Cabinet de avocat „razvan viorescu” Suceava, str. Mihai Eminescu nr. 0, sc. A, ap. Tel/fax: [phone]; gsm: 0722. 529815

Mănăstirea nu are nici un act de înfiinţare în conformitate cu dispoziţiile HG 53/2008 privind Statutul Bisericii Ortodoxe Române, care precizează că: „Înfiinţarea, desfinţarea şi transformarea mănăstirilor (....) se aprobă de către Sinodul Mitropolitan, la propunerea motivată a chiriarhilor eparhiilor sufragante, după o atentă şi riguroasă evaluare a motivelor, a existenţei bazei materiale şi a personalului monahal necesar, precum şi a condiţiilor misionare locale”. Or, o astfel de aprobare nu există.

Acelaşi Statut prevede că: „Înfiinţarea şi desfiinţarea unităţilor componente ale Bisericii Ortodoxe Române se comunică pentru evidenţă ministerului de resort”, or o astfel de comunicare nu a avut loc, întrucât nici înfiinţarea reprezentată de aprobarea Sinodului Mitropolitan nu a avut loc.

Astfel, Mănăstirea, ca şi unitate de cult a Bisericii Ortodoxe Române şi respectiv a Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, din care teoretic ar fi trebuit să facă parte, nu există, aceasta fiind materializată ca „existenţă” într-un simplu imobil.

Conform art. 181 din Statutul Bisericii Ortodoxe Române: „O biserică, imediat după sfinţire, trece în proprietatea unităţilor de cult din cadrul eparhiei, ... ţinându-se seama şi de actele de fundaţie”.

Mănăstirea, conform Statutului Bisericii Ortodoxe Române, este o unitate de cult din cadrul unei eparhii, în speţă din cadrul reclamantei Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.

Întrucât Mănăstirea nu există ca şi unitate de cult şi nici ca persoană juridică, înseamnă că proprietatea bunurilor în litigiu nu are către cine să se transmită. Dacă Mănăstirea nu există, proprietatea bunurilor în litigiu nu poate să aparţină nici reclamantei, pentru că Arhiepiscopia nu are în proprietate mănăstiri, ci numai le administrează şi pentru că un eventual transfer, conform cu art. 181 sus-amintit, ar fi operat numai în favoarea unităţilor de cult, adică a Mănăstirii, şi nu a eparhiei: „O biserică, imediat după sfinţiere, trece în proprietatea unităţilor de cult din cadrul eparhiei ...”.

Pe de altă parte, în anul 2007 s-a înfiinţat subscrisa pârâtă Asociaţia, în scopul, printre altele, de a construi un complex social-religios şi de a desfăşura activităţi umanitare, cum ar fi înfiinţarea unui cămin de bătrâni şi a unui cămin pentru copii orfani şi activităţi cultural-religioase, prin înfiinţarea de centre de studii (istorice, religioase şi de relaţii cu străinii ortodocşi de pretutindeni etc.), conform cu obiectul de activitate şi cu hotărârile adoptate de Adunarea Generală a Asociaţiei.

Proprietatea bunurilor în litigiu este, deci, în privinţa bunurilor neînstrăinate până în prezent, a Asociaţiei, nu a Arhiepiscopiei, care nu are în proprietate mănăstiri, ci numai le administrează, plus că un eventual transfer ar fi operat numai în favoarea unităţilor de cult, adică a Mănăstirii şi nu a eparhiei; nici a Mănăstirii, care nu are capacitate de folosinţă, nici a Bisericii Orodoxe Române, care nu are calitate de reclamantă în cauză, nici nu a mandatat Arhiepiscopia să o reprezinte, de vreme ce acţiunea iniţial formulată a fost modificată, în sensul că s-a arătat ca pretenţia de constatare a dreptului de proprietate vizează Mănăstirea.
3.2). În fine, modalitatea de soluționare a apelului privitor la cererile de constatare a nulităţii absolute a contractelor de dare în plată este greşită, fiind încălcate prev. art. 967, art. 968 coroborat cu art. 1899 și art. 1169 Vechiul C.civ, aceste critici fiind circumscrise motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. 1864.

Prima instanță reținuse că, întrucât actul de stingere a datoriei între Asociația Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului Catrinari și pârâţii persoane fizice a avut consecința înscrierii dreptului de proprietate al creditorilor pentru un bun care s-a dovedit că nu aparține debitoarei, se impune constatarea nulității absolute a acestuia, fiind încheiat pe parcursul judecății prezentei cauze, dobânditorii cunoscând de faptul că încheierea convenției poate fi în dauna unui terț.

Instanța de apel reține că soluția este corectă, motivat de faptul că de la data de 07.10.2007 biserica împreună cu terenul și cu toate clădirile afectate ei au intrat în proprietatea reclamantei, încât la data încheierii acestor contracte de dare în plată vânzătoarea nu mai îndeplinea condiția esențială de a fi proprietar al bunului înstrăinat, precum și pentru faptul că cele trei contracte au fost încheiate la scurt timp după declanșarea litigiului, cu scopul stingerii unor pretinse datorii și cu persoane apropiate vânzătoarei (de vreme ce ar fi creditat-o cu sume atât de importante de bani), fiind evident caracterul ilicit al cauzei (dacă bunurile ar fi fost proprietatea reclamantei din anul 2007, cum puteau fi întabulate pe Asociaţie?).

Instanța de apel reține reaua-credință a vânzătoarei în raport de simple supoziții, neîntemeiate, fără ca reclamanta să fi răsturnat prin probe certe, definitive şi dincolo de orice îndoială rezonabilă prezumţia bunei noastre credințe, a pârâţilor.

La data dării în plată în vederea stingerii datoriei, terenul de 15.057 mp era proprietatea Asociației, era întabulat pe numele acesteia, existând o Hotărâre a Adunării Generale a Asociației nr. 11/04.06.2010, bazată pe prevederile Statutului art. 16 alin. 2 şi art. 19 alin. 4 cu privire la dezmembrarea și darea în plată în vederea stingerii datoriei pe numele creditorilor a terenurilor şi a bunurilor amplasate pe acestea, bunurile formând obiect al dării în plată fiind libere de sarcini şi fiind la momentul transmiterii către pârâţii persoane fizice proprietatea Asociației. Proprietarii ulteriori și-au întabulat la cartea funciară proprietatea dobândită prin stingerea datoriei și au plătit impozite și taxe la Primăria Panaci (au fost, aşadar, de bună-credință).

Obiectul acestor contracte a respectat întrutotul condiţiile de validitate prescrise de lege. Bunurile asupra cărora a operat darea în plată erau la momentul respectiv proprietatea subscrisei pârâte Asociaţia, construcţiile fiind finanțate integral de noi, fiind dobândite în mod legal şi fiind întabulate ca atare pe numele nostru.

Cu privire la cauza ilicită invocată de reclamantă şi însuşită de instanţa de fond și apoi cea de apel, aceasta nu se confirmă, întrucât cauza juridică a contractelor de dare în plată a fost generată de mai multe contracte de împrumut, care reprezintă de fapt cauza juridică, motivaţia încheierii contractelor de dare în plată.

Conform art. 967 C.civ. 1864, convenția este valabilă, cu toate că cauza nu este expresă. Cauza este prezumată până la dovada contrarie, iar potrivit art. 968 C.civ. 1864, cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.

Deși sarcina probei cauzei nelicite incumba reclamantei, considerăm că aceasta nu a fost administrată.

Examinând contractele a căror nulitate absolută s-a solicitat şi dispus pentru cauză ilicită şi actele care justifică scopul încheierii acestora se poate constata că actele juridice au fost încheiate cu respectarea legislaţiei în vigoare şi a regulilor de convieţuire socială (Hotărârea de dare în plată a fost luată de Adunarea Generală a Asociației, ținându-se cont de prevederile din Statut și de Actele adiționale).

Ca atare, nu se poate reţine că actele de dare în plată s-au întemeiat pe o

cauză falsă ori ilicită sau că obligaţia este fără cauză (art. 996 Cod civil).

Referitor la cele trei contracte de împrumut, facem precizarea că de fiecare dată Înalt Prea Sfinţitul Pimen, ca reprezentant al Arhiepiscopiei, a fost informat şi chiar ne-a sfătuit să contractăm credite pentru finalizarea obiectivelor, deoarece Arhiepiscopia nu are fonduri. Despre aceste împrumuturi are cunoștință încă din 2007 şi Înalt Prea Sfinţitul Teodosie, pe care l-am informat înainte de a fi contractate aceste împrumuturi.

Şi atunci, cum poţi reţine că actele de dare în plată, care au la bază împrumuri despre care reclamanta avea cunoştinţă, au o cauză ilicită?

Prezumția de valabilitate a cauzei convenției contestate este una iuris tantum, respectiv beneficiarul prezumției (subscrisa Asociaţie) nu trebuie să dovedească existența, legalitatea și moralitatea cauzei, încât, în mod evident, obligația de a dovedi contrariul incumba părții care a contestat valabilitatea cauzei, adică reclamantei.

Însă, nu a fost probată dincolo de orice îndoială rezonabilă ilicitatea cauzei contractelor de dare în plată.

Potrivit disp. art. 1899 C.civ. 1864, buna-credinţă se presupune totdeauna, iar sarcina probei revine celui ce invocă reaua credinţă.

Din interpretarea per a contrario a acestui text rezultă că reaua credinţă trebuie dovedită. Or, din nici o probă administrată de reclamantă nu rezultă reaua-credință a părților contractante din cadrul convenţiilor incriminate.

În plus, pentru ca existența cauzei ilicite sau imorale să atragă nulitatea absolută a contractului, trebuie ca această cauză să fie comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.

Având în vedere art. 1169 Vechiul C.civ., rezultă că cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, însă reclamanta, deși a avut posibilitatea, nu a putut face nici un fel de dovezi cu privire la cauza de nulitate absolută invocată.

Operaţiunea juridică de încheiere a contractelor din prezentul litigiu nu s-a dovedit a fi una speculativă, iar buna-credinţă a părților contractante face să fie inaplicabilă teza cauzei ilicite.

Pentru cele expuse, solicităm admiterea recursului.

În drept: art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 1 și 2 V.C.pr.civ., art. 274 V.C.pr.civ.

Mijloace probatorii: înscrisuri.

În temeiul art. 242 alin. 2 V.C.pr.civ., solicităm judecata recursului și în lipsa noastră.

Pârâți-recurenți,

prin av. R.V.

Dosar nr. XXXXXXXXXXX - prestație tabulară -

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 120

Ședințapublicădin23 ianuarie 2013

PreședinteS__ L____

JudecătorD_______ D______

JudecătorC____ O___

GrefierD______ E____

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Asociația M_________ Sf. M___ M______ „I___ cel Nou de la Suceava” și „Nașterea Maicii Domnului” Catrinari, cu sediul în municipiul Suceava, ___________________, _____________, _______________________, prin reprezentanții legali, împotriva deciziei nr. 853 din 24 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția civilă – în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Dezbaterile privind recursul au avut loc în ședința publică din 16 ianuarie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie – și când, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 23 ianuarie 2013.

După deliberare,

C U R T E A ,

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Vatra Dornei la data de 25.05.2010 și înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamanta A____________ S______ și Rădăuților a chemat în judecată pârâta Asociația Sfântul M___ M______ I___ cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului Catrinari, reprezentată prin președinte A________ G_______, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța:

I. să se constate că următoarele bunuri aparțin patrimonial Bisericii Ortodoxe Române, respectiv:

clădire biserică situată în _____________________________________________ ;paraclis;clopotniță și complex monahal;terenul aferent clădirilor;teren agricol în suprafață de aprox. 9 ha;anexe gospodărești;odoare și veștminte bisericești, cărți de ritual, icoane și toate bunurile mobile descrise în lista anexă a acțiunii (listă de inventar).

II. să se constate că reclamanta a dobândit în temeiul legii dreptul de proprietate asupra

bunurilor descrise la pct. I;

III. să se dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate privind bunurile imobile.

În motivare, a arătat, în esență,că în urma cererii formulată de G_______ A________ și soția acestuia, reclamanta și-a dat acordul în vederea edificării unui locaș de cult în satul Catrinari, pe un teren aparținând rudelor acestora. În vederea edificării au fost emise avize de către reclamantă la data de 19.09.2006, conform adreselor 1743, 1745, 1746 pentru eliberarea autorizației de construcție, cod fiscal.

De la data emiterii avizelor și până în prezent, au fost edificate o biserică, un paraclis, un complex monahal, clopotniță, anexe gospodărești, au fost achiziționate și primite numeroase bunuri mobile.

La data de 7.10.2007 biserica a fost sfințită de către IPS Pimen și PS Teodosie.

Se mai arată că, potrivit art. 181 din HG 53/2008, o biserică, imediat după sfințirea ei, trece în proprietatea unităților de cult din cadrul eparhiei cu tot terenul și clădirile afectate ei, invocându-se și art. 170 alin. 1, 3, 4 din Statutul B__.

În drept, s-a invocat art. 111 Cod procedură civilă, art. 75 alin. 3, 170, 181 din HG 53/2008, art. 645 Cod civil.

S-a depus actul de sfințire din 7.10.2007, listă de inventar, încheieri de intabulare, extrase CF, împuternicire.

La termenul din 28.06.2010, reclamanta a formulat o completare la acțiunea introductivă, completând acțiunea cu încă patru capete de cerere, solicitând instanței constatarea nulității absolute a actelor juridice intitulate Contract de dare în plată, încheiat între pârâta Asociația Sfântul M___ M______ I___ cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului Catrinari, pe de o parte, și pârâții B_____ G_______, H_____ V______, C______ S____ R_____, privind imobilele teren și construcții, înscrise în CF xxxxx și xxxxx P_____; și să se dispună rectificarea Cărților Funciare xxxxx și xxxxx P_____, în sensul radierii dreptului de proprietate și a dreptului de superficie înscris pe numele pârâților cu privire la imobile, solicitându-se introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a numiților C______ S____, C______ G_______, H_____ V______, H_____ G_______, B_____ G_______, B_____ C________ (filele 38-40 dosar fond).

La termenul din 28.09.2010, reclamanta a formulat o nouă precizare la acțiune, solicitând introducerea în cauză, în calitate de reclamant, și a Mănăstirii „A________ Maicii Domnului” Catrinari, precum și introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților A________ G_______ și A________ S____ (fila 155 dosar fond).

Legal citată, pârâta Asociația Sfântul M___ M______ I___ cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului Catrinari a formulat întâmpinare, invocând excepțiile privind netimbrarea acțiunii, excepția inadmisibilității, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Arhiepiscopiei S______ și Rădăuților, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și excepția lipsei coparticipării procesuale pasive, iar pe fond solicitând respingerea acțiunii ca nefondată (filele 156-164 dosar fond).

La termenul din 2.11.2010, referitor la timbrarea acțiunii, instanța de fond a pus în discuție excepția netimbrării invocată de pârâți, a stabilit o taxă de timbru în sumă de 3353,18 lei și timbru judiciar de 5 lei, aferentă capetelor de cerere nr. III din cererea introductivă, a capetelor de cerere din completarea de acțiune de la fila 39 dosar fond, acesteanefiind scutite de taxă de timbru, nefiind incidente dispozițiile Legii 455/2006, fiind vorba de imobile situate în extravilan, reclamanta făcând dovada achitării acestei taxe de timbru (fila 209 dosar fond).

Totodată, s-a pus în vedere reclamantei să indice valoarea bunurilor indicate la capătul de cerere nr. I pct. 5 și 7, și capătul de cerere II raportat la nr. I pct. 5 și 7, în vederea calculării taxei de timbru.

La termenul din 30.11.2010 reclamanta a arătat valoarea bunurilor descrise la pct. 7 din acțiune, respectiv suma de xxxxx lei (fila 207 dosar fond) și valoarea bunurile descrise la pct. 5 din acțiune, respectiv suma de 89,417 lei (fila 208 dosar fond).

Prin concluziile depuse de pârâta Asociația Sfântul M___ M______ I___ cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului Catrinari, aceasta și-a precizat întâmpinarea formulată, în sensul că a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active a Arhiepiscopiei S______ și Rădăuților, excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei M_________ „A________ Maicii Domnului” Catrinari, excepția lipsei de interes și a lipsei calității procesuale pasive a pârâților A________ G_______ și A________ S____, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Asociația Sfântul M___ M______ I___ cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului Catrinari, și excepția lipsei coparticipării procesuale pasive (filele 201-205 dosar fond).

La termenul din 30.11.2010, având în vedere înscrisurile noi depuse ulterior la dosar (certificat de urbanism, extrase CF, încheieri notariale), înscrisuri din care rezultă că bunurile imobile se află în extravilanul și nicidecum în intravilanul localității, așa cum a menționat reclamanta prin acțiune, șifaptul că acestea nu sunt scutite de plata taxei de timbru conform Legii 455/2006, și față de valorile indicate de reclamantă, care este derizorie (ex. 89,417 lei pentru cele 9 ha de teren), instanța a stabilit, având în vedere valoarea de contabilitate a acestor bunuri (fila 229 dosar fond), o taxă de timbru în sumă de xxxxx,88 lei, fiind prorogată pronunțarea asupra excepției netimbrării după soluționarea cererii de reexaminare taxă de timbru.

Împotriva acestei taxe de timbru, reclamanta A____________ S______ și Rădăuților a formulat cerere de reexaminare taxă de timbru, cerere care a fost admisă prin Încheierea dată în Camera de Consiliu la data de 2.02.2011 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX/a1 a Judecătoriei Vatra Dornei, dispunându-se scutirea de plata taxei de timbru stabilite în sarcina reclamantei, în sumă de xxxxx,88 lei.

La termenul din 15.02.2011 instanța, având în vedere ordinea de prioritate în soluționarea excepțiilor invocate de pârâți, a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A____________ S______ și Rădăuților, excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei M_________ A________ Maicii Domnului Catrinari, și excepția lipsei de interes a pârâților A________ G_______ și A________ S____.

Prin sentința civilă nr. 245/22.02.2011, Judecătoria Vatra Dornei a respins excepția netimbrării, invocată de pârâți.

A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A____________ S______ și Rădăuților.

A respins acțiunea formulată de reclamanta A____________ S______ și Rădăuților, în contradictoriu cu pârâții Asociația Sfântul M___ M______ I___ cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului Catrinari prin reprezentant A________ G_______, C______ S____ R_____, C______ G_______, H_____ V______, H_____ G_______, B_____ G_______, B_____ C________, A________ G_______ și A________ S____, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

A admis excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei M_________ „A________ Maicii Domnului” Catrinari.

A respins acțiunea formulată de reclamanta M_________ „A________ Maicii Domnului” Catrinari, în contradictoriu cu pârâții Asociația Sfântul M___ M______ I___ cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului Catrinari prin reprezentant A________ G_______, C______ S____ R_____, C______ G_______, H_____ V______, H_____ G_______, B_____ G_______, B_____ C________, A________ G_______ și A________ S____, ca nefondată, fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosință.

A obligat reclamanții la plata sumei de 5.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în favoarea pârâtei Asociația M_________ „Sfântul M___ M______ I___ cel Nou de la Suceava” și „Nașterea Maicii Domnului” Catrinari.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, în urma cererii pârâților G_______ A________ și A________ S____, reclamanta și-a dat acordul în vederea edificării unui locaș de cult în satul Catrinari, pe un teren aparținând rudelor acestora, în vederea edificării fiind emise avize de către reclamantă la data de 19.09.2006, conform adreselor 1743, 1745, 1746 – emise în vederea eliberării autorizației de construcție, cod fiscal (filele 28-30 dosar fond).

De la data emiterii avizelor și până în prezent, au fost edificate o biserică, un paraclis, un complex monahal, clopotniță, anexe gospodărești, au fost achiziționate și primite numeroase bunuri mobile necesare desfășurării activității religioase, inventariate și cuprinse în lista aflată la filele 10-27.

La data de 7.10.2007 biserica a fost sfințită de către IPS Pimen și PS Teodosie, întocmindu-se și un act de sfințire în acest sens (fila 9 dosar fond).

În ceea ce privește excepția netimbrării, instanța de fond a reținut că prin încheierea din 2.11.2010 s-a stabilit o taxă de timbru în sumă de 3353,18 lei și timbru judiciar de 5 lei, aferentă capetelor de cerere nr. III din cererea introductivă, a capetelor de cerere din completarea de acțiune de la fila 39, acesteanefiind scutite de taxă de timbru, nefiind incidente dispozițiile Legii 455/2006, fiind vorba de imobile situate în extravilan, reclamanta făcând dovada achitării acestei taxe de timbru (fila 209 dosar fond).

În ceea ce privește celelalte capete de cerere, deși inițial, la termenul din 30.11.2010 judecătoria a stabilit, având în vedere valoarea de contabilitate a acestor bunuri (fila 229 dosar fond), o taxă de timbru în sumă de xxxxx,88 lei, ulterior prin Încheierea dată în Camera de Consiliu la data de 2.02.2011 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX/a1 a Judecătoriei Vatra Dornei, s-a dispus scutirea de plata taxei de timbru stabilit în sarcina reclamantei, în sumă de xxxxx,88 lei.

Astfel fiind, cererea este timbrată corespunzător, nefiind dată în cauză excepția netimbrării acțiunii, motiv pentru care a fost respinsă această excepție, pusă în discuție la termenul din 2.11.2010.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A____________ S______ și Rădăuților, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 181 din Statutul B__, „o biserică, imediat după sfințirea ei, trece în proprietatea și în folosința unităților de cult din cadrul eparhiei, cu tot terenul și clădirile afectate ei și stă sub dispozițiile prezentului statut, ținându-se seama și de actele de fundație. Eventualele condiții testamentare contrare prezentului statut se vor considera nule.”

În situația de față, unitatea de cult din cadrul eparhiei este M_________, în proprietatea căreia ar trece bunurile indicate în acțiune, având în vedere textul de lege mai sus arătat.

În acest sens, instanța de fond a reținut regula potrivit căreia o mănăstire, dacă este legal constituită, potrivit dispozițiilor HG 53/2008, respectiv Statutul B__, are personalitate juridică (conform art. 41 alin. 1 din HG 53/2008) alături de alte unități de cult, acesta putând dobândi legitimare procesuală activă în virtutea acestor dispoziții, și nu A____________ care este un organ ierarhic superior.

În acest sens, art. 40 din HG 53/2008 a arătatcă,„(1) Unitățile componente ale Bisericii Ortodoxe Române, organizată ca Patriarhie, sunt: a) parohia; b) mânăstirea; c) protopopiatul (protoieria); d) vicariatul; e) eparhia (arhiepiscopia și episcopia); f) mitropolia.

(2) Fiecare din unitățile componente ale Bisericii, în conformitate cu dispozițiile prezentului statut, are dreptul de a se conduce și de a se administra autonom față de altă parte componentă de același rang și de a participa, prin reprezentanții săi aleși, clerici și mireni - în cazul parohiilor și eparhiilor, la lucrările unităților componente superioare.”

Instanța de fond a înlăturat argumentul reclamantei A____________ S______ și Rădăuților, în sensul că ar avea calitate procesuală în calitate de organ superior Mănăstirii, având în vedere dispozițiile art. 181, 40 alin. 2 din HG 53/2008, reținând și dispozițiile art. 41 din același act normativ, potrivit căruia „Patriarhia, mitropolia, arhiepiscopia, episcopia, vicariatul, protopopiatul (protoieria), mânăstirea și parohia sunt persoane juridice de drept privat și utilitate publică, cu drepturile și obligațiile prevăzute de prezentul statut.”

Având în vedere faptul că în cauză calitate procesuală activă ar putea justifica doar M_________ A________ Maicii Domnului Catrinari, legal constituită, în patrimoniul căreia ar trece prin efectul art. 181 din HG 53/2008 bunurile mobile și imobile ce formează obiectul prezentei judecăți, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A____________ S______ și Rădăuților și a respins acțiunea formulată de reclamanta A____________ S______ și Rădăuților, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

În ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei M_________ A________ Maicii Domnului Catrinari, judecătoria a reținut că demersurile în vederea înființării, respectiv construirii acestei mănăstiri, au început în anul 2006, sens în care s-a emis și Decizia nr. 75 din 31.05.2006 a Arhiepiscopiei S______ și Rădăuților, la cererea soților A________ G_______ și S____.

Totodată, mănăstirea a fost sfințită, întocmindu-se și un act de sfințire (fila 70 dosar fond), de către IPS Pimen și PS Teodosie.

Instanța de fond a reținut că la nivelul anilor 2006-2007 erau în vigoare dispozițiile Decretului Prezidiului Marii Adunări Naționale nr. 233/1949 pentru aprobarea Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, republicat, cu modificările ulterioare, care, în art. 76, prevede, în ceea ce privește legala constituire a mănăstirilor, următoarele:

„Mânăstiri noi se pot întemeia numai cu binecuvântarea Sfântului Sinod, la propunerea episcopului respectiv, fie că întemeietorul este un călugăr, sau un particular, care să asigure mijloacele necesare pentru susținerea mânăstirii și a personalului ei, fie că aceasta s-ar face din inițiativa unor asociațiuni bisericești, care și-ar lua angajamentul de a pune la dispoziție mijloacele necesare.

Desființarea unei mânăstiri se poate face tot numai cu încuviințarea Sfântului Sinod.”

Ulterior, acest act normativ a fost abrogat prin HG 53/2008, însă dispozițiile privind înființarea și desființarea mănăstirilor au rămas asemănătoare, art. 75 arătând procedura de înființare și de desființare, respectiv de transformare a mănăstirilor, astfel:

„Înființarea, desființarea și transformarea mânăstirilor de călugări în mânăstiri de călugărițe sau a mânăstirilor de călugărițe în mânăstiri de călugări, precum și ridicarea schiturilor la rang de mânăstiri se aprobă de către Sinodul mitropolitan, la propunerea motivată a chiriarhilor eparhiilor sufragane, după o atentă și riguroasă evaluare a motivelor, a existenței bazei materiale și a personalului monahal necesar, precum și a condițiilor misionare locale.”

Din aceste dispoziții legale rezultă indubitabil faptul că dreptul de a înființa sau de a desființa o mănăstire aparține în exclusivitate Sfântului Sinod (până în anul 2008) și Sinodului Mitropolitan, cu sediul în București (după _____________________ HG 53/2008), A____________ S______ și Rădăuților neavând nicio calitate în acest sens.

Instanța de fond a reținut că, cu ocazia discutării în contradictoriu a acestei excepții invocate, reprezentantul reclamantei (avocat D______ C_________) a confirmat personal faptul că și în prezent se fac demersuri la Sinodul Mitropolitan din București în vederea obținerii actelor privind înființarea în condițiile legii a acestei mănăstiri.

În aceste condiții, este dată în cauză excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Mănăstirii, aceasta nefiind legal înființată potrivit actelor normative mai sus arătate, motiv pentru care, având în vedere că aceasta încă nu poate fi titulară de drepturi și obligații procesuale, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanta M_________ „A________ Maicii Domnului” Catrinari ca nefondată, fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

Având în vedere că admiterea celor două excepții duce la stingerea litigiului în totalitate, judecătoria nu a mai cercetat celelalte excepții invocate, și nici fondul cauzei, potrivit art. 137 Cod procedură civilă.

În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu, instanța de fond nu a avut în vedere această cerere, motivat de faptul că a fost depus ulterior închiderii dezbaterilor, în timpul ședinței de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 245/22.02.2011 a Judecătoriei Vatra Dornei au formulat recurs reclamantele A____________ S______ și Rădăuților și Mânăstirea „A________ MaiciiDomnului”, precum și pârâții Asociația Mânăstirea „Sf. M___ M______ I__ cel Nou” de la Suceava și „Nașterea Maicii Domnului Catrinari”, C______ G_______, C______ S____ R_____, H_____ V______, H_____ G_______, B_____ G_______, B_____ C________.

Prin cererile de recurs formulate de reclamantele A____________ S______ și Rădăuților și Mânăstirea „A________ MaiciiDomnului” s-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței civila atacate, iar, pe fond, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererilor, reclamantele recurente au arătat că, în raport cu dispozițiile art. 84 al.1și 3 și art. 169 din Statutul B__, A____________ S______ și Rădăuților are calitatea să solicite constatarea apartenenței unui bun la patrimoniul bisericesc, aflat în raza sa de competență, chiar dacă bunurile descrise în acțiune sunt proprietatea Mănăstirii Catrinari, drept de proprietate dobândit prin efectul legii.

S-a arătat că, așa cum s-a reținut în sentința recurată, unitatea de cult este M_________, care are personalitate juridică și care este proprietatea bunurilor descrise în acțiune, însă A____________ S______ și Rădăuților justifică calitate procesuală activă pentru a solicita: constatarea apartenenței bunurilor la patrimoniul bisericesc; constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra bunurilor în litigiu în numele Mănăstirii, aflată în subordinea sa, ca for ierarhic superior în vederea ocrotirii intereselor acesteia.

Art. 40 al. 2 din Statutul Bisericii Ortodoxe Române prevede faptul că „Unitățile componente ale bisericii au dreptul de a se conduce și de a se administra autonom față de altăparte componentă de același rang, ori în speța de față, nu se află în cazul unor unități componente ale Bisericii de același rang, nu poate fi vorba nici de autonomie, cu atât mai mult cu cât Statutul B__ prevede la art. 74 al.4 că „mănăstirea depinde direct de chiriarhul locului …” Nu pot fi avute în vedere, în modalitatea în care a reținut instanța de fond, nici dispozițiile art. 41 din același statut.

M_________ este persoană juridică de drept privat și de unitate publică, este autonomă numai față de alte părți componente de același grad, nu și față de A____________ S______ și Rădăuților, care este organul bisericesc superior.

De asemenea, recurentele au arătat că și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Mănăstirii „A________ Maicii Domnului Catrinari” se impune a fi respinsă, întrucât această mănăstire a fost înființată prin Decizia nr. 75/31.05.2006 emisă de A____________ S______ și Rădăuților, avizul Sinodului Mitropolitan fiind doar o chestiunea prealabilă emiterii actului sus menționat, iar pârâții nu au nici o calitate să conteste această decizie. M_________ de la Catrinari este înregistrată la A____________ S______ și Rădăuților și a dobândit capacitate de folosință de la înființare.

Totodată, au arătat recurentele, în cazul în care se admite excepția unei capacități de folosință a Mănăstirii A________ Maicii Domnului Catrinari, nu se poate în nici un caz să se admită și excepția lipsei calității procesuale active a Arhiepiscopiei S______ și Rădăuți, pentru că o excepție o exclude pe cealaltă.

Pe fondul cauzei, au fost reiterate motivele invocate prin acțiune și în precizările la aceasta.

Pârâții Asociația Sfântul M___ M______ I___ Cel Nou de laSuceava și Nașterea Maicii Domnului Catrinari - prin reprezentant A________ G_______, C______ G_______, C______ S____ R_____, H_____ V______, H_____ G_______, B_____ G_______, B_____ C________,A________ Ghoerghe,A________ S____, M_________ „A________ Maicii Domnului” Catrinari au formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 245/22.02.2011, respectiv împotriva încheierii din camera de consiliu din 2.02.2011 prin care s-a admis cererea de reexaminare a taxei de timbru, solicitând să se constate că reclamanta este obligată să plătească taxa judiciară de timbru și timbru judiciar pentru toate capetele de cerere din acțiunea introductivă și din cererea completatoare și în consecință, să se admită recursul, să se dispună desființarea hotărârii atacate și să fie anulată acțiunea ca netimbrată.

În motivarea recursului, s-a arătat că greșit instanța a considerat cererea de reexaminare ca fiind introdusă în termen, având în vedere dispozițiile art. 18 (2) din Legea nr. 146/1997 și faptul că taxa de timbru a fost stabilită la data de 30.11.2010, astfel încât cererea de reexaminare formulată la data de 5.01.2011 este tardivă.

De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la scutirea de la plata taxelor de timbru asupra capetelor de cerere care au ca obiect acțiune în constatare drept de proprietate asupra unor bunurimobile.

Recurenții pârâți au arătat că greșit prima instanță, în baza Legii 455/2006, a constatat scutirea de la plata taxelor de timbru pentru bunurileimobile clădiri și terenuri situate în extravilan, întrucât Legea 455/2006 prevede scutirea de la plata taxelor de timbru pentru cultele religioase numai pentru imobilele situate în intravilanul localității.

Intimata reclamantă A____________ S______ și Rădăuților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului promovat de pârâți întrucât, conform dispozițiilor art. 18(3) Legea 146/1997, cererea de reexaminare se soluționează prin încheiere irevocabilă.

De asemenea, intimata a arătat că cererea de reexaminare a fost formulată întermen și, față de obiectul cererii, sunt incidente dispozițiile Legii 455/2006.

De asemenea, încheierea pronunțată vizează și completările la acțiune, pentru care sunt incidente aceleași dispoziții legale.

Pe de altă parte, înainte de a formula cererea de reexaminare, reclamanta a timbrat cu suma de 3353,18 lei, sumă ce vizează și completările la acțiune.

Intimata-pârâtă Asociația Sf. M___ M______ I___ cel Nou de la Suceava a formulat întâmpinare prin care a arătat că excepțiile invocate au fost corect reținute de prima instanță.

S-a arătat că potrivit Statutului B.O.R., unitățile de cult sunt reglementate într-o ierarhie care cuprinde parohia, mănăstirea, protopopiatul, vicariatul, episcopia, arhiepiscopia, mitropolia și patriarhia, toate acestea fiind persoane juridice de drept privat și utilitate publică, astfel cum se prevede în art. 40 alin.l și art. 41 alin. 1 din Statutul B.O.R.

Aceste unități de cult, având personalitate juridică, au și un patrimoniu distinct, cât și dreptul de a se conduce și administra autonom, față de o altă parte componentă de același rang (art. 40 alin.2 din Statut).

Din punct de vedere administrativ organizatoric, Statutul stabilește în mod distinct atribuțiunile fiecărui conducător al unității de cult. Potrivit prevederilor art. 88 lit. b și f din Statut, chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul), „reprezintă eparhia în relațiile cu autoritățile publice centrale și locale, injustiție și față de terți, personal sau prin delegați".

Prin urmare, arhiepiscopul sau episcopul poate reprezenta în nume propriu eparhia (A____________ sau Episcopia), dacă se urmărește valorificarea unui interes patrimonial al acesteia și nu a unei unități de cult din subordine, care are personalitate juridică.

In speță, reclamanta susține prin cererea de chemare în judecată că bunurile menționate în respectiva cerere sunt proprietatea Bisericii Ortodoxe Române, apoi că sunt proprietatea Arhiepiscopiei (a se vedea punctele I și II din acțiune), pentru ca, în cele din urmă, să susțină că bunurile sunt proprietatea Mănăstirii, astfel cum se susține și în recursul declarat.

Or, în această din urmă situație, potrivit art. 79 alin. 4 din Statut, starețul mănăstirii, reprezintă mănăstirea în justiție, chiriarhul fiind cel care aprobă în scris ca starețul sau o altă persoană să reprezinte mănăstirea în justiție. Nici într-un caz însă, A____________ nu poate figura ca parte în proces în nume propriu, susținând că este proprietara bunurilor sau susținând interesele Mănăstirii, în condițiile în care, în tot cursul procesului, nu s-a legitimat niciodată ca reprezentantă a Mănăstirii care se pretinde că ar fi proprietara bunurilor menționate prin acțiune. Sub acest aspect, prevederile art. 84 alin. 1, 84 alin. 3 și 169 din Statut nu conferă calitatea procesuală activă a reclamantei, astfel cum se susține în motivarea recursului.

Calitatea de instituție ierarhic superioară a Arhiepiscopiei, nu-i conferă acesteia legitimarea procesuală activă în nume propriu.

În privința reclamantei M_________ „Adormirii Maicii Domnului” Catrinari, aceasta a fost înființată prin Decizia nr. 75/2005 emisă de Arhiepiscopie, în baza avizului Permanenței Consiliului Eparhial din data de 10 mai 2006. Or, potrivit art. 76 din Statutul B.O.R. nr. 4593 din 17 februarie 1949, în vigoare la emiterea Deciziei nr. 75/2005, „mănăstiri noi se pot întemeia numai cu binecuvântarea Sfântului Sinod, la propunerea episcopului sau arhiepiscopului...., iar desființarea unei mănăstiri se poate face tot prin numai cu încuviințarea Sfântului Sinod". La fel și noul Statut din anul 2008, prevede în art. 75 alin.1 că „înființarea, desființarea și transformarea mănăstirilor se aprobă de către Sinodul mitropolitan la propunerea chiriarhilor..."

Cum decizia nr. 75/2005 a fost emisă fără avizul Sfântului Sinod, rezultă că acest act nu și-a produs efectele pentru care a fost emis, iar M_________ nu există ca persoană juridică, de vreme ce „actul de naștere" a fost emis cu încălcarea legii, fiind dată astfel excepția lipsei capacității de folosință a acestei reclamante.

Este adevărat că în prezenta cauză nu s-a cerut constatarea nulității deciziei de înființare a Mănăstirii, dar aceasta nu înseamnă că pe cale de excepție nu se poate invoca lipsa de efecte juridice a acestei decizii în procesul civil declanșat, în sensul că respectiva decizie nu conferă capacitatea de folosință a reclamantei.

Greșit susține reclamanta recurentă că excepția lipsei calității procesuale active a Arhiepiscopiei și excepția lipsei capacității de folosință a Mănăstirii se exclud una pe alta.

Cu privire la fondul cauzei arată intimata pârâtă că instanța de recurs nu poate judeca în fond, deoarece ar prejudicia părțile de un grad de jurisdicție, față de împrejurarea că instanța nu a intrat în cercetarea fondului.

Prin decizia nr. 853 din 24 aprilie 2012, Tribunalul Suceava a respins recursurile declarate de pârâtele AsociațiaM_________ „Sfântul M___ M______ I___ cel Nou de la Suceava” și „Nașterea Maicii Domnului” Catrinari precum și al Mănăstirii „A________ Maicii Domnului” Catrinari împotriva sentinței civile nr. 245 din 22.02.2011, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a admis recursul declarat de reclamanta A____________ S______ și Rădăuților împotriva aceleiași hotărâri judecătorești; a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei; a casat în parte sentința civilă nr.245/22.02.2011 a Judecătoriei Vatra Dornei și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în mod corect judecătoria a reținut că în cauză este dată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Mănăstirii „A________ Maicii Domnului” Cătrinari, în condițiile în care, conform dispozițiilor art. 76 din Decretul nr. 233/1949, pentru aprobarea statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române și ulterior, conform dispozițiilor art. 75(1) și art. 113 lit.e din HG 53/2008, dreptul de a înființa sau desființa o mănăstire aparținea în exclusivitate Sfântului sinod (până în anul 2008) și Sinodului Mitropolitan (după _____________________ H.G. 53/2008).

Or, în cauza de față, nu s-a făcut dovada existenței unui act emis de Sfântul Sinod sau Sinodul Metropolitan care să ateste înființarea Mănăstirii „A________ Maicii Domnului” Catrinari .

În aceste condiții, faptul că A____________ S______ și Rădăuților a emis decizia nr. 75/31.05.2006, iar M_________ „A________ Maicii Domnului” Catrinari a fost sfințită la data de 7.10.2007 de către IPS Pimen și PS Teodosie, nu atestă calitatea de mănăstire ca unitate componentă a Bisericii Ortodoxe Române în sensul art. 40 și art.41din Statutul B.O.R.

Față de acestea, constatând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale sus menționate, tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt date motivele prevăzute de art. 304 pct.9 și art. 3041 Cod procedură civilă și, în consecință, a respins ca nefondat recursul promovat de reclamanta M_________ „A________ Maicii Domnului” Catrinari.

În cauza de față trebuie să se facă distincție între noțiunea de mănăstire ca unitate de cult, astfel cum este definită prin art. 74 (1) din Statutul B__ și lăcașurile de cult (catedrale, biserici, capele), edificiile bisericești prevăzute de art. 177.

Astfel, la data sfințirii lăcașului de cult, respectiv 7.10.2007, era în vigoare Decretul nr. 233/23.01.1949, iar conform dispozițiilor art. 177 din vechiul Statut B.O.R., o biserică, imediat după sfințirea ei, trece în proprietatea și folosința eparhiei, cu tot terenul și clădirile afectate ei și cade sub dispozițiile acestui statut.

Totodată, conform art. 169 Statutul B.O.R. (în vigoare după 2008) și conform art. 168 Statutul B.O.R. (în vigoare până în 2008), totalitatea bunurilor aparținând parohiilor, mănăstirilor, arhiepiscopiilor, bisericilor … alcătuiesc patrimoniul bisericesc care aparține Bisericii Ortodoxe Române.

Aceste dispoziții legale, precum și dispozițiile prevăzute de art. 170 (10), 172 din Statutul B.O.R. conferă reclamantei A____________ S______ și Rădăuților calitate procesuală activă în cadrul unei acțiuni care vizează constatarea apartenenței unui bun din raza teritorială al eparhiei la patrimoniul bisericesc, mai ales în condițiile în care demersurile pentru înființarea Mănăstirii „A________ Maicii Domnului” Catrinari nu au fost finalizate.

Față de acestea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul a admis recursul promovat de reclamanta A____________ S______ și Rădăuților, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a casat în parte sentința civilă și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În privința recursului promovat de pârâții Asociația M_________ „Sfântul M___ M______ I___ cel Nou de la Suceava” și „Nașterea Maicii Domnului Catrinari” și C______ G_______, C______ S____ R_____, H_____ V______, H_____ G_______, B_____ G_______, B_____ C________, acesta a fost respins, având în vedere că încheierea prin care s-a soluționat cererea de reexaminare cu privire la modul de stabilire a taxei de timbru este irevocabilă, conform dispozițiilor art. 18(3) din Legea 146/1997.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Asociația M_________ Sf. M___ M______ „I___ cel Nou de la Suceava” și „Nașterea Maicii Domnului” Catrinari, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei și trimiterea cauzei la tribunal pentru rejudecare ca instanță de apel.

În motivare, a arătat că dispozițiile art. 2821 Cod procedură civilă prevăd că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect au o valoare de până la 100.000 lei, inclusiv, iar, prin Decizia nr. 32 din 09 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a apreciat că acțiunile în constatare sunt acțiuni patrimoniale.

Raportat la cele menționate mai sus, apreciază că în mod greșit tribunalul s-a investit cu judecarea unui recurs, în condițiile în care în cauză era dată calea apelului față de împrejurarea că valoarea litigiului este cu mult peste 100.000 lei.

Astfel, toate construcțiile edificate de recurentă și pretinse de reclamantă prin acțiunea în constatare au o valoare de inventar de peste 25 miliarde lei vechi, iar bunurile mobile inventariate sunt în valoare de peste 1,7 miliarde lei vechi.

Chiar și în situația în care s-ar avea în vedere doar cele două valori de la pct. 5 și 7 din acțiune, estimate cu mult sub valoarea lor de către reclamantă, rezultă că au o valoare de 104.417 RON (15.000+89.417), care ar determina calea apelului, fără a mai lua în calcul valoarea celorlalte bunuri, care este substanțială.

Prin întâmpinare, reclamanta A____________ S______ și Rădăuțilora invocat excepțiile inadmisibilității recursului raportat la dispozițiile art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, lipsei de interes în formularea căii de atac a recursului și inadmisibilității recursului raportat la calificarea juridică corectă a acțiunii și față de sesizarea instanței de recurs.

Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente :

Decizia nr.32/xxxxx a ÎCCJ, pronunțată în recurs în interesul legii, a statuat că , ori de câte ori, pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară. Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că trebuie considerată o acțiune patrimonială, în care valoarea obiectului cererii determină competența materială sau căile de atac, și acțiunea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, în măsura în care se referă la bunuri evaluabile în bani .

În speță, reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâții, constatarea existenței unui drept de proprietate asupra unor bunuri materiale, construcții și terenuri, bunuri ce sunt, indiscutabil, evaluabile în bani . Prin completarea la acțiunea introductivă, de la termenul din 28.06.2010, reclamanta a mai solicitat constatarea nulității absolute a unui act juridic intitulat contract de dare în plată, acțiune, de asemenea evaluabilă în bani, în conformitate cu decizia în recurs în interesul legii menționată mai-sus. S-a mai solicitat, la acel termen, și rectificare tabulară, în sensul radierii dreptului de proprietate si de superficie cu privire la imobilele care fac obiectul acțiunii . După mai multe dezbateri referitoare la valoarea obiectului cauzei, la termenul de judecată din 30 noiembrie 2010, Judecătoria Vatra - Dornei a avut în vedere la stabilirea acesteia valoarea de inventar a imobilelor din contabilitate, respectiv suma de 2.634.444 lei, valoare precizată la fila 229 dosar primă instanță. Valoarea a fost contestată de către reclamantă, inclusiv în cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, formulată la prima instanță, prilej cu care aceasta a arătat că valoarea de 2.634.444 lei este valoarea patrimoniului asociației și nu patrimoniul Mănăstirii de la Catrinari .

Reclamanta a precizat, însă, pentru termenul de judecată din 30.11.2010 (fila 207;208 dosar judecătorie ) că valoarea terenului de la punctul 7 din acțiunea introductivă este de 15.000 lei, iar valoarea bunurilor de la punctul 5 din aceeași cerere este de 89.417 lei.

D___ față de această valoare recunoscută de reclamantă, de peste 100.000 lei, este evident faptul că prezenta cauză este susceptibilă și de calea de atac a apelului, în conformitate cu prevederile art.282 indice 1 alin.1 din Codul de procedură civilă, drept pentru care recursul formulat, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.1 din Codul de procedură civilă, referitoare la greșita alcătuire a completului, este întemeiat.

Neîntemeiate sunt, însă, excepțiile invocate de intimată . Astfel, excepțiile inadmisibilității recursului, ca fiind formulat împotriva unei hotărâri irevocabile, pronunțate în recurs, și, având în vedere calificarea acțiunii de prestație tabulară, nu sunt întrunite în cauză, pentru motivele arătate mai-sus . Excepția lipsei de interes în formularea căii de atac nu poate fi reținută, întrucât pârâtei i s-a respins recursul prin decizia atacată, fiind îndreptățită să conteste această hotărâre .

Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu prevederile art.304 pct.1 și 312 alin.5 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul și va casa decizia atacată, cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, ținând seama de dezlegarea de drept dată de instanța de recurs referitoare la existența căii de atac a apelului în cauză, Tribunalul va avea de analizat, în funcție de valoarea totală a obiectuluilitigiului, și competența materială a Judecătoriei, de soluționare a prezentei cauze în primă instanță .