Autorul Evangheliei Argumente ale criticii externe – tradiţia

Autorul Evangheliei

• Argumente ale criticii externe – tradiţia

• - Autorul - Apostolul Matei - redactat scrierea, într-o primă fază, în limba aramaică

• Mărturii:

• - Papias din Hierapolis (din provincia Frigia) - în jurul anului 120 a scris o lucrare intitulată: “Explicarea cuvintelor Domnului”, în care scria: “Matei scriind în ebraică a pus în ordine cuvintele Domnului, pe care apoi le traducea fiecare în greacă după cum putea” (Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, 3,39,16)

Exegeţii protestanţi, în frunte cu Schleiermacher, în revista “Studien und Kritiken”1832, sunt de părere că opera menționată de Papias ar fi fost una anterioară Evangheliei şi care ar fi cuprins numai cuvântările Domnului.

• Exegeţii protestanţi, în frunte cu Schleiermacher, în revista “Studien und Kritiken”1832, sunt de părere că opera menționată de Papias ar fi fost una anterioară Evangheliei şi care ar fi cuprins numai cuvântările Domnului.

• Potrivit concepţiei lui Schleiermacher, Evanghelia după Matei s-ar fi alcătuit pe baza acestei scrieri, precum şi pe baza altor scrieri evanghelice, fragmentare, care cuprind şi istorisirea unor fapte săvârşite de Mântuitorul.

• Majoritatea exegeţilor sunt de părere că scrierea menționată de Papias ar trebui înţeleasă ca o expresie sinonimă cu Evanghelia.

• Sf. Irineu la sfârşitul secolului al II-lea scria: “Matei a publicat o Evanghelie în limba evreilor pe când Petru şi Pavel predicau la Roma şi întemeiau aici o Biserică”.

• În secolul III Origen mărturisea: “prima Evanghelie a fost scrisă în aramaică pentru iudeii convertiţi de către Matei, care a fost vameş şi apostol al lui Iisus Hristos .”

Argumente ale criticii interne

• Argumente ale criticii interne

• 1. Evanghelia trebuie să fi fost scrisă de un iudeu, întrucât autorul se arată a fi un foarte bun cunoscător al tradiţiilor şi relaţiilor palestiniene: limba, obiceiuri, sărbători, societatea, etc.

• - era favorabil Mântuitorului

• - trebuie să fi fost unul dintre Apostolii Mântuitorului Iisus Hristos, întrucât cunoaşte în amănunt lucrarea şi activitatea Acestuia

La această concluzie conduce şi plasticitatea cu care este descrisă chemarea la apostolat a lui Matei vameşul

• La această concluzie conduce şi plasticitatea cu care este descrisă chemarea la apostolat a lui Matei vameşul

• - când a fost chemat de Domnul acesta nu a ezitat o clipă să-L urmeze: „şi sculându-se a mers după Dânsul” (Mt. 9,9).

• - bucuria care i-a inundat atunci sufletul îl determină pe Levi vameşul să pregătească o masă pentru Mântuitorul şi pentru Ucenicii Lui, şi la care au participat şi „mulţi vameşi şi păcăctoşi”(Mt. 9, 10).

• - o astfel de companie i-a şi atras, de fapt, lui Iisus, critici şi acuze din partea fariseilor, la care El a răspuns: „N-am venit să chem pe cei drepţi la pocăinţă, ci pe cei păcătoşi” (Mt. 9,13). Greu ar fi fost de surprins astfel de clipe emoţionale, dacă autorul n-ar fi fost martor ocular şi unul din protagoniştii evenimentului.

Acest iudeu încreştinat nu putea fi altul decât Apostolul Matei, fostul vameş, din Capernaum

• Acest iudeu încreştinat nu putea fi altul decât Apostolul Matei, fostul vameş, din Capernaum

• Acest lucru rezultă din:

• în listele apostolice din cele două evanghelii sinoptice (Mc 3,18 şi Lc 6,15), Matei apare pe locul 7, în lista sa, apare pe locul 8 ( Mt.10,3)

• dacă în celelalte Evanghelii sinoptice se dă numele pe care îl purta Matei, Levi (Mc 2,14-15), în Evanghelia întâi acest nume nu mai apare - nu mai ţine să-şi consemneze fostul nume de vameş.

• în capitolul 22,19 al Evangheliei, Apostolul apare ca unul familiarizat cu noţiunile de finanţe: “arată-mi banul dajdiei”, termen tehnic cu care el, ca vameş, era pe deplin familiarizat.

Timpul şi locul scrierii

• Timpul şi locul scrierii

• Potrivit tradiţiei Matei și-a scris Evanghelia sa “când se purta cu gândul să părăsească Palestina şi să predice la alţii” (Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească).

• Când a fost acest timp nu se ştie cu precizie, probabil în jurul anului 45 d.Hr., după Apolonius, sau 16, după înălţarea Domnului, potrivit mărturiei lui Nichifor Calist.

• Potrivit mărturiilor istorice ale tradiţiei se poate afirma că Sfântul Matei este primul dintre Apostoli care a scris o Evanghelie între anii 42 d.Hr., când ceilalţi Apostoli părăsesc Palestina, din cauza persecuţiei declanşate de Irod Agripa I şi anii 44-45 d.Hr., când Apostolul Pavel, venind la Ierusalim, n-a mai găsit aici nici un Apostol (Gal 1,18-19).

• Aşadar, majoritatea specialiştilor stabilesc ca timp al scrierii Evangheliei aramaice, anul 43 d.Hr. sau, cel mult, prima jumătate a anului 44 d.Hr.

Varianta grecească a Evangheliei este de dată ceva mai târzie.

• Varianta grecească a Evangheliei este de dată ceva mai târzie.

•