iŞi-le iarăşi, se mistui după u tufă. dind slini;

aci din coadă.

-— t'-V. ;yU. ! strigă Levin. impingind-o ce i . --.pate.

≪Da;- nu pot să mă raiş■_•, părea că is gindo ăţ

incotro &a pornesc '? De aici ie simt. dar, u-am sărni

mai dau seama unde sim şi cine sint.- Dar

Levin o imbiinci cu genunchiul şi, cu o şoaptă emoţienată,

rosti :

— Pil, Lasodka, pil !

≪Ei, fie ! Daca ţine numaidecit, o fac, insă nu mai răspund

de mine≫, păru să-şi spună Laska şi izbucni inainte

printre popindace, cit o ţineau picioarele. Acum nu mai

mirosea nimic. Vedea numai şi auzea, dar nu pricepea

nimic.

La zece paşi de locul unde stătuseră mai inainte, se ridică

o dublă cu un huruit gros şi cu fiifiitul de aripi caracteristic.

In urma impuşcăturii, pasărea bufni greu. cu pieptul

alb, in mlaştină. O altă dublă nu mai aşteptă ciineie,

ci sări singură din .spatele lui Levin.

Cind Konstantin Dmifriei se intoarse spre dinsa, pasărea

era departe ; totuşi, focul o nimeri. După ce zbură vreo

douăzeci de paşi, dubla se inălţă drept in sus şi, invirtindu-

se in aer, bufni deodată pe un loc tare, ca o minge^

aruncată.

≪De aici iese ceva !≫• gindi Levin, virind in torbă du-l

biele calde şi grase. ≪Ce zici, Lasocika, facem treabă ?≫]

După ce-şi incarcă puşca, Levin porni mai departe.!

Soarele, ascuns după nori. răsărise. Pierzindu-şi străluci-j

rea, luna inaibea pe cer, ca un nouraş. Nu se mai zărea nici j

o stea. Argintii mai inainte sub rouă. popindacele păreau5

acum de aur. Rugina-apei părea chihlimbar. Albăstriul ierburilor

se topise intr-un verde gălbui. Păsările de baltă

roiau in stufărişurile de pe lingă piriu, care scăpărau de

rouă, intinzind umbre lungi. Un uliu se trezise ; stătea pe

o căpiţă, intoreind capul cind intr-o parte, cind intr-alta,

.şi arunca uneori priviri nemulţumite peste baltă. Stăncuţele

treceau in zbor spre cimp. Un băieţaş cu picioarele

goale mina caii către un bătrin, care se ridicase de sub un

suman şi incepu să se scarpine. Fumul impuşcăturilor punea

pete albe ca laptele pe verdele ierbii. Un băieţel se

apropie fuga de Levin. — Nene, ieri au fost raţe pe aici .'

ii .strigă băiatul şi porni mai departe după dinsul.

In faţa acestui băieţaş care-1 privea cu admiraţie. Levin

simţi o plăcere indoita să impuşte incă trei b una

după alta.

XIII

Superstiţia vinătorilor, care cred ca daca primul foc

(ras est-e norocos, vinătoarea va fi bună, se dovedi a fi intemeiată.

Levin, obosit, flămind, dar fericit, se-ntoarse la căsuţa

din sat, pesie ora nouă — după ce bătuse vreo treizeci de

verste — cu nouăsprezece bucăţi de vinat nobil şi cu o

rată pe care o spinzurase la briu, pentru că nu mai incăpea

in torba ! Tovarăşii săi de vinătoare se treziseră de

mult. Avuseseră timp să le vină pofta de mincare şi să ia

gustarea de dimineaţă.

— Staţi, staţi, ştiu că sint nouăsprezece, spuse I^evin,

numărand incă o dată becaţele şi dublele, zgircite, cu pi

cioarele incirligate, pline de singe inchegat, cu capelele

sucite intr-o parte. Din aerul lor mindru, pe caie-1 avu-

.seseră cind se ridicau in zbor inaintea lui, nu mai rămă

sese nimic.

Socoteala era bună. Invidia lui Stepan Arkadici ii făcu

plăcere lui Levin. il mai bucura şi faptul că, intoreindu-.

se la gazdă, il găsi pe trimisul lui Kitty, care şi sosise

cu un bileţel :

≪Sint veselă şi sănătoasă tun. Dacă te ingrijorează starea

mea, atunci poţi să fii şi mai liniştit decit inainte. Am

un nou paznic al sănătăţii mele, pe Măria Vlasievna

(moaşa, o persoană nouă şi importantă in viaţa de familie

a lui Levin). A venit să mă vadă. M-a găsit foarte sănătoasă.

Am oprit-o pină te intorci tu. Toţi sintem sănătoşi

şi voioşi. Te rog să nu te grăbeşti. Dacă vinătoarea

merge bine, mai rămii o zi.≫

Vinătoarea izbutită şi biletul de la soţia sa erau două

bucurii atit de mari, ineit cele două neplăceri mici, suferi

le mai tirziu, nu-1 impresionară prea mult pe Levin.

Mai intii, murgul lăturaş, probabil prea muncit in ajun,

nu muica şi era trist. Vizitiul spunea că trebuie să aibă

hernie.

— S-a istovit ieri, Konstantin Dmitriei, zise vizitiul.

A fost minat zece verste fără nici o socoteală !

O altă neplăcere care-i spulberase la inceput huna dispoziţie,

dar de care rise el insuşi, mai tir/iu, .<■≪■ datora

18?

faptului că nu mai rămăsese nimic din toate proviziile!

puse de Kitty cu atita imbelşugare, incit ai fi putut crede;

că n-au să le dea gata nici intr-o săptămină.

In timp ce se intorcea obosit şi flămind de la vină-1

toare, Levin se gindea cu atita poftă Ja pateuri, incit)

— ajungind la gazdă — le .şi simţea mirosul şi gustul in

-gură, aşa cum adulmeca Laska vinatul. Abia intră, că şi po- ]

runci numaidecit lui Filip să-i aducă pateurile. Cind colo,

nu numai pateurile se isprăviseră — ci şi puii.

—Are un apetit grozav ! arătă Stepan Arkadici, rizind,

spre Vasenka Veslovski. Nici eu nu mă pot

plinge

că mi-ar lipsi pofta de mincare, dar pofta lui e

cumplită.

—Atunci, ce-i de făcut ? intrebă Levin, aruncind lui

Veslovski o privire posomorită. Filip, da-mi nişte

frip-(

tură de vacă.

—S-a mincat şi friptura ; iar oasele le-am dat la ciini, I

il anunţă Filip.

Lui Levin ii păru atit de rău, incit zise necăjit :

— Să-mi fi lăsat şi mie măcar ceva ! Şi-i veni

plingă de ciudă. Scoate maţele la păsări, spuse el iui FiiiJ

cu voce tremurătoare, incercind să nu-1 privească pe Va|

eenka, şi bagă-le inăuntru urzici. Iar pentru mine caut|

măcar nişte lapte.

După ce se satură de lapte, Levin se ruşina eă-şi arătase

necazul faţă de un om străin şi incepu să ridă de mi- *

nia lui de om flămind.

Pe sub seară ei mai bătură o dată cimpul, Veslovski

impuşcă şi el citeva becaţe, iar către noapte luară drumul

spre casă.

Drumul la intors a fost tot atit de vesel ca şi la dus.

Veslovski ba cinta, ba-şi amintea cu mare plăcere de intimplările

cu mujicii care-1 cinstiseră cu votcă şi-i spuseseră

: ≪Să nu vă fie cu supărare≫, sau aventurile nocturne

cu alunele, cu fata de la curte şi cu un mujic care-1 intrebase

dacă e insurat. Afiind că nu c insurat, mujicul ii

spuse : ≪Să nu-ţi curgă ochii după nevestele altora. Fă-f/1

luntre şi punte şi ia-ţi femeia dumitale.≫- Mai cu seam ;

vorbele astea il făceau pe Veslovski .să izbucnească ;n hohote

de ris.

1SS

—In genere, sint cit se poate de mulţumit de călătoria

noastră. Dar dumneata, Levin ?

—Şi eu sint foarte mulţumit, răspunse sincer Levin,

tare era foarte bucuros că nu mai avea nici un pic

de

duşmănie faţă de Vasenka Veslovski, aşa cum

avusese

acasă, ba chiar era in cea mai prietenoasă dispoziţie

sufle

tească faţă de dinsul.

XIV

A doua zi dimineaţa, !a ora nouă, Levin — după ce-şi

inspecta gospodăria — bătu in uşa odăii in care dormea

Vasenka.

—Entrez1 ! ii strigă acesta. Iartă-ma ! De-abia am is

prăvit ines ablutions ", spuse el cu un zimbet pe buze,

stind

inaintea lui numai in cămaşă.

—Te rog să nu te jenezi. .Levin se aşeză lingă fereastra..

A.i dormit bine ?

— Ca. mort. Şi astăzi ar fi o zi bună de vinătoare !

—- Dumneata ce iei dimineaţa : ceai sau cafea ?

—■ Nici una, nici alta. Iau o gustare. Dar sint in intirziere,

mi-e şi ruşine, imi inchipui că doamnele s-au şi sculat.

E o vreme minunată de plimbare i Să-mi arăţi, te rog,

caii dumitale.

După ce se plimbară prin parc. trecură pe la grajd şi

[ăcură chiar impreună gimnastică la bare. Apoi Levin se

intoarse acasă cu musafirul său şi intră cu dinsul in salon.

— Am avut o vinătoare minunată ! Sintem copleşiţi de

impresii, zise Veslovski apropiindu-se de Kitty. care şedea

jos lingă samovar. Ce păcat că femeile sint lipsite de aceste

plăceri !

≪Da, trebuie să vorbească şi el ceva cu stăpina casei-, se

gindi Ltvin. Şi iarăşi i se păru ceva nepotrivit in zimbetul

lui. precum şi in aerul de cuceritor, pe care-1 avea vorbind

cu Kitty.

Prinţesa, care şedea de partea cealaltă a mesei impreună

cu Măria Vlasievna şi cu Stepun Arkadici, il chemă pe

1 In!i a ! (fr.).

1 Să mă opul (ir.).

189

Levin lingă dinsa şi incepu să-i vorbească despre mutare

la Moscova, si despre pregătirea locuinţei in vederea naşterii.

După cum, in preajma nunţii, lui Levin nu-i plăcuseră

pregătirile, care prin nimicnicia lor jigneau măreţia actului

ce trebuia să se săvarşească — tot aşa şi acum il jigneau

pregătirile viitoarei naşteri, al cărei termen era socotit pe

degete. incerca mereu să n-audă conversaţiile despre sistemul

de infăşat viitorul copil. Căuta să-şi intoarcă privirea

şi să nu vadă nenumăratele şi misterioasele fese croşetat*

precum şi triunghiurile acelea de pinză, cărora Dolly ]<

dădea o importanţă deosebită, şi aşa mai departe. Naştere.

fiului său (Levin era convins că va fi băiat) — evenimente.

acesta aşteptat, in care nu putea incă crede, i se părea atit

de extraordinar, fiind pe de o parte o fericire prea maro

şi deci cu neputinţă de atins, iar pe de altă parte, un eveniment

atit de misterios, incit faptul de a-1 prevedea şi de

a vorbi despre el ca despre un lucru obişnuit il jignea şi-1

revolta.

Dar bătrina prinţesă nu-i inţelegea sentimentele ; ea

vedea in sila lui de a se gindi şi de a vorbi despre acestea

uşurinţă şi nepăsare. De aceea nu-1 lăsa in pace. Tocmai il

insărcinase pe Oblonski să se ingrijească de o locuinţă şi

acum il chemase pe Levin lingă ea.

— Prinţesă, eu nu mă pricep. Faceţi cum doriţi, ii

6puse el.

■— Trebuie să hotăriţi cind vă mutaţi.

— Drept să spun, nu ştiu. Atita ştiu, că milioane de

copii se nasc fără Moscova şi fără doctori... De ce...

■— Dacă e aşa...

■— Ba nu. Cum vrea Kitty.

—Cu Kitty nu se poate vorbi despre asta. Ce, vrei s-o

sperii ? Uite, Na talia Goliţina a murit primăvara

trecută

din pricina unui mamoş prost.

—Cum ai să spui dumneata aşa am să fac, răspunse

Levin, posomorit.

Prinţesa incepu să-i explice, el insă n-o asculta. Conversaţia

cu prinţesa il enerva ; dar nu atit discuţia aceasta

il făcea să fie posomorit, cit cele ce se petreceau lingă

samovar.

: -≪Nu. Nu se mai poate răbda !≫ se gindea el, aruncind

din cind in cind o privire spre Veslovski şi spre soţia sa,

190

tulburată şi imbujorată. Veslovski, aplecat spre Kitty, ii

≪punea ceva cu frumosul său zimbet.

'In atitudinea lui Veslovski, in privirea şi in surLsul lui

se ascundea ceva impur. Levin văzu ceva impur chiar şi

in atitudinea şi in privirea lui Kitty. Toate se intunecară

(lin nou in ochii săi. Ca şi acum două zile, el se simţi din-

Ix-o dată zviiiit, de la inălţimea fericirii, a liniştii şi a demnităţii

sale, intr-o prăpastie de deznădejde, minie şi de injosire.

Se simţi iarăşi dezgustat de toţi şi de toate.

—Prin urmare, prinţesă, fă cum vrei dumneata, adăugă

el, uitindu-se din nou la Veslovski şi la Kitty.

—Grea e coroana ţarului, rosti in glumă un proverb

Stepan Arkadici, făcind probabil aluzie nu numai la

con

versaţia lui Levin cu prinţesa, ci şi la pricina

tulburării

sale, pe care o observase. Ce tirziu ai coborit, astăzi,

Dolly !

Toţi se ridicară in intimpinarea Dariei Alexandrovna.

Vasenka se sculă o clipă şi, cu lipsa de politeţe faţă de

doamne, caracteristică tinerilor din generaţia noua, abia se

inclină şi-şi urmă mai departe conversaţia cu Kitty, rizind

de ceva.

— M-a necăjit Masa. A dormit prost noaptea asta şi

acum e ingrozitor de mofturoasă, răspunse Dolly.

Vasenka şi Kitty vorbeau despre acelaşi subiect discutat

cu două zile mai inainte, despre Anna şi problema dacă dragostea

este mai presus de legile societăţii. Conversaţia

aceasta ii displăcea lui Kitty, o tulburau atit subiectul cit şi

tonul lui Vasenka, dar mai cu seamă faptul că ştia cum va

reacţiona soţul ei. Era insă lipsită de experienţă şi prea

naivă ca să ştie cum s-o curme şi să-şi ascundă stinghereala

amestecată cu un fel de plăcere, pricinuită de atenţia vădită

a tanărului musafir. Kitty vroia să intrerupă conversaţia,

dar nu ştia cum. işi dădea seama că, orice ar fi făcut, ar fi

fost observat de soţul său şi răstălmăcit impotrivă-i. intradevăr,

cind Kitty o intrebă pe Dolly ce e cu Masa şi

cind Veslovski, aşteptind sfirşitul acestui schimb de vorbe

plictisitoare pentru dinsul. o privi nepăsător pe Daria Alexandro

vna — intrebarea aceasta ii păru lui Levint o viclenie

nefirească şi dezgustătoare.

— Ce zici ? M< rgf-m .astăzi la cules ciuperci ? intrebă

191

—Cum nu, mergem ! O să merg şi eu, zise Kitty şi

roşi. Din politeţe, ea vru să-1 intrebe pe Veslovski

dacă

merge şi el, dar nu-1 intrebă. Unde te duci, Kostea ? işi

in

trebă Kitty cu un aer vinovat soţul, cind acesta trecu

prin

faţa ei cu paşi hotăraţi. Aerul acesta de vinovăţie al ei

ii,

intări toate indoielile.

—in lipsa mea a venit mecanicul şi nu l-am văzut incă,

ii răspunse Levin, fără să se uite la dansa.

Cobori, dar — inainte de a ieşi din birou ■— auzi paşii

cunoscuţi ai soţiei sale, care se apropia de dinsul cu o repeziciune

imprudentă.

—Ce doreşti ? o intrebă el rece. Avem treabă.

—O clipă numai, spuse Kitty către mecanicul neamţ,|

am de spus citeva cuvinte bărbatului meu.

Neamţul vru să iasă, dar Levin ii spuse :

— Numai citeva clipe.

—Trenul pleacă la trei ? intrebă neamţul. Să nu-1 scap.

Levin nu-i răspunse şi ieşi cu Kitty.

—Ei, ce ai să-mi spui ? o intrebatei in franţuzeşte.

N-o privea in faţă. Nu vroia să ştie că lui Kitiy, in s

rea in care se afla. ii tremura toată faţa : avea o infăţişai^

jalnică, de femeie zdrobită.

—Eu... vreau să-ţi spun că asta nu mai e viaţă. E ui)

adevărat chin... vorbi Kitty.

—E lume in oficiu, răspunse Levin supărat. Te ros

fără. scene.

—Atunci, hai de aici !

Intrară intr-o odaie de trecere. Kitty vru să i n 1

camera de alături, insă englezoaica dădea acolo

Taniei.

— Hai in parc !

Acolo intalniră grădinarul care curăţa aleea de

Nici nu le trecea prin minte că acesta putea să

vadă faţ plinsă a lui Kitty şi obrazul tulburat al lui

Levin. Nu gindeau că au infăţişarea unor oameni care fug

de o neno-ŞJ r&dre. Mergeau cu paşi repezi inainte, simţind

că trebuiau! să-şi spună ce aveau, pe suflet, să rămană

singuri, să se limpezească neinţelegerea dintre ei şi să scape

de chinul indurat de amandoi.

— Aşa nu mai e chip de trăit. E un adevărat chin !