Prezentare:
Un important monument istoric si de arhitectura al Iasului este biserica Banu, atestata documentar din anul 1638, in perioada domniei lui Vasile Lupu.
Biserica e situata intre strada Lapusneanu si strada Banu, avand ca vecini o gradina de vara si terenul sportiv al Liceului National.
Biserica a fost arsa in timpul invaziei cazace, fiind construita din piatra in jurul anului 1800 la initiativa mitropolitului Iacob Stamatti, de catre banul Savin Smuncila, cu hramul "Duminica Tuturor Sfintilor".
Aceasta impozanta constructie, avand 37m lungime, 12.5m latime iar inaltimea acoperisului de 16m si turnul clopotnita ridicat cu inca 3m, este amplasata pe o suprafata de 365 metri patrati.
Actualul edificiu religios, ale carui origini dateaza din 1705, a fost inaltat in anul 1802 si este considerat drept reprezentativ pentru barocul tardiv romanesc.
Biserica anterioara, din barne de stejar, a fost ridicata de Savin Zmucila vel ban la 1705, pe platforma ce se intindea pana la marea "rapa" din marginea orasului, astazi Rapa Galbena.
Devenind foarte neincapatoare si deteriorandu-se, biserica din lemn a lui Savin Banu, denumita biserica "calicilor", a fost inlocuita cu una din piatra, asemanatoare, ca dimensiuni, bisericii Sf. Gheorghe si altor monumente din jur.
Pentru planurile si supravegherea constructiei, mitropolitul Iacob Stamate a apelat la un arhitect vestit din Ardeal, Hee Leopold, care a conceput un edificiu grandios in spirit baroc.
Deasupra nartexului se afla turnul clopotnita ridicat in 1882, iar in interior are trei bolti concave cu amvon iesit din perete.
In ornamentatia exterioara stilul baroc este evident la ferestrele mari si luminoase, cu cornisa baroca si cu acoperis in sarpanta.
Pictura si sculptura din catapeteasma este realizata in stil neoclasic de pictorul Eustatie Altine.
Biserica Banu a ramas in istoria Iasului ca un lacas care se ingrijeste in mod deosebit de cei nevoiasi.
Remarcabil exemplu de arhitectura urbana ce a trecut dincolo de perioada stilului baroc atingand noul stil al secolului al XVII-lea, clasicismul, biserica Banu poarta amprenta culturii si civilizatiei europene, imbogatind patrimoniu spiritual si artistic al Iasului.
Obiectiv turistic: Biserica Sfantul Nicolae Domnesc
Prezentare:
"Toata podoaba acestui oras este multimea bisericilor, care ating numarul de 60, cat si sapte manastiri mai vestite, pe langa cele ce se vad in afara orasului [...]."
Paul Beke
La restaurarea bisericii Iasul a suferit o mare pierdere arhitecturala. Biserica Sfantul Nicolae era atat de cunoscuta in lumea ortodoxa deoarece "la aceeasi ora dinaintea acelorasi ochi se oficia Sfanta Liturghie a ortodoxiei in trei limbi, in trei capele la rand: in mijloc se slujea in limba veche greceasca, de o parte in limba slavona, de alta parte in limba romana, cele trei limbi principale ale ortodoxiei vorbeau deodata in lauda Domnului". A fost construita din vointa lui Stefan cel Mare intre 1 iunie 1491 si 10 august 1492.
Datorita vechimii sale a infruntat o multime de incendii, cutremure si vicisitudini care au adus-o intr-o stare grava de ruinare. Descoperita si ruinata ramanea astfel pana la domnia lui Antonie Ruset care prin 1676 incepea repararea ei.
Astfel se prefacea artexul mai mare decat biserica adaugand la intrare "dinaintea bisericii cladite de Stefan cel Mare o alta biserica, in care se infiinta inca doua altare, la dreapta si stanga vechiului monument" pentru a-i da infatisare mai impunatoare, demna de catedrala mitropolitana (dupa mutarea capitalei la Iasi).
Altarul din dreapta fusese inchinat Sfintei Mucenite Varvara si se slujea in limba greaca, in N era inchinat Sfantului Arhidiacon Stefan slujindu-se in limba slavona si rusa.
Marea atractie o provoca in lumea credinciosilor si icoana Sfantului Mina, facatoare de minuni, la care se rugau mii de credinciosi pentru vindecare de boli.
Datorita celor trei altare si icoane, biserica lui Stefan cel Mare sarbatorea vreo cinci hramuri: Sfantul Niculae, Sfanta Varvara, Sfantul Stefan, Mina si Ecaterina.
Antonie Russet a fost cel care facuse in zidul manastirii si o cismea pentru indestularea credinciosilor cu apa, ca la moscheile turcesti.
Restaurarea radicala o incepe in 1884 arhitectul Lecomte de Nouy. Rezidita cu caramizi si ocnite, lua forma constructiilor vechi moldovenesti iar tabloul familiei domnitorului Antonie Ruset si al familiei domnitorului Gh Duca se inlocuiau cu cele ale familiei regale. Intre anii 1989 si 1993 facandu-se mai multe mici reparatii se trecea si la spalarea picturilor. Biserica restaurata a fost pictata de Boris Bernard, Emilie Mempiot si P. Mauretal.
"Biserica Curtii", "catedrala incoronarii voievodale", biserica a slujit pentru ungerea cu mir a noilor domnitori intre care Despot voda si Al. I. Cuza(1859- 1866) lacasul numindu-se Biserica Domneasca.
In interior se remarca o fresca care o infatiseaza pe Stefania din Kiev, sotia lui Stefan cel Mare si Sfant. Tot aici, intr-una dintre chilii a locuit mitropolitul Dosoftei si a functionat o tipografie si o scoala, pentru invatura preotilor, scoala fiilor de preoti mazili si micul Seminariu - una dintre cele mai renumite din Moldova - reorganizata de mitropolitul Iacov Putneanul.
Sfintirea s-a savarsit in 16 octombrie 1994 de I.P.S Daniel Mitropolitul Moldovei si Sucevei.
Biserica fiind cea mai insemnata din buricul targului, breasla faclierilor(producatori de lumanari)avea sediul aici. In coasta ei se instala o fabrica de lumanari, Sfantul Nicolae fiind patronul negustorilor.
Cea mai remarcabila ctitorie a voievodului Stefan cel Mare si Sfant, in apropierea Curtii Domnesti, biserica este cea mai veche din Iasi.
Dostları ilə paylaş: |