Bilant 2015-Jm

RAPORTAT LA PERIOADA DE REFERINŢĂ 01.02.2015 – 31.12.2015 INSTANŢA SE ÎNCADREAZĂ ÎN GRADUL „FOARTE EFICIENT", DUPĂ CAZ, POTRIVIT PLAJELOR DE EFICIENŢĂ STABILITE PRIN HOTĂRÂREA NR. 1305/09.12.2014 A SECŢIEI PENTRU JUDECĂTORI. SITUATIE STATISTICA E03.Q03 Pondere dosare inchise intr-un an, analiza Judecatorie. CRITERII DE CAUTARE Perioada analizata: Inceput perioada{01.02.2015} - Sfarsit perioada{31.12.2015} Instanta: {Judecatoria MARGHITA} Criteriu ordonare: {alfabetic} Directie ordonare: {crescator}  Export Excel TOTAL NUMAR DOSARE VALOARE INDICATOR GRAD GENERAL DE EFICIENTA SOLUTIONATE DIN CARE INTR-UN AN FOARTE EFICIENT EFICIENT SATISFACATOR INEFICIENT 2146 1909 88,96%       Persoana conectata: instanta

5) Redactările peste termenul legal
În perioada de referinţă, din totalul de 1801 dosare soluţionate, un număr de 1293 dosare au fost redactate peste termen, determinând încadrarea instanţei în gradul „Foarte eficient/eficient/satisfăcător /ineficient",

STATISTICA E05.Q03 Hotarari redactate peste Termenul Legal, analiza Judecatorie. CRITERII DE CAUTARE Perioada analizata: Inceput perioada{01.01.2015} - Sfarsit perioada{31.12.2015} Instanta: {Judecatoria MARGHITA} Criteriu ordonare: {alfabetic} Directie ordonare: {crescator}  Export Excel DOSARE SOLUTIONATE VALOARE INDICATOR MEDIE DEPASIRE IN ZILE GRAD GENERAL DE EFICIENTA PRIN HOTARARE DIN CARE NEREDACTATE IN TERMEN FOARTE EFICIENT EFICIENT SATISFACATOR INEFICIENT 2498 1501 60,09% 378,12       Persoana conectata: instanta

LISTA REZULTATE ORDINE DENUMIRE JUDECATORIE DOSARE SOLUTIONATE VALOARE INDICATOR MEDIE DEPASIRE IN ZILE GRAD DE EFICIENTA PRIN HOTARARE DIN CARE NEREDACTATE IN TERMEN FOARTE EFICIENT EFICIENT SATISFACATOR INEFICIENT 1 Judecatoria MARGHITA 2498 1501 60,09% 378,12

Referitor la vechimea dosarelor arătăm că aceasta este generată de tipul de cauze aflate pe rol, respectiv cauze complexe, care implică efectuarea unor expertize judiciare, dosare cu foarte multe părţi. au fost stabilite termene de judecată lunar.

Considerăm necesară menţinerea numărului de judecători şi grefieri conform statului de funcţii.

Fluctuaţia mare de personal, respectiv, transferul, detaşarea sau delegarea personalului de la această instanţă, a avut repercursiuni asupra duratei de soluţionare a cauzelor , prin creşterea gradului de încărcătură pentru personalul rămas in instanţă, influenţând implicit şi nerespectarea termenului legal de redactare.

Având in vedere faptul că începând cu data de 15.07.2015 preşedintele judecătoriei Marghita – judecător MARIAN VLAD VALENTIN a promovat într-o funcţie de execuţie la Tribunalul Bihor şi judecătorul GAL IOAN este detaşat pe o perioadă de 6 luni de Tribunalul Bihor, in prezent completele rămase au fost transformate in complete mixte nemaiputându-se asigura specializarea acestora, ceea ce a dus atât la creşterea duratei de soluţionare a cauzelor.

5. 
   Probleme generale de management al instanţei
   

Pentru îmbunătăţirea indicatorilor statistici ai instanţei se impune identificarea cauzelor care au dus la prelungirea ciclului procesual, capacitarea judecătorilor pentru a manifesta un interes sporit în vederea pregătirii temeinice a şedinţelor de judecată şi a aplicării stricte a normelor de procedură, monitorizarea cauzelor mai vechi de un an, în scopul soluţionării cu celeritate şi într-un termen rezonabil, monitorizarea redactării şi comunicării în termen a hotărârilor judecătoreşti pronunţate, colaborarea susţinută cu biroul de expertize judiciare pentru urgentarea întocmirii lucrărilor, capacitarea judecătorilor de a îndruma părţile să apeleze la mediere, ca modalitate alternativă de soluţionare a litigiilor, în scopul de a degreva instanţa de cauzele care se pretează la o atare procedură, cu efecte în planul volumului de activitate.

Se impune reducerea în continuare a numărului de dosare rulate, întrucât acestea denotă prelungirea ciclului procesual cu numeroase termene şi impune o analiză periodică a modului în care judecătorii administrează probaţiunea.

Operativitatea de soluţionare a cauzelor constituie o problemă care preocupă constant conducerea administrativă şi fiecare judecător în parte, întrucât reprezintă unul dintre indicatorii care definesc, dintr-o anumită perspectivă, calitatea actului de justiţie şi modul în care se realizează managementul instanţelor.

Numărul cauzelor mai vechi de un an este, de regulă, o consecinţă a faptului că în majoritatea acestora s-a impus efectuarea unor expertize tehnice şi s-au întâmpinat dificultăţi în efectuarea şi depunerea rapoartelor de expertiză, în special a celor topografice.
Secţiunea I.2- –INFRASTRUCTURA ŞI CAPACITATEA

INSTITUŢIONALĂ A INSTANŢEI

Judecătoria Marghita îşi desfăşoară activitatea într-o clădire preluată de Ministerul Justiţiei şi care a fost reamenajată în momentul în care a început să funcţioneze instanţa, respectiv anul 1994, astfel că se impune o renovare a întreg corpului de clădire sau cel puţin o igienizare. Un obiectiv pentru anul 2016 îl constituie în continuare efectuarea demersurilor pentru începerea lucrărilor de reparaţii.

Clădirea găzduieşte 3 săli de şedinţe, 18 birouri şi alte spaţii funcţionale, toate însumând o suprafaţă construită de 689 mp.

În prezent, judecătorii sunt repartizaţi singuri în birou, iar grefierii lucrează unul sau câte doi în birou. Fiecare judecător şi grefier are propriul calculator. De asemenea, în sălile de judecatp există câte un calculator, o imprimantă şi o staţie cu microfoane. Dotările tehnice existente au asigurat desfăşurarea în condiţii legale şi regulamentare a activităţii de judecată, a celei ulterioare şedinţelor de judecată, precum şi a informării justiţiabililor.

Instanţa beneficiază de centrală termică proprie legată la reţeaua de gaze naturale a oraşului. În anul 2008 a fost dotată cu un autovehicul care a fost valorificat de către Tribunalul Bihor pentru programul rabla, acesta nefiind utilizabil. Paza sediului instanţei de judecată este asigurată de către Jandarmeria Bihor.

Ordonatorul terţiar de credite, Tribunalul Bihor, a asigurat fondurile necesare funcţionării instanţei, cu privire la plata salariilor şi a celorlalte drepturi cuvenite personalului, plata utilităţilor, a trimiterilor poştale.

Secţiunea I. 3 –CALITATEA ACTULUI DE JUSTIŢIE
1.3.1 Ponderea hotărârilor atacate din totalul hotărârilor pronunţate. Indicele de desfiinţare
În anul 2015 au fost pronunţate un număr de 4125 hotărâri. Dintre acestea, 293 au fost atacate, faţă de 305 hotărâri din anul 2014.

Ponderea de atacabilitate a fost de 7,1%, faţă de 8,73% cât s-a înregistrat în anul 2014.

Indicele de desfiinţare/modificare a fost 0,53%, faţă de 3,35% din anul 2014.

Durata medie de soluţionarea a cauzelor la nivel de instanţă a fost de 350 zile. În concret, în materie penală durata medie de soluţionare a fost de 392 zile, iar în materie civilă de 326 zile.

I.3.3. Mecanisme de unificare a practicii judiciare
La nivelul instanţei unificarea practicii judiciare s-a realizat în cadrul adunării generale a judecătorilor, unde s-au discutat eventualele cazuri de practică neunitară.

S-au discutat deciziile date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii, atât în materie civilă cât şi în materie penală, practica CEDO.

Au fost luate măsuri pentru unificarea practicii judiciare în sensul abordării acestui subiect în cadrul învăţământului profesional lunar. Judecătorii au studiat jurisprudenţa CEDO, în cadrul întâlnirilor au fost prezentate şi hotărârile relevante pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu impact asupra interpretării şi aplicării legislaţiei naţionale, dar şi minute ale Curţii de Apel Oradea.

Doamnei judecător ONIŢA DELIA ANCA i-au fost desemnate atribuţii privind analiza practicii instanţelor de control judiciar şi sesizarea eventualelor cazuri de practica neunitară şi respectiv, pentru a lua măsurile necesare unificării practicii, întocmind în acest sens minute în conformitate cu Regulamentul de ordine interioară al instanţei în care sunt constatate hotărâri în care au fost pronunţate soluţii diferite de către judecătorii din cadrul instanţei fiind discutate în cadrul şedinţelor de învăţământ organizate lunar.

Lunar, cu ocazia învăţământului profesional, s-au discutat probleme legate de practica judiciară neunitară la nivelul instanţei precum şi la nivelul curţii de apel, avându-se în vedere situaţia hotărârilor desfiinţate de instanţele de control judiciar. De asemenea cu ocazia primirii dosarelor cu hotărâri atacate s-au purtat discuţii pe caz, realizându-se şi în acest mod unificarea practicii judiciare, întocmindu-se lunar un referat privind problemele de drept ivite în soluţionarea cauzelor precum şi referate privind situaţia hotărârilor casate, desfiinţate sau schimbate în căile de atac

Judecătorii instanţei au participat la şedinţele trimestriale organizate de către Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea pentru unificarea practicii.

De la Judecătoria Marghita a participat cel puţin un judecător la aceste şedinţe, care a fost mandatat de către judecători să pună în discuţie toate aspectele de practică neunitară identificate de judecătorii instanţei şi să-i informeze apoi despre măsurile de unificare a practicii luate de Tribunal respectiv Curtea de Apel.

I.3.4. Soluţiile pronunţate în anul 2015 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, motivele care au determinat adoptarea acestora şi impactul acestora asupra sistemului judiciar

În ceea ce priveşte hotărârile pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi care prezintă importanţă în activitatea instanţei, poate fi menţionată Hotărârea din data de 26 februarie 2015, pronunţată în cauza C-143/13 având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Specializat Cluj, prin care s-a stabilit că articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele în discuţie în litigiul principal, termenii „obiectul [principal al] contractului” şi „caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte,” nu acoperă, în principiu, tipuri de clauze care figurează în contracte de credit încheiate între un vânzător sau furnizor şi consumatori, precum cele în discuţie în litigiul principal, care, pe de o parte, permit, în anumite condiţii, creditorului să modifice în mod unilateral rata dobânzii şi, pe de altă parte, prevăd un „comision de risc” perceput de acesta. Revine însă instanţei de trimitere sarcina să verifice această calificare a clauzelor contractuale menţionate având în vedere natura, economia generală şi stipulaţiile contractelor vizate, precum şi contextul juridic şi factual în care se înscriu acestea.

De asemenea, relevantă este şi Hotărârea din data de 9 iulie 2015 pronunţată în cauza C-348/14 care a pus în discuţie dacă intră sub incidenţa noţiunii de consumator persoana fizică ce se află în situaţia de codebitor în cadrul unui contract încheiat cu un profesionist precum şi aspectele ce se impun a fi avute în vedere de instanţele naţionale în analiza caracterului abuziv al clauzelor contractelor de consum printre care şi comunicarea către consumator a tuturor elementelor esenţiale privind întinderea obligaţiei sale şi care îi permit acestuia să evalueze, printre altele, costul total al împrumutului său.

În ceea ce priveşte cauzele relevante pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, trebuie amintită cauza Niţulescu contra României (Cererea nr. 16184/06), prin care s-a constatat că dreptul la un proces echitabil, statuat de art. 6 alin. 1 al Convenţiei, nu a fost respectat. În arătarea motivelor care au dus la constatarea încălcării art. 6 alin. 1 din Convenţie, în primul rând, Curtea a reamintit că nu îi revine competenţa de a analiza admisibilitatea şi modul de administrare al probelor, nici chiar al celor obţinute în mod ilegal. În acest sens, Curtea s-a mai pronunţat în cauzele Schenk c. Elveţiei, Khan contra Regatului Unit şi altele. Se reiterează că, în anumite circumstanţe, utilizarea ca mijloc de probă a interceptărilor obţinute în mod ilegal nu aduce, prin ea însăşi, atingere caracterului echitabil al procedurii. În strânsă legătură cu cele enunţate anterior, paragraful următor vine să întărească principiul statuat de CEDO în materia probaţiunii. Astfel, se arată că este necesar a se stabili dacă procedura în ansamblul ei, inclusiv în modul de obţinere a probelor, a fost una echitabilă. A statuat că, în situaţia imposibilităţii procedurale de audiere a martorilor, se impunea casarea cu trimitere instanţei inferioare, pentru refacerea cercetării judecătoreşti, iar nu privarea de un grad de jurisdicţie. Sub aspectul compatibilităţii standardelor enunţate în speţa de faţă cu legislaţia procesuală română, se poate afrima că art. 102 alin. 2 al Codului de Procedură Penală (care prevede că probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite înprocesul penal) oferă o protecţie mai ridicată împotriva obţinerii ilegale a probelor, necondiţionând excluderea acestora de echitabilitatea procedurii în ansamblu, fiind suficientă nerespectarea legii. Se poate concluziona astfel, că, în situaţii similare, dacă legea internă prevede drepturi mai extinse, acesta are prioritate, iar nu jurisprudenţa CEDO, care prevalează cu titlu de excepţie, dacă ea însăşi oferă protecţie sporită.

În cauza Mitkova c. Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (Hotărârea din 15.10.2015; cererea nr.48386/09, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat condiţiile decontării din fondurile de asigurări sociale de sănătate a cheltuielilor efectuate de un asigurat pentru tratamentul de care beneficiază în străinătate, din perspectiva necesităţii existenţei unei aprobări prealabile a autorităţii naţionale competente şi a existenţei unui bun în sensul art.1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţie. Este de notat că, prin hotărârea pronunţată, Curtea a constatat încălcarea art.6 din Convenţie din cauza faptului că nici reclamanta nu a fost audiată de instanţă şi nici martorii propuşi de aceasta, precum şi din cauza duratei excesive a procedurilor judiciare şi a celor administrative prealabile.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a mai pronunţat în iunie 2015 în cauza Iorgu Răileanu c. României (Cererea nr. 67304/12). Deşi cererea a fost declarată ca inadmisibilă, Curtea a statuat asupra unor aspecte importante vizând dreptul la viaţa de familie prevăzut de art. 8 din Convenţie, arătându-se totodată mulţumită de modul în care instanţele române au gestionat cauza. Curtea a reiterat că dreptul părintelui şi al copilului de a se bucura unul de compania celuilalt constituie un element fundamental al „vieţii de familie”. Prin urmare, trebuie stabilit dacă a existat un eşec în respectarea vieţii de familie a reclamantului. „Respectarea” vieţii de familie presupune obligaţia statului de a acţiona într-o manieră calculată pentru a permite acestor legături sa se dezvolte normal. În ceea ce priveşte obligaţia statului de a lua măsuri pozitive, Curtea a reţinut că art. 8 include dreptul ca părinţii să urmeze anumiţi paşi pentru se reuni cu copiii lor, precum şi obligaţia autorităţilor naţionale de a lua asemenea măsuri. Acest lucru nu se aplică doar în cazurile în care copilul este luat în grija statului şi sunt puse în aplicare măsuri de îngrijire, ci şi în cazurile în care între părinţi şi/sau alţi membri ai familiei copilului iau naştere dispute care au ca obiect întâlnirile cu copiii şi reşedinţa acestora. În acest sens, obligaţia statului nu este aceeaşi cu rezultate, ci cu mijloace. Curtea a hotărât în repetate rânduri că, în problemele privind custodia copilului, interesele copilului sunt de o importanţă deosebită. Interesele superioare ale copilului trebuie să fie considerentul primordial şi pot prevala, în funcţie de natura şi importanţa lor, asupra intereselor părinţilor. În special, un părinte nu poate în temeiul art. 8 din Convenţie să ceară aplicarea unor măsuri care ar afecta sănătatea şi dezvoltarea copilului.

În cauză Colac v. România, reclamantul s-a plâns că procesul său nu a fost echitabil întrucât nu a putut confrunta toţi martorii ale căror declaraţii au servit ca temei pentru condamnarea sa. Statuând asupra încălcării în cauză a art. 6 par. 1 şi 3 lit. D din Convenţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat concluziile sale din cauzele Al-Kawaja şi Tahery c. Regatului Unit, Gafgen c. Germaniei. Astfel, Curtea a statuat că art. 6 part. 3 lit. d) din Convenţie consacră principiul potrivit căruia, înainte de condamnarea unui acuzat, toate probele împotriva acestuia trebuie prezentate, în mod obişnuit în şedinţă publică, în prezenţa acestuia în scopul dezbaterii contradictorii. Principiul fundamental este acela că inculpatul într-un proces penal ar trebui să aibă posibilitatea efectivă de a contesta probele în acuzare. Sunt posibile excepţii de la acest principiu, dar acestea nu trebui să încalce dreptul la apărare, care ca regulă, impune nu numai ca un inculpat să cunoască identitatea acuzatorilor săi astfel încât să fie în măsură să conteste probitatea şi credibilitatea lor, dar şi ca acuzatul să aibă posibilitatea adecvată şi corespunzătoare de a confrunta şi de adresa întrebări martorilor în acuzare, fie când martorul dă declaraţia sa sau într-o etapă ulterioară procesului.