varianta grecească a Evangheliei după Matei depinde de Evanghelia după Marcu - rezultă că prima trebuie să fie situată după anul 63 d.Hr.
descrierea soartei Ierusalimului şi a templului, din Cuvântarea eshatologică a Mântuitorului (Mt.24, 15-30), este destul de exactă - mulţi specialişti - Evanghelia ar fi fost scrisă după marea catastrofă iudaică din anul 70.d.Hr.
Prin urmare, data apariţiei Evangheliei greceşti a lui Matei ar trebui căutată cândva între anii 70-80 d. Hr.
Locul scrierii:
- Ierusalim ?
- Antiohia Siriei ?
Structura doctrinară a Evangheliei
Naşterea şi copilăria lui Iisus (cap.1-2 )
I - Promulgarea Împărăţiei Cerurilor – cap 3-7
1. Secţiune narativă (3-4)
Ioan Botezătorul şi botezul lui Iisus Hristos (cap. 3)
Ispitirea lui Iisus Hristos şi chemarea ucenicilor (cap. 4)
2. Cuvântarea Evanghelică – Predica de pe munte (5-7)
II - Propovăduirea Împărăţiei Cerurilor - cap 8-10
1. Secţiunea Narativă (8-9)
Vindecarea slugii sutaşului, a soacrei lui Petru, liniştirea furtunii pe mare, vindecarea a 2 demonizaţi (cap 8 )
Paraliticul din Capernaum, Matei vameşul, învierea fiicei lui Iair şi vindecarea a 2 orbi (cap 9)
2. Cuvântarea apostolică (cap.10) - trimiterea Apostolilor la propovăduire
III . Taina Împărăţiei Cerurilor (cap.11,1-13,52)
1 Secţiunea Narativă (cap. 11-12)
Trimişii lui Ioan Botezătorul, mărturia lui Iisus Hristos despre Ioan (cap. 11)
Spicele de grâu smulse sâmbăta, hula împotriva Duhului Sfânt (cap.12)
2. Cuvântare – 7 parabole (13, 1 - 52)
Genealogia lui Iisus (1,1-17)
Prologul Evangheliei este marcat de două idei fundamentale:
Prezentarea originii lui Iisus – în cuprinsul a două pericope din capitolul întâi: genealogia (1,1-17) şi “buna vestire” mateiană (1,18-25).
Iisus Pruncul – adorat de păgâni şi respins de iudei – (cap. 2)
Obiceiul de a prezenta înaintaşii unei personalităţi era străvechi la iudei.
Obiceiul de a prezenta înaintaşii unei personalităţi era străvechi la iudei.
- Moise arată în prima sa carte (Fac. 5,1 urm; 10,1 urm. şi 11,10 urm.) spiţa genealogică a neamului omenesc de la Adam până în timpurile sale.
- De când Aaron şi fiii săi au fost unşi preoţi şi arhierei - necesitatea de a se alcătui tablouri genealogice şi asupra descendenţilor acestei familii.
- David ajunge rege în Ierusalim - prin gura profetului Natan, Dumnezeu îi promite că tronul său va dăinui în veci (II Samuil, 7,13) – tablou genealogic al acestei familii – Iisus Hristos din neamul lui David.
Matei arată în 1,1 că el prezintă cartea naşterii (B…bloj genšsewj) lui Iisus Hristos ( Ihsou Cristoà).
Observăm - în chiar primul verset evanghelistul consemnează numele lui Iisus
- ebraicul “Jeşuah” – Iisus = “Dumnezeu este mântuirea”.
În Vechiul Testament unşi erau numai regii şi profeţii.
Genealogia îl prezintă pe Iisus ca:
- Persoană istorică reală - având strămoşi pământeşti
- Dumnezeu adevărat, dar acum întrupat pentru mântuirea neamului omenesc.
Aşadar, aşezată în fruntea Evangheliei, genealogia lui Iisus Hristos avea menirea de a da şi o definiţie dogmatică Persoane Sale: Om şi Dumnezeu adevărat, venit în lume pentru mântuirea omului a cărui fire a îmbrăcat-o prin întrupare.
Cât priveşte răspândirea în timp a generaţiilor consemnate de Matei, genealogia Evangheliei cuprinde 3 perioade, corespunzătoare unor etape delimitate ale istoriei lui Israel:
Cât priveşte răspândirea în timp a generaţiilor consemnate de Matei, genealogia Evangheliei cuprinde 3 perioade, corespunzătoare unor etape delimitate ale istoriei lui Israel:
1. De la Avraam până la regele David – perioada de închegare a poporului israelitean, în general, şi a familiei davidice, în special.
2. De la David până la strămutarea în Babilon – perioada de înălţare şi mărire a familiei davidice, dar şi de umilire a celor nevrednici care se trăgeau din ea.
3. De la strămutarea în Babilon până la naşterea lui Iisus Hristos – perioada de reculegere a acestei familii, care, prin ultimul ei membru, Iisus Hristos, va ajunge la o strălucire care nu va mai avea sfârşit
Evanghelistul face constatarea interesantă că fiecare din aceste 3 perioade cuprinde câte 14 membri (neamuri)
Evanghelistul face constatarea interesantă că fiecare din aceste 3 perioade cuprinde câte 14 membri (neamuri)
