Biblioteca Central Universitara "Mihai Eminescu"

Obiectiv turistic: Casa Dosoftei- Muzeul Literaturii Romane

.

Prezentare:


Extins in "albia facuta de cateva dealuri rotunde, dar mai ales intre povartisul Copoului si valea batuta a serpuitului Bahlui...Iasul poseda monunemte exceptionale si a pastrat o frumusete ce nu scapa ochiului fin si artist"
(George Calinescu)

"Casa cu arcade" de pe strada Anastasie Panu e una dintre cele dintai cladiri ce ne ofera o imagine unitara a evolutiei locuintelor domnesti.

Cunoscuta si sub numele de "Casa Dosoftei", fiindca o vreme, a adapostit tiparnita mitropolitului Dosoftei", aceasta straveche casa, din prima jumatate a secolului al XVII-lea este o cladire inalta, cu ferestre arcuite si dreptunghiulare, cu pridvor deschis, cu coloane inalte si svelta, cu foisoare taranesti, compusa din doua incaperi boltice, precedate, spre strada, de un portic inalt cu cinci arcade.
Vis-a-vis de Biserica Domneasca si Palatul Culturii, Casa Dosoftei a ramas si ea martora la bucuriile si patimirile "Iesilor" de pe fosta Ulita Mare.
Biserica Sf. Nicolae Domnesc si Casa Dosoftei erau inconjurate de un zid protector ale carui resturi se observa in fata hotelului Moldova si in peretele casei destinata Muzeului Literaturii vechi, dupa refacerea din 1970.
Casa a fost locuita de mitropolitul Dosoftei (1671-1686), imortalizat prin statuia realizata de Iftimie Barleanu si a adapostit a doua tipografie adusa la Iasi.
Mitropolitul Dosoftei e unul din cei mai mari carturari care a contribuit la formarea limbii literare romanesti, fiind cel care a tradus "Psalmii" in limba romana.
Initial casa facea parte din manastirea Sf. Nicolae Domnesc. Astazi cladirea gazduieste Departamentul Literaturii Romane Vechi al Muzeului Literaturii Romane.
Exponatele din muzeu sunt aranjate in asa fel incat se urmareste dezvoltarea literaturii romane vechi la Iasi.
Se gasesc aici numeroase exponate originale dintre care cel mai vechi manuscris continand Letopisetul atribuit lui Grigore Ureche.
Materialele expuse releva inceputul literaturii in limba slavona, epoca artei caligrafice si miniaturale, inceputurile tiparului la Iasi ("Cartea Romaneasca de Invatatura" sau "Cazanie", "Biblia de la Bucuresti") si activitatea mitropolitului Dosoftei ("Psaltirea pe versuri tocmita"), inceputul scrisului in limba romana, "Scrisoarea lui Neacsu" si "Apostolul", cel mai vechi exponat romanesc datat.
Cladirea a fost restaurata de Directia Monumentelor Istorice intre 1962-1968 iar muzeul a fost inaugurat la 7 august 1970.
Monument arhitectonic, Casa Dosoftei te lasa sa intelegi puterea de expresie ce o au pietrele devenite opere de arta, sesizand in acelasi timp, idealurile si aspiratiile pentru frumos ale generatiilor apuse. Te lasa sa descifrezi, sa-ti imaginezi si sa intuiesti o lume care nu mai este, dar pe radacina caruia a crescut si s-a dezvoltat lumea noastra de astazi..

Obiectiv turistic: Casa memoriala "Vasile Pogor"

Prezentare:


Pe "ulita aristocratica a Copoului cu frumoasele sale palaturi", umbrita de arbori pletosi, "gasim batrana zidire construita in 1855 de tanarul boier moldovean Vasile Pogor, primar de trei ori al "esilor". Dintre locuintele particulare, ridicate in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, mai reprezentativa si bine pastrata este aceea cunoscuta sub numele de "Casa Pogor", in arhitectura careia se remarca persistenta formelor clasiciste.
Chiar in inima Iasului, inainte de a incepe urcusul spre teiul lui Eminescu din dealul Copoului, printre arbori falnici si inconjurata de vestigii cu rezonanta istorica- zidul curtii particulare apartinand lui Voda Lapusneanu- se deschide perspectiva casei junimistului Vasile Pogor. Pe langa valoarea memoriala, aceasta cladire, construita in perioada 1855-1858, prezinta importanta si prin faptul ca ea se numara printre primele case particulare in care s-a introdus iluminatul electric in Iasi, de unde si denumirea de "casa cu ferestre luminate".
Intrarea principala a cladirii este marcata de un peron lung, sub un peristil cu patru coloane toscane, deasupra carora doua semicoloane ionice impodobesc etajul cu balcon. Un elegant frontispiciu, decorat cu motive ornamentale fitomorfe in basorelief, incununeaza fatada principala a constructiei.
Stilul arhitectonic folosit e cel neoclasic, boierul fiind influentat si de "botezul purificator al Occidentului." (O. Goga)
Data construirii e atestata printr-o piatra hexagonala gasita in urma restaurarii cu inscriptia in caractere chirilice: "Vasile Pogor 1850 si sotia sa Zoe."
Transformata in muzeu, inaugurat la 26 decembrie 1972, are un patrimoniu de 20 000 piese acoperind epoca marilor clasici, literatura romana si contemporana.
Inceputurile literaturii romane se redau prin "Letopisetul tarii Moldovei" de Nicolae Costin in copia lui Al. Beldiman 1823, "Heniada" de Voltaire, traducere de Vasile Pogor.
Perioada Pasoptista e reprezentata prin revista "Dacia Literara", "Letopisetul Tarii Moldovei" de M. Kogalniceanu.
Momentul fondarii societatii Junimea e notat de "Prelectiuni populare" precum si de colectia revistei "Convorbiri literare."
Ultima sectiune e dedicata literaturii romane din Basarabia si Bucovina apoi cele comtemporane, reprezentate iconografic, cu editii rare, manuscrise originale.
Printre exponatele valoroase ale muzeului se mai numara si "Gramatica" de I. Vacarescu, "Critice" de T. Maiorescu, "Almanah de invatatura si petrecere" de M. Kogalniceanu.
La 1 martie 1867, prin consultarea junimistilor, aici lua fiinta revista "Convorbiri Literare". Cladirea gazduieste astazi clubul cultural "Junimea" unde au loc simpozioane, aniversari, vernisaje.
Busturi ale unor personalitati de seama le gasim in curtea muzeului: Caragiale, C-tin Meissner, Vasile Alecsandri, Ioan Slavici, V. Conta, Bratianu, Ion Creanga, A.D. Xenopol.
Astazi Casa Pogor arata iar ca pe vremea lui Eminescu si Creanga, suferind o restaurare in care lemnul a ramas tot de culoarea mahonului, stucaturile de la etaj sunt ca pe vremuri iar elementele decorative sunt aurite.
In cele zece camere intalnim obiecte care au apartinut unor personalitati bine cunoscute ale Iasului precum: ceasul de aur al lui Eminescu, cu monograma acestuia, inelul de aur cu piatra de rubin, o piesa de mobilier care provine de la Mihail Kogalniceanu, un set de calatorie si corespondenta de la Costache Negri, tabloul "Cap de dac" al lui G. Asachi, pianul lui Duiliu Zamfirescu. Camerele sunt impodobite cu tapiterie din secolul al XIX-lea, lucrata la Viena, pian "Steinway", oglinda de cristal, apartinand lui I.L.Caragiale.
Nichita Stanescu scria in cartea de onoare a muzeului despre Casa Vasile Pogor ca fiind "locul unde Miorita a devenit oda in metru antic."
Prin arhitectura lor de factura neoclasica, toate aceste locuinte boieresti din zona Copoului pastreaza, inca nealterat, pitorescul cadrului urban de odinioara.