Autorul Evangheliei Argumente ale criticii externe – tradiţia

Cât priveşte numărul pruncilor ucişi, acesta n-a putut fi mai mare de câteva zeci, deoarece Betleemul era o localitate mică, cu un număr mic de locuitori, la fel şi cele din jur

Botezul lui Iisus (3,13-17)

• Recunoaşterea expresă a lui Iisus ca Mesia este consemnată de Botezătorul Domnului prin cuvintele: “Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine” (Mt. 3,14).

• Răspunsul enigmatic al lui Iisus “Lasă acum că aşa se cuvine să plinim toată dreptatea (plhrîsai p©san dikaiosÚnhn) (Mt. 3,15) marchează 3 adevăruri soteriologice care caracterizează cadrul teologic al semnificaţiei botezului:

• - actul botezului intră în iconomia mântuirii

• -nevoia restabilirii raporturilor normale dintre creatură şi Creator, care se realizează numai în împărăţia harului inaugurată de botezul creştin.

• - nu era drept ca satana să triumfe asupra creaturii, fapt care ar fi însemnat un act de injustiţie din partea lui Dumnezeu, neoferindu-i omului posibilitatea să se îndrepte.

• Expresia dikaiosÚnh = dreptate - exprimă fidelitatea nouă şi radicală a voinţei lui Dumnezeu care trebuie să se împlinească (cf. Mt. 5,6; 10,20; 6,1.33; 21,32).

În momentul imediat următor botezului - “cerurile s-au deschis şi Ioan a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-se ca un porumbel şi venind peste Iisus. Şi iată glas din ceruri grăind: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Carele am binevoit!” (Mt. 3,16-17).

• În momentul imediat următor botezului - “cerurile s-au deschis şi Ioan a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-se ca un porumbel şi venind peste Iisus. Şi iată glas din ceruri grăind: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Carele am binevoit!” (Mt. 3,16-17).

• Sf. Părinţi au văzut în imaginea “cerului deschis” unirea din nou a cerului cu pământul

• Prezenţa lui Iisus la botez, încărcat, în firea sa umană, cu păcatele întregii omeniri, a simbolizat actul crucii în care a dobândit răscumpărarea deplină a tuturor.

• În imaginea coborârii porumbelului - Părinţii Bisericii au contemplat începutul noii creaţii a lumii, inaugurat acum, la botez, plină de Duhul Sfânt.

• - În Vechiul Testament, în cartea Genezei (1,2), este consemnat faptul că Duhul Sfânt se purta pe deasupra apelor unui început de creaţie.

• - În Noul Testament Duhul Sfânt se pogoară acum ca simbol al unui nou început de creaţie = împărăţia harică mesianică

De ce s-a manifestat Sf. Treime la Botez?

• De ce s-a manifestat Sf. Treime la Botez?

• - Pentru a-i dovedi lui Ioan că Iisus este cu adevărat Mesia Cel aşteptat. (Cf. In. 1,33)

• - Pentru a-i arăta că rolul său de Înaintemergător s-a încheiat.

• - Pentru a fi arătat în lume Fiul, ca Dumnezeu văzut în trup, atât de către Tatăl, cât şi de către Ioan

• Cât priveşte sensul expresiei = întru care am binevoit (Mt. 3,17), subiect de analiză pentru exegeţi, răspunsul acestora se rezumă la două explicaţii generale:

• a) am binevoit = dintru început planul de mântuire

• b) bine am voit = binele omenirii pentru mântuirea sa.

Ispitirea Mântuitorului (4,1-11)

• Timpul când are loc ispitirea este indicat de adverbul de timp tÒte (atunci), care face legătura cu pericopa anterioară despre Botez.

• Aşadar, ispitirea Mântuitorului are loc la un interval de timp, destul de scurt după botezul Său, când Duhul l-a mânat în pustie pentru prima sa confruntare cu diavolul chiar la începutul activităţii Sale pământeşti. (Mt. 4,1)

• Duhul care l-a condus pe Iisus în pustie nu putea fi altul decât Duhul lui Dumnezeu, de care Iisus era plin şi ca om, cât şi propria Sa voinţă, Sf. Părinţii arătând prin aceasta că totul s-a făcut în colaborare cu Sf. Treime

• Locul desfăşurării ispitirii -

• “în pustie” - probabil undeva în apropiere de Iordan, la NV de Ierihon unde se afla o regiune stearpă numită “pustia Carantinei”.
• După alţi exegeţi, locul ispitirii ar fi fost muntele Duka cu înălţimea de 473 m peste nivelul mării, un loc, de asemenea, pustiu.

• Evanghelistul Luca spune că tot timpul celor 40 de zile, nemâncând nimic, Iisus Hristos a fost ispitit de diavolul, în sensul că şi-a manifestat tăria răbdării Lui în aşa fel că n-a simţit foamea (Cf. Lc. 4,2). Dar la urmă a flămânzit.

• Evanghelistul Matei nu vorbeşte de ispitirea în intervalul de timp al celor 40 de zile, ci spune numai că postind 40 de zile, la sfârşit a flămânzit şi abia atunci s-a apropiat de el diavolul, ispitindu-l.

• Numărul 40 este un nr. simbolic, care se referea la anumite evenimente deloc întâmplătoare, cu o mare însemnătate pentru istoria lui Israel:

• - 40 zile a plouat la potop (Geneză 7,17)

• - 40 zile a stat Moise pe munte, primind Legea (Ies. 24,18)

• - 40 zile posteşte şi Ilie în vederea activităţii sale (I Reg. 19,7)

• - 40 de ani peregrinează poporul iudeu prin pustie (Num. 14, 24 ) etc.

• Numărul 40 - nume simbolic = 4 regiuni ale lumii x 10 (nr. complet la evrei) - arată că puterea diavolului este prezentă pretutindeni în lume.