Aspecte ale securităŢii moderne

Unele aspecte legate de identitatea naţională, de apartenenţă religioasă, de criterii de rasă, sex sau orientare sexuală individuală sunt în disonanţă cu interesele, valorile şi morala altor grupuri. Fricţiunile care apar şi sunt escaladate pot constitui factori de risc pentru securitatea naţională şi cea regională, sens în care statul are obligaţia să intervină şi să reducă efectele periculoase. Într-un stat democratic problemele grupului social sunt abordate în consonanţă cu prevederile constituţionale, membrii grupului sau ai comunităţii sociale având obligaţia de a respecta şi de a se alinia la legislaţie, neexistând opţiunea de a se situa în afara sau la limita acesteia. În Europa ultimilor 20 de ani au fost foarte multe exemple de nereuşită socială, când acţiunile unor grupuri cu origine etnică comună au stat la baza unor conflicte locale sau naţionale, transformându-se în surse de instabilitate regională.

Climatul de bună existenţă socială nu poate fi asigurat de nici un stat în lipsa înţelegerii cotelor de diversitate, identitate, apartenenţă, înregimentare, aliniere, etc..

1  Noul dicţionar universal al limbii române, Editura Litera Internaţional, 2008, Bucureşti, passim.

2 Buzzan, Barry. Popoarele, statele şi teama, Ediţia a doua, Editura Cartier, Chişinău, 2000, p.27.

3 Buzzan, Barry. Popoarele, statele şi teama, Ediţia a doua, Editura Cartier, Chişinău, 2000, p. 28.

4 Idem, p.28.

5 Idem, p.28.

6 Idem, p.28.

7 Idem, p.28.

8 Idem, p.28.

9 Idem, p.28.

10 Idem, p.28.

11 Idem, p.29.

12 Idem, p.29.

13 Idem, p. 29.

14 Idem, p. 29.

15 Cristian, Troncotă, „Evoluţia conceptelor de securitate”, în Analele Academiei Naţionale de Informaţii, Editura ANI, Bucureşti, 2007, p. 2.

16 Gabriel Oprea; Radu Timofte şi Constantin Onişor, România-integrare şi securitate, Editura Balcanii şi Europa, Bucureşti, 2005, pp. 28-29.

17 Stoicescu, Ruxandra, „Conceptul de securitate”, în Politica de securitate naţională, Editura Polirom, Iaşi, 2007, pp. 78-79.

18 Vezi pe larg Buzzan, Barry. Popoarele, statele şi tema, Ediţia a doua, Editura Cartier, Chişinău, 2000, p. 34.

19 Petrescu, Stan, Politici, strategii şi instituţii de securitate, Editura ANI, Bucureşti, 2007, p. 63.

20 Vezi pe larg Buzzan, Barry, Popoarele, statele şi tema, Ediţia a doua, Editura Cartier, Chişinău, 2000, p. 51.

21 “Dezvoltarea durabila este cea care urmăreşte nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface nevoile lor” conform Raportului Brundtland.

22 Conferinţa privind Mediul care a avut loc la Stockholm 1972.

Comisia Mondiala pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED) 1983.

Conferinţa privind mediul şi dezvoltarea, organizată de Naţiunile Unite la Rio de Janeiro 1992.

Summitul privind dezvoltarea durabila, Johannesburg 2002.

23 Armamentul de distrugere în masă a fost dezvoltat în trei mari direcţii: arme nucleare, arme biologice şi arme chimice.

24 Sammy Salama – coordonator al cercetărilor în domeniul terorismului şi al armelor de distrugere în masă la Centrul de Studii de Neproliferare al Institutului Monterey de Studii Internaţionale. Este autorul studiului „Al-Qaida şi armele de distrugere în masă” publicat în „Revista de Neproliferare”.

25 Expert în terorism neconvenţional. Este director fondator al Combating Terrorism Center de la Academia Militară Westpoint.

26 Baudouin, Jean, Introducere în sociologia politică, Ed. Amarcord, Timişoara, 1999, p. 134.

27 Idem, p. 143.

28 Adoptată de Adunarea Generala a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 10 de septembrie 1948.

29 În literatura de specialitate a Dreptului constituţional se întâlnesc mai multe taxonomii referitoare la drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. În accepţiunea lui Ioan Muraru drepturile se pot clasifica în drepturi individuale şi drepturi colective. În categoria drepturilor colective sunt incluse dreptul popoarelor la autodeterminare, la eliberarea de sub jugul colonial, dreptul de asociere în sindicate, egalitatea naţională, egalitatea între sexe, adică unele drepturi care prin sensul şi posibilitatea de exercitare rezidă în apartenenţa la un grup social. În grupa drepturilor individuale sunt incluse dreptul la proprietate, libertatea persoanei, libertatea presei, libertatea conştiinţei.

30 Orice grup, indiferent de efectivele sale numerice, are unul sau mai multe scopuri care îi definesc natura, propria raţionalitate şi structura ca adecvare a mijloacelor la scopuri.

Orice grup este compus, mediat sau nemediat, din indivizi ale căror scopuri personale: ar trebui să fie cele ale grupului în măsura în care ei fac parte din acesta; pot fi fără nici o legătură cu scopurile grupului;

Se pot combina mai bine sau mai puţin bine cu scopurile colective; orice grup este în contact sau în concurenţă cu alte grupuri ce au sau nu aceeaşi definiţie; orice grup face parte dintr-un sistem de activităţi ce acţionează asupra lui ca o constrângere.

31 Baechler, Jean, „Grupurile şi sociabilitatea” în Tratat de sociologie, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 65.